Evolutia Coronavirusului in Romania a continuat si continua in
forme tot mai agresive, ca intr-un cosmar, asa incat incercam sa rezistam prin
“conservare” la domiciliu, anulandu-ne toate rezervarile anterioare ale planurilor
de vacanta. Din acest punct de vedere
anul 2020 il consideram un an pierdut din viata noastra, avand in vedere ca
suntem batrani, iar fortele fizice ne scad de la un an la altul datorita si
problemelor de sanatate din ce in ce mai suparatoare. Ne raman doar amintirile,
care imi dau seama ca se vor sterge si ele in curand din memorie, daca nu voi
incerca sa le “conserv” prin scris, cu ajutorul fotografiilor facute de-alungul
vietii. In aceasta idee m-am gandit sa rememorez de aceasta data cele doua
excursiile facute impreuna cu Irina in Egipt, prima in februarie 2005 pe Valea
Nilului, iar cea de-a doua in aprilie 2010, in statiunea turistica Sharm el
Sheikh de la Marea Rosie. Prima excursia, mai cuprinzatoare, a fost organizata
de noi, profitand de o conferinta a Irinei ce urma sa aibe loc la Luxor. Ne-am
planificat timpul pentru a pleca cu cateva zile in avans, petrecand doua zile
in Cairo pentru a vedea orasul cu celebrul sau muzeu de arheologie, cartierul
Copt si cel Islamic, precum si piramidele de la Gizeh si Saqqara, urmand ca apoi
sa luam expresul de noapte (cu locuri rezervate la vagonul de dormit) spre
Aswan. Drumul de la Aswan la Luxor am planificat sa-l parcurgem cu o masina
inchiriata cu ghid (aranjament facut inca din tara) de la o agentie de turism locala,
cu conditia de a ne opri sa vizitam toate obiectivele turistice principale
aflate pe traseu. Regretul ulterior care l-am avut a fost ca nu ne-am
planificat sa stam o zi in plus la Aswan pentru a vizita templul stramutat de
la Abu Simbel, ridicat in timpul dinastiei a XIX-a de catre Ramses al II-lea,
monument inclus in patrimonial UNESCO, si care se remarca in toate prospectele
turistice prin masivele statui de piatra nisipoasa ale lui Ramses si sotiei
sale Nefertari, care strajuiesc intrarea in templu.
Revenind cu povestirea la inceputurile excursiei noastre in
Egipt, imi amintesc aterizarea cu un avion al companiei TAROM pe aeroportul din
Cairo, de unde dupa formalitati, am luat un taximetru pentru a ne duce la
hotelul la care ne facusem rezervare pentru doua nopti. Din masina am putut
sesiza ceata (rezultata din poluare) ce plutea ca un smog de-asupra orasului,
dar mai ales circulatia haotica, fara respectarea semafoarelor sau semnelor de
circulatie, dar cu claxonul la mare putere, precum si scosul mainii pe geam
pentru dirijarea altor soferi, cand sa treci tu si cand sa treca ei. Cairo, cu
o populatie estimata intre 16 si 20 milioane de locuitori si o suprafata de 453
kmp, este cel mai mare oras din Africa. Semnele densitatii mari a populatiei se
vad la tot pasul, casele cu unul sau doua etaje parand neterminate datorita
armaturilor ce ies pretutindeni din acoperisuri, asteptand parca noi etaje ce
urmeaza sa fie construite de noile generatii. Unora dintre case le lipsea chiar
si acoperisul. Desiguri, in orasul nou exista si cartiere elegante, cu
zgarie-nori de-alungul Nilului. Hotelul pe care ni l-am ales pentru cazare era
amplasat intr-un cartier linistit, apropiat de sediul unor ambasade, dar si de
Nil. Intrucat am ajuns la destinatie spre seara, nu ne-am hazardat sa iesim in
orasul necunoscut pentru noi, dar am descoperit totusi in apropiere o terasa
frumoasa pe malul Nilului unde am servit o gustare si cate o bere. Existau aici
probleme serioase cu tantarii, mai mari si mai agresivi ca la noi, dar ii
combateau cu fumigatii cu faclii aprinse asezate intre mese. A doua zi
dimineata am iesit pana la cea mai apropiata statie de taximetre si am negociat
cu un taximetrist, pe care l-am remarcat ca avand o masina DACIA si vorbind putina
engleza, sa ne duca pana la piramidele de la Giza si Saqqara, precum si la alte
obiective turistice ce urma sa le stabilim de comun acord in functie de timpul
disponibil; practic, l-am inchiriat pentru intreaga zi. Dupa cca. 18 km de mers
am ajuns pana la casa de bilete pentru intrarea la piramide, de unde a trebui
sa luam o sareta care sa ne duca pana la complexul de monumente antice. Piramidele
din Giza sunt alcatuite din Marea Piramida, cunoscuta si sub denumirea de Piramida
din Cheops sau Khufu (construita in jurul anilor 2700 - circa 2500 i.Hr.), Piramida
lui Kafra (sau Chephren) la cateva sute de metri spre sud-vest si mai
modesta Piramida Menkaura (sau Mykerinos) la cateva sute de metri mai
departe spre sud-vest. Marele Sfinx se afla pe partea de est a
complexului. Consensul actual printre egiptologi este ca capul Marelui Sfinx seamana
cu Khafra. Impreuna cu aceste monumente majore exista un numar de edificii
satelit mai mici, cunoscute ca Piramidele Reginelor. Conform datelor
istorice, in primii ani ai istoriei egiptene, trupurile imbalsamate ale faraonilor
trecuti in lumea de dincolo erau tinute in piramide, structuri masive din
piatra construite la marginea desertului, in apropiere de Nil. Piramidele erau
atat morminte regale, cat si temple religioase, unde spiritul faraonului mort
avea sa fie venerat. Piramidele de la Giza amplasate pe malul vestic al
Nilului, au fost construite din blocuri imense din calcar si granit, fiecare
bloc cantarind mai mult de doua tone. Este inca un mister modul in care aceste
pietre gigantice au fost ridicate in constructia piramidelor, mai ales ca in
acea perioada, acum cca. 4000 de ani, nu existau masinarii si metode
ingineresti care sa transporte astfel de greutati. Se spune ca forta umana a
contribuit cel mai mult la realizarea acestor contructii incredibile. In
constructia Marii Piramide a Faraonului Keops, considerata una dintre
cele sapte minuni ale lumii antice, s-au folosit in jur de 2,3 milioane de
blocuri de piatra. Acestea au fost luate de la cariera de piatra de la Aswan,
situata la circa 845 de kilometri departare de locul in care s-a ridicat
piramida. Fiecare bloc cantareste in medie 2,5 tone, iar piramida in sine
cantareste 6,5 milioane de tone. Conceputa ca mormant, Marea Piramida contine
trei camere (Camera Regelui, Camera Reginei si Marea Galerie) create cu scopul
de a gazdui trupul lui Keops si al sotiei sale, precum si comorile lor pe care
le-au luat cu ei in viata de apoi. Intrarea se afla in fateta de nord. Camera
mortuara a faraonului se gaseste fix in inima piramidei si poate fi accesata
strabatand Marea Galerie si un coridor ascensional. La inceputul acestei
galerii exista si un pasaj care duce catre Camera Reginei. Camera Regelui
contine un sarcofag realizat din granit rosu, la fel ca peretii incaperii. Este
extrem de interesant modul in care a fost incaperea construita, pietrele
camerei potrivindu-se atat de bine incat nu se poate introduce intre ele nici
macar un card. Orientat conform directiilor busolei, sarcofagul este cu doar un
centimetru mai mic decat intrarea in camera, motiv pentru care se presupune ca
acesta a fost introdus aici inca din timpul constructiei piramidei. Fiecare
fatada a piramidei este orientata cu precizie spre cate un punct cardinal. In
prezent nu se mai gaseste aproape nimic in Camera Regelui. Cu exceptia
sarcofagului, s-a furat tot din aceasta incapere, inclusiv trupul si comorile
faraonului. In plus, carcasa alba de calcar care candva acoperea exteriorul a
fost luata si folosita de diferiti conducatori si regi in alte proiecte de
constructie. Am facut numeroase poze cu toate obiectivele vizitate si nu am
scapat de supliciul plimbarii cu camila, pseudo-ghizii locali fiind deosebit de
insistenti. Dupa intoarcerea de la piramide, in drum spre centrul orasului, soferul
nostru a insistat sa ne oprim la o manufactura de papirusuri si la una de
parfumuri, unde am fost tratati cu ceai de hibiscus, ni sau facut demonstratii
de scriere pe papirus si am fost delectati cu mirosul parfumurilor de santal,
lotus si multe altele. Binenteles ca nu am putut pleca fara sa cumparam cate
ceva din fiecare loc (foto 1.1 – 1.5).
Am plecat in continuare cale de inca 20 km sa vizitam Piramida
Faraonului Djoser din Saqqara, veche de 4700 de ani si considerata drept
cea mai veche inca vizibila si singura piramida in trepte din Egipt. Inalt de
aproape 60 de metri si avand sase etaje, acest monument a fost construit in
jurul anului 2.700 i.Hr. de catre celebrul arhitect Imhotep, deasupra unei
cavitati adanci de 28 de metri care adapostea un mormant de granit roz. Situl, inscris
in patrimoniul mondial al UNESCO din 1979, constituie prima necropola familiala
din Egipt, o practica introdusa de faraonul Djoser. Situl din Saqqara, care a
servit ca necropola pentru orasul Mamphis, mai cuprinde unsprezece piramide mai
mici, dintre care cea a regelui Teti, care a domnit in cadrul celei de-a
sasea dinastii, are cea mai bine conservata camera mortuara, peretii piramidei
fiind „captusiti” cu texte reprezentand calatoria sa spre viata de apoi. Mastaba
lui Mereruka este cea mai mare din Saqqara, avand 32 de incaperi. Peretii
mastabei (piramida cu acoperisul plat) lui Mereruka sunt acoperiti cu picturi
murale deosebite, care prezinta scene din viata de zi cu zi. In continuare ne-am deplasat catre Memphis,
oraș antic ce avea sa fie prima capitala a Egiptului de Jos si a Regatului
Vechi a Egiptului Antic, de la fondarea acestuia pana in jurul anului 1300 i.Hr.
Memphis a fost fondat in anul 2925 i.Hr., cu o mie de ani inainte de Cairo si
se spune ca este primul oraș imperial de pe pamant, fiind dedicat conducatorului
mitic, Menes, cel care a unit cele doua regate ale Egiptului. Din pacate, in
prezent, puține ruine mai pot fi observate in acest oraș antic, printre acestea
numarandu-se cateva necropole, statui si temple din caramida. Atracțiile din
zona sunt imensa statuie din calcar a faraonului Ramses al II-lea si un
impresionant sfinx de alabastru. Piramidele din Gizeh si orașul antic
Memphis sunt inscrise pe lista patrimoniului mondial UNESCO (foto 2.1 - 2.5).
In ziua urmatoare, conform intelegerii stabilite, am luat
acelasi taximetrist pentru a vizita cateva din obiectivele istorice si turistice
ale orasului Cairo. Situat pe rutele strategice care duc pe cele trei
continente, Asia, Africa si Europa, Cairo este impartit de fluviul Nil in doua
zone: Rosetta si Damietta. Vechi de mii de ani, Cairo este un amalgam de cultura
islamica, creștina si evreiasca, ce infloreste pana in zilele noastre. Dorind
sa vedem mai intai partea crestina a orasului, am vizitat pentru inceput
cartierul Copt. Cairo crestin sau Cairo Coptic este aceea parte
din centrul vechi al orașului ce corespunde perioadei antice, și cuprinde
faimoasele biserici și ruine romane de la sfarsitul antichitatii. Crestinismul
a fost adus in Egipt de catre Apostolulul Marcu in anul 61 d.Hr., el fiind cel
care a infiintat Patriarhia din Alexandria. O vizita la bisericile Copte din
Cairo este ca o calatorie in timp, o intoarcere la crestinismul timpuriu. Am
aflat ca limba copta a fost cea care l-a ajutat pe celebrul orientalist francez
Jean-François Champollion in descifrarea hieroglifelor. Cea mai frumoasa
biserica Copta este Biserica Sfanta Maria, cunoscuta si sub numele de Biserica
Suspendata sau Biserica Agatata deoarece este construita pe o colina
inalta, peste o poarta a vechiului oras roman care purta numele de Babilon.
Este una dintre cele mai vechi biserici din Egipt, datand din secolul al IV-lea
d.Hr. Importanța bisericii nu este data doar de faptul ca a fost catedrala patriarhala,
ci și de faptul ca detine o colecție importanta de icoane (110). Cea mai veche
si totodata mandria bisericii este o icoana a Sfintei Fecioare datand din
secolul IX. In interiorul bisericii exista un loc in pardoseala, cu o
ferestruica din sticla groasa, prin care poti sa vezi din constructiile aflate
dedesubt. In 2004, in subsolurile bisericii, arheologii au descoperit un vechi
tunel, prin care primii crestini se puteau salva in eventualitatea unui atac
asupra cladirii. O alta biserica Copta este Biserica Sf. Gheorghe,
construita pe un turn roman, fiind singura biserica rotunda din Egipt. Se spune
ca Sfanta Familie si-ar fi gasit adapost in locul pe care se afla acest lacas. In
apropiere se afla Biserica Sfantul Sergiu, o constructie modesta si cu
fatada sub nivelul strazii. Aceasta a fost scaun patriarhal pentru Biserica Copta
intre sfarsitul secolului VII si mijlocul secolului XI. Printre celelalte
atracții ale cartierului se numara Sinagoga Ben Ezra si Moscheea lui Amr Ibn
al-Aas, cea mai veche moschee din Africa. In continuare ne-am dus sa vizitam
cartierul Islamic. Cairo islamic este aceea parte din centrul vechi al
orașului Cairo ce corespunde perioadei medievale. Cartierul islamic se afla in
partea de est a orasului si cuprinde faimoasele monumente islamice, printre
care moscheile, bazarul Khan
el-Khalili si Cetatea Salah El-Din (Citadela) din Cairo. Cairo islamic a fost intemeiat
in secolul al X-lea de catre califii fatimizi. De atunci, de-a lungul Evului
Mediu, conducatorii Egiptului au construit numeroase moschei. Intre anii
1176-1183, sultanul Saladin a construit o mareata Citadela ce inconjoara o
parte din oraș. Intre anii 1830-1848, guvernatorul otoman Muhammad Ali a
construit Moscheea de Alabastru, una dintre cele mai cunoscute moschei din
oraș. Citadela din Cairo reprezinta o cetate fortificata construita
pentru a proteja orasul impotriva cruciatilor. Citadela cuprindea palatul
regal, mai multe turnuri de aparare, patru moschei si un zid inalt de 10m si cu
o grosime de 3m care inconjura cetatea. Alimentarea cu apa era realizata prin
intermediul numeroaselor apeducte si a „fantanii lui Saladin”. De pe zidurile
Citadelei se deschide o superba panorama asupra orasului. Moscheea de
Alabastru nu este nici cea mai mare si nici cea mai veche moschee din
Cairo, dar cu toate acestea reprezinta una din principalele atractii turistice
din Cairo datorita frumusetii si pozitiei sale pe dealul Moqattan din centrul
orasului. Curtea moscheii este mare, patrata, cu latura de 53 metri si acoperita
cu placi de alabastru. In centru se afla o fantana frumoasa din marmura cu
acoperisul din lemn sculptat. Curtea este delimitata, pe intreg perimetrul sau, de arcade
semicirculare, sprijinite pe coloane de marmura si avand deasupra mici cupole. Moscheea
este construita in stil otoman, asemanarea acesteia cu mult mai cunoscuta
Moschee Albastra din Istanbul fiind evidenta pentru oricine. Un labirint de straduțe,
bazarul Khan Al Khalili sau Khan cum este cunoscut de localnici, este
localizat langa doua dintre cele mai importante repere ale orașului: Moschea
Al Hussein și prestigioasa Moschee-Universitate Al Azhar, unul dintre cele mai renumite centre
de invatamant islamic din lume. Bazarul a fost construit in 1382 de prințul
Djaharks el-Khalili, unul dintre cei mai puternici prinți mameluci, chiar in
inima orașului fatimid. Impreuna cu piata
Muski din partea de vest, cuprinde una dintre cele mai importante zone
comerciale din Cairo. In bazarul Khan Al Khalili poti gasi cam tot ce iti trece
prin minte, de la decoratiuni, imbracaminte, suveniruri, condimente, parfumuri,
uleiuri, aur, argint, pietre semipretioase, obiecte handmade, tesaturi,
mancare, narghilea si multe altele. Mai memorabile decat produsele oferite spre
vanzare sunt comercianții care le ofera, insistenta acestora precum si procesul
de negociere pentru preturi mai bune facand parte din cultura egipteana. Mai
trebuie amintit faptul ca centrul istoric al orasului Cairo este inclus in patrimonial
universal UNESCO (foto 3.1 – 3.5).
In ziua urmatoare, avand bilete cumparate anticipat la
expresul de noapte catre Aswan, deci inca aproape o zi la dispozitie pentru
vizitarea orasului, ne-am lasat bagajele la hotel si am plecat catre Piata
Eliberarii (sau Midan Tahrir) unde se afla si principala atracție pe care
ne-am propus s-o vizitam si anume Muzeul Egiptean, un simbol al tarii. Inființat
cu mai bine de 100 de ani in urma, Muzeul Egiptean contine cea mai mare
colecție de exponate (peste 120.000) din lume specifice culturii egiptene
antice, cuprinzand Regatul Vechi, Regatul Mijlociu si Regatul Nou. Descoperirile
cele mai multe s-au facut atat in apropiere de Cairo, unde sunt Piramidele din
Giza, cat si pe Valea Regilor, in Luxor, si in templele din Karnak. De la
primele generații de faraoni pana la ultimele, de o parte și de alta a parterului
muzeului, se regasesc statuile celor mai impunatori dintre ei. De remarcat este
statuia reginei Hatshepsut, singura femeie care a devenit faraon in Egiptul
Antic. Sarcofagele sunt inscripționate si pictate atat in exterior cat si in
interior, cu evenimente din viața faraonului caruia ii era destinat. La etaj,
privirea iti este atrasa de masca lui Tutankhamon cantarind 11 kilograme de aur, unul
dintre cei mai cunoscuți faraoni care a murit insa la varsta de 19 ani, dar al
carui mormant a fost gasit intact. Pe langa colecția lui Tutankhamon mai exista
Sala Mumiilor Regale, care cuprinde noua mumii ale unor regi din mai multe
dinastii, printre care se numara cele ale lui Ramses al ll-lea si Seti I.
Trebuie precizat faptul ca numeroase alte relicve egiptene se afla astazi
expuse si pot fi admirate in cateva din marile muzee ale lumii, precum Muzeul
Luvru din Paris, British Muzeum din Londra, Muzeul Egiptean din Torino, Muzeul
Egiptean din Berlin s.a., ca rasplata pentru finantarea excavatiilor si a
lucrarilor care au condus la prezervarea a numeroase situri arheologice
egiptene. Nu am facut fotografii decat in exteriorul muzeului, cele din
interior fiind usor accesibile pe diverse site-uri. Dupa parasirea muzeului,
ne-am mai plimbat un timp in centrul orasului nou, de-alungul Nilului (foto 4.1
– 4.5).
Ne-am reintors spre seara la hotel pentru a ne recupera
bagajele si am luat un taximetru spre gara pentru a ne sui in expresul cu
destinatia Aswan, unde am ajuns in dimineata zilei urmatoare. Aici ne-am
intalnit cu reprezentatul agentiei turistice angajate anterior, vorbitor de
limba engleza, care ne-a servit atat ca sofer cat si ca ghid pe parcursul
drumului catre Luxor. Aceasta regiune din sudul Egiptului se numeste Nubia, iar
populatia nubiana care traieste aici difera de cea din nord, chiar si la
fizionomia fetei (sunt mai negri si nu seamana cu niste musulmani autentici, ci
aduc mai mult a africani). Din cauza construirii barajului de la Aswan
si a lacului de acumulare Nasser, peste 90.000 de nubieni au fost
stramutati, majoritatea gasindu-si adapost in tara sudica vecina, Sudan. Primele
obiective care ne-am dorit sa le vedem la Aswan au fost barajul si lacul de
acumulare de pe Nil. Acesta este situat langa orasul Aswan, in apropierea
primei cataracte a fluviului Nil. Barajul consta de fapt din 2 baraje diferite:
un baraj vechi (small dam) terminat in 1902, situat in partea inferioara, si un
baraj nou (big dam), situat in partea superioara, construit cu ajutorul
sovieticilor in anii '60 si terminat in 1970. Deschiderea Barajului Aswan a
avut loc in ianuarie 1971 cu participarea președintelui egiptean Anwar Sadat. Pe
acoperișul turnului in forma de lotus exista o punte de observație care poate gazdui
simultan aproximativ patru persoane si care ofera o panorama magnifica asupra
barajului Aswan și a lacului Nasser. Ambele baraje regleaza cursul raului,
prevenind inundarea anuala a regiunii sudice a Egiptului. Constructia barajelor
a devenit necesara odata cu cresterea populatiei si dezvoltarea culturilor
agricole din regiune, in special bumbacul si orezul. Deoarece cantitatea de
precipitatii care cade in regiune este foarte mica, agricultura depinde aproape
in intregime de irigatii. Anual, in jur de 46 miliarde mc de apa de la barajul
superior sunt folositi pentru irigatii. Lacul de acumulare are o lungime de 480
km, o suprafata de 6000 kmp si o capacitate de acumulare de cca. 169 miliarde
de mc. Barajul alimenteaza 12 turbine, fiecare avand o capacitate de 175 MW,
puterea totala a energiei produse fiind de 2,1 GW. Producerea energiei electrice
a inceput in 1967. Cand barajul a ajuns la capacitatea sa maxima, acesta a
produs aproape jumatate din productia de energie electrica a Egiptului. Constructia
lacului de acumulare a provocat ingrijorari in randul arheologilor, o operatiune
de salvare a vestigiilor arheologice descoperite in aceasta regiune incepand cu
1960, sub conducerea UNESCO. Siturile arheologice au fost examinate si
excavate, iar 24 de monumente importante (printre care Templul Abu Simbel, dedicat
lui Ramses al II-lea si a sotiei sale Nefertari) au fost mutate
in locatii sigure. In continuare, ne-am deplasat cu un feribot pe insula
Elefantina, cea mai mare insula ce apartine de orasul Aswan, reprezentand totodata
granita naturala dintre Egipt si Nubia, dar si unul dintre cele mai vechi
situri arheologice din Egipt. Cea mai importanta figura mitologica din insula
este Knum, crezut a fi creatorul oamenilor. Are un templu dedicat pe
insula, constructie veche de 4 milenii, dar care uimeste prin nivelul sau
ridicat de conservare. Mai erau si alte vestigii arheologice pe Elefantina,
printre care Piramida de granit, constructie datand din epoca celei de a
III-a Dinastii, sau Templul-altar al lui Hekayib, nomarh din epoca celei
de-a VI-a Dinastii. Demn de remarcat este si asa-numitul Nilometru din
Elefantina, o scara situata in sudul insulei, gradata in 90 de diviziuni
(trepte) marcate cu numerale indo-arabe, romane, dar și cu hieroglife. Nilometrele
erau folosite de vechii egipteni la masurarea inaltimii apei si ajutau la
anticiparea inundatiilor dar si la prezicerea recoltei. Urmatorul obiectiv
vizitat a fost Gradina Botanica Aswan situata pe asa-numita Kitchener’s
Island, unde am ajuns cu un vaporas. Datele istorice afirma ca Lordului
Horatio Kitchener, ce conducea armata egipteana, fiind totodata cartograful
principal al Imperiului Britanic, i-a fost cedata aceasta insula in anul 1898.
El a avut idea crearii pe insula a unei gradini botanice, transformand cei 64,7
kmp intr-un paradis horticol prin plantarea diferitelor specii de plante
originare din Africa, Asia si Europa. Chiar daca zona nu este foarte intinsa,
cele cca. 400 de specii de plante tropicale si exotice creaza o imagine de
ansablu deosebita si un adevarat paradis floral (foto 5.1 – 5.5).
Dupa terminarea vizitelor in zona Aswan, ne-am continuat
drumul cu masina inspre Luxor, cu o prima oprire la Templele Philae de
pe insula Agilkia. Templele din insula Philae au fost construite incepand din
secolul I i.Hr. pana in secolul III d.Hr. Odata cu finalizarea barajului Aswan,
siturile arheologice au fost afectate de revarsarile de apa si insula Philae a
fost partial scufundata. In perioada 1972-1980 monumentele au fost mutate la
cererea UNESCO in imediata apropiere, pe insula Agilkia. Principalul obiectiv turistic
de pe insula este Marele Templu al zeitei Isis, sotia lui Osiris, datand
din perioada ptolemeica. Conform datelor istorice, templul dateaza din perioada
ultimului rege nativ din Egipt, Nectanebo (380-362 i.Hr). Cele mai importante
parti ale templului au fost ridicate in perioada lui Ptolemeu al II-lea si au
primit diverse adaugiri timp de 500 de ani, pana la domnia lui Diocletian
(284-305 d.Hr.). In timpul perioadei romane, Isis (zeita a fertilitatii) a
devenit cea mai importanta zeita dintre toti zeii egipteni, adorata pe tot
cuprinsul imperiului. Dupa anii 550, cand Imperiul Roman a imbratisat
crestinismul, Isis a continuat sa fie venerata la Philae. Totusi, primii
crestini au transformat camera principala a templului intr-o capela si au sters
o parte din inscriptiile si basoreliefurile egiptene. Cand si-au facut aparitia
primii musulmani, acestia au sters la randul lor inscriptiile crestine.
Ulterior, soldatii lui Napoleon Bonaparte si-au lasat propriile “graffiti” pe
ziduri. In apropiere, la Dendera, se afla si Templul lui Hathor, cu
numeroase basoreliefuri colorate ale zeului cantecului, Besa, inconjurat de
numerosi muzicieni. Cea mai veche legenda egipteana spune ca a fost odata o
zeita, Isis, zeita magiei si a vietii, si un zeu, Osiris, zeul mortilor. Cei
doi s-au casatorit si au devenit primii regi ai Egiptului. Seth, fratele
invidios, la omorat pe Osiris si l-a aruncat in Nil. Zeita Isis l-a jelit atata
incat a facut Nilul sa se reverse. De atunci incoace, pe solul fertil ramas in urma
apelor s-a conturat cea mai veche civilizatie a lumii, de peste 5000 de ani, a
carei istorie o putem descifra si astazi inscrisa pe peretii templelor si
piramidelor. Templul de la Philae este inscris alaturi de templul de la Abu
Simbel in patrimonial universal UNESCO (foto 6.1 – 6.5).
Am sosit si am plecat
din insula Agilkia cu o barca cu motor, dupa care ne-am continuat drumul cu
masina pana la urmatoarea oprire, Templul de la Edfu de pe tarmul vestic
al Nilului, dedicat zeului soare - Horus, copilul lui Isis si a lui
Osiris, zeu protector al Egiptului, reprezentat ca un om cu cap de soim. Acest
templu este considerat ca fiind cel mai bine prezervat din Egipt. A fost
construit de dinastia Ptolemeica, cel care a inceput constructia fiind Ptolemeu
al III-lea Euergetes in anul 207 i.Hr., iar cel care a terminat-o fiind
Ptolemeu al XII-lea in anul 57 i.Hr. Intrarea in templu se face printr-o poarta
formata din piloni, acesti fiind construiti in asa fel incat sa fie identici in
toate detaliile, inclusiv prin decoratiunile de pe pereti. Pe fatada templului
dedicat lui Horus este infatisat Imparatul intr-o pozitie in care acesta isi
loveste inamicii in fata lui Horus si a lui Hathor, sotia sa. Tot pe
fatada se pot observa santurile in care erau tinute pavilioanele sau catargele,
accesul la acestea facandu-se prin intermediul unei scari aflate in interiorul
pilonilor. La intrare se pot vedea doua imagini sculptate ale lui Horus sub
forma de soim, care pazesc templul. Pe reliefurile suprafetei interioare, dupa
ce treci de poarta, se poate vedea infatisata reuniunea dintre zeul Horus si
sotia lui, Hathor. Aceasta scena se numeste “Ospatul frumoasei intalniri”, reuniune
ce avea loc in a treia luna de vara a fiecarui an. Preotii de la Templul lui
Hator (zeita maternitatii si bucuriei) scoteau statuia zeitei din
sanctuarul sau de la Dendera si o aduceau alaturi de statuia lui Horus. Cele
doua statui ramaneau impreuna timp de 14 zile, astfel conectand spiritual cele
doua temple, cel al lui Hathor de la Dendera si cel al lui Horus de la Edfu.
Curtea, in care se afla Templul lui Horus din Egipt, este inconjurata in 3 parti
de o colonada sustinuta de 32 de coloane. La baza fiecarei coloane se pot vedea
frunze stilizate, iar varful este asemanator unor flori, toate acestea vrand sa
reprezinte vegetatia care se inalta catre soare. Deasupra frunzelor stilizate
sunt sculptate doua simboluri, si anume simbolul “ankh”, care inseamna
viata, si simbolul “uas”, care inseamna putere (foto 7.1 – 7.5).
Ne-am continuat drumul pana la urmatorul obiectiv de vizitat
si anume Templul din Kom Ombo situat pe malul de est al Nilului. Templul
a fost construit sub ordinele regelui Ptolemeu al VI-lea Philometor (186-145 i.Hr.)
Succesorii sai au adaugat templului multe reliefurile elaborate, dintre care unele
sunt datorate regelui Ptolemeu al XII -lea Neos Dionysos, tatal reginei
Cleopatra a VII-a. Acest templu este practic simetric in jurul unei axe
centrale. Exista doua intrari, doua curti, doua colonade, doua sali principale
si doua sanctuare. Partea stanga a templului este dedicata lui Horus cel
Batran, zeul cu cap de soim, divinitate a cerului, vanatorii si razboiului,
iar partea dreapta lui Sobek, zeul cu cap de crocodil, zeitate a inundatiilor
dar si a fertilitatii, considerat de asemenea creatorul lumii. Si aici, ca si
la celelalte temple, peretii si coloanele sunt pline de basoreliefuri pur si
simplu superbe si de inscriptii hieroglifice. Ceea ce este mai interesant este
ca aici exista prima reprezentare din lume a unor instrumente medicale
chirurgicale si descrieri despre folosirea acestora. Instrumentele medicale
sunt prezentate unui zeu care sta asezat. Am vazut reprezentari de scalpel,
forceps, foarfece si multe altele, minunat sculptate si sub ele pe toti peretii
existau scrieri ample despre cum trebuiesc folosite in diferite situatii (foto 8.1
– 8.5).
Ne-am continuat drumul cu masina spre Luxor unde am
ajuns spre seara. Secretariatul conferintei era inca deschis, asa ca Irina a
avut timp sa ne inscrie pe amandoi: ea ca participant, avand o lucrare
stiintifica de prezentat intr-una dintre sesiuni, iar eu ca persoana insotitoare.
Ne-am cazat amandoi la hotelul conferintei, avand imperioasa dorinta de a ne
odihni dupa nesomnul din trenul de noapte spre Aswan, dar mai ales dupa
numeroasele informatii si impresii acumulate la obiectivele vizitate pe drumul
spre Luxor, care asteptau sa fie decantate si sortate. In zilele urmatoare, eu
neavand obligativitatea participarii la sesiunile conferintei, ce a adunat
peste 200 de participanti din intreaga lume, am pornit de dimineata in
explorarea taramului templelor, in legendara Teba, “orasul celor 100 de
porti”, Luxorul de azi. Teba a fost capitala Egiptului Antic in perioada
Regatului Mijlociu si prima jumatate a Regatului Nou in decursul dinastiilor a
XI-a si a XVIII-a. Acolo unde astazi se ridica Luxor si Karnak, se afla in
trecut Teba de Est. Pe malul stang al fluviului se ridica Teba de Vest, unde au
fost ingropați mulți dintre faraonii Egiptului, pe celebra Vale a Regilor. Templul
de la Luxor este situat pe malul estic al Nilului fiind inceput in timpul
domniei faraonului Amenhotep III din dinastia a XVIII-a, fiind dedicat zeului Amon.
Faraonul Amenophis III lasa sa se cladeasca in timpul lui sanctuarul situat in
partea sudica a templului, sala de coloane urmand sa fie construita in timpul
domniei faraonului Amenophis IV. Construcția salii de coloane este continuata
sub Tutanchamun și Haremhab. In timpul lui Ramses II va fi construita coloana
cu obeliscul, iar in timpul lui Nektanebos I se realizeaza curtea cu piloni.
Alexandru cel Mare lasa sa fie recladit sanctuarul, astfel ca in loc de patru
coloane care susțineau acoperișul a fost o construita o capela. Unul dintre
basoreliefurile de pe portal amintește de razboiul cu hitiții purtat de Ramses
al II-lea. Karnak este numele egiptean modern atribuit complexului de
temple, capele, stalpi, grupuri statuare si alte constructii, situate in zona Tebei,
pe malul Nilului. In timpul dinastiei a XVIII-a, Teba dobandește o deosebita
importanta religioasa. Cele doua zeitați Ammon (zeul-taur al vantului) si Ra
(zeul-soare) se contopesc intr-o singura divinitate, Amon-Ra al carui
cult incepe sa ia amploare, astfel ca Amon-Ra devine cel mai puternic zeu
egiptean. Pe plan arhitectonic, schimbarea religioasa este ilustrata prin inlocuirea
constructiei piramidelor cu constructia de temple funerare, temple de cult, sau
temple dedicate faraonilor zeificați. Aici
avea loc cel mai important festival religios din Egiptul antic, Festivalul
Opet. In timpul acestui festival, statuile zeilor Ammon-Ra, Mut
si Khonsu erau duse de la Karnak la Luxor. De aceea, Templul de la
Luxor nu este aliniat cu linia Nilului, cum se obisnuia, ci cu linia Templului
de la Karnak. De la intrarea in temple, vegheata de statuia faraonului
Ramses hiperbolizat, asezat pe tron, un drum de trei kilometri iese dintre
coloane indreptandu-se spre Templul din Karnak, denumit atunci "locul cel
mai ales de pe Pamant". Intregul sit este cel mai mare monument religios
descoperit lumii de azi, construit in timpul domniei a nu mai puţin de 30 de
faraoni. De-o parte şi de alta, o armata de sfincsi ciuntiti, cu capete de
berbec, vegheaza casa Zeului Soare. Vasta intindere și complexitate a
sitului arheologic este rezultatul a doua mii de ani de constructie, din timpul
dinastiei a XII-a, pana in perioada ptolemeica. Impreuna cu toate vestigiile
arheologice din Teba, complexul monumental de la Karnak a fost inclus, in 1979,
pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Cele mai importante descoperiri
provenind din vechea capitala a faraonilor, au fost adunate in Muzeul din Luxor.
Aici pot fi admirate, printre altele, si obiectele gasite in mormantul lui
Tutankhamon, decedat la varsta de 19 ani, dupa o foarte scurta domnie. In
dupa-amiezele libere ale Irinei am vizitat impreuna atat situl arheologic de la
Karnak cat si Muzeul din Luxor creat in 1975, care ne-a surprins prin modul
original, inedit de prezentare a exponatelor, cu spatii generoase in jurul lor
pentru a putea fi admirate de un numar cat mai mare de vizitatori. Astfel, am
putut admira statui infatisandu-i pe faraonul Amenhotep al III-lea, Akhenaten,
zeita Lunyt si zeul Sobek. In pauzele de dupa masa de pranz, pe care o serveam
la restaurantul hotelului conferintei, ne rasfatam si cu cate o baie in piscina
in aer liber a hotelului, caci afara temperaturile oscilau intre 30 si 35 de
grade Celsius. In unele seri mergeam cale de cateva strazi pana la un modest
restaurant de vara, cu terasa, unde ne delectam cu dovlecei prajiti asortati cu
humus si cate o bere egipteana usoara si rece. Majoritatea localnicilor ce
veneau aici, chiar si femei neinsotite, serveau ceai de hibiscus combinat cu
narghilea. Dupa ce am negociat destul de mult asupra pretului cu proprietarul
unei feluci, ne-am aventurat intr-o seara intr-o plimbare pe Nil cu barca cu
panze, prinzand in direct, dar si pe pelicula, imagini superbe cu apusul
soarelui (foto 9.1 – 9.5).
Secretariatul Conferintei la care a participat Irina, a
organizat la sfarsitul lucrarilor o excursie, contra cost, pe Valea Regilor, la
care binenteles ca am aderat si noi. S-a plecat cu patru autocare insotite de
doua masini ale politiei locale, mergand una in fata si una in spatele coloanei.
Masurile de protectie erau necesare, caci in ultimii ani se mai inregistrasera
cateva atentate asupra strainilor comise de organizatii extremiste. Prima oprire
am facut-o la Colosii lui Memnon din Teba de Vest, de langa Valea
Regilor, acestea fiind printre cele mai mari si importante statui din Egiptul
antic. Cele doua sculpturi din piatra, vechi de 3.300 de ani, grele de 800 de
tone si inalte de 14 matri sunt realizate din cuartit si il infatiseaza pe Faraonul
Amenhotep III, privind odata catre intrarea in templul memorial al acestuia,
din care acum nu a mai ramas mare lucru. Urmatoarea oprire a fost la Deir al
Bahari, la Templul Reginei Hatshepsut, care de departe apare ca deosebit
de impunator. De la locul de parcare al autocarelor ne-am urcat cu un fel de
tractoras pana aproape de intrarea in templu. Hatshepsut a fost al cincilea faraon din dinastia XVIII, sotie si
regenta a faraonului Tutmes al III-lea si, totodata, singura femeie faraon a
Egiptului. In timpul domniei sale, Hatshepsut a initiat mari lucrari, in legatura
cu care numele sau va fi pomenit peste milenii: ridica doua obeliscuri inalte
de 30 de metri la Karnak, realizeaza ansamblul arhitectonic de la Deir al
Bahari, in care munții din jur au fost inglobați in arhitectura templului formand
o originala piramida care cuprinde si mormantul femeii faraon. Se mai spune ca
regina a construit doua obeliscuri inalte de 108 m, pe care le-a acoperit mai
apoi cu aur. Atunci cand rasarea soarele, obeliscurile erau scaldate de lumina
acestuia, iar mai apoi acestea reflectau lumina solara in tot regatul. Imediat
dupa moartea ei, monumentele construite de femeia faraon au fost distruse,
statuile care o reprezentau au fost desfigurate, iar numele ei a fost sters din
toate scrierile vremii. Hatshepsut a fost considerata disparuta din istorie
timp de aproape 3000 de ani, dar grație egiptologilor moderni, ea si-a reluat astazi
locul care i se cuvenea pe scara ierarhica a conducatorilor Egiptului. Valea
Regilor, unde am poposit ulterior, se afla situata pe malul de vest al
Nilului in dreptul orasului Teba (azi Luxor). Aici, de-a lungul unei perioade
de aproape 500 de ani (sec. XVI i.Hr. - sec. XI i.Hr.) au fost construite
morminte pentru faraonii și nobilii din Noul Regat Egiptean. In vremea lui Ramses
I (cca. 1301 i.Hr.) femeile au inceput sa fie ingropate in Valea Reginelor,
deși unele au continuat sa fie ingropate impreuna cu sotii lor, in Valea Regilor.
Zona a fost cercetata arheologic incepand cu sfarșitul secolului XVIII,
mormintele sale fiind studiate si in prezent. La intrarea in misterioasa Vale a
Regilor exista, de asemenea, un trenulet care duce turistii spre mormintele mai
indepartate. In Valea Regilor exista 63 de morminte cunoscute, 26 dintre ele
fiind dedicate unor faraoni, iar restul destinate membrilor familiilor
respectivilor faraoni. In fiecare saptamana sunt deschise anumite morminte spre
vizitare in timp ce altele se inchid pentru a la conserva cat mai bine. Astfel,
cand ajungi acolo poti vizita mormintele deschise la momentul respectiv, dupa
cum iti este norocul. Primul mormant vizitat a fost cel al lui Ramses al
VII-lea, un mormant spectaculos compus dintr-un hol lung ce patrunde adanc
in pamant si are toti peretii pictati cu diverse scene, precum si o camera a
sarcofagului, pictata superb. In mormintele din Valea Regilor nu exista nici un
artefact, singurele piese continute fiind sarcofagele din piatra, goale si
acestea. Toate artefactele (care nu au fost furate de jefuitorii de morminte)
sunt pastrate la Muzeul Egiptului din Cairo. Practic vizitand mormintele poti
admira doar decoratiunile de pe pereti si poti sa respiri putin din aerul magic
al locului. Un alt mormant in care am coborat este cel al lui Ramses al
IV-lea, un faraon ajuns pe tron in urma asasinarii lui Ramses al III-lea.
Mormantul sau este oarecum diferit de celelalte morminte din Valea Regilor.
Aici lipsesc cu desavarsire coloanele de sustinere, o noutate absoluta a
faimosilor ingineri si constructori de morminte. Este un mormant mare care iti
da senzatia de spatiu aerisit destinat altor activitati, nicidecum dormitului
vesnic. Mormantul este frumos pictat cu scene din Cartea Mortilor, mai ales cu
judecata de apoi. Se pare ca faraonul o venera pe zeita Isis pentru ca ea apare
frecvent cam peste tot, ajutand sufletul faraonului sa acceada catre stele.
Acest mormant a fost descoperit printre primele in zona si din acest motiv a
fost folosit intens ca un fel de hotel in perioada de glorie a egiptologului
Champollion (traducatorul hieroglifelor) si a altor arheologi celebri de dupa
el. Mormantul a fost vizitat in antichitate si de crestinii copti si chiar de
greci, toti acestia lasand numeroase grafitti pe pereti. Cu toate acestea
mormantul si-a pastrat bine picturile originale, iar vizitarea lui este usoara,
el fiind mai putin inclinat decat cele din Vale. Alti faraoni remarcabili care
au morminte in acest perimetru sunt Ramses I, Ramses II, Ramses III, Ramses V,
Ramses VI Ramses IX, Seti al II-lea sau Thutmoses al III-lea. Cel mai renumit este mormantul marcat cu
indicativul KV 62 apartinand faraonului Tutankhamon. Motivul pentru care
acesta este faimos in lumea intreaga este ca a fost descoperit intact in 1922
de Howard Carter, un arheolog britanic, comoara descoperita aflandu-se astazi
la Muzeul Egiptean din Cairo. Printre picturile ce pot fi vazute in mormintele
din Valea Regilor se remarca doua personaje: Anubis, Zeul Ținutului Sfant,
ce ghideaza spiritele mortilor in lumea de dincolo, reprezentat printr-un om cu
cap de sacal, si respectiv Atum, zeul renașterii, asociat cu un scarabeu,
ceea ce atesta credinta vechilor egipteni intr-o viata viitoare. Acest lucru
explica, probabil, si de ce scarabeul era cel mai vandut gadget la tarabele
negustorilor egipteni (foto 10.1 – 10.5).
Sejurul la Sharm el-Sheikh, unde am venit 5 ani mai
tarziu, l-am contractat printr-o agentie de turism din Bucuresti, astfel ca
drumul de cca. 3 ore pana la destinatie l-am parcurs cu o cursa charter a
companiei Blue Air. La aeroport, dupa terminarea formalitatilor, am fost
preluati de partenerii egipteni care ne-au dus cu un autocar pana la hotelul
unde aveam asigurata cazarea in sistem all-inclusive. In anul 1979, Egiptul si
Israelul au semnat un acord de pace si, astfel, fostul sat pescaresc Ofira s-a
transformat cu timpul in statiunea Sharm el Sheikh. De atunci, aceasta a
devenit o vestita destinatie turistica pozitionata in peninsula Sinai pe fasia
de coasta dintre Marea Rosie si muntele Sinai, fiind totodata centrul
administrativ al regiunii Janub Sina. Este un loc vestit pentru fascinanta
diversitate a ecosistemului subacvatic si cunoscut drept ‘’orasul pacii’’,
multumita numeroaselor conferinte de pace care s-au desfasurat aici. Am venit
in aceasta locatie atat pentru temperaturile placute exterioare (cca. 28 grade
Celsius) si ale apei marii (cca. 25 grade Celsius), dar mai ales pentru a vedea
recifele de corali din Marea Rosie. Se spune ca dupa Marea Bariera de
Corali din Australia, cea din Sharm el Sheikh este cea mai frumoasa de pe glob.
Pentru a vedea pe viu aceste minunatii, am fost cu un vaporas sa vizitam,
printr-o excursie organizata pe plan local, Parcul National Ras Mohammed,
cel mai vechi parc national din tara. Numele sau ar fi fost inspirat de o
stanca aflata in apropiere pe care timpul a sculptat-o in asa maniera incat
pare sa ilustreze chipul profetului Mohammed, despre care se presupune ca ar fi
pasit pe aceste meleaguri in secolul VII. Parcul a fost deschis dupa retragerea
israelianilor, in 1983. Masoara nu mai putin de 480 km² si gazduieste si un
observator pentru rechini. In plus, se afla la doar 12 kilometri distanta de
statiune. Aici, am admirat mangrovele si un recif de corali care iese la
suprafata apei si a carui vechime se crede ca depaseste 2 milioane de ani.
Interesant de stiut este faptul ca frumoasele colonii de corali se intind de-a
lungul a peste 800 de kilometri in apele teritoriale egiptene ale Marii Rosii. Parcul
gazduieste si unul dintre cele mai cautate situri de scufundari pozitionat in
partea nordica a Marii Rosii (Yolanda Reef). Amatorii de senzatii tari se
scufunda aici ca sa exploreze resturile unei navei cipriote, Yolanda, care s-a
scufundat la inceputul anilor ’80, in timp ce calatorea spre Aqaba. In jurul
acesteia traiesc numeroase grupuri de pesti Napoleon, dar si Fusiliers. Noi nu
ne-am scufundat cu echipament autonom de respiratie, dar am facut snorkeling,
admirand pestii colorati, dar mai ales recifele de corali din zona aflate la
adancime mica, veritabile spectacole de culoare: albastru, galben, violet, roz,
verde si albastru, o incantare pentru orice privitor. Desigur ca in majoritatea
timpului avut la dispozitie am facut plaja si baie atat in piscine, dar mai
ales in mare, existand din 30 in 30 de minute un minibus al hotelului care te
ducea si te aducea inpoi de la plaja. Curatenia in camera era exemplara, personalul
amabil, iar mesele mai mult decat multumitoare. Seara se organizau spectacole
de divertisment cu diferite tematici, existand o sala speciala pentru acest tip
de evenimente, dar si o echipa de animatori care incerca sa binedispuna si sa
antreneze asistenta. Am fost tentati la un moment dat sa ne inscriem intr-o
excursie pentru a vizita Manastirea Sfanta Ecaterina de la poalele
Muntelui Sinai, locul unde se spune ca Dumnezeu i s-a aratat pentru prima data
lui Moise si i-a dat cele 10 porunci, dupa ce Moise impreuna cu fratele sau
Aaron au scos poporul evreu de sub robia egipteana, aflata si ea in patrimonial
UNESCO. Ora prea matinala de pornire in excursie precum si durata acesteia
ne-au facut pana la urma sa renuntam, preferand comoditatea locala. Cu o parte
din banii care ar fi trebuit sa-i dam pe excursie, am fost in schimb la shop-ul
bine aprovizionat al unuia dintre hotelurile din statiune si am cumparat mai
multe papirusuri pictate cu aspecte din legendele Egiptului Antic, papirusuri
care le avem si astazi si cu care am impodobit la scurt timp dupa intoarcere unul
dintre peretii casei noastre (foto 11.1 – 11.6).
Neindoios, Egiptul a reprezentat una dintre cele mai
importante civilizatii ale antichitatii. Ea ne infatiseaza cel mai vechi stat
din lume, inzestrat cu o administratie, o fiscalitate, o justitie si o armata
comparabile cu cele ce-au luat nastere mai apoi in tarile de pe celelalte
continente, inainte si dupa era noastra. Dar lumea Egiptului antic a zamislit
si o cultura spirituala scanteietoare admirate de vechii greci si de romani, ca
si de multimile de turisti de astazi care vin sa contemple piramidele, templele,
sau obeliscurile inaltate de faraoni si supusii lor. Conform datelor publice, Egiptul
de astazi este totusi o tara saraca. Activitatea principala a populatiei este
agricultura, dar principala sursa de venit a tarii este turismul, sau asa-numita
“pensie a lui Ramses”, care aduce miliarde de dolari anual. O alta sursa de
venit este asa-numita “pensie a lui Ferdinand”, adica banii obtinuti pentru
permisiunea de trecere a vaselor comerciale prin Canalul Suez (construit de
Lesseps). Si inca o sursa importanta de venituri este asa-numita "pensie a
lui David", referire la ajutorul financiar pe care Statele Unite il acorda
anual tarii, ca urmare a incheierii pacii de la Camp Davit in 1978. Pe acest
fond, recrudescenta terorismul Islamic dupa 2011 si alertele de calatorie din
2020 datorate pandemiei de COVID-19 nu sunt de natura sa incurajeze turismul in
acesta tara, ceea ce este extrem de regretabil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu