Amintiri de pe meleaguri americane

Tinand cont de realitatile anului 2020 din Romania privire evolutia Coronavirusului, poate nici un film vizionat in ultimii ani nu este mai potrivit ca titlu precum “No coutry for old men”. Datorita numarului mare de persoane contaminate si imbolnavirilor zilnice din ce in ce mai mari, suntem pe lista portocalie a tarilor ai caror cetateni nu pot merge in foarte multe dintre tarile UE. Si in multe locuri din tara este un risc ridicat sa incerci sa te relaxezi pentru cateva zile, din cauza celor care nu respecta regulile impuse de organele sanitare. Ce poti face acasa in aceste conditii de semi-carantina, in afara de a te juca cu nepotii (daca ii ai), a naviga pe Internet, a citi si a te uita la filme la televizor. Mai poti scrie, daca ai rabdare si iti place aceasta activitate, iar mie imi place. In aceste conditii m-am gandit sa-mi rememorez cu ajutorul pozelor perioada petrecuta in Statele Unite ale Americii cu douazeci si patru de ani in urma, impreuna cu Irina, asa ca iata pe scurt care a fost povestea. La doi an dupa sustinerea Tezei de Doctorat, in timpul serviciului la Academia de Stiinte Agricole si Silvice (ASAS), am completat o aplicatie de proiect (gasita de Irina la Academia Romana) in vederea obtinerii unei Burse Fulbright pentru efectuarea unui stagiu de specializare post-doctorala de sase luni in Statele Unite ale Americii. Tematica proiectului ales de mine era in domeniul extensiei, consultantei si transferului de tehnologie in agricultura si protectia mediului, dinspre sectorul de cercetare catre sectorul direct productiv. Subiectul era apropiat tematicii de care eu ma ocupam in mod curent in cadrul nou createi Directii de Dezvoltare a ASAS, si mi se parea extrem de interesant si productiv sa invat din experienta americana in acest domeniu, pentru a putea prelua elementele compatibile in practica romaneasca. Am avut succes cu aceasta propunere de proiect care mi-a fost aprobata la scurt timp de la depunere, primind informarea de la Departamentul de Agricultura al Statelor Unite (USDA) ca am fost repartizat sa execut acest stagiu de practica in cadrul Colegiului de Agricultura al Universitatii Statului Kentucky. Odata ajuns in America am aflat ca aceasta Universitate a fost infiintata in 1865 dar dateaza sub acest nume din anul 1916, fiind una din cele 105 “Land Grand Colleges and State Universities” de pe teritoriul Statelor Unite si una din cele 59 institutii publice clasificate ca Universitati de Cercetare de categoria I-a. Din punct de vedere administrativ, Universitatea se compune din Campusul Universitar din Lexington, Sistemul de Colegii Publice (16) si Centrul Medical. In afara sediului central din Lexington, Colegiul de Agricultura mai are doua filiale regionale in Princeton, in vestul Statului Kentucky si Quicksand, deservind zona de est, zone cu conditii pedoclimatice diferite. Baza Experimentala Agricola ce apartine Colegiului de Agricultura a fost infiintata in anul 1885 si include 6 campuri de cercetare ce totalizeaza cca. 3000 ha, specializate pe diferite tematici de cercetare privind culturile cerialiere, furajere, horticole, cultura tutunului, cresterea animalelor, precum si o zona forestiera de 6220 ha destinata cercetarilor silvice. Cercetarile efectuate in cadrul Bazei Experimentale Agricole sunt atat de natura fundamentala cat si aplicativa, implicand toate Departamentele Colegiului de Agricultura. O mare parte din cercetarile aplicative, inclusiv campurile demonstrative erau organizate direct in ferme, cu acordul proprietarilor. Bugetul de cercetare al Colegiului pe anul 1995 a fost de cca. 26 milioane USD, 25% provenind din fonduri federale, iar restul din fonduri statale. Fiecare cadru didactic din cadrul Colegiului era implicat in cel putin doua din cele trei activitati de baza: cea didactica, de cercetare si cea de extensie. Decanul Colegiului de Agricultura era in acelasi timp director al Bazei Experimentale Agricole si al Serviciului Cooperativ de Extensie (KyCES). Acesta functiona cu un buget anual de cca. 40 milioane USD, din care 25% proveneau din fonduri federale, 50% din fonduri statale si 25% din fonduri judetene, proportia acestora variind de la un an la altul. Personalul implicat in activitati de extensie la nivelul Colegiului de Agricultura totaliza (la nivelul anului 1995) 546 persoane. Dintre acestea 380 erau agenti extensionisti judeteni, 14 directori de extensie la nivel regional, iar 152 erau profesori universitari cu responsabilitati pentru activitatile de extensie, din care 7 indeplineau si functia de directori de Departamente, avand responsabilitatea gestionarii fondurilor si coordonarii programelor de extensie la nivel statal. Programele de extensie erau de doua categorii: (A) programe declarate prioritati nationale, stabilite de catre USDA si finantate integral din fonduri federale; (B) programe specifice la nivel statal stabilite de conducerea KyCES de comun acord cu liderii organizatiilor judetene de voluntari, finantate prin participare cooperativa. Din categoria prioritatilor nationale se mentioneaza programe precum: (i) combaterea integrata a bolilor si daunatorilor; (ii) evaluarea impactului pesticidelor asupra culturilor si solului; (iii) administrarea afacerilor la nivel de ferma; (iv) tehnologii de comunicare si educare la distanta; (v) copiii, tineretul si familiile defavorizate. Dintre programele cu specific statal se amintesc: (vi) afaceri la domiciliu; (vii) educatie financiara pentru femei; (viii) dezvoltarea agroturismului comunitar; (ix) agricultura organica; (x) tehnologii pentru fermele de mici dimensiuni (date preluate din partea de documentare a proiectului meu de absolvire). Experienta dobandita in cadrul practicii postdoctorale americane, dar si a celor constatate  cu ocazia altor deplasari in stainatate prilejuite de colaborarea la trei proiecte PHARE, am descris-o pe larg in cele doua volume intitulate “Din experienta internationala in materie de extensie, consultanta si transfer de tehnologie in agricultura”, publicate prin Redactia Revistelor Agricole (AGRIS) in 1999 si 2000. Indraznesc sa afirm ca cele publicate de mine, precum si activitatea desfasurata ulterior in cadrul Directiei de Dezvoltare a ASAS, au contribuit semnificativ la stabilirea strategiei de infiintare ulterioara a Agentiei Nationale de Consultanta Agricola (ANCA) functionand in subordinea Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, prin Legea modificata nr. 77/2005 (fig. 1, fig. 2).

Astazi, la cca. 24 de ani de la experienta americana, doresc sa rememorez pentru mine (atat cat mai pot) nu atat partea profesionala a acesteia, cat elementele colaterale de viata si socializare intr-un mediu complet nou, mult diferit de cel de acasa. La data efectuarii acestui stagiu aveam deja 49 de ani, deci suficienta experienta personala ca sa pot asimila corect cele vazute in noul mediu in care imi desfasuram activitatea. Primul obstacol pe care a trebuit sa-l depasesc a fost accentul specific sudist “de Kentucky”, care ma obliga sa fiu extrem de atent la fiecare cuvant pronuntat pentru a intelege sensul frazei. Audiind diverse prelegeri si participand la diverse discutii in campusul universitar, dar si in afara acestuia, am reusit in cele din urma sa ma adaptez idiomului local. Statul Kentucky este inclus in zona geografica cunoscuta ca Midwest, ramanand loial Uniunii in Razboiul de Secesiune, chiar daca pana spre sfarsitul lui 1871, ca si Missouri, era divizat, fiecare avand cate doua guverne, unul pro-Sud si altul pro-Nord. Este cunoscut si ca statul “ierbii albastre”, datorita prezentei acesteia in multe dintre gazoanele si pasunile sale. “Bluegrass” a devenit cunoscut si ca gen musical, la mandria locala adaugandu-se si renumitul sau bourbon, echipele de basketball din Colegii, dar mai ales faimosii cai de curse, derbiul anual din Louisville fiind deja celebru pe plan mondial. Pana sa vina si Irina in Kentucky, am locuit intr-o mica camera de oaspeti in campusul universitar din Lexington, servind cel mai adesea masa de pranz (sau cea de seara) la unul dintre bufetele din campus. Binenteles, intre acestea, la loc de cinste se afla Kentucky Fried Chicken, o alta marca a Statului, din lantul de restaurante pe baza de carne de pui infiintat de colonelul Sanders, prezent astazi pretutindeni pe glob. Kentucky este si cel mai mare producator de tutun Burley din SUA, in Lexington existand si un institut de cercetari pentru cultura tutunului, dar si despre influenta fumatului asupra sanatatii (?). In cadrul Colegiului de Agricultura mi-a fost repartizat un spatiu cu calculator si acces la Internet si periferice, unde lucram la proiectul meu, atunci cand nu eram plecat in teritoriu la campurile de cercetare, loturile demonstrative, lectii cu fermierii, audieri de prelegeri sau alte activitati ale Serviciului Cooperativ de Extensie (KyCES). Indrumatorul meu de proiect si totodata cel ce-mi organiza activitatea zilnica era profesorul Curtis Absher, director adjunct al KyCES. Lui si echipei sale ii datorez acomodarea destul de rapida la treburile curente ce-mi reveneau, interactiunii cu alte cadre didactice ale Colegiului, precum si instituirea unei ambiante prietenoase de lucru si viata pe intreaga durata a sederii mele acolo. Pentru problemele de documentare la proiectul meu am frecventat destul de des si biblioteca centrala a universitatii, institutie functionand non-stop, moderna si deosebit de bine dotata. Kentucky, prin traditia sa, este totodata un stat religios, unde comunitatile de oameni apartin, cu foarte putine exceptii, diverselor grupari religioase (predominant catolice si neoprotestante). Aceste grupari au un puternic impact asupra vietii din comunitatile in care traiesc, descoperind la un moment dat ca au reusit sa impuna stoparea temporara a vanzarii de bauturi alcoolice in anumite districte unde se produsesera mai multe incidente majore datorate consumului excesiv de alcool. Am gasit si o biserica ortodoxa dar la mare distanta de Lexington, asa ca fiind in imposibilitate de a o frecventa, mergeam duminica la slujba de dimineata de la biserica catolica aflata in campus. Am fost invitat in cateva weekenduri de indrumatorul meu de proiect si la biserica evenghelica, unde sotia sa canta in corul bisericesc. La ambele grupari religioase frecventate ocazional de mine am constata o stransa prietenie si conlucrare intre enoriasi, acestia comunicandu-si problemele personale majore cu care se confruntau chiar de la amvonul bisericii, comunitatea fiind rugata sa ajute la solutionarea celor semnalate. Se strangeau in timp chiar bani pentru plata taxelor de scolarizare ale copiilor unor enoriasi mai saraci. O alta chestiune sesizata de mine legata tot de conlucrarea comunitatilor, este abordarea extrem de serioasa si continua pe care Universitatea o are cu fostii absolventi, asa-numitii “alumni”. Exista chiar un director pentru problemele dedicate acestor alumni, cu care am solicitat (si am obtinut) o intrevedere. Am aflat ca dupa absolvire, se urmareste traseul parcurs de fiecare absolvent, iar celor ce ajung la un moment dat in functii de conducere, tehnice sau politice, li se solicita contributii financiare pentru sustinerea facultatii absolvite. Celor cu probleme in angajare li se oferea sprijin logistic. In afara acestui lucru, fiecarui alumnus i se percepea o taxa anuala, in baza careia beneficiaza de toate facilitatile Universitatii (terenuri de sport, biblioteca, piscine, restaurante). Intr-una din deplasarile facute cu indrumatorul meu de proiect am fost la Louiville, capitala de facto a Statului Kentucky, unde am vizitat o mare expozitie de animale, cu vanzare, si unde s-au dat premii substantiale (in hrana) pentru cele mai reusite exemplare. La o a doua vizita a mea in Louiville, am fost pana pe malul fluviului Ohio unde am vazut o nava cu zbaturi, probabil folosita in mod curent in secolul XIX, acum fiind doar o atractie turistica, inca functionala. Am vizitat si hipodromul unde au loc celebrele derbiuri anuale, la care am aflat ca vin intotdeauna concurenti arabi de o anumita anvergura, cu renumitii lor caii de rasa (fig. 3, fig 4).

Intre timp s-a apropiat Craciunul, iar conform aranjamentelor anterioare, Irina urma sa soseasca la mine cu aceasta ocazie si sa ramanem impreuna pana la sfarsitul stagiului meu de lucru. Pentru aceasta mi s-a repartizat un apartament mai spatios in campus, destinat familiilor casatorite, avand si o bucatarie cu facilitati de gatit. M-am mutat la timp cu putinele lucruri care le aveam, dar am ornat camera principala cu un brad si decoratii de Craciun, inclusiv un mic cadou sub brad pentru sotia mea. Am profitat tot de bunavointa prof. Absher, care m-a dus cu masina sa la aeroportul Cincinnati Municipal din Ohio unde urma sa soseasca avionul Irinei. A fost o zi de iarna cu zapada viscolita, asa ca am avut emotii caci avionul a intarziat destul de mult. A venit cu bine in cele din urma, evident putin obosita, dar bucuria revederii noastre a fost mare. Era seara de Craciun, asa ca prof. Absher ne-a dus mai intai acasa la caminul meu sa lasam bagajele Irinei, dar ne-a luat in continuare cu masina pentru slujba de Craciun de la biserica sa. A fost frumos, dar m-am straduit din cand in cand s-o trezesc pe Irina care adormea pe scaunul sau din cauza oboselii. Masa de Craciun am servit-o acasa la prof. Absher, in mijlocul familiei sale, unde i-am cunoscut sotia, pe Barbara, si toate cele patru fete. Casa era intr-o zona rurala, departe de alti vecini, avand in fata o mare pajiste acum acoperita cu zapada, insa incepand din primavera, cand totul este verde, mi s-a spus ca pe pajiste alearga sau paste iarba un cal alb care completeaza frumusetea peisajului. Intr-adevar, ideea de proportii, spatii, distante si perspectiva este mult diferita la americani fata de noi, atunci cand isi pot permite acest lucru. In continuare lucrurile au evoluat mult mai placut si benefic pentru mine, mergand cu Irina saptamanal la magazinul Kroger din apropiere, unde ne aprovizionam cu cele necesare meselor. Noi gaseam toate cele necesare pentru gatit, dar pentru colegii asiatici (chinezi si vietnamezi) predominanti in caminul nostru, venea saptamanal un camion cu produse specifice solicitate de acestia (tot felul de plante, radacini, capete si ghiare) din care tinerele chinezoaice gateau intr-o veselie, dar ale caror “arome” ce se raspandeau pe coridoarele caminului nu erau intotdeauna placute pentru noi. Am vizitat la un moment dat si un supermarket imens aflat undeva la marginea orasului, care ne-a coplesit prin diversitatea raioanelor sale. Cred ca la un momend dat ne-am si ratacit. Am fost invitati in cateva randuri pentru dinner si la unul dintre restaurantele universitare; tin minte ca deosebit de placuta intalnirea cu prof. Massey, seful Serviciului de Relatii Internationale al Universitatii, atat el cat si sotia sa vorbind si franceza, si cu care am corespondat in continuare mult timp dupa ce m-am intors in Bucuresti. Am fost invitat impreuna cu Irina si la un asa-numit “dejun cu rugaciune” la care a participat o mare parte din corpul profesoral al Universitatii. S-a spus o rugaciune de catre unul dintre profesori, dupa care au fost punctate de catre alti vorbitori mai multe probleme aflate pe ordinea de zi a reuniunii. Am mai fost invitat la filiala regionala din Princeton a Colegiului de Agricultura, unde am asistat la lansarea unei noi publicatii despre “Cultura pajistilor” realizata in cadrul colectivului respectiv. Am lasat si eu colectivului de acolo unul dintre volume de publicatii stiintifice ale ASAS in limba engleza. Cand m-am intors in tara, am transmis volumul de cercetari americane celor de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Pajistilor de la Brasov, stabilind totodata o perspectiva de colaborare intre cele doua entitati. Inainte de a plecarea din tara am fost atentionat de conducerea Comisiei Fulbright sa aduc cu mine mai multe materiale de prezentare a Romaniei si a preocuparilor sale de cercetare pe linie agricola si de mediu. Fiind pregatit pe aceasta directie, am fost invitat la un moment dat sa fac o prezentare despre Romania in fata unei audiente compuse din profesori si studenti. Cred ca m-am descurcat bine, deoarecem cunosteam frumusetile Romaniei si structura AKIS-ului romanesc (Agricultural Knowledge Information System), facand legatura spre sfarsit si cu proiectul la care lucram, care avea in vedere preluarea unei parti din experienta Serviciului Cooperativ de Extensie din Kentucky in consultanta agricola romaneasca. Pe perioada stagiului meu de perfectionare am redactat doua articole, unul (in colaborare cu prof. Absher) despre asemanarile si deosebirile  consultantei si transferului de tehnologie in agricultura din Kentucky si cea din Romania, iar cel de-al doilea (in colaborare cu seful Serviciului de Agrometeorologie) despre particularitatile climatice din cele doua tari si implicatiile acestora asupra agriculturii din Kentucky si Romania. Ambele articole au fost acceptate si publicate in procedingurile unor conferinte de specialitate din Marea Britanie si Olanda. Drumurile mele de la sediul apartamentului din campus catre biroul de lucru de la Colegiu de Agricultura trecea printr-o livada plina de veverite, iar pasarea care ne trezea dimineata prin trilurile sale vesele si coloritul rosu al penajului era “pasarea cardinal”, emblema a Statului Kentucky. Irina m-a ajutat mult cu colationarea si ordonarea pe laptop a textului pe care eu il redactam in limba engleza pe baza informatiilor culese din materialele de la biblioteca dar si a ideilor proprii, stabilind impreuna ordinea capitolelor si completarile ce ar mai trebui facute. I-am aratat prima forma a proiectului meu profesorului Absher, indrumatorul meu de practica, care l-a apreciat ca fiind bine documentat, interesant si util Departamentului sau, sfatuindu-ma sa obtin o aprobare de principiu de la USDA pentru propusa colaborare romano-americana, problema capitala ramanad gasirea sursei de finantare. In sustinerea proiectului am facut si un site de prezentare pe Internet cu ajutorul lui Madison, tehnicianul informatician din echipa profesorului Curtis Absher. Profesorul mi-a aranjat telefonic doua intalniri la USDA in Washinghton D.C. cu oficiali ai Departamentului pentru Agricultura, responsabili cu strategia pentru universitatile din liga celor 105 Land Grand Colleges and State Universities. Deoarece finalul stagiului meu postdoctoral urma sa include si o scurta calatorie de studii/documentare, dar si de asimilare a culturii americane, profesorul Absher a avut amabilitatea sa-mi aranjeze si o a doua intalnire cu un grup de extensionisti din cadrul Cornell University aflat in colaborare cu extensionistii din Kentucky, pentru a avea posibilitatea sa vizitez si orasul New York. Am acceptat cu recunostiinta traseul propus (suportat financiar fiind acoperit in cea mai mare parte de Programul Fulbright, atat pentru mine cat si pentru Irina), pregatind cateva exemplare din proiect pentru a le lasa la USDA, in Washington D.C. si la Cornell University, biroul din New York City. Am plecat in calatoria de documentare dupa sustinerea publica (cu succes as indrazni sa afirm) a proiectului meu postdoctoral, in fata unui colectiv de cadre didactice, personal al KyCES si studenti ai Colegiului de Agricultura (fig. 5, fig. 6).

Calatoria pana la Washington D.C. am afectuat-o cu avionul si odata ajunsi, ne-am cazat la hotelul la care am avut rezervare. Deoarece Irina mai fusese in State la o conferinta cu cativa ani in urma, a preluat calitatea de ghid in frumoasa capitala americana, unde am prins cateva zile de martie insorite, cu magnoliile in floare. Deoarece mai aveam cateva ore libere pana la lasarea serii, am facut un tur pietonal de-alungul National Mall pana in varful colinei cunoscute sub numele de Capitol Hill pentru a vedea Capitoliul, cladire ce serveste ca sediu al guvernului pentru Congresul Statelor Unite ale Americii. Ne-am intors inapoi pe acelasi traseu, deoarece fata in fata cu Capitoliul se afla Memorialul Abraham Lincoln, avand in interior statuia impozanta a celui de-al 16-lea presedinte al Statelor Unite, monument finalizat in 1914. In apropierea Memorialului Lincoln se afla Memorialul in cinstea eroilor cazuți in cel de-al Doilea Razboi Mondial, unde sunt reprezentate toate statele participante, in jurul unei fantani arteziene cu o arhitectura deosebita. In apropiere se afla si Memorialul Razboiului din Vietnam, creație simpla si sobra la prima vedere, dar  impresionanta prin marmura neagra, lucioasa, pe care sunt inscripționate, cu litere de tipar, mii de nume ale victimelor cazute in acest razboi. Monumentul Washington, vazut in ziua urmatoare, este un obelisc construit pentru a comemora functia de comandant-sef a lui George Washington in fruntea armatei continentale si de a aminti oamenilor de primul presedinte al Americii. Este construit din marmura si granit avand 169,294 metri. Constructia monumentului a inceput in 1848 fiind finalizata in 1884, lucrarile fiind intarziate de Razboiul Civil. Pe malul fluviului Potomac am admirat apoi Memorialul Thomas Jefferson, considerat unul dintre cei patru parinti fondatori ai Statelor Unite. Monumentul a fost construit in stil Beaux-Art si inaugurat in 1943, fiind compus dintr-un dom principal, un portic si un lant de coloane ionice ce inconjoara cladirea, totul asezat deasupra unui set circular de trepte de marmura. In interiorul monumentului, o statuie de aproape 6 m inaltime a lui Thomas Jefferson privește in direcția Casei Albe iar de jur imprejurul sau, deasupra coloanelor ce susțin domul, se afla citate din scrierile sale (fig. 7, fig 8, fig. 9, fig. 10).

A doua zi am sosit punctual la ora 10.00 PM la sediul USDA, pentru intalnirea programata cu cei doi oficiali ai Departamentului pentru Agricultura. Au fost de fapt doua intalniri separate, prima fiind cu responsabilul relatiilor international ale USDA, respectiv cel care raspunde, printre altele, de studentii straini ce sunt admisi sa execute stagii de specializare la Universitatile cu profil agricol din SUA, pe baza unor programe guvernamentale sau schimburi bilaterale. Era de fapt persoana care daduse aviz pozitiv si stagiului meu postdoctoral pentru obtinerea bursei Fulbright. Eu i-am multumit pentru increderea acordata, iar el mi-a multumit pentru munca sustinuta depusa pe parcursul celor aproape sase luni la Colegiul de Agricultura din Kentucky, confirmandu-mi ca a primit numai rapoarte favorabile in ce ma priveste de la indrumatorul meu de practica. I-am dat un exemplar din proiect, ce prevedea in final o propunere de colaborare intre Colegiul de Agricultura din Kentucky si Academia de Stiinte Agricole si Silvice din Bucuresti pe probleme de cercetare, extensie si transfer de tehnologie. Am fost sfatuit sa abordez aceasta problema cu cel de-al doilea oficial al USDA, responsabil cu alocarea fondurilor federale pentru Universitatile de stat. I-am dat si acestui oficial un exemplar din proiect, explicand pe scurt scopul propunerii de colaborare bilaterala din final. Mi-a promis ca-l va studia ulterior cu atentie, dar mi-a explicat ca fondurile americane, atunci cand sunt aprobate, se distribuie in sistem participativ (lucru care-l stiam din documentele studiate anterior). Pentru atingerea acestui obiectiv ar fi fost necesar, ca la intoarcerea mea la Bucuresti sa conving si Conducerea ASAS sa participle financiar la acest proiect. Mi-a mai sugerat insa sa port o discutie si cu reprezentatul Bancii Mondiale pentru Romania, care se pare ca aveau prevazute si programe de cercetare-dezvoltare in beneficiul agriculturii. Deoarece sediul Bancii Mondiale era foarte aproape de USDA, mi-a sugerat sa-i vizitez chiar atunci, avand amabilitatea sa poarte o discutie telefonica cu persoana responsabila pentru Romania si sa-mi stabileasca o intalnire. A fost o sansa nesperata sa prind si aceasta oportunitate pe care am incercat s-o valorific cat mai bine. Reprezentata Bancii Mondiale mi-a ascultat propunerea de proiect cu multa bunavointa, confirmand totodata faptul ca intre programele institutiei se afla si ideea sustinerii financiare a crearii unei Agentii Nationale de Consultanta Agricole pentru Romania. Mi-a spus ca acest lucru se afla deja in dezbatere cu Conducerea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale din Romania, sugerandu-mi sa fiu pregatit sa ma implic in acest proiect atunci cand va fi demarat. Este adevarat ca la putin timp dupa intoarcerea in Bucuresti, am fost solicitat de catre MADR sa colaborez la trei proiecte PHARE, derulate succesiv, care s-au concretizat in final prin crearea ANCA. La plecare, am lasat si la Banca Mondiala o copie a proiectului meu, avand mari sperante ca sunt pe drumul cel bun. Reintalnindu-ma cu Irina, ne-am reluat plimbarea prin Washinghton DC, trecand pe langa statuia in bronz a lui Einstein, unde ne-am si fotografiat, dupa care ne-am asezat la coada care se formase pentru vizitatea Casei Albe de pe Pennsylvania Avenue, resedinta oficiala si principalul loc de munca al presedintilor Statelor Unite ale Americii. Edificiul este impresionant prin istoria sa si personalitatea presedintilor care l-au populat. Ocupata initial de primul presedinte al SUA, John Adams, la 1 noiembrie 1800, cladirea a fost marita apoi de Thomas Jefferson, suferind insa un dezastru major in timpul incendiului datorat razboiului din 1812. Theodor Roosevelt a efectuat in 1901 o noua renovare si extindere, dar imbunatatiri substantiale au fost aduse edificiului de presedintele Harry Truman in 1952. Prima Doamna Jacqueline Kennedy, soția președintelui JFK, cel de-al 35-lea presedinte al SUA (1961-1963) a organizat cea mai mare redecorare a Casei Albe din istoria sa. Diferitele perioade de la inceputul republicii au fost selectate ca tema pentru fiecare camera: stilul de federal pentru Camera Verde, in limba engleza "Empire Blue Room", Imperiul American pentru camera rosie, Louis XVI pentru Camera Ovala Galbena, si pentru biroul președintelui Victorian, redenumit in Camera Tratatelor. A fost achiziționat mobilier antic si decorații din panza. Multe din antichitati, picturi scumpe, precum si alte imbunatațiri din perioada Kennedy au fost donate Casei Albe de catre donatori bogați. Se spune ca restaurația Kennedy a dat Casei Albe o aparenta de lux si a adus-o mai aproape de adevarata noblețe.  Poate cea mai completa idee asupra civilizatiei americane o capeti vizitand The Smithsonian Institution, institutie culturala fondata in 1846 continand 19 muzee, majoritatea distribuite de-alungul National Mall. Dintre acestea am vizitat urmatoarele:

- Galeria Arthur M. Sackler si Freer Gallery of Art, ambele abordeaza arta asiatica;

- Hirshhorn Museum and Sculpture Garden, are ca obiect arta contemporana;

- National Air and Space Museum si Steven F. Udvar-Hazy Center, trateaza istoria aviației si a zborurilor spatiale;

- National Museum of African American History and Culture, abordeaza istorie și cultura afro-americana;

- National Museum of American History, trateaza istoria Americii;

- National Museum of the American Indian, are ca obiect arta si cultura amerindiana;

- National Museum of Natural History, abordeaza istorie naturala;

- National Portrait Gallery, are ca obiect portretistica;

- Renwick Gallery, prezinta arte decorative americane;

- Smithsonian American Art Museum, prezinta arta americana.

In cea de-a treia zi petrecuta in Washington D.C. ne-am plimbat pe malul Potomacului, vizitand cimitirul Arlington, dar si John F. Kennedy Center Concert Hall, vestita sala de concerte, balet, teatru si alte evenimente artistice, cu o capacitate de 2454 locuri (fig. 11, fig. 12, fig 13, fig. 14).

In dimineata zilei urmatoare am zburat spre New Jersey unde ne-am cazat in orasul Newark, unul dintre cele mai populate din statul respectiv, la un coleg de serviciu al Irinei, si el beneficiar al unei burse Fulbright in domeniul emisiei in camp. In cea de-a patra zi a vizitei noastre de studiu, eu am plecat catre New York City la intalnirea programata de prof. Absher cu doua cadre didactice lucrand in domeniul consultantei agricole la Cornell University. In acest timp, Irina a fost invitata de colegul sau, Dan Nicolaescu, in localitatea Princeton sa viziteze Universitatea Priceton a statului New Jersey, unde fusese repartizat pentru stagiul sau de pregatire postdoctorala. Intalnirea mea cu cele doua doamne extensioniste de la Cornell University a avut loc la biroul de lucru al acestora din New York City, pe care l-am gasit dupa o cautare putin mai laborioasa, in ciuda explicatiilor telefonice care le-am primit. Este de inteles, pentru ca ma aflam pentru prima data in “The Big Apple”, unul dintre centrele mondiale cele mai importante de comert si finante, dar si in domeniul mass-mediei, divertismentului, educatiei, artei si modei, gazduind, de asemenea, si sediul Organizatiei Natiunilor Unite.  Orasul este situat in nord-estul Statelor Unite ale Americii, pe coasta Oceanului Atlantic, in zona de varsare a fluviului Hudson. Din punct de vedere administrativ, New York-ul este impartit in cinci zone: The Bronx, Brooklin, Manhattan, Queens, si insula Staten Island. Din explicatiile primite am inteles ca ma aflam pentru moment in Manhattan, nu foarte departe de Central Park, insula de verdeata a orasului infiintata in 1857 pe o suprafata de 315 ha. Tot de la companioanele mele am aflat ca langa Central Park se afla cartierul negrilor (Harlem), iar la est de parc sunt amplasate cartierele italienilor (Little Italy), ale spaniolilor – mexicani, portoricani (Spanish Harlem), chinezilor (Chinatown) si al evreilor. Am aflat ca New Yorkul are peste 2,5 milioane de cladiri, de la casutele modeste din suburbii, la inaltatorii zgarie-nori care ma faceau sa ma simt ca un pigmeu. Primul zgarie-nori s-a construit in anul 1902 avand numai 20 de etaje, urmat de Empire State Building in anul 1931, care avea sa devina in timp unul din simbolurile orasului, o cladire construita numai din beton si sticla, cu 102 etaje si o inaltime de 440 m. Empire State Building a fost detronat de World Trade Center, un ansamblu de doua turnuri paralelipipedice gemene fiecare din ele cu cate 110 etaje si o inaltime de 412 m, perfect functionale la data vizitei mele, dar care au fost distruse in data de 11 septembrie 2001 in urma unui atac terorist cu doua avioane de pasageri. Trecand la partea profesionala, le-am intrebat pe cele doua doamne care este rolul unui birou de consultanta agricola intr-un oras totalmente urban. Mi-au raspuns ca se ocupau de categoriile defavorizate ale populatiei, de cei ce traiesc in casutele modeste din suburbii, carora le furnizeaza diverse solutii de gradinarit pe langa casa, le dau sfaturi economice si ii integreaza pe copii in sistemul educational, dar si de activitati complementare. Nu am pus la indoiala utilitatea acestor activitati, cand am aflat numarul mare de “clienti”, in special din categoria fostilor emigranti nevorbitori de engleza, pentru care biroul organizeaza si cursuri de limba. Doamnele au avut apoi amabilitatea sa ma invite pentru masa de pranz la unul dintre numeroasele bistrouri din imprejurimi, oferindu-mi apoi o scurta plimbare in Central Park, despre care mi-au explicat ca a fost extins in timp pana la dimensiunea actuala de 340 de hectare. Parcul Central a fost desemnat ca punct de reper istoric national de catre Departamentul de Interne al SUA in 1962, fiind administrat in prezent printr-un parteneriat public-privat de catre Administratia de Conservare Centrala a Parcului. Muzeul Metropolitan de Arta se afla in incinta parcului, si l-am vizitat in ziua urmatoare impreuna cu Irina. Construit cu sponsorizari din partea unor oameni de afaceri, Metropolitan Museum of Art expune in permanenta peste doua milioane de opere de arta, reprezentand cea mai mare colectie din Statele Unite ale Americii. Alintat „The Met” de catre newyorkezi, muzeul a fost fondat in 1870. Colectiile muzeului cuprind pictura, sculptura, arta grafica, arhitectura, sticlarie, ceramica, textile, feronerie, mobilier, arme si armuri, instrumente muzicale din Egipt, Mesopotamia, Orientul Indepartat si Orientul Apropiat, Grecia, Imperiul Roman si culturile precolumbiene. Desigur, nu puteam rata Muzeul Gugenheim, cu cladirea sa remarcabila situata tot in Manhattan pe Fifth Avenue. Muzeul Guggenheim din New York a fost creat in 1939 pornind de la colectia impresionanta de opere de arta a magnatul Solomon R. Guggenheim, insa a functionat in sediul actual din 1959. Ne-am bucurat sa vedem expuse in muzeu opt dintre sculpturile lui Brancuși, executate in lemn si marmura: Vrajitoarea, Regele Regilor, Muza, Adam si Eva, Miracolul, Țestoasa zburatoare, Cainele de paza si Soclu de stejar. Ca iubitori de muzica am dorit sa vizitam si Metropolitan Opera, cladire situata in renumitul Lincoln Center for the Performing Arts, lucru care l-am si facut in dupa-amiaza aceleiasi zile. MET, cum este denumita si aceasta institutie de muzica clasica, prezinta anual aproximativ 240 de spectacole de opera, fiind doar una dintre cele 12 organizatii rezidente la Lincoln Center. Am vizitat doar holul impresionant al Operei si am avut bucuria sa vedem pe unul din postere anuntand programul din viitoarele luni, numele vestitei noastre soprane Angela Gheorghiu ce urma sa sustina la MET doua spectacole. Ne-am plimbat apoi pe celebra Times Square, intersectie comerciala importanta in Manhatan, poreclita „Crossroads of the World”, un simbol al orașului New York si al Statelor Unite. Am ajuns pana in zona dintre Sixth si Eighth Avenue, numita si Theatre District, iar din partea de vest a zonei comerciale a Midtown Manhattan, de la unul dintre magazinele de aparatura electronica, am cumparat la un pret convenabil primul meu aparat electronic de filmat JVS Compact VHS functionand cu casete (in zilele noastre se prefera aparatura digitala). In ziua urmatoare am fost prezenti la prima ora la intrarea in Empire State Building pentru a prinde unul dintre lifturile rapide care sa ne duca pana la etajul 86 pe puntea de sticla, punctul de observatie in aer liber de unde se ofera o panorama fantastica asupra imprejurimilor. Ansamblul a fost cea mai inalta cladire din lume pentru mai mult de 40 de ani, intre anii 1831 si 1972, fiind numita de catre Societatea Americana a Inginerilor Civili ca una dintre cele “sapte minuni ale lumii moderne” (fig. 15, fig. 16, fig. 17, fig. 18).

 Dupa ce am coborat cu liful ultra-rapid, ne-am indreptat spre debarcaderul din Battery Park Downtown Manhattan unde ne-am asezat la o alta coada pentru a lua unul din vaporasele spre Liberty Island si apoi in continuare spre Ellis Island. Obiectivul ce se viziteaza pe Insula Libertatii, situata la sud-est de Manhattan, la gura de varsare a fluviului Hudson in Oceanul Atlantic, este Statuia Libertatii plasata in anul 1886 la intrarea portului de pe insula, cu scopul de a transmite calatorilor sositi salutul de bun venit pe pamant American. Statuia este un cadou al Frantei facut Statelor Unite ale Americii cu ocazia aniversarii a 110 ani de la castigarea independentei.  Statuia are o inaltime fara soclu de 46,5 m si 92,99 m cu soclu si reprezinta o femeie acoperita cu un drapel care tina in mana dreapta o flacara, iar in mana stanga o placa pe care este inscriptionata ziua independentei Americii: 4 iulie 1776. Dupa turul facut in jurul Insulei Libertatii am luat un alt vaporas spre Insula Ellis, care a fost intre 1892 si 1954 simbolul imigrației americane, punctul de sosire pentru mai bine de 12 milioane de oameni. Am vizitat Muzeul emigratiei de pe insula cuprinzand, printre altele, numeroase grafici si statistici ale emigratiei pe ani si nationalitati, folosind mjloacele multimedia. Am profitat de noul meu aparat JVS cumparat cu o zi in urma si am filmat panoramele superbe care se deschideau atat de pe Libery Island cat si de pe Ellis Island asupra Manhattanului, inclusive asupra Brooklyn Bridge, dar si asupra turnurilor gemene ale WTC, fara sa-mi pot imagina ca aceste turnuri ar putea sa dispara peste cinci ani ca urmare a unui atac terrorist (fig. 19, fig. 20, fig. 21, fig. 22, fig. 23, fig. 24).

La intoarcerea in Lexington, dupa terminarea excursiei de documentare si prezentarea in fata conducerii KyCES a rezumatului discutiilor purtate la USDA, Banca Mondiala si Biroul de Consultanta al Cornell University, am inceput pregatirile pentru intoarcerea acasa, fiind ajutat sa expediez in Romania mai multe colete cu material documentar ce urma sa-l prezint la ASAS si MADR. Inainte de acest lucru, am avut parte de o ultima surpriza deosebit de placuta, fiind convocat la Rectoratul Universitatii, unde in prezenta reprezentantului Guvernatorului Statului Kentucky, a Rectorului Universitatii, a Decanului Colegiului de Agricultura si a Directorului adjunct al KYCES (prof. Absher), mi s-a inmanat titlul onorific de “Kentucky Colonel”, cu explicatia ca acest titlu onorific “is expected to  serve the Commonwealth of Kentucky as informal goodwill ambassadors for promoting the traditions, culture, and customs of the state”. Odata intors in Romania m-am straduit sa prezint in cat mai multe locuri experienta americana dobandita in urma stagiului postdoctoral, fiind totodata prin contactele facute cu parteneri din Romania, un bun ambasador al colegilor de la Universitatea Statului Kentucky, incercand sa fiu demn de titlul onorific primit (fig. 25, fig. 26).