Provence,
Rhone – Alpes, Bourgogne, Alsace
Plecand de la Arles cu autocarul, ne-am oprit in drum pentru
o plimbare de cca. o ora si jumatate cu vaporasul pe Micul Ron, ceea ce ne-a
permis cunoasterea unei parti ale uneia dintre cele mai bine protejate delte
din intreaga lume, Delta Ronului, cunoscuta sub numele de La Camargue. Rezervatia acopera o suprafața de 80.000 hectare,
incluzand aici mlastini, pasuni, paduri, dune de nisip si saraturi. O treime
din suprafata deltei este strict protejata, accesul oamenilor fiind interzis cu
desavarsire. Aceste masuri au fost luate in scopul conservarii speciilor rare
de plante si animale, precum si pentru mentinerea ecosistemului local, care
este foarte fragil. In restul teritoriului deltei, cu un permis special, sunt
acceptate vanatoarea, agricultura si extractia sarii. Campurile cu saraturi
sunt situate in sud-estul deltei, sarea fiind recoltata aici inca din perioada
dominatiei romane. Camargue adaposteste o bogata biodiversitate, dar cu toate
acestea delta este renumita in intreaga lume pentru trei specii: o rasa de
tauri negri mai mici si mai supli decat cei pentru corida, frumosii Cheval
Camarguais, o rasa locala de cai albi, alaturi de cei peste 50.000 de flamingo
roz care poposesc in mlastini in timpul lunilor de vara. Eco si etno-turismul
sunt dezvoltate impecabil, in Delta Rhonului organizandu-se anual Festivalul
Camargue prin care se celebreaza, cu mare fast, intreaga regiune. In lunile
iunie, respectiv noiembrie, are loc Festivalul Cailor din
Saintes-Maries-de-la-Mer si Festivalul Taurilor. In plimbarea noastra cu
vaporasul am putut admira caii si taurii, dar pasarile flamingo nu le-am vazut
pe Micul Ron, ci in apropierea zonei de saraturi. Culoarea lor nu era cea
cunoscuta, de roz intens, deoarece nu era perioada crustaceelor (ni s-a spus)
care constituie dieta lor si care le asigura totodata pigmentul necesar colorarii
penajului. Am mai vazut numeroase egrete, pescarusi si alte specii de pasari,
dar as spune ca fauna din Delta Dunarii este mult mai bogata si diversa, numai
de-am sti s-o protejam asa cum fac francezii. Dupa intoarcerea din delta am
facut un scurt popas in oraselul Saintes-Maries-de-la-Mer,
capitala Camargului si totodata loc de pelerinaj pentru populatia de etnie
rroma, care anual, in 23-24 mai se aduna din toate colturile lumii pentru a o
celebra pe Sf. Sara (Fecioara neagra) - patroana lor (foto 4, foto 5, foto 6).
Un alt popas l-am facut pentru a vedea apeductul “Pont du Gard” ce traverseaza raul
Gardon, important obiectiv turistic din triunghiul Avignon-Nimes-Montpellier,
aflat pe lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO din 1985. Terminat de romani
intre anii 49-60 d.Hr., sub imparatii Claudius si Nero, apeductul facea parte
din sistemul de transport al apei care incepea de la izvoarele de la Uzes si se
termina la orasul Nimes. Cu o inaltime maxima de 48,8 m, acesta se prezinta ca
o inlantuire de arcade dispuse pe trei niveluri, fiind alaturi de apeductul din
Segovia, una dintre cele mai inalte si bine prezervate lucrari hidrotehnice de
acest tip. Podul rutier, ce poate fi traversat, a fost adaugat apeductului intre
anii 1743 - 1747. Se numeste "podul Pitot", dupa numele arhitectului
care l-a construit la cererea administratiei statelor occitane. Statul francez
a amenajat site-ul pe 165 de hectare in jur: a restaurat vegetatia mediteraneeana,
in care a mascat cladirea care include muzeul, cinematograful, restaurantele, buticurile
cu suveniruri; a amenajat alei largi, spatii de picnic, scaldat, pescuit si
promenada, astfel ca intre 8.000 si 12.000 de turisti vin sa viziteze zilnic aceasta
locatie in timpul verii (foto 7, foto 8, foto 9).
Urmatoarea oprire mai consistenta am facut-o in orasul Avignon aflat pe malul stang al
Ronului, important centru istoric inscris pe lista Patrimoniului Cultural Mondial
UNESCO din anul 1995. Supranumit si Orasul Papal datorita prezentei autoritatii
papale din 1309 pana in 1423, Avignon este unul dintre putinele orase franceze
care pastreaza nestearsa patina timpului, prin centrul vechi istoric,
bastioanele si palatul papal, aleile pavate si cladirile declarate monumente
istorice. Din acest considerent, Avignon a primit si prestigiosul titlul de
capitala europeana in anul 2000. Palatul Papal se afla in centrul orasului si
este un monument emblematic al acestuia. Este cel mai mare edificiu gotic
medieval si a fost construit intre 1335 si 1352. Primind in jur de 650.000
vizitatori pe an, Palatul se inscrie printre primele 10 cele mai vizitate
monumente din Franta. Pe langa grandoarea constructiei, datorita ambiantei pe
care o ofera dar si calitatilor sale arhitecturale, palatul gazduieste in mod
regulat o serie de expozitii de pictura, sculptura, fotografie si alte
manifestari culturale. Podul Saint-Benezet este o alta constructie emblematica
a orasului, datand inca din secolul XII. In trecut, acesta lega Avignon de Villeneuve
si constituia singura modalitate de a traversa Ronul. Din cele 22 de arcade,
astazi se mai pastreaza doar 4, dar fascinatia sa persista si ca urmare a
celebrului cantec pentru copii care a depasit de mult granitele Frantei: “Sur
le pont d’Avignon”, datand din secolul XV (foto 10, foto 11, foto 12).
Ne-am indreptat in continuare spre Aix-en-Provence, un oras elegant, cu bulevarde largi si umbroase,
cu multe fantani din piatra frumos sculptate - apa fiind ratiunea existentei
orasului datorita izvoarelor termale de aici. In centrul orasului se afla Cours
Mirabeau, renumitul bulevard incadrat de copaci, trasat pe locul vechilor
metereze, avand de o parte si de cealalta case elegante din secolele XVII si
XVIII si multe fantani, dintre care se distinge Fontaine des Quatre Dauphins.
Se pot remarca, de asemenea, numeroase bistrouri si cafenele, cea mai deosebita
fiind “Les deux garcons”, locul de intalnire preferat al intelectualilor inca
din secolul al XVII-lea. Printre edificiile de marca ale orasului se pot
enumera Hôtel de Ville gazduit intr-o cladire din secolul al XVII-lea, vechiul
palat episcopal care gazduieste in prezent Musée des Tapisseries, frumoasa
catedrala gotica “St. Sauveur”, renumita datorita usilor sale sculptate in lemn
de nuc din secolul al XVI-lea, coloanelor baptisteriului din secolul al V-lea
si chiliilor romanice, precum si Muzeul Granet dedicat picturii, sculpturii si
arheologiei din oras, unde se gasesc si trei dintre tablourile lui Paul
Cézanne. La sud de bulevardul Cours Mirabeau se afla elegantul cartier Mazarin,
cartier vechi al orasului, interesant pentru arhitectura foarte bine pastrata a
edificiilor din a doua jumatate a secolului al XVII-lea. Turul nostru pietonal
ar fi trebuit sa cuprinda si o vizita la atelierul pictorului Paul Cézanne,
unde artistul a creat capodopere de o mare valoare din 1897 pana la moartea sa
in 1906, dar locatia ceva mai indepartata a acestuia precum si timpul nostru
limitat nu au mai permis acest lucru (foto 13, foto 14, foto 15).
Am facut in schimb un scurt popas in Les Baux-de-Provence - neinclusa initial in programul de vizite, o
localitate stancoasa, de unde provine si numele minereului de aluminiu
(bauxita) descoperit in anul 1821 de catre geologul Pierre Berthier. Amplasat
pe un varf de deal, la peste 200 m altitudine, satul are in jur de 420
locuitori, majoritatea traind din turism. Casele sapate in piatra sunt
transformate in mici buticuri de suveniruri in care poti gasi ceramica,
tablouri, vin, ulei de masline, dulceturi, miere de albine si, binenteles,
vestitele ierburi de Provence. Iti ia ceva timp sa urci pe jos pana la cetatea medievala
din varful dealului, dar privelistea care ti se ofera de sus este superba. Se
spune ca in zilele senine se pot vedea mlastinile din Camargue, turnurile din
Arles, livezile si viile din Provence. Cetatea poate fi vizitata gratis, dar de
obicei acolo sunt organizate spectacole la care trebuie cumparat bilet (foto
16, foto 17, foto 18).
In urmatoarea zi de excursie am parasit Provence-ul, indreptandu-ne
spre Lyon, al doilea oras ca marime
al Frantei si capitala a regiunii Rhone-Alpes. Acesta se afla la confluenta
fluviului Ron cu raul Saône, formand un fel de peninsula (Presqu'ile). Orasul
este dominat de doua mari coline, una la vest si una la nord fata de centrul
istoric, la est de malul Ronului fiind o campie plana. La vest este colina
Fourvière, unde este ridicata Catedrala Notre-Dame de Fourvière, palatul
episcopal, turnul metalic (un turn TV ce imita ultimul tronson al Turnului
Eiffel) si un funicular. La nord se afla colina Croix-Rousse, fieful traditional
al atelierelor si magazinelor de matase, o industrie pentru care orasul este
faimos. Orasul medieval (Vieux Lyon) a fost construit pe malul vestic al raului
Saône la poalele colinei Fourvière. Pe mica peninsula dintre Ron si Saône se
afla a treia piata publica din Franta si una din cele mai mari din Europa:
Place Bellecour. Orasul conserva un important patrimoniu cultural, de la
vestigii din epoca romana pana la constructii din secolul XX. Partea cea mai
valoroasa a orasului si anume cartierul Vieux Lyon, colina Fourvière si colina
Croix-Rousse, cu o suprafata de 500 ha, fac parte din Patrimoniul Cultural
Mondial UNESCO din 1998. Peninsula Presqu`ile gazduieste de fapt partea
principala a orasului, unde se afla cele mai importante cladiri guvernamentale
si muzee. Pe langa restaurante, bistrouri si cafenele, in Lyon se mai gasesc
trei parcuri de mari dimensiuni, 30 de muzee si nenumarate monumente istorice.
Primaria, L’Hôtel-Dieu si Catedrala din Fourvière sunt printre cele mai
atractive dupa lasarea serii. In total 100 de mii de proiectoare ilumineaza 200
de situri din Lyon, facand ca noaptea sa fie o placere pentru ca turisti sa
iasa pe strazi. In Lyon cel mai important eveniment al anului este Festivalul
luminilor (Fête des Lumières). Acesta incepe pe 8 decembrie si dureaza patru
zile. Desi initial acest festival avea un puternic caracter religios, acum s-a
transformat mai mult intr-o festivitate plina de grandoare. La origine,
traditia in Lyon era ca pe 8 decembrie oamenii sa aprinda lumini la ferestre
celebrand astfel statuia Fecioarei Maria. Aceasta este patroana spirituala a
orasului de cand se spune ca a salvat Lyonul de la distrugere in timpul ciumei
din 1643. Unul dintre cele mai vechi monumente din Lyon este Le Théâtre Antique
de Fourvière, aflat pe colina cu acelasi nume. In urma cu doua milenii, romanii
au construit orasul Lugdunum pe panta Fourvière-ului, cunoscut si ca dealul
rugaciunilor. Astazi locul este adesea frecventat de credinciosii care vin sa
se inchine la bazilica de acolo. De Lyon este legat si numele multor
personalitati care au locuit si lucrat aici si care si-au pus amprenta in progresul
mondial. Printre acestia se numara doctorul Francois Rabelais, fizicianul A. M.
Ampere, scriitorul Antoine St-Exupery, Barthelemy Thimonnier - inventatorul
masinii de cusut, Joseph-Marie Jaquard – inventatorul razboiului de tesut semi-automat,
fratii Montgolfier - constructorii primului balon cu aer cald si fratii Lumiere
- inventatorii cinematografului (foto 19, foto 20, foto 21, foto 22).
In dupa amiaza aceleiasi zile am vizitat Dijonul, capitala regiunii Burgundia (Burgogne). Cu o lunga si
interesanta istorie, fiind in trecut resedinta Ducilor de Burgundia, Dijon
pastreaza din acele vremuri de glorie numeroase monumente istorice si cladiri.
Palatul Ducilor Burgundiei, pe care am avut sansa sa-l gasim deschis, este o
constructie extraordinara, perfect pastrata in maniera arhitecturala a
secolelor trecute. Acesta gazduieste in prezent atat Primaria orasului cat si
Muzeul de arte frumoase. Cea mai cunoscuta piata a orasului Dijon se cheama
Place Francoise Rude (sau Place du Bareuzai) si reuseste sa pastreze spiritul
secolelor trecute printr-o multime de cladiri istorice, cateva cafenele si o
fantana arteziana prevazuta cu o sculptura gratioasa. Printre obiectivele
turistice de marca din Dijon se mai numara Auditoriumul - pentru cei pasionati
de arta, teatru, sau opera, Muzeul de Arheologie, Muzeul artei sacre,
Planetariul, Muzeul vietii burgogneze - un muzeu deosebit, dedicat stilului de
viata din regiune, aici gasindu-se reproducerile unor scene cotidiene si
traditii locale, precum si Muzeul Mustarului, o prezenta fireasca pentru orasul
de unde provine celebrul mustar de Dijon. Dintre asezamintele religioase ale
orasului se remarca Catedrala Notre Dame de Dijon, o capodopera arhitecturala
din secolul XIII realizata in stil gotic. Inauntru poate fi admirata Madona
neagra, o sculptura in care Fecioara Maria este infatisata sub forma unei femei
de culoare. O alta constructie religioasa reprezentativa pentru orasul Dijon
este biserica Sainte Beningne, tot din secol XIII, dar avand o cripta cu o
vechime de peste o mie de ani. Spatiile verzi sunt pe cat de numeroase, pe atat
de impresionante datorita culorilor florale, ordinii si micilor sculpturi care
infrumuseteaza intrarile principale in parcuri. Principalul parc al orasului
Dijon este Darcy Park, aflat in inima orașului, avand intrarea strajuita de o
sculptura masiva reprezentand un urs. Din informatiile primite am aflat ca in
toamna fiecarui an in oras este organizat un Targ International de Gastronomie
cu peste 500 de expozanti si peste 200.000 de vizitatori anual, fiind
considerat cel mai mare eveniment de acest tip din Franta. In acest context se
mentioneaza faptul ca bucataria franceza, recunoscuta la nivel mondial pentru
rafinamentul sau, a fost inclusa din anul 2010 pe lista Patrimoniului UNESCO,
fiind pentru prima oara cand obiceiurile culinare ale unei natiuni sunt
considerate un bun al patrimoniului mondial (foto 23, foto 24, foto 25, foto
26).
In dimineata urmatoare am parasit Dijonul si Burgundia
indreptandu-ne spre Alsacia superioara pe asa-numitul “drum al vinului” (Route
du Vin), unde pe cca. 180 km se pot vedea asezari pitoresti cu podgorii
insirate precum perlele pretioase pe un colier. Primul popas l-am facut la Colmar, cel de-al doilea centru
turistic alsacian dupa Strasbourg, locul de nastere al sculptorului Bartholdi –
cel care a realizat Statuia Libertatii. Colmar este considerat printre orasele
cele mai frumoase si colorate din Franta. Istoria sa incepe inca din anul 823,
cand Louis Pius a denumit acest teritoriu Columbarium (cotetul porumbeilor, de
unde i se trage si numele actual) si l-a dat in proprietatea abatiei de
Munster. La inceput a fost un mic sat, care s-a dezvoltat rapid intr-un orasel
incepand din secolul XIII. Localitatea a inceput sa prospere si a atras atentia
Episcopului de Strasbourg si a nobilimii ce roia in jurul acestuia, care au
declarat razboi comerciantilor din Colmar. In 1648, Colmar a fost anexat
Frantei prin Tratatul de la Westphalia, marcand sfarsitul Razboiului de 30 de
ani. Impreuna cu restul Alsaciei, avea sa fie cedat inapoi Germaniei in 1870,
inapoiat Frantei in 1919 si reanexat de germani in timpul celui de-al doilea
Razboi Mondial, revenind in final la francezi dupa sfarsitul acestuia. Am facut
greseala sa urmam sfatul ghidei, facand o plimbare cu trenuletul prin vechile
cartiere Unterlinden si La Petit Venise, fiind destul de rau zdruncinati in
micile vagoane remorcate de tractoras pe strazile pietruite ale orasului si
fara posibilitatea de a face nici o fotografie. Odata coborati din vehicul am
refacut traseul pe jos, caci acest oras deosebit te invita sa-l cunosti numai
in aceasta maniera. Colmar este cel mai reprezentativ oras din Alsacia,
datorita unei bogate mosteniri istorice si arhitecturale. Este un oras bogat in
traditii, atat franceze cat si germane si care ofera turistilor o atmosfera
fascinanta. Un oras care si-a pastrat accentele medievale prin arhitectura
gotica a unor biserici vechi de aproape 800 de ani. Punctul de interes turistic
major il reprezinta centrul vechiului oras, cu stradutele sale pitoresti,
inguste si pavate cu piatra cubica. Casele vechi de sute de ani, cu flori la
ferestre, unele cu desene si statuete la fatada, iti dau impresia ca te afli
intr-un oras de poveste. Nici nu-ti vine sa crezi ca unele case si-au pastrat
atata timp pitoreasca si atragatoarea arhitectura. Traficul rutier este
interzis in partea veche a orasului, astfel ca este foarte placut sa te plimbi
pe langa superbele cladiri ale vechiului Colmar. Printre obiectivele majore ale
orasului se afla Catedrala Saint Martin, situata pe Grand Rue, cea mai mare
catedrala gotica din Alsacia, fondata la inceputul secolului al XIII-lea. In
Piața Catedralei se remarca, de asemenea, o casa construita in stil gotic,
Maison Adolphe, probabil cea mai veche casa din Colmarul medieval (secolul
XIV). Este o cladire frumoasa cu doua sculpturi reprezentand capete de leu la
intrare, si cu ferestre in arcada, atat la parter cat si la etaj. O alta casa
cu o arhitectura interesanta de pe Grand Rue este Ancienne Douane, o cladire ce
adapostea vechea vama. O zona superba a orasului este fostul cartier al
tabacarilor, La Petite Venise, cu case din lemn acoperite cu tigla colorata.
Stradutele intortocheate sunt traversate de mici canale care amintesc de
Venetia italiana. Canalele sunt traversate si ele la randul lor de mici podete
din lemn, iar malurile sunt parca inundate de o multime de flori. De-a lungul
raului Lauch ce strabate orasul si pe canalele laterale se pot face plimbari
romantice cu barca. Alte obiective situate in partea de nord a orasului sunt
Eglise des Dominicains, fondata in secolul XIII si Muzeul Unterlinden, fondat in
secolul XIX pe locul unei alte foste manastiri dominicane, care adaposteste
colectii de arta din epoca medievala pana in zilele noastre (foto 27, foto 28,
foto 29, foto 30).
Urmatorul popas l-am facut la Riquewihr, situat la 12 km de Colmar si considerat una dintre cele
mai atragatoare destinatii turistice ale Alsaciei. Inconjurat de ziduri
fortificate, intrarea in orasul istoric facandu-se printr-o serie de porti ce
serveau si ca turnuri de veghe, Riquewihrul impresioneaza prin arhitectura sa
deosebita, cu case vechi construite in secolele XVI si XVII. Accesul
automobilelor in oras este interzis. Crutat in mare parte de bombardamentele
din al Doilea Razboi Mondial, orasul si-a pastrat autenticitatea istorica, singurele
constructii noi fiind cele din afara centrului vechi, situate in partea sudica.
Inconjurat de dealuri plantate cu vita de vie, Riquewihrul mai este cunoscut si
pentru productia sa de vinuri, preponderant albe, cele mai cunoscute fiind din
soiurile Riesling, Gewürztraminer, Sylvaner, Pinot Blanc, Pinot Gri si Muscat.
In interiorul orasului sunt foarte multe crame, asa zisele winstub-uri,
amplasate mai ales in beciurile unor vechi magazine sau hoteluri, unde turistii
pot degusta diferite sortimente de vin. Principalul loc de promenada al
orasului este strada centrala, Rue du General de Gaulle, o strada in panta,
foarte frumoasa, pavata cu piatra cubica. Aceasta imparte orasul in doua, de-a
lungul ei insirandu-se principalele magazine, restaurante, case si muzee. La
intrarea pe strada principala, prima cladire cu o arhitectura interesanta care
atrage atentia este La Poste. Imediat dupa ea se afla Grands Vignobles Dopff
& Irion, fostul castel Riquewihr. Aceasta adaposteste cea mai mare si mai
veche crama a orasului, dainuind din secolul XVI, ce apartine descendentilor
familiilor Dopff si Irion. La nici 50 de metri, pe o straduta laterala, se afla
Muzeul Postei si Telecomunicatiilor, infiintat intr-un fost castel al familiei
Wurttemberg (cea care a administrat orasul timp de peste 500 de ani), adapostind
exponate istorice postale vechi de aproape 2000 de ani. Am ajuns in Riquewihr intr-o
zi de duminica (pe 4 iunie), cam pe la vremea pranzului, si atat mie cat si
Irinei ne era cam foame. Cum am intrat in oras pe poarta principala a acestuia,
in fata fostului castel Riquewihr unde era si o mica piateta, am fost surprinsi
sa gasim o atmosfera de sarbatoare, cu muzica live si, mai ales, un mare gratar
cu bar asociat de unde se putea servi, contra cost, orice turist sau localnic. Oferta
de mancare era restransa la popularii wursti germani si hamburgheri cu cartofi
prajiti, dar la bautura puteai alege intre berea la halba sau unul dintre
multiplele soiuri de vinuri albe, alsaciene. Am “plonjat” direct in aceasta
atmosfera tipic bavareza (unde se vorbea atat franceza cat si germana), optand
pentru wursti asociati cu celebrul Riesling local, cu un fundal sonor atat de
placut, incat am comandat si un al doilea rand de pahare de vin, optand de
acesta data pentru un Pinot Blanc. Marturisesc ca m-am simtit atat de bine in
acele momente de relaxare gastronomica, incat am plecat de la masa uitand sa
inapoiez la bar cele doua pahare pentru care mi se retinuse garantie (2 euro).
Am inceput apoi vizitarea orasului, deja plin de turisti, facand multe poze si
cautand acele crame unde auzisem ca se pot face degustari “free of charge”,
caci doream sa incerc si alte sortimente din soiurile locale de vin (mi se
deschisese apetitul). Nu am gasit insa decat crame unde totul era contra cost,
respectiv 2 euro/paharul, asa ca am fost ponderat si am mai degustat doar
intr-un singur loc o varietate de Muscat, care mi-a placut, si din care am
cumparat o sticla pentru acasa. La inapoiere am trecut prin aceeasi piateta
unde muzica mai canta inca si, spre surpriza noastra, am vazut o pereche de galateni,
cam de varsta noastra si colegi de autocat cu noi, dansand elegant, spre
incantarea privitorilor, pe un frumos vechi vals frantuzesc. Tot drumul parcurs
apoi spre Strasbourg am avut in minte melodia respectiva pe care o cunosteam si
care imi facuse placere sa o reascult (“Mon amant de Saint-Jean”, interpretata
in versiune originala de Patrick Bruel), mai ales ca reprezentantii Agentiei
turistice organizatoare ne-au mentinut buna dispozitie oferindu-ne alte cateva sticle de vin alsacian, care au fost
deschise in autocar si impartite intre turisti, ca semn de multumire pentru
incheierea in conditii bune a excursiei (foto 31, foto 32, foto 33, foto 34).
Ultimul popas in Franta l-am facut la Strasbourg, capitala Alsaciei si capitala europeana, situata langa
granita dintre Franta si Germania, pe malul stang al fluviului Rin si
traversata de afluentul acestuia, raul Ill. Ravnita continuu de cele doua
puteri vecine, trecuta in multe randuri din stapanirea uneia in a celeilalte,
capitala Alsaciei se mandreste cu o mostenire culturala bogata, ingemanand
spiritul francez si cel german. Centrul orasului, “Grande Île” (Marea Insula),
sta prins in bucla alungita a raului Ill si se leaga de celelalte districte
prin numeroase poduri elegante. Datorita bogatiei sale arhitecturale, in 1988
UNESCO il include pe lista Patrimoniului Mondial al Umanitatii, recunoscand
astfel valoarea deosebita a monumentelor istorice si a ansamblului unic de
arhitectura domestica din Valea Rinului, specifica secolelor XV- XVI. Cea mai
buna solutie pentru cunoasterea orasului cand esti in criza de timp este un tur
cu barca pe raul Ill, inconjurand zona istorica si ajungand pana in fata
institutiilor europene de langa Parcul l'Orangerie. Pentru aceasta solutie am
optat si noi, timp de o ora si un sfert, fiind purtati de o barca
"Batorama" pe apele linistite, in timp ce din casti se auzea povestea
orasului si a palatelor ce strajuiesc malul raului. Plecarea se face din
centrul orasului - zona pietonala din spatele Palatului Rohan, imediat langa
podul pe care se trece din Piata Corbeau spre marea Catedrala Notre-Dame.
Intrarea in pitorescul cartier Petite France se face printr-o ecluza mica, cu
peretii interiori tapetati cu alge. Apele siroiesc inspumate de sub edificiile
inalte, care in trecut aveau mori folosite de tabacariile oraşului. “Ponts
couverts” (podurile acoperite) au fost parte din zidul medieval de aparare al
orasului si unesc malurile celor patru brate inguste ale raului, ramificat pe o
distanta scurta. Turnurile din piatra de langa poduri stau in fata barajului
Vauban, proiectat in scop militar: la nevoie, intreg sudul orasului putea fi
inundat si intrarea inamicului devenea astfel imposibila. Dupa ecluza, raul
trece spre partea de nord a lui Grande Île, iar ghidul audio descrie pe rand
cele mai importante obiective: Biserica catolica Saint Jean, Palatul Justitiei,
Opera, Piata Republicii, Biserica Reformata Saint Paul. Dupa alte cateva parcuri
si case frumos decorate, barca ajunge langa modernele edificii ale
institutiilor din Cartierul European. Pe partea stanga, noul corp de cladire al
Parlamentului European, denumit Louise Weiss, isi curbeaza spectaculos linia
celor 17 etaje exterioare. Asemanat cu un amfiteatru roman, acesta are cea mai
mare sala de sedinte plenare dintre cele ale institutiilor europene. A fost
inaugurat in 1999 si comunica printr-un pod acoperit cu cladirile denumite
Winston Churchill si Salvador de Madariaga de pe partea dreapta a raului,
apartinand aceleiasi institutii. In spatele acestora se afla un al treilea corp
al Parlamentului si cladirea Consiliului Europei. Pe malul opus, Curtea
Europeana a Drepturilor Omului isi are sediul in monumentala constructie proiectata
de arhitectul britanic Sir Richard Rogers, finalizata in 1995. Fara sa
zaboveasca mult la Parlamentul European, barca a facut cale intoarsa spre sud,
pentru a acosta curand langa Palatul Rohan, nu inainte de a ne oferi o ultima
imagine superba a Catedralei Notre-Dame, al carei turn se inalta spre cer, mult
deasupra acoperisurilor cladirilor din zona (foto 35, foto 36, foto 37, foto
38).
In ultima zi de calatorie, mergand cu autocarul de la
Strasbourg catre Stuttgart de unde trebuia sa luam o cursa a companiei Blue Air
pentru a ne intoarce la Bucuresti, am reflectat la ce mi-a placut si ce nu mi-a
placut la aceasta excursie de 15 zile. La plusuri pot mentiona cu certitudine traseul
ales si toate localitatile vizitate, chiar daca unele dintre ele le mai vazusem
in calatoriile anterioare. Mi-a placut, de asemenea, landscapul vazut in timpul
voiajului, un rol important in acest sens avandu-l ghida excursiei dar si
soferul autocarului, care au evitat pe cat posibil autostrazile in favoarea
drumurilor regionale sau locale, mult mai pitoresti si pline de viata. La
capitolul minusuri pot spune ca un singur lucru m-a deranjat mai mult, si anume
timpul scurt alocat vizitarii numeroaselor obiective turistice de prim rang.
Franta nu este o tara care sa o vizitezi “pe fuga”, caci fiecare dintre
provinciile sale istorice este precum un giuvaer care merita sa fie descoperit
si pretuit separat. Noi am ales varianta excursiei organizate prin Agentie in
lipsa unei masini personale, dorind totodata sa atingem unele obiective aflate
la distanta mare unul de altul. Cel mai adesea optam insa pentru excursii
organizate de noi, in care ne alegem perioada dorita, hotelul la care dorim sa
stam (uneori optand chiar pentru doua locatii diferite), avand totodata bine
conturat un plan de vizitare a obiectivelor turistice din zona, prin utilizarea
mijloacelor de transport locale. In mod cert, cei cu masini personale isi pot
organiza un concediu mult mai flexibil, directionat si pe gustul lor. In
concluzie, nu performata de atingere a cat mai multe obiective turistice
trebuie sa fie criteriul dominant in planificarea unei excursii, ci valoarea
acestora si timpul suficient alocat pentru a le intelege, a cunoaste zona,
istoria sa, oamenii si traditiile locului (inclusiv cele culinare), avand asfel
posibilitatea sa te acomodezi la ambianta locala. Vergiliu are mare dreptate
cand afirma ca “Timpul zboara fara reintoarcere” (Fugit irreparabile tempus),
dar depinde numai de noi sa-l folosim cat mai placut si inteligent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu