O calatorie in Franta (3)

Val de Loire, Nouvelle Aquitaine, Occitanie

In dimineata zilei urmatoare (a saptea zi de excursie) ne-am continuat traseul strabatand o parte din superba regiune a Vaii Loarei, intr-un cadru mirific incarcat de istorie si frumusetea arhitecturala a castelelor ce impodobesc aceasta zona. Valea Loarei, inscrisa din anul 2000 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, constituie un loc exceptional datorita diversitatii biologice, dar si pentru bogatia sa istorica si culturala. Constructia castelelor a inceput in secolul XII, primul dintre ele fiind cel din Angers. Pe Valea Loarei, exista in jur de 60 de astfel de resedinte medievale, printre cele mai renumite fiind castelul Amboise, castelul Blois, castelul Chambord, castelul Chenonceau, castelul Chinon, castelul Langeais, castelul Saint-Maurice, castelul Saumur, castelul Serrant, castelul Sully-sur-Loire, castelul Talcy, castelul Valencay si castelul Villandry. Pentru constructia lor, de-a lungul timpului, au fost chemati cei mai mari arhitecti, intre care si Leonardo da Vinci. Odata cu trecerea anilor, castelelor construite in Evul Mediu timpuriu li s-au adaugat elemente suplimentare in functie de evolutia tehnicilor militare: poduri mobile care le izolau in caz de pericol, turnuri inalte, crenelate pentru veghe si pentru a adaposti arcașii. De la sfarsitul secolului al XII-lea, edificiile sumbre, solide, cu rol strict defensiv, au inceput sa fie infrumusetate cu ferestre largi si incaperi spatioase. Castelele s-au transformat treptat in „statiuni” pentru elita vremii si pentru curtea regala. In aceeași perioada le-au fost adaugate parcuri vaste si elegante. Castelele pastreaza semnele trecerii timpului, supravietuind chiar și tavalugului Revolutiei franceze in timpul careia multe au fost jefuite, deterioarate, transformate in baraci militare, inchisori sau chiar ferme. Frumusetea deosebita a acestei regiuni i-a determinat pe regii Franței sa o aleaga ca locatie pentru numeroasele castele de agrement, majoritatea construite in secolele al XV-lea si al XVI-lea. Epoca sa de aur coincide cu domnia lui Francisc I, care a angajat constructori renascentisti italieni pentru a-i amenaja domeniile, drept pentru care emblema sa, o salamandra, se regaseste in majoritatea castelelor de pe Loara. Castelul Angers, cel la care ne-am oprit pentru a-l vizita, este situat in orasul cu acelasi nume, in apropiere de confluenta raurilor Loara si Maine, fiind unul din cele mai mari si frumoase castele feudale din Franta. In secolul al IX-lea, pe amplasamentul actual a fost construit aici un palat pentru contele de Anjou, acesta fiind devastat in timpul unui incendiu ce a avut loc in anii 1131, 1132. Constructia castelului actual a durat cativa zeci de ani, acesta avand o incinta de 800 metri lungime si 17 turnuri de aparare de aproximativ 30 metri inaltime. De-alungul timpului castelul a fost folosit ca inchisoare, centru de ingrijire pentru persoane cu handicap, garnizoana militara in timpul lui Ludovic al XI-lea, depozit de munitie in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial si muzeu incepand din anul 1948, cand au fost amenajate si gradinile. Trei ani mai tarziu a fost renovata si capela, distrusa in timpul razboiului, iar in anul 1954 a fost construita si cladirea care adaposteste astazi Muzeul de Tapiserii al Apocalipsei (Tenture de l”Apocalypse), unde sunt expuse tapiserii din secolul al XIV-lea infatisand scene din cartea Apocalipsa dupa Ioan, ultima carte a Noului Testament. Printre atractiile castelului se mai numara Sala Mare, avand 500 mp, gradinile florale frumos amenajate, resedinta regala, capela Sfantul Ioan Botezatorul, galeria regelui Rene de Anjou construita intre anii 1435 – 1453 si casa guvernatorului construita in secolul al XVIII-lea (foto 1, foto 2, foto 3).

Drumul nostru a continuat prin regiunea Nouvelle Aquitaine catre La Rochelle, un pitoresc oras de pe coasta Atlanticului si totodata unul dintre cele mai frumoase porturi ale Frantei. Orasul se remarca mai ales prin frumusetea arhitecturii portului vechi si a cladirilor ce-l inconjoara. Este un oras istoric, originile lui datand din secolul X, atunci cand a fost fondat de catre gali, doua secole mai tarziu devenind un important port comercial. A fost apoi sub ocupatie britanica, a fost gazda a cavalerilor templieri, apoi din nou oras englezesc in timpul razboiului de 100 de ani, dupa care a stat la originea calvinismului, a trait rebeliuni hughenote si, mai tarziu, datorita pozitiei strategice, a devenit un important centru comercial in relatia cu Lumea Noua. In orasul vechi se poate admira Palatul de Justitie (construit in 1789), Bursa (1785), casa in care a locuit regele Henric al II-lea (care dateaza de la 1555), marele Orologiu (o impunatoare structura gotica, ridicata in sec. XIV) dar si alte cladiri pastrate din secolele XVI - XVII, turnuri, monumente, fortificatii si porti. Zona portului vechi este strajuit de masivul turn St.Nicolas (construit la 1384) si de Tour de la Chaine, care vegheau in trecut intrarea navelor. Portul e inconjurat de o multime de restaurante in care se servesc delicioase fructe de mare, iar promenada pe chei catre Acvariu ar fi fost incantatoare, daca ziua vizitei noastre nu ar fi fost extrem de calduroasa. Tot in zona portului se afla si Muzeul Maritim unde se poate admira “Calypso”, vasul exploratorului Jean Yves Cousteau, scufundat in urma unei coliziuni in Singapore in 1996. Ne-ar fi placut sa facem o plimbare cu vaporasul pe Ile d’Aix, sau catre celebrul Fort Boyard (locul original de filmare al cunoscutului show TV), dar timpul liber alocat stationarii in La Rochelle nu ne-a permis acest lucru (foto 4, foto 5, foto 6).

In ziua urmatoare am facut un tur pietonal prin orasul Bordeaux, capitala a regiunii Aquitania, unde am admirat frumosul sau centru istoric inscris pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Orasul, traversat de raul Garonne, este aproape de coasta europeana a Atlanticului. Dintre obiectivele turistice importante ale urbei se remarca faimoasa Catedrala “Sf. Andre” inchinata sfantului care patroneaza orasul si care impresioneaza profund cu arhitectura ei gotica din secolul al XI-lea. Este imensa, cu multe basoreliefuri care pur si simplu iti taie respiratia, constituind totodata un punct de interes major pentru cei care fac pelerinajul la Santiago de Compostella. Remarcabile sunt si cladirile Operei (Grand Theatre), amplasata in centrul orasului, precum si cea a Vamii, din imediata vecinatate a raului Garonne. Printre obiectivele notabile se numara si muzeele “D'Aquitane” si cel de “Beaux Arts”, ale caror colectii sunt deosebit de interesante. Un obiectiv reprezentativ pentru Bordeaux este “Monument aux Girondins” situat in piata Quinconces. Istoria spune ca a fost ridicat in amintirea oamenilor trimisi la ghilotina in timpul revolutiei franceze. Este impunator, deosebit din punct de vedere arhitectural, inconjurat de fantani arteziene superbe. Bordeaux este unul dintre centrele majore, de renume mondial ale industriei vinului, acesta fiind produs in regiune inca din secolul al VIII-lea. Viile din zona Bordeaux sunt extrem de vaste, ele intinzandu-se pe 112.000 de hectare. Cele mai renumite vinuri, (preponderent rosii, seci, de corpolenta medie) provin de la marile castele ale Medoc-ului, in special Pauillac și Margaux, dar si de la cele de pe malul drept al raului Garonne, respectiv, Saint-Emilion și Pomerol. Toate aceste regiuni sunt definite de amploarea si frumusetea podgoriilor ce stau la baza renumitului vin de Bordeaux care a adus faima orasului in intreaga lume. In timpul liber avut la dispozitie am facut o plimbare pe malurile raului Garonne, bucurandu-ne de privelistea minunata care surprinde podurile orasului. Situata vizavi de Place de la Bourse, intre Quai de la Douane si Quai Louis al XVIII-lea, se poate admira “Oglinda de Apa”, un bazin spectaculos proiectat de artistul Michel Corajoud, care alterneaza efectul de oglinda cu aburirea geamurilor intr-un mod extraordinar. Schimbarile ritmice in 2 centimetri de apa pe o lespede gigantica din granit fac ca aceasta locatie sa fie cu adevarat magica si atragatoare. Ghidul turistic al orasului mentioneaza faptul ca adultii obisnuiesc sa faca din aceasta Oglinda de Apa cel mai comun loc de intalnire intre indragostiti, iar copiii adora sa se joace aici. In plus, in timpul verii, oamenii se pot bucura de o racorire a picioarelor in apa rece si revigoranta a bazinului, lucru care l-au incercat si cativa dintre partenerii nostri de excursie (foto 7, foto 8, foto 9, foto 10).

Drumul nostru ne-a purtat in continuare spre Biarritz, una dintre cele mai elegante si apreciate statiuni turistice franceze la Oceanul Atlantic, amplasata la 35 km de granita cu Spania. Incepand cu a doua jumatate a secolului XIX orașul a inceput sa fie o destinație cautata de catre reprezentantii familiilor regale europene. Regina Victoria a venit aici cu regularitate pe o perioada de 30 de ani, precum si nobili din Spania, Germania, Suedia, Rusia. Dealtfel, rusii au si construit aici o biserica ortodoxa in apropiere de Hotel du Palais. Plajele din aceasta stațiune, diversificate ca amplasament si totalizand o lungime de cca. 6 km, sunt printre cele mai apreciate atat de cei care vor sa beneficieze de tarmul insorit al Golfului Biscaya, cat si pentru surferi. Pasionatii de surf trebuie sa mearga pe plaja Côte des Basques, unde in fiecare an in luna iulie, se organizeaza unul dintre cele mai mari festivaluri de surf din lume. In afara de plaje, Biarritz ofera vizitatorilor sai si o arhitectonica interesanta, un Cazinou deschis inca din anul 1901, diverse muzee si centre de SPA, precum si terenuri de golf. In Biarritz se mai poate vizita si Muzeul Marii, deschis din anul 1935, unde sunt expuse in 24 acvarii peste 150 specii de pesti care traiesc in apele Golfului Biscaya. Plecand din Portul Pescaresc, se trece printr-un tunel sapat in stanca spre podul care leaga tarmul de Rocher de la Vierge (Stanca Fecioarei). Tunelul a fost construit in timpul lui Napoleon al III-lea, iar podul a fost construit de Gustave Eiffel. Le Rocher de la Vierge a fost construita in semn de recunostinta de catre pescarii care s-au intors sanatosi de pe mare. O data ajuns pe stanca ai parte de o priveliste superba. Pe o parte se vede Grande Plage, iar pe cealalta Coasta Basca, cu Muntii Pirinei in zare. Aici este si locul unde am facut cele mai multe fotografii, regretand ca timpul liber alocat nu ne-a permis sa facem si o baie in mare, chiar daca timpul era putin ploios (foto 11, foto 12, foto 13, foto 14).

In aceeasi zi ne-am continuat drumul spre orasul Lourdes situat in regiunea Occitanie, la poalele Muntilor Pirinei, intr-o mica vale udata de raul Gave de Pau, devenit in zilele noastre unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj pentru crestinii catolici din toata lumea. Aici se spune ca in 1858, Bernadette Soubirous, o fetita de 14 ani, ar fi vazut in apropiere de „Grotta Massabielle” de mai multe ori pe Sfanta Maria ca o apariție sub forma unei femei imbracate in alb. Ulterior femeia din aparitie s-a prezentat ca fiind „Neprihanita Zamislire” (Immaculata Conception). Dupa aceasta a tasnit apa cristalina a unui izvor din grota, iar Fecioara a indemnat-o pe Bernadette sa bea si sa se spele cu aceasta apa, sfatuind-o totodata sa indemne oamenii sa intemeieze in acel loc o capela la care sa se faca pelerinaj. Bernadette a fost declarata Sfanta pe 14 Iunie 1925 de catre Papa Pius IX si apoi canonizata in 1933. Fecioarei Maria i-a fost consacrata aici la Loudes o catedrala impresionanta compusa din trei biserici separate, suprapuse. Accesul la cele doua biserici de sus se face prin doua rampe inclinate sustinute de arcade. Cea mai cunoscuta este biserica subterana a Sfantului Pius, cu o capacitate de 20.000 de persoane. In Grota Massabielle, in care a aparut Fecioara de fiecare data, a fost amplasata o statuie realizata dupa descrierea facuta de adolescenta Bernadette. Se estimeaza ca aproximativ 200 de milioane de credinciosi au vizitat locul din 1860 pana in prezent, iar Biserica Romano-Catolica a recunoscut oficial 67 de tamaduiri. Se considera ca apa care izvoraste din grota are proprietati vindecatoare, astfel ca detaliile sunt verificate amanuntit, pentru a se asigura ca vindecarea se bazeaza pe proprietatile apei si nu a tratamentelor paralele, insa sunt destui sceptici care sa conteste aceste afirmatii. Datorita numarului mare de pelerini, orasul a devenit centrul unui comert infloritor cu obiecte religioase si nu numai, fiind situat totodata pe a doua pozitie in Franta, dupa Paris, ca si densitate a hotelurilor pe km. patrat. Cel mai mare aflux de vizitatori l-am intalnit in zona grotei, sute de oameni asteptand in ordine, la rand, sa ajunga la grota, sa puna mana pe peretii acesteia si sa se roage la statuia Fecioarei. Am facut si noi acest lucru, dupa care ne-am umplut o sticla cu apa de la unul dintre teminalele izvorului miraculos, sperand sa ne vindece betesugurile si sa ne tina sanatosi in continuare. Dincolo de vocatia sa religioasa, Loudes are si potential turistic, cel mai vizitat obiectiv fiind castelul din secolul al XVI-lea ce domina orasul si la care se poate urca cu un lift. Este unul dintre cele mai bine pastrate exemple de arhitectura militara din Europa, in prezent adapostind Muzeul Pirineilor (foto 15, foto 16, foto 17, foto 18).

In ziua urmatoare am vizitat orasul Toulouse (Tolosa in limba occitana), al patrulea oras ca marime al Frantei (dupa Paris, Marsilia si Lyon), important centru economic, cultural si universitar. Orasul este traversat de raul Garonne si Canal du Midi.  Canalul a fost construit de Pierre-Paul Riquet in secolul al XVII-lea, aceasta lucrare fiind considerata de contemporanii sai ca cel mai mare proiect de constructii al vremii. Numit la inceput „Canalul regal din Languedoc”, revolutionarii l-au redenumit in “Canal du Midi” in 1789. Impreuna cu Canal de Garonne formeaza „Canal des Deux Mers”, cele doua furnizand o cale navigabila de la Oceanul Atlantic la Marea Mediterana. Din 1996, Canal du Midi se afla pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Cei 2000 de ani ai istoriei orasului Toulouse au lasat un patrimoniu reprezentativ pentru intreg sudul Frantei, in diverse momente ale istoriei acesteia. In inima anticului cartier al comerciantilor, Catedrala “Saint Etienne” este martora evolutiei a mai multe stiluri de arhitectura sacra. Biserica “Saint-Sernin” datand din secolul al XI-lea este cea mai mare biserica romana din occident, in interiorul sau fiind depuse relicvele Sf. Saturnin, primul episcop si martir din Toulouse. Biserica constituie totodata un alt punct de interes major pentru cei care fac pelerinajul la Santiago de Compostella. Biserica Iacobinilor din Toulouse, realizata in intregime din caramida, este o capodopera a artei gotice, fiind cea mai importanta biserica din Evul Mediu. Ordinul Iacobinilor a ajuns in Toulouse ca o incercare a Papalitatii de a contracara erezia catara. Ei au contribuit la infiintarea Universitatii din Toulouse in 1229, a 2-a din Franta ca vechime dupa cea de la Sorbona. Orasul este, de asemenea, foarte bogat in cladiri renascentiste: hotelurile, Bernuy, d’Assézat, Pierre, s.a. Trebuie mentionat, de asemenea Capitoliul, acum reprezentand Primaria orasului, cu camerele magnific decorate si crucea sa occitana. Place de Trinite este un alt punct de reper, cu frumoasa sa fantana, multitudinea de magazine si cafenele insirate perpendicular, aflata in centrul orasului Toulouse intre Capitoliu si Piata Carmes. Avand mai mult timp liber la dispozitie, am explorat singuri orasul, descoperind o o importanta institutie de arta reprezentata de Fundatia Bemberg. Am vizitat-o cu interes, admirand o bogata colectie de tablouri valoroase, repartizate pe trei sali vaste. “Sala Venetia” de la nivelul 1 era consacrata picturii venetiene din secolul al XVIII-lea (Canaletto, Francesco Guardi, Pietro Longhi si Tiepolo). Tot la nivelul 1, in sala “Louis al XVI-lea” am admirat vechi piese de mobilier regal precum si cateva frumoase picturi de Boucher. Sala “Bonnard” de la nivelul 2 expunea mai multe tablouri ale lui Pierre Bonnard din perioada ultimilor sai ani de viata. Cunoscut drept „Orasul Roz” datorita numeroaselor cladiri din caramida roz, Toulouse este astazi centrul aviatiei si al industriei spatiale franceze. Din pacate, tot in acest oras s-a produs si cel mai important incident din timpul excursiei noastre, uneia dintre turiste fiindu-i furat pe strazi portofelul cu acte, bani si doua carduri bancare. Am asistat cu aceasta ocazie la cel mai nefericit exemplu de birocratie din partea consulatelor romanesti din Franta, fiind necesare multe telefoane si insistente pentru ca turista sa fie primita in cele din urma la consulatul din Marsilia (unde s-a dus singura cu trenul), pentru a i se elibera o adeverinta care sa o ajute sa treaca de frontiera, pentru se putea intoarce acasa (foto 19, foto 20, foto 21, foto 22).

Urmatorul obiectiv al excursiei noastre l-a constituit pitorescul orasel Rocamadour, situat intr-un defileu deasupra raului Dordogne, care reuseste performanta de a atrage anual peste 1,5 milioane de vizitatori. Succesul este asigurat pe de-o parte de pozitia extrem de spectaculoasa, pe o stanca ce domina Valea Alzou si imprejurimile, dar si de incarcatura spirituala ce l-a transformat in punct de pelerinaj. Localitatea este renumita pentru monumentele sale istorice, dar mai ales pentru sanctuarul Sfintei Fecioare Maria care a atras de-a lungul secolelor pelerini din toata lumea. Numele de Rocamadour vine de la sfantul Amadour, unul dintre primii eremiti stabiliti aici in secolul IV, al carui corp, foarte bine conservat, a fost descoperit in 1166. Conform descrierii facute in prospectul orasului, dimensiunea europeana a locului se datoreaza abatelui Geraud d’Escorailles care incepand cu anul 1152 a impulsionat construirea primelor doua biserici in zona “Grotei Minunilor” unde se semnalasera primele miracole. Sanctuarul Fecioarei a fost imbogatit si cu o frumoasa statuie sculptata in lemn de abanos reprezentand “Madona Neagra”. Ca urmare a afluxului mare de pelerini au fost construite patru spitale, acestea servind si ca puncte de cazare. Traditia cerea ca regulat, in semn de respect si de cainta pentru pacatele savarsite, pelerinii sa parcurga drumul de jos pana la Capela Sf. Fecioare Maria in genunchi. Si astazi, accesul in sanctuar se face cel mai adesea urcand pe aceleasi 216 trepte tocite de timp si de pasii credinciosilor, cunoscute sub numele de Grand Escalier. Constructiile se intind pe trei nivele: jos este orasul, deasupra cladiri monarhale si biserici de pelerinaj, iar pe culme se afla castelul construit in evul mediu ca sa apere sanctuarele. Accesul in oras se face pe jos sau cu ajutorul unui trenulet (folosit si de noi) care urca pana in centrul localitatii, de unde se poate lua apoi un lift pentru a ajunge la castelul medieval, amplasat in punctul cel mai inalt al acesteia. Vederea de pe crenelurile castelului spre Valea Alzou este spectaculoasa, cunoscand si faptul ca intreaga zona a raului Dordogne este plina de grote si pesteri, una mai frumoasa ca alta. Dintre acestea se detaseaza de la distanta pestera Gouffre de Padirac, formata de un mare izvor subteran care a taiat si a modelat stanca in niste formatiuni impresionante (foto 23, foto 24, foto 25, foto 26).

Ultimul popas in regiunea Occitanie l-am facut in Albi, vechi oras episcopal, inscris din anul 2010 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Orasul Albi, amplasat la cca. 80 km de Toulouse pe raul Tarn, este un oras foarte cautat de turistii din intrega lume, in special pentru Catedrala “Sainte-Cecile” si muzeul “Toulouse-Lautrec” gazduit in vechiul palat episcopal “Palais de La Berbie” construit cu incepere din secolul XI in imediata vecinatate a catedralei. In afara acestor doua obiective majore, de un interes aparte este si biserica “Saint-Salvi” construita in secolul XVI intr-un melanj de stil gotic si roman, reprezentand cel mai vechi locas religios din oras. Catedrala “Sainte-Cecile”, construita in perioada 1282 - 1480, este cea mai mare biserica din lume construita din caramida rosie (inalta de 113 metri si lata de 35 de metri) dominand centrul orasului. De oriunde o privesti, catedrala iti arata parca o alta fata, caci desi peretii sunt simpli la exterior, nedecorati, forma ondulata data de contrafortii semirotunzi ca marginile unei imense scoci, ii dau acestei fortarete un aspect diferit, in functie de cum cade lumina sau umbra pe ea. Istoria locului spune ca la inceputul secolului al XI-lea a aparut in zona un nou curent religios, cel al “albigenezilor” sau “catarilor”, care isi spuneau “cei puri” si a caror credinta era nerecunoscuta de biserica Romano-Catolica. Aceasta i-a declarat eretici pe catari anihilandu-i, si a construit o catedrala atat de impunatoare ca sa inteleaga toata lumea puterea bisericii Romano-Catolice. Catedrala este apreciata nu doar datorita frescelor care au consacrat-o ca „ cea mai pictata biserica din Europa”, ci si datorita orgii sale, cea mai mare din Franta, care trebuia sa umple cu sunetele sale tot volumul acela imens. Frescele cupolei pictate intre anii 1509 si 1512 au fost realizate de pictori italieni din Bolonia si reprezinta o adevarata enciclopedie biblica reprezentand venirea lui Hristos pe nori. Aceasta pictura este originala, nefiind niciodată restaurata. Un alt lucru curios intalnit in aceasta catedrala este existenta a doua altare, unul mai mic, construit din marmura neagra, dar de o deosebita frumusete, si altarul mare construit din marmura alba, unde au loc in prezent slubjele religioase. Scopul construirii palatului fortificat Berbie intre secolele XIII si XIV a fost de a apara si proteja pe episcopii de Albi de diferite atacuri, dar si de a consolida inchizitia. Incepand cu secolul al XVII-lea edificiul este transformat, fiind construite o biblioteca, terase, celebrele gradini si saloane grandioase. Muzeul “Toulouse-Lautrec” gazduit de palatul Barbie a fost inaugurat in anul 1922 datorita actiunilor intreprinse de parintii marelui pictor francez nascut in orasul Albi. Muzeul este foarte bine organizat, expunand o bogata colectie de lucrari ale artistului, fiind considerat alaturi de catedrala, cartea de vizita a orasului Albi ce atrage anual peste 160.000 de vizitatori. Celebrele gradini ce apartin Palatului Berbie se intind pe o suprafata de 4 hectare si au fost lasate ca mostenire orasului Albi in anul 1834. Acestea mi-au placut in mod deosebit, fiind presarate cu statui din loc in loc si oferind o priveliste magnifica asupra orasului stabatut de raul Tarn, cu cele trei frumoase poduri ale sale (foto 27, foto 28, foto 29, foto 30).