O calatorie in Franta (1)

Parisul si regiunea Île-de-France

Vizitand editia de toamna din 2016 a Targului de Turism de la Romexpo si studiind ofertele diverselor Agentii de turism, ne-am entuziasmat pentru o excursie in Franta cu un traseu foarte cuprinzator oferita de firma AGETUR. Intitulata Franta – Le Grand Voyage, traseul excursiei promitea vizitarea celor mai interesante zone din tara cocosului galic, respectiv Île-de-France, Normandia de Sus si de Jos, Bretania, Pays de la Loire, Aquitania, Midi-Pirinei, Provence, Ron-Alpi, Burgundia, si Alsacia. Ne-a convenit si perioada excursiei (22.05 – 5.06.2017), asa ca dorind sa profitam de discountul oferit pe perioada Targului, am platit avansul cerut pentru inscriere. Am aflat cu aceasta ocazie ca nu eram printre primii inscrisi, ci dimpotriva, Agentia lansand acest program cu mult inainte de Targ, in mod special (am constatat noi ulterior) pentru cunoscutii/fidelii sai. Am plecat insa multumiti de la Targul de Turism caci achizitionasem o excursie pe gustul nostru, acoperindu-ne totodata partial programul de vacanta al anului 2017. Nu am banuit la acel moment ca totul a stat pe muchie de cutit, si putin a lipsit ca sa pierdem banii dati ca avans. Acest lucru s-a intamplat din cauza crizei generate de coxartroza Irinei care a inceput in martie si a tinut pana la mijlocul lunii mai, invalidandu-i functia de mers. Dar cum despre acest subiect am scris in postarea anterioara, nu voi mai insista pe aceasta tema. Atata doar, ca datorita unui concurs fericit de imprejurari prin care Irinei i s-a ameliorat putin situatia ca urmare a fizioterapiei, infiltratiei cu acid hyaluronic si medicatiei urmate, asociat cu faptul ca Agentia nu ne-a anulat rezervarea datorita neplatii la timp a celorlalte transe din costul excursiei, am reusit sa fim prezenti la apel, la aeroportul Henry Coanda, in ziua plecarii. Am plecat cu o cursa Blue Air spre Paris – Beauvais, iar acolo, la aeroport, ne-a asteptat un autocar al Agentiei cu care am facut traseul prevazut. Am avut ca ghid pe doamna Fati Georgeta, o buna cunoscatoare a Frantei, istoriei si valorilor culturale ale acesteia, dar o mai slaba organizatoare datorita, probabil, varstei sale mai inaintate. Nu voi vorbi despre jena de a calatori cu un anumit gen de romani, mai putin educati si carcotasi. Din fericire, nu au fost prea multi, predominand cei de o anumita factura intelectuala, care au stiut sa aprecieze cele vazute, evident, fiecare in felul sau. Primele doua zile au fost dedicate vizitarii Parisului, intr-o combinatie de transport cu autocarul si mers pietonal, insotiti de ghid. 

Parisul, traversat de fluviul Sena, este capitala Frantei si totodata a regiunii Île-de-France, avand in zona metropolitana o populatie de peste 12 milioane de locuitori. Parisul este totodata unul dintre cele mai mari centre economice si culturale din lume, cu influente considerabile in politica, educatie, divertisment, mass-media, moda, stiinta si arta. Parisul si regiunea sa contin 3.800 de monumente istorice si patru locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO. Despre Paris si o parte a comorilor sale de arta am scris insa mai multe in postarea din 20 octombrie 2013, dupa ce am fost sa-l vizitez impreuna cu Irina timp de o saptamana, cadou ce ni l-am oferit amandoi cu ocazia implinirii a 40 de ani de casatorie. Voi aminti in consecinta doar cateva detalii ale principalelor obiective revazute si necomentate anterior. Am inceput turul orasului cu vizitarea L’ Île de la Cite, dominata de Palatul Conciergerie, Palatul Justitiei, Catedrala Notre Dame si Saint Chapelle. Procurandu-ne un card de tip “Museum Pass” am putut intra si (re)admira pe indelete ultimele doua obiective. Constructia Catedralei Notre Dame a inceput in anul 1163 si s-a incheiat in 1345. Cu toate ca desenele initiale si strana evoca inca stilul romanic, aici s-au aplicat pentru prima oara soluții arhitecturale specifice stilului gotic. De proporții impozante, 130 m lungime, 45 m lațime, 35 m inaltime, unde incap pana la 10.000 de persoane, nava principal este impodobita cu statui si picturi. In timpul iacobinilor (1793-1794), catedrala a fost profanata, devenind Templu al Ratiunii si loc unde erau citite si dezbatute operele iluministilor in timp ce era venerata Fiinta Suprema. Catedrala a redevenit catolica in urma concordatului lui Napoleon I cu Papa Pius al VII-lea din 1801, Napoleon fiind incoronat aici imparat al Franței pe data de 2 decembrie 1804. Catedrala Notre Dame din Paris este vizitata de circa 13 milioane de persoane anual, ceea ce inseamna o medie zilnica de 30.000 de oameni (foto 1, foto 2).

Sainte-Chapelle a fost construita intre 1242 si 1248 la ordinul regelui Louis al IX-lea, pentru a servi ca biserica a palatului regal si ca depozit de relicve sfinte. Prin aceste obiecte valoroase adunate cu grija de catre monarhul francez, se dorea o mutare a capitalei crestinatatii la Paris, in conditiile in care atat Roma, cat si Constantinopolul erau in descrestere. O parte dintre relicvele stranse in Sainte-Chapelle s-au pierdut sau au fost distruse in timpul Revolutiei Franceze iar cele care au mai ramas sunt pastrate in prezent in Catedrala Notre-Dame. Sainte-Chapelle este un exemplu pur de arhitectura gotica, spectaculos si flamboaiant. Impartita in doua, pe inaltime, cladirea ascunde detalii impresionante. Sala de jos, care a functionat in trecut ca biserica pentru locuitorii palatului, gazduieste astazi standuri de suveniruri si statuia regelui Louis al IX-lea iar sala de sus, inalta si gratioasa, farmeca prin vitraliile impresionante, intinse pe o suprafata de aproximativ 6500 metri patrati. Arhitectii acestei capodopere raman anonimi insa ochii desfatati ai vizitatorilor care trec pragul Sainte-Chapelle multumesc la iesirea din biserica pentru privilegiul de a admira una dintre cele mai spectaculoase creatii umane (foto 3, foto 4).

Ne-am continuat periplul parizian mergand in Cartierul Latin, unde am putut admira Universitatea Sorbona, Gradinile Luxemburg si Pantheonul, pe care l-am si vizitat gratie cardului achizitionat anterior. Pantheonul parizian a fost initial o biserica construita in anul 1744 de regale Ludovic al XV-lea in semn de recunostinta pentru insanatosirea sa dupa o boala grava. Constructia a inceput in anul 1757 dar datorita unor probleme financiare a fost terminat abia in anul 1791, in mijlocul Revolutiei Franceze. In acelasi an, ansamblul constitutiv al revolutiei a decis sa fie transformat dintr-o biserica intr-un templu pentru a gazdui ramasitele oamenilor importanti ai Frantei. In 1806 cladirea a fost transformata din nou in biserica, dar din 1885 Pantheonul a devenit iarasi o cladire civila. Designul podelei are motive grecesti, cu o lungime de 110 metri si o latime de 85 de metri. Veranda a fost inspirata din Pantheonul de la Roma. Cripta acopera toata suprafata si gazduieste multe personalitati franceze precum: Victor Hugo, Voltaire, Jean Monnet, Marie si Pierre Curie, Emile Zola s.a. De asemenea, Pantheonul este locul unde astronomul Jean Bernard Léon Foucault a tinut cunoscutul sau experiment in 1851, demonstrand ca pamantul se invarte in jurul axei sale. Pendulul sau poate fi vazut si astazi in functiune (foto 5, foto 6).

Folosind funicularul, am urcat in continuare pe dealul Montmartre pentru a admira de sus privelistea ce se deschide asupra Parisului, biserica Sacré -Coeur, dar si pitorescu cartierului boem al artistilor. Bazilica Sacré-Coeur a fost construita intre anii 1876 si 1912 in stil romano-bizantin sub indrumarea arhitectului Paul Abadie. Interiorul bazilicii este decorat cu mozaicuri, unul dintre ele reprezentandu-l pe Isus resuscitat, imbracat in alb,cu bratele larg deschise in plina glorie. Vechile vitralii ale bazilicii au fost sparte in 1944, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, fiind ulterior inlocuite. Domul central al bisericii priveste in jur de la o inaltime de 83 de metri, oferind, practic, al doilea punct ca inaltime din Paris, dupa Turnul Eiffel. Clopotul bisericii este, se pare, cel mai greu clopot din Franta, cu o greutate de aproape 19 tone, iar cripta adaposteste mai multe statui de sfinti si o relicva care se crede a fi chiar Inima Sacra a lui Hristos - Sacré-Coeur (foto 7, foto 8).

Cartierul Montmartre este recunoscut de multa vreme drept cartierul artistilor din Paris. Cuvantul Montmartre poate fi tradus prin “muntele martirului” si a derivat din martiriul sfantului Denis, episcopul Parisului care a fost decapitat in varful dealului in anul 250 d.Hr. Pe la mijlocul si sfarsitul anilor 1800, artistii au inceput sa se stabileasca in acest cartier, Pissarro si Jongkind fiind doi dintre primii artisti care au locuit aici, urmati apoi de alti mari artisti cum ar fi Edgar Degas, Henri Matisse, Toulouse-Lautrec, Pierre-Auguste Renoir si Pablo Picasso, pentru a numi doar o parte dintre ei. O simpla plimbare prin cartier iti releva faptul ca si astazi aici exista o viata artistica intensa, numerosi artisti contemporani expunandu-si tablourile in Place du Tertre, sau oferindu-se sa-ti faca portretul pe loc. Exista si un trenulet cu care se poate face un tur al cartierului, dar dace vrei sa-l cunosti cu adevarat, cel mai bine este sa-l faci la pas, putand ajunge astfel si la Muzeul Montmartre, unde artistul Maurice Utrillo a trait si a pictat candva. In spatele muzeului se gaseste o casa care a fost ocupata cu multi ani in urma de Renoir. Desigur, exista si cartierul rezidential din Montmartre, precum si cartierul distractiv de pe Bulevardul Clichy, cu numeroasele sale stabilimente erotice ce se pot gasi in jurul legendarului Moulin Rouge si pe strazile adiacente (foto 9, foto 10).

Autocarul ne-a asteptat la coborarea din Montmartre, continuand sa facem turul orasului cu scurte opriri la Opera (Palatul Garnier), Biserica Madeleine, Place de la Concorde, Palatul Chaillot si Gradinile Trocadero, de unde se deschide o perspectiva superba asupra Turnului Eiffel. Am plecat in continuare spre cartierul La Défense, proiectat ca un prim cartier european de afaceri din punct de vedere al pietei de birouri. Acesta este situat in Hauts-de-Seine, la vest de Neuilly-sur-Seine si in prelungirea axului istoric al Parisului care incepe de la Muzeul Luvru și continua cu Avenue des Champs-Élysées, Arcul de Triumf, pana la Pont de Neuilly si Grande Arche de la Défense. Acum, cartierul nu m-a mai impresionat ca atunci cand l-am vazut prima data, cu multi ani in urma. Mi s-a parut chiar discordant fata de palatele si monumentele istorice ale Parisului, iar stima fata de acest cartier a scazut si mai mult cand am aflat ca foarte multe dintre spatiile de cazare din blocurile gigantice au fost repartizate de municipalitate ca locuinte sociale. Am revenit in Paris indreptandu-ne spre Domul Invalizilor (“Hôpital des invalides”) pe care l-am vizitat. Istoria locului spune ca in 1670, Ludovic al XIV-lea, a dat ordin sa se construiasca Domul Invalizilor, un spital militar capabil sa trateze soldatii francezi raniti in razboaiele din Europa. In anul 1676 cand a fost finalizata constructia domului, in jurul acestuia erau 15 curti, cea mai faimoasa fiind “Curtea de onoare”, unde erau tinute si paradele militare. Ulterior, veteranii de razboi au cerut o capela, aceasta fiind construita in 1679 (Eglise Saint-Louis des Invalides). Ramasitele celui mai mare geniu militar francez, Napoleon (1769-1821) se afla sub Dom, ceea ce atrage multi din turistii Parisului. Pe langa mormantul lui Napoleon (realizat din porfir finlandez rosu avand o baza din granit verde) se afla si mormintele membrilor familiei sale, a catorva ofiteri care l-au servit precum si a multor eroi militari francezi. Domul mai adaposteste si Muzeul Armelor (cel mai mare muzeu militar din lume), Biserica Domului (proiectata de Hardouin Mansart pentru Ludovic al XIV-lea) si Muzeul planoreliefurilor (foto 11, foto 12).

La sfarsitul vizitei la Dom, autocarul ne-a lasat in apropiere de Musée d'Orsay, unde au ramas cei doritori sa-l viziteze, printre care binenteles ca ne-am aflat si noi. Muzeul este vestit in toata lumea deoarece detine cea mai mare colectie a pictorilor impresionisti (aproximativ 440 de picturi) si post-impresioniști din lume (peste 900 de panze dintr-un total de 3300). Fata de vizita din 2013 am gasit Muzeul putin schimbat, in sensul ca impresionistii (Monet, Manet, Renoir, Degas, Cezanne, Pissaro, Sisley, s.a.) au fost mutati inapoi la nivelul 5 care era in renovare in timpul vizitei noastre anterioare. De aceasta data, nivelele 3 si 4 erau nefunctionale (in curs de reamenajare), nivelul 2 continea neo-impresionistii (Seurat, Signac, Cross, s.a.), post-impresionistii (Gauguin, Van Gogh, Pierre Bonnard, Henry Matisse, Toulouse-Lautrec, s.a.), simbolistii (Gustave Moreau, Odilon Redon, Gustav Klimt, Fantin Latour, Edvard Munch, s.a.), precum si donatiile Max et Rosy Kaganovitch si Philippe Meyer. Pe terasa erau expuse sculpturi de August Rodin si Camille Claudel, iar la nivelul zero erau, de asemenea, expuse sculpturi, precum si mai multe expozitii tematice, printre care: “Les debuts de Monet et Bazille”, “Manet et Cezanne dans les annees 1860”, “Degas avant 1870”, “Ecole de Barbizon”, s.a. Tot la nivelul zero era si o expozitie temporara (14 martie – 25 iunie 2017) cu tema “Au-dela des etoiles – Le paysage mystique, de Monet a Kandinsky”. Conceputa in colaborare cu Galeria de Arta din Ontario, expozitia propunea o noua lectura asupra picturii peisagistice de la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, cu accentul pe exprimarile mistice ale artistilor. Cele 7 sali in care erau expuse tablourile aveau tematici diverse, precum: “Contemplation”, “Bois sacres”, “Le divin dans la nature”, “L’idee du Nord”, “La nuit”, “Peysages devastes” si “Cosmos” (foto 13, foto 14, foto 15, foto 16).

Seara am avut programata o plimbare pe Sena cu unul din celebrele Bateaux Mouches, avand pe vapor la dispozitie un ghid audio ce ne-a oferit informatii pe parcursul plimbarii asupra monumentelor ce se puteau admira pe ambele maluri ale Senei. Vorbind despre acest rau, trebuie mentionat faptul ca in anul 1991, UNESCO a adaugat malurile Senei pe lista patrimoniului sau mondial. O plimbare cu vaporul iti arata capitala franceza dintr-o perspectiva mai romantica, ce iti da o imagine de ansamblu asupra acestui oras pe care nu ai cum sa nu-l iubesti. Din alunecarea lina a vaporului am putut admira Place de la Concorde, Muzeul Louvre, Hôtel de Ville, Conciergerie, Catedrala Nôtre Dame, Palatul de Justitie, Palatul Bourbon, Musée d’Orsay, Assemblee Nationale, Hotel des Invalides si, bineinteles, Turnul Eiffel. Este totodata placut sa treci pe sub podurile Senei, locuri incarcate de istorie, frumos intretinute si renovate: Pont des Invalides, gratiosul Pont Alexandre III, cu statuile sale stralucind in lumina de amiaza, Pont Royal, Pont de Arts si celebrul Pont Neuf. O plimbare pe Sena pe inserate este un moment romantic ce nu trebuie ratat, deoarece acum Parisul isi reconfirma numele de Oras al Luminilor. Deoarece debarcaderul unde am acostat dupa plimbarea cu vaporul se afla langa Turnul Eiffel, o parte dintre excursionisti au dorit sa se urce in Turn pentru a surprinde panorama de seara a Parisului. Noi nu ne-am numarat printre acestia, deoarece mai urcasem in Turn si cu alte ocazii si fusese oricum o zi destul de lunga si obositoare, asa incat am luat metroul si ne-am intors la hotel. Despre Turnul Eiffel, un simbol al orasului, se aminteste faptul ca a fost inaugurat la 31 martie 1889, aceasta urmand sa serveasca drept arc de intrare la Expozitia Universala din anul respectiv, un targ mondial ce sarbatorea centenarul Revolutiei franceze. Este o constructie pe schelet de otel ce masoara 324 m inaltime, fiind una dintre principalele destinatii turistice ale Parisului cu mai mult de 5,5 milioane de vizitatori anual. Din anul 1991 face parte din Patrimoniul mondial UNESCO (foto 17, foto 18).

Cea de-a treia zi a sederii noastre la Paris a fost declarata zi libera pentru vizite individuale sau cumparaturi. Am profitat de acest lucru propunandu-ne sa revedem doua dintre obiectivele culturale de marca ale orasului si anume Musée du Louvre si Musée de L’Orangerie. Ne-am cumparat asadar cateva bilete de metrou si profitand de “Museum Pass”, dar si de rezervarea facuta inca de acasa pe Internet, am intrat in Musée du Louvre prin intrarea din Rue Rivoli, evitand intrarea principala de la Piramida, unde asteptau la rand foarte multi vizitatori. Nu voi scrie prea multe nici despre acest obiectiv, deoarece am facut acest lucru cu mai multe detalii in postarea din 20 octombrie 2013. Cu harta muzeului in mana, am inceput vizitarea acestuia prin aripa Richelieu, admirand sculptura franceza si antichitatile din Orientul Apropiat amplasate la nivelele -1 si 0, dupa care am continuat cu arta decorativa europeana si antichitatile egiptene de la nivelul 1, zabovind mai mult la pictura nord-europeana si cea franceza de la nivelul 2, care se continua si in aripa Sully. Am coborat apoi la nivelul 1 din aripa Denon unde se afla expuse antichitati grecesti si romane, urmate de obiecte de arta decorativa europeana. Zona cea mai frecventata de turisti se afla tot la acest nivel, unde este expusa pictura franceza, pictura italiana, pictura spaniola, pictura britanica si cea din Statele Unite. Desigur ca aici am zabovit si noi un timp mai indelungat, dar nu am inteles interesul excesiv al turistilor (preponderant asiatici) pentru tabloul pictat de Leonardo da Vinci in 1503 reprezentand portretul Mona Lisei, fiecare dorind sa-si faca un “selfi” langa tablou, de parca acest lucru le-ar imprumuta si lor putin din celebritatea picturii respective. Am coborat apoi la nivelul 0 al aripii Denon pentru a vedea sculptura europeana precum si alte antichitati romane, grecesti, italiene si etrusce. La nivelul -1 din Denon am parcurs, poate putin mai repede decat s-ar fi cuvenit, arta islamica si cea egipteana, dar incepusem deja sa obosim atat fizic cat si intelectual datorita multitudinii impresiilor si informatiilor acumulate. Masa de pranz a constat din cate un sandwich si o bautura racoritoare consumate la unul dintre bufetele muzeului, timp in care ne-am si odihnit putin pentru a ne reface fortele in vederea abordarii urmatorului obiectiv de vizitat (foto 19, foto 20, foto 21, foto 22).

Musée de L’Orangerie l-am revazut ceva mai relaxati, avand proportii mult mai reduse in comparatie cu Luvrul, dar fiind concentrat si foarte bine organizat. Am inceput vizitarea muzeului cu colectia exceptionala de nuferi a lui Claude Monet expusi pe intreaga suprafata a pavilionului de la nivelul 0. Am coborat apoi la nivelul -2 pentru a vedea colectiile cunoscutilor dealeri de arta Jean Walter si Paul Guillaume, iubitori atat ai picturii traditionale cat si a celei moderne. In saloanele pavilionului am gasit expuse si am admirat tablouri deosebit de reprezentative ale lui August Renoir, Paul Cezanne, Douanier Rousseau, Amedeo Modigliani, Marie Laurencin, Henri Matisse, Pablo Picasso, Andre Derain, Maurice Utrillo si Chaim Soutine. In cele 6 saloane de la nivelul -1 am gasit expusa o foarte interesanta expozitie temporara intitulata Tokyo – Paris, expozitie organizata de catre Musée d’Orsay si Musée de l’Orangerie in colaborare cu Ishibashi Foundation si Nikkei Inc. Expozitia cuprindea lucrari de arta (picturi si sculpturi) ale unor cunoscuti artisti europeni, mai ales din perioada impresionismului si post-impresionismului, achizitionate cu incepere din anul 1930 de catre Shojiro Ishibashi, un cunoscut colectionar si businessman japonez (1889-1976). Pentru a face accesibile operele de arta europene publicului japonez, acesta a infiintat in 1952, in Tokio, Bridgestone Museum, iar 4 ani mai tarziu Fundatia Ishibashi, de managementul careia se ocupa in prezent fiul si nepotul sau. Printre exponate am remarcat picturi de Monet, Manet, Sisley, Renoir, Pissaro, Degas, Courbet, Daumier, Caillebotte, Cezanne, Gauguin, Van Gogh, Gustave Moreau, Paul Signac, Maurice Denis, Raoul Dufy, Mondrian, Picasso si Paul Klee. Am admirat totodata printre lucrarile achizitionate sculpturi de Rodin, Zadkine, dar si unul dintre “Saruturile” lui Brancusi (foto 23, foto 24).

Am parasit Musée de l’Orangerie cu sufletul plin de frumusetea celor vazute si, pentru a reintra in cotidian, ne-am incheiat ziua printr-o plimbare pe celebra Avenue des Champs-Élysées, admirand vitrinele marilor magazine precum si bistrourile pitoresti pe care le intalnesti la tot pasul. Nu am facut targuieli, dar ne-am lasat simturile imbatate cu mirosurile fine ale parfumurilor care se strecurau printre usile magazinelor de cosmetice reprezentand firme celebre precum Chanel, L’Oreal, L’Occitane, Lancome, Dior sau Guerlain (foto 25, foto 26).

In ziua a 4-a a excursiei noastre am parasit capital Frantei, indreptandu-ne spre Versailles situat la sud-vest de Paris in regiunea Île-de-France. Orasul Versailles este un oras construit la dorinta regelui Ludovic al XIV-lea odata cu constructia Palatului Versailles, resedinta acestuia. Conform surselor istorice, in acest loc a existat initial un mic pavilion de vanatoare ridicat de Ludovic al XIII-lea in 1624, inlocuit apoi in 1631 de un mic castel, construit de Philibert Leroy. Renumele si stralucirea Palatului Versailles au fost date insa de Ludovic al XIV-lea, care in 1661, odata cu moartea cardinalului Mazarin isi incepe domnia si activitatile de constructie la noul palat. Arhitectii Louis de Vau si Joules Hardouin Mansart au conceput cladirile, Charles le Broun a realizat interioarele, iar peisagistul Andre le Notre a reamenajat gradinile. Intre 1682-1789, Versailles a fost resedinta si simbolul monarhiei, cu exceptia unei perioade din primii ani ai Regentei, cand Ludovic al XV-lea se stabilise la Vincennes. Succesorul lui Ludovic al XIV-lea nu a stricat aspectul general al Versailles-ului, in ciuda multiplelor modificari, atat ale gradinilor, cat si apartamentelor. Ludovic al XV-lea s-a atasat in special de Trianon, unde a creat intre 1749-1753, o noua menajerie, in 1750, pavilonul francez, in 1761, Micul Trianon, cat si o frumoasa gradina botanica, care a fost distrusa de Maria-Antoaneta pentru a face loc unei gradini englezesti si "catunului Reginei". In 1770, dupa ridicarea operei regale in extremitatea aripii de nord, Ludovic al XV-lea a incercat sa reconstruiasca cladirile existente, dar a murit in 1774, ramanand in urma sa doar aripa Gabriel. Dificultatile financiare si Revolutia nu i-au lasat posibilitatea lui Ludovic al XVI-lea de a continua aceste actiuni. Totusi, intre 1774-1777 a replantat parcul sub indrumarea lui Hubert Robert care si-a imaginat boschetii din Bazinul lui Apolo si a inlocuit Labirintul cu gradina reginei. In 6 octombrie 1789, familia regala a fost obligata sa paraseasca palatul, mutandu-se la Tuileries, in Paris. Revolutia i-a distrus vocatia palatului, cat si mobilierul si operele de arta, lasand un domeniu cu gradini neingrijite si cu cladiri utilizate in diverse feluri, cum ar fi pentru Muzeul Special al Scolii Franceze. Intre 1806-1807 si mai ales dupa casatoria cu Marie-Louise d'Autriche in 1810, Napoleon si-a dorit sa restaureze si sa remobileze palatul, dupa ce a reamenajat Marele si Micul Trianon. A inceput prin a ridica un pavilon simetric cu aripa Gabriel, sub conducerea arhitectului Dufour. Intre 1814-1824, Ludovic al XVIII-lea a reluat aceste proiecte, restaurand apartamentele regelui si ale reginei. Fratele si succesorul sau, Charles al X-lea, nu a continuat aceste restaurari, iar in timpul Revolutiei din 1830 a avut loc abandonarea si distrugerea palatului. Louis-Philippe, fratele lui Ludovic al XIV-lea, a vrut sa salveze palatul si sa il transforme in "muzeu dedicat tuturor victoriilor Frantei". Intre 1833-1837, actiunile au fost executate din veniturile private ale suveranului, nu fara a distruge cateva decoruri interioare pentru a putea aranja in ordine cronologica sau tematica, portretele si scenele istorice. Inaugurarea a avut loc in 10 iunie 1837, in timpul petrecerilor date in cinstea casatoriei printului. Aceasta a fost ultima mare transformare a palatului. Dupa al Doilea Razboi Mondial, s-au facut eforturi pentru restaurarea si remobilarea camerelor care proveneau din vechea resedinta regala, pentru a da posibilitatea publicului sa inteleaga mai bine doua secole din istoria Frantei. Parcul castelului se intinde pe 715 ha, cuprinzand Micul si Marele Trianon, Micul si Marele Canal, catunul Reginei (Hameau), o livada de portocali si multe altele. Parcul nu este format doar din gradini, ci este si un adevarat muzeu, avand numeroase statui, ansambluri sculpturale si multe fantani, alimentate cu apa de conducte a caror lungime insumata este de circa 50 de kilometri. In centrul gradinilor exista un mare canal cu apa in forma de cruce, iar gradinile sunt grupate in patru mari zone, dupa punctele cardinale. Printre alte atractii se pot admira doua bazine cu apa: bazinul Dragonului, cu o statuie ce arunca un jet urias de apa, de peste 20 de metri inaltime, si bazinul lui Neptun. Mai exista grupuri statuare formate din cate patru statui ce infatiseaza anotimpurile, continentele, temperamentele umane, o piramida executata din marmura, sustinuta de tritoni si delfini din plumb, si Grota lui Tethys. In prezent sunt amenajate linii de trenulet sau pot fi folosite mici masinute electrice, cu care vizitatorii pot ajunge in cele mai indepartate colturi ale acestui paradis. In prezent Palatul se etaleaza pe 63.154 m.p. care sunt repartizati in 2300 de incaperi, dintre care 1000 indeplinesc rolul de muzeu. Cu peste 2100 de ferestre, 1250 de seminee si 67 de scari interioare, palatul Versailles este in prezent una dintre cele mai vizitate atractii turistice din Franta. Cele mai atractive obiective de vizitat in interiorul palatului sunt Sala Oglinzilor, Capela Regala, Salonul Venus, Dormitorul Reginei si Sala lui Apollo. Sala Oglinzilor, lunga de 73 de metri, lata de 10,5 metri si inalta de 12,3 metri are pe tavan pictate cateva scene din viata regelui Ludovic al XIV-lea. Am vizitat cu emotie aceste incaperi, cunoscand faptul ca la 28 iunie 1919 in Sala Oglinzilor s-a semnat Tratatul de la Versailles, tratat ce a marcat sfarsitul Primului Razboi Mondial, cu implicatii ulterioare majore si pentru refacerea frontierelor tarii noastre. Palatul si parcul de la Versailles au fost inscrise in anul 1979 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO (foto 27, foto 28, foto 29, foto 30).

Dupa parasirea frumusetilor de la Versailles ne-am continuat drumul de-alungul raului Sena, oprindu-ne la cca. 75 km. de Paris, in satul Giverny, amplasat la confluenta Senei cu una din cele doua ramuri ale raului Epte. Satul a devenit celebru din anul 1883, odata cu stabilirea aici a pictorului Claude Monet, care si-a cumparat o casa de fermier putin mai mare de 1 ha, cu o gradina de legume si o livada. Monet s-a atasat profund de acest loc (unde a si ramas pana la moartea sa), transformandu-l intr-o superba gradina plina de flori. In apropierea casei sale se afla si un elesteu, care i-a servit ca sursa de inspiratie pentru celebrele sale picturi cu nuferi de apa, cele mai multe dintre acestea fiind expuse la Musée de l’Orangerie. Am asteptat la o coada destul de mare sa ne vina randul spre a vizita gradina si casa memoriala Claude Monet, dar efortul a meritat din plin. Casa este plina de tablouri, descoperind aici si atractia sa pentru stampele japoneze, iar gradina a fost o adevarata incantare (foto 31, foto 32).