In Dolomiti, la 70 de ani
De aceasta data a fost o excursie mai lunga, planificata si
pregatita de sotia mea si mine cu mult timp inainte, avand oarecum si un
caracter aniversar, deoarece eu implinisem 70 de ani cu o luna inaintea
plecarii, iar aniversarea zilei de nastere a sotiei mele am sarbatorit-o
impreuna in timpul acestei vacante. Localitatea unde ne-am cazat pe durata
sejurului nostru montan a fost Ortisei (St. Ulrich, in limba germana),
amplasata la 1236 m altitudine pe Val Gardena, una dintre cele mai frumoase vai
ale Muntilor Dolomiti. Acestia apartin de Alpii Calcarosi din Sud ce se intind
pe teritoriul regiunilor din Tirolul de Sud, incluzand provinciile Belluno,
Bolzano, Trento, Udine si Pordenone. Muntii Dolomiti din Italia, care din 26
iunie 2009 au intrat in patrimoniu mondial al UNESCO, au piscurile cele mai
crestate din lume si aparenta verticala monolita, unica in Alpi. Aceasta
regiune este cu adevarat un paradis alpin. Se presupune ca acesti munti s-au
format dintr-un stravechi recif de corali, din acest motiv aparand in grupuri,
cu roci a caror structura (cu continut mare de carbonat de magneziu) isi
schimba culoarea in functie de lumina si anotimp. Renumitul arhitect elvetian
Le Corbusier a denumit acesti munti drept "cea mai frumoasa lucrare
arhitecturala a Terrei". Dolomitii sunt totodata si una dintre cele mai
mari zone de ciclism din Alpi. Exista un numar foarte mare de pasuri in aceeasi
regiune, majoritatea fiind interconectate. Cel mai cunoscut circuit este “Sella
Ronda”, traseu rutier care inconjoara masivul Sella, insumeaza 74 km si trece
peste patru pasuri: Passo Campolongo (1875m) Passo Pordoi (2239m) Passo Sella
(2237m) si Passo Gardena (2121m). Lungimea pistelor de ski din perimetru ajunge
la 120 km, fiind deservite de peste 45 instalatii pe cablu, considerata ceea
mai mare zona schiabila din lume. Dolomitii mai sunt renumiti pentru "via
ferrata", un traseu cu cabluri fixate, ce pot ajuta cataratorii si oferii
siguranta incepatorilor, permitandu-le sa parcurga trasee abrupte sau dificile.
Infrastructura de turism a zonei este extrem de bine dezvoltata, incluzand
microbuze si autobuze locale care asigura legatura intre toate satele din valea
respectiva, inclusiv intre pasurile montane, precum si telecabine (funivia) cu
care poti ajunge pe varfurile masivelor muntoase, de unde se deschid numeroase
trasee de drumetie montana, foarte bine marcate. Ortisei este un mic si cochet
orasel montan, deschis turistilor pe intreg parcursul anului. Pensiunea de doua
stele la care am stat timp de sapte nopti, ne-a oferit conditii foarte bune de
cazare si un mic dejun indestulator (foto 1, 2).
Ne-am inceput vacanta printr-o excursie de explorare a zonei
(Il Grande Giro del Dolomiti) contractata printr-o agentie locala de turism si efectuata
cu autocarul, cu explicatii competente in italiana si germana oferite chiar de
soferul acestuia. Trebuie sa mentionez in acest context ca toti locuitorii
zonei vorbesc in egala masura italiana si germana, precum si un dialect local
denumit “ladin”. Traseul excursiei a inclus Val Gardena, Pasul Sella, Pasul
Pordoi, Pasul Falzarego, Cortina d’Ampezzo, Lacul Misurina, Toblach, Brunico, Pasul
Gardena, Alta Badia si Val Pusteria. Din pacate, datorita numeroaselor
serpentine, eu am avut ceva probleme cu stomacul, pe care am reusit insa sa le
tin sub control cu mai multe pastile de Emetiral. Imi este foarte greu sa
descriu frumusetile oferite ochilor nostri pe parcursul acestui voiaj, cu
opriri pentru fotografii in toate punctele esentiale. Deoarece se spune ca o
fotografie face mai mult decat o mie de cuvinte, atasez in consecinta cateva
din fotografiile facute de mine, pentru a suplini cele nespuse (foto 3, 4, 5,
6, 7).
Voi mentiona totusi cateva cuvinte despre Cortina d’Ampezzo,
cunoscuta statiune montana dedicata mai ales sporturilor de iarna, care a
gazduit Jocurile Olimpice de iarna din 1956, considerata una dintre perlele
Dolomitilor. Statiunea este inconjurata de un spectaculos inel de munti dintre
care se detaseaza varfurile Tofane (3244 m) si Cristallo (3221 m),
asamanandu-se din acest punct de vedere cu statiunea Innsbruck din Tirolul
austriac. In Piazza Venetia din centrul orasului se evidentiaza o frumoasa
biserica din piatra alba construita in stil baroc, cu frumoasa sa clopotnita ce
domina imprejurimile. Chiar langa biserica se afla un monument ce comemoreaza
pe cel ce este considerat parintele ghizilor alpini, “Angelo din Bona”. Cortina
a fost, de asemenea, locul de nastere al lui Lino Lancedelli, unul dintre
cuceritorii varfului K2 (8611 m) din masivul Karakorum, uriasul lant muntos
aflat la nord-vest de Himalaya centrala, al doilea munte ca inaltime din lume,
dupa Everest. Pietonala Corso Italia este impanzita de magazine ale marilor
branduri ale lumii care nu duc lipsa de clienti, in ciuda preturilor practicate.
Am zabovit in Cortina numai doua ore, asa ca nu pot spune mai multe despre
statiune, dar impresia generala care mi-a facut-o a fost ca anotimpul ei
preferat ramane totusi iarna (foto 8, 9).
Val Gardena are de-alungul parcursului sau trei mici
localitati turistice mai importante: Ortisei (St. Ulrich), Santa Cristina (St.
Christina) si Selva (Wolkenstein), fiecare dintre acestea fiind dotate cu cate
doua telecabine ce ofera accesul la masivele muntoase inconjuratoare. In
urmatoarea zi a vacantei noastre am urcat cu prima dintre telecabinele din
Ortisei pe Muntele Seceda (2518 m). De aici se deschideau mai multe trasee
montane (sentiere), iar noi am optat pentru cel care traversa muntele si Parcul
Natural Puez-Odle, trecand pe la cabanele (rifugio/baita) Pieralongia (2290 m),
Firenze (2040 m), Odles si Col Raiser (2107 m), de unde am coborat in Ortisei
trecand printr-o frumoasa padure spre biserica San Giacomo (St. Jacob), cabana
Pauli si complexul turistic din Val d’Anna. Ne-am oprit cate putin la toate
cabanele mentionate (la Odles am servit chiar si dejunul compus din mamaliguta
cu branza si ciuperci), precum si in alte puncte frumoase ale traseului pentru
a face poze, astfel ca intreaga “plimbare” a durat cca. 8 ore, care insa nici
nu am simtit cand au trecut. Beneficiind si de un timp excelent, ascensiunea pe
Seceda si tot ceea ce a urmat, o consider ca fiind cea mai frumoasa drumetie a
vacantei noastre din Dolomiti (foto 10, 11, 12, 13, 14).
Incepand cu cea de-a patra zi a sejurului nostru, vremea a
devenit putin instabila, respectiv cu mai scurte sau mai lungi secvente de
ploaie, in special dupa amiaza. Acest lucru a facut ca planificarea
ascensiunilor noastre ulterioare sa fie facuta pentru prima jumatate a zilei.
Cu aceasta gandire am urcat cu cea de-a doua cabina din Ortisei pe Mont Seuc
din masivul Alpe di Siusi (2005 m). Acesta este considerat unul dintre cele mai
mari platouri alpine din Europa, oferind totodata o superba panorama asupra
turnului dolomitic al Sassolungo (3181 m) si cel alaturat al Sasso Piatto (2958
m). Poteca pe care am urmat-o a fost usoara, coborand pe parcursul a cca. 2 ore
spre complexul turistic Compatsch (1700 m), iar de acolo cu telecabina pana in
satul Siusi, si mai departe cu o masina pana in Castelrotto. Dupa vizitarea
unei frumoase biserici de pe un varf de deal din Castelrotto, am urcat cu o
alta masina pana in satul Bulla, despre care citisem ca gazduieste cea mai
frumoasa gradina alpina de trandafiri (la 1500 m altitudine) in imprejurimile
hotelului Uhrerhof. Ceea ce am vazut nu ne-a dezamagit: 350 varietati de
trandafiri amplasati in terase intr-o ambianta de exceptie, marea majoritatea
putand fi admirati in deplinatatea frumusetii lor la data vizitei noastre,
respectiv cea de-a doua jumatate a lunii iulie. Am retinut si emblema sugestiva
de la intrarea in rozariu, care ne amintea ca: “O gradina fara flori este
precum o viata fara iubire” (foto 15, 16, 17, 18, 19).
In cea de-a cincea zi am luat un autobuz care, trecand prin
Santa Cristina si Selva ne-a dus pana la Passo Sella (2153 m). De aici am urmat
traseul “Forcella del Sassolungo”, urcand pana la Rifugio Toni Demetz (2685 m)
cu o telecabina de doua persoane, care ne-a oferit o imagine spectaculoasa
asupra intregii Val Gardena. De la cabana Toni Demetz am inceput o coborare “de
cosmar” printre turnurile Sella (Sassolungo si Sasso Piatto), abrupta si plina
de bolovani, dar si piatra fina pe care puteai usor sa aluneci, rezultata din
eroziunea muntilor, pana la Rifugio Vincenza (2256 m). De aici poteca a devenit
mai accesibila, ajungand in cca. doua ore pana la instalatia de telescaune de
la Mont de Seura (2117 m) cu care am coborat pana la Monte Pana (1636 m), nu
inainte insa de a fi surprinsi de o rafala de ploaie. Deoarece ploaia se mai
domolise, ne-am hazardat sa coboram pe jos pana in Santa Cristina, de unde am
luat un autobuz pana in Ortisei. A fost o drumetie spectaculoasa dar putin
obositoare (pentru mine), lucru care a facut sa-mi creasca si tensiunea
arteriala, fiind nevoit sa cresc si eu doza zilnica de Aprovel (Irbesartan).
Mi-am revenit insa in ziua urmatoare, cand am facut o pauza la ascensiunile
montane (foto 20, 21, 22, 23, 24).
Atat pentru motive de repaos, dar si pentru faptul ca a fost
o dimineta mai ploioasa, in ziua a sasea am luat autobuzul pentru a vizita
orasul Bolzano (Bozen in limba germana), capitala provinciei autonome Bolzano din regiunea
autonoma Trentino-Alto Adige-Sud Tirol. Principalul punct de atractie ale
orasului il constituite Muzeul Arheologic care il adaposteste pe Otzi – omul
zapezii, descoperit in regiune intr-un bloc de greata ce dateaza de acum 5300
de ani. Un alt obiectiv de interes este catedrala gotica amplasata in Piazza
Walter, construita intre 1504 si 1519. Biserica are trei portaluri din bronz,
considerate printre cele mai frumoase din Tirol. Din piata centrala se deschide
Via dei Portici, principala artera comerciala a orasului, pe care poate fi
admirat si Palazzo Mercantile (construit in 1708-1727), in prezent gazduind
Camera de Comert. La vest de Via dei Portici se afla Piata de fructe, Piazza
del Erbe si fantana Neptun. Castelul Roncolo construit in secolul al XIII-lea,
adapostind fresce din secolele XIV si XV, din care unele fac referire la
legendele regelui Arthur sau ale lui Tristan si Isoldei, este de asemenea un
obiectiv cautat de vizitatori. Imprejurimile orsului Bolzano sunt renumite si
pentru intinsele sale plantatii cu vita de vie, existand si o “Strada a
vinului”, precum si un “Muzeu al vinului” in Caldaro. Intorcandu-ne dupa amiaza
in Ortisei, am avut ocazia sa participam la o “Seara bavareza” organizata de
municipalitatea locala intr-una din piatetele localitatii. Aceasta a constat in
aranjamentul traditional cu mese si banci lungi, la care puteai servi bere si
wursten (carnati) cu cartofi prajiti, pe un fond sonor adecvat. Am putut asista
si la un interesant concurs de escalade la panou oferit de echipa de junioare a
regiunii Trentino-Alto Adige (foto 25, 26, 27, 28, 29).
In ziua a saptea timpul si-a mai revenit, asa incat ne-am
hazardat sa luam un autobuz pana la Selva, de unde am luat telecabina care ne-a
urcat pe muntele Dantercepies (2298 m). De aici am pornit pe un traseu care
marginea partea nord-vestica a Parcului Natural Puez-Odle, trecand pe la cabana
lui Jimmy, cabana Forcelles (2065 m) si cabana Edelweiss (1850 m), unde am si
mancat. Deoarece pe ultima parte a traseului am stat sub amenintarea ploii,
ne-am grabit apoi sa coboram in Colfosco, amplasata pe Val Badia, de unde am
luat un autobuz care ne-a readus prin Passo Gardena in Ortisei. A fost un drum
de cca. cinci ore, dar care l-am facut cu mare placere, caci ne-a oferit
imagini de neuitat atat asupra grupului de munti Odle cat si a grupului Sella.
Am constatat ca Dolomitii prin pitorescul si spectaculozitatea lor te invita
parca la drumetie, spre deosebire de Alpii austrieci, unde fusesem cu cativa
ani in urma, si unde nu am facut decat cateva trasee scurte, temandu-ne parca
de dificultatea sau necunoscutul care te putea astepta daca abordai trasee mai
lungi. Oricum, pentru mine a fost un mare semn de incurajare faptul ca am putut
sa fac la 70 ani trasee alpine mai semnificative, la peste 2000 m altitudine
(foto 30, 31, 32, 33, 34). In ziua a opta am parasit (cu bagaje) mica si
pitoreasca statiune montana Ortisei, pentru a lua trenul de la Bolzano spre o
alta locatie, acolo unde Alpii intalnesc cel mai mare lac alpin de natura
glaciara al Italiei. Dar despre aceste lucruri in episodul viitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu