O excursie la Santorini

Ca si celelalte drumetii ale noastre, si aceasta excursie a fost planificata cu mult timp inainte. De aceasta data am optat, din comoditate, pentru contactarea unei agentii de turism care sa ne ofere pachetul complet de servicii, incluzand zborul direct cu o cursa charter, transferul de la aeroport la hotel, respectiv cazarea la hotelul ales de noi. Toate au fost OK pana cu cca. 3 saptamani inainte de data plecarii, cand agentia furnizoare de curse charter (NOVA Travel) a schimbat de doua ori data zborurilor, provocandu-ne emotii nemeritate. Din acest motiv am regretat ca nu ne-am organizat excursia pe cont propriu, dar pana la urma toate s-au terminat cu bine. Ca perioada de vizita am optat pentru ultima decada a lunii iunie si s-a dovedit ca nu ne-am inselat, deoarece timpul a fost frumos, chiar daca uneori a fost putin prea cald, iar marea excelenta pentru baie. Trebuie sa precizez insa ca Santorini nu este destinatia ideala pentru plaja si baie. Exista, ce-i drept, pe coasta estica a insulei statiunile Perissa si Kamari, cu plaje mari, frumos amenajate, cu nisip si pietris de culoare neagra, dar cu intrarea in mare putin dificila fara papuci speciali de baie. In afara acestora mai sunt cateva plaje mai mici (Perivolos, Monolithos, Vlihada, precum si Plaja Rosie, Alba si Neagra de langa Akrotiri), fara a avea insa nimic spectaculos. Din acest punct de vedere insula Creta, aflata la doar 70 de mile marine distanta este mult mai ofertanta. Pentru ce este insa asa de vestita si cautata de turisti insula Santorini? Pentru a raspunde la acesta intrebare trebuie facuta o scurta incursiune in istoria acesteia. Amplasata in sudul Marii Egee si apartinand de arhipelagul insulelor Ciclade, insula Santorini (fosta Thira) este o insula vulcanica, ce s-a format in timp, dupa un lung sir de eruptii. In trecut, insula Santorini a avut o forma circulara, motiv pentru care a fost, de asemenea, numita Strongili (circular in limba greaca). Eruptia vulcanului a distrus centrul insulei, determinand-o sa se scufunde si sa creeze forma de astazi. Prima eruptie a Vulcanului a avut loc in jurul anului 1500 i.Hr. si se presupune ca fiind cauza distrugerii civilizației minoice a Cretei. Ultima eruptie, de proportii mici, a avut loc in 1950, dar vulcanul ramane activ si in ziua de astazi. Unii cercetatori considera ca tot eruptia vulcanului a stat la baza disparitiei legendarei Atlantida. Cu siguranta, multe legende au luat nastere datorita vulcanului, dar ceea ce vedem cu ochii nostri este ceea ce vulcanul a creat, si anume un peisaj de vis, o laguna cu apa cristalina si cu adancimi de pana la 400 de metri, inconjurata de stanci inalte de 300 de metri, iar in mijlocul acestei lagune (caldere), vulcanul, ca un monstru care vegheaza, dar si ameninta. Imaginea apusurilor de soare de pe caldera este deosebit de romantica si se regaseste in visul oricarui fotograf. Santorini este formata din 5 insule: Thira, cea turistica (73 kmp), Thirassia (in partea opusa), Nea Kameni, Palea Kameni (insule de lava vulcanica) si Aspronissi (nelocuita). Thira antica este un loc de mare interes arheologic, insula fiind ocupata pe parcursul istoriei sale de catre fenicieni, dorieni, romani, bizantini si venetieni, cei din urma dand si numele actual al insulei (Santa Irini fiind considerata patroana acesteia). Vestigiile arheologice de la Akrotiri pot fi comparate cu o versiune preistorica a Pompeiului ingropat sub cenusa vulcanica, cu case de doua sau trei etaje, cu piete, magazine, ateliere si unelte ce dateaza din era Minoica. Situl minoic din Akrotiri si Ancien Thira ce constituie principalele atractii ale insulei, pot fi insa deplin intelese daca se viziteaza mai intai Muzeul Arheologic si Muzeul de Preistorie din Fira, capitala insulei, la cel de-al doilea pastrandu-se principalele statui, picturi si artefacte din ceramica descoperite in urma sapaturilor arheologice. Acest lucru noi l-am facut chiar din prima zi a sosirii noastre, deoarece optasem pentru cazare la un hotel de 2 stele din Fira (Nissos), central, curat, cu un mic dejun acceptabil, avand chiar si o mica piscina.  Cocotat pe o stanca impresionanta, la o altitudine de 260 de metri, de unde panoramele calderei nu pot fi altfel decat spectaculoase, orasul Fira gazduieste numeroase cladiri superbe, case traditionale ce dateaza din perioada venetiana a insulei, verande inundate de soare si bisericute cu dom albastru ce contrasteaza incantator cu albul cladirilor si se asorteaza cu azurul marii. Un oras destul de aglomerat, Fira abunda in magazine, galerii de arta, cafenele, restaurante si baruri. O constructie foarte frumoasa de pe celebra faleza la mare este Catedrala Ortodoxa Metropolitana construita in anul 1827 ce impresioneaza prin arcadele sale delicate, clopotnita, mozaicurile si frescele cu care este decorata. Terasa acesteia ofera panorame superbe ale calderei si vulcanului. La o distanta ceva mai mare de aceasta, amplasata in apropierea telecabinei din Fira, se afla Catedrala Catolica care contrasteaza fascinant cu cladirile bizantine ce o inconjoara, atat prin structura, cat si prin dimensiune si culoare, fiind imbracata intr-o nuanta placuta de piersica. Portul Skala, timp de multi ani principalul port al insulei, astazi este doar un punct de plecare/sosire pentru croaziere. Accesul la port se poate face cu telecabina (diferenta de nivel fiind de 220 m), urcand/coborand pe jos cele 580 de trepte, sau cu ajutorul catarilor. Feriboturile acosteaza insa in noul port Athinios, aflat si el la poalele impresionantelor stanci ale calderei. Aceasta ocupa intreaga coasta de vest a insulei care include localitatile Fira, Firostefani, Imerovigli si Oia (foto 1, 2, 3).

In ziua a doua a vacantei noastre in Santorini ne-am inscris printr-o agentie locala de turism intr-un tur ghidat al insulei cu autocarul. In cadrul acestuia am vizitat mai intai excavatiile arheologice de la Akrotiri. Acestea au inceput inca din 1969 sub conducerea profesorului grec Marinatos, dezvaluind un important oras apartinand culturii Minoice (aparuta in Creta) ingropat sub cenusa vulcanica pentru cca 4000 de ani. Excavatiile au relevant totodata faptul ca populatia orasului a avut timp sa se evacueze de pe insula inainte de eruptia vulcanului, luand cu ea si principalele obiecte de uz personal. Artefactele descoperite sunt pastrate in cea mai mare parte la Muzeul de Preistorie din Fira, dar si la Muzeul de Arheologie din Atena. Urmatoarea oprire am facut-o in localitatea Perissa, unde am facut si prima baie in mare in pauza de masa, caci bistroul unde am mancat se afla chiar la limita plajei. Plaja neagra din Perissa este una dintre cele mai apreciate din Santorini, fiind despartita spre nord prin stanca Mesa Vouno de plaja din Kamari, iar spre sud intinzandu-se pana in satul Perivolos. Este scaldata de ape cristaline, albastre ce se adancesc destul de rapid de la mal si este dotata cu sezlonguri, umbrele si centre de inchiriere echipament pentru sporturi nautice. Am vizitat in continuare satul Megalochori, cu locuinte traditionale din zona cicladica si mici case sapate in stanca. Ghidul excursiei ne-a explicat ca numeroasele biserici intalnite in Megalochori se datoreaza faptului ca o parte dintre acestea sunt private, construite prin contributia unei familii sau a unei mici comunitati locale. Cele mai multe biserici se gasesc insa in satul Pyrgos (70 din cele 360 de pe insula), unde se gaseste si unul din cele 5 castele venetiene de pe insula, datand din secolul XIII.  Bisericile nu sunt de dimensiuni mari, nu se tin in toate slujbe si nici nu sunt deschise pentru vizitare, insa le gasesti la tot pasul si au un farmec aparte. Dupa o scurta oprire pe muntele Profetului Ilie (aici existand si o manastire cu acelas nume, astazi nefunctionala), unde este si cel mai inalt varf al insulei, pentru admirarea imaginii panoramice a calderei, am fost invitati la o degustare de vinuri la o vinarie foarte frumos amplasata in apropierea satului Pyrgos. Denumita SantoWines, aceasta reprezinta o uniune a cooperativelor viticole din Santorini totalizand cca. 2500 de membri ce activeaza din 1947, cu o bogata traditie in cultivarea vitei de vie pe soluri bogate in lava vulcanica, ceea ce le confera o individualitate aparte. Soiurile de vin degustate, preponderant albe, au fost Nykteri si Assyrtiko, soiuri seci si respectiv demi-seci cu o aroma deosebita, precum si Vinsanto, un soi licoros (asemanator cu vinul de Malaga) facut din struguri stafiditi. Am degustat si un soi de vin rosu denumit Kameni, rotund, corpolent, care mi-a adus aminte de cabernetul de Minis. Toate aceste vinuri se gasesc in magazinele lor la preturi osciland intre 15 si 25 euro/sticla, evident mai scumpe in restaurante. Ceea ce beam noi si multi alti turisti la mese in bistrouri, atunci cand nu beam bere, era insa un vin alb de masa foarte popular pe plan local, denumit Vino Santo, care costa 5 euro/demi-litru, si acompania foarte bine felurile de mancare cu specific grecesc. Ultimul obiectiv al excursiei noastre din ziua respectiva l-a constituit localitatea Oia (Ia in pronuntie locala), unde am ramas pana in jurul orei 20.45 pentru a admira celebrul apus de soare. Satul se bucura de popularitate in randul turistilor datorita pozitiei sale impresionante, acesta fiind situat in varful unei stanci de unde pot fi admirate panorame extraordinare ale insulelor Palea Kameni, Nea Kameni si Thirassia. O localitate linistita pe timpul zilei, dominata de prezenta caselor traditionale de culoare alba, bisericutelor ascunse la umbra unor domuri albastre si stradute inguste si pietruite, Oia isi intampina oaspetii cu o atmosfera relaxanta, numeroase taverne si magazine, precum si hoteluri si pensiuni foarte frumoase. Un obiectiv turistic al locului il reprezinta castelul Kastro, un castel venetian vechi vizitat mai ales de cei care doresc sa surprinda panorame ale satului si marii. Oia dispune si de un mic port (Ammoudi), unde se poate ajunge prin coborarea per pedes a 235 de trepte; la urcare se pot folosi catari. Ne-am plimbat pe strada principala (faleza) pavata cu marmura si am admirat suvenirurile expuse in numeroasele magazine de arta si galerii. Insa nu in magazine sau bistrouri sta faima localitatii Oia, ci in apusul de soare. Nu e nimic spectaculos faţa de alte locuri, insa promovarea si brandingul isi spun cuvantul. Cu 30-40 de minute inainte ca soarele sa apuna, turistii misuna in toate partile in cautarea unui loc cat mai bun de admirat apusul si de facut poze. E o intreaga nebunie, un adevarat fenomen social as spune. La restaurantele cu terase mai inalte se fac rezervari anticipate, special pentru aceasta ocazie. Se si aplauda, ca la un adevarat spectacol oferit de natura. Nu am vrut sa privim soarele retragandu-se, calcandu-ne pe picioare cu alte sute de persoane, atat timp cat apusul poate fi privit foarte bine din numeroase alte locuri aflate pe marginea calderei, iar noi am facut acest lucru aproape in fiecare seara de pe faleza din Fira (foto 4, 5, 6).

In cea de-a treia zi a vacantei noastre am optat pentru o excursie cu vaporasul pe mare, cu opriri pentru vizitarea vulcanului de pe insula Nea Kameni, a izvoarelor calde, sulfuroase din zona insulei Palea Kameni, a insulei Thirassia, si (din nou) a localitatii Oia. Dupa cca. 15 minute de navigare am acostat in micutul port Erinia al insulei Neo Kameni si am inceput imediat urcusul spre varful craterelor. Pe vulcan ai senzaţia ca eşti pe o alta planeta, trebuie doar sa fii pregatit sa urci cca. jumatate de ora pe un sol fierbinte, pana sus, avand cu tine suficienta apa de baut. In zona craterelor, care uneori fumega, se pote simti un vag miros de sulf si iti poti inchipui dezastrul ce poate aparea daca monstrul se supara. De sus am facut numeroase poze cu frumoase panorame ce se deschid spre insulele Thira (Santorini) la est si Thirassia la vest. Dupa o ora si 15 minute cat a durat oprirea la vulcan, ne-am indreptat spre cea de-a doua insula vulcanica, Palea Kameni, unde vaporasul a oprit la cca. 100 m distanta de faimoasele izvoare termale si bai de namol formate ca rezultat al eruptiilor vulcanice. Aici am fost indemnati de echipaj sa sarim in mare si sa inotam pana la izvoare, avand la dispozitie cca. 30 de minute pentru o baie ”sanatoasa”. Eu am dat curs acestei invitatii, fiind prevenit ca temperatura marii v-a fi ceva mai rece la inceput, pana voi ajunge la izvoarele termale. Asa a fost, dar nu m-a deranjat prea mult, iar cand am ajuns la izvoare m-am gasit inconjurat de ape cu o temperatura apreciata de mine la cca. 30 grade C si cu un mult mai pronuntat miros de sulf. A fost o baie placuta, cea de-a doua de la sosirea noastra in Santorini, iar pana la urmatoarea oprire, in insula Thirassia, am avut suficient timp sa ma usuc. Thirassia este o insula mica, cu putine case ramase si familii de localnici. Unii fac agricultura, altii sunt pescari, iar altii lucreaza in micile restaurante de pe faleza, care serveste si ca loc de baie pentru turistii care, dupa ce au servit masa doresc sa se racoreasca din nou. Daca vrei sa ajungi pana in varful insulei in satul Manolas si sa admiri peisajul, ai doar doua posibilitaţi. Prima ar fi sa urci cele 250 de trepte, iar cea de-a doua sa te urci pe un magarus/catar si, pentru doar 5 euro, sa te lasi zgaltait pana sus. Noi am preferat sa ramanem jos, servind o masa acceptabila pe baza de peste la unul din bistrourile locale de pe malul marii, la un pret mai convenabil decat la orice local din Fira. Urmatoarea oprire a vaporasului a fost in Oia, unde puteam ramane, sau puteam sa ne continuam calatoria spre a ne intoarce tot pe calea apelor in Fira. Am preferat sa ramanem in Oia spre a o vizita mai pe indelete, intoarcandu-ne in Fira cu autobuzul. La intoarcere, pentru ca era in continuare cald, am valorificat piscina hotelului nostru pentru a ne racori si a ne pregati pentru plimbarea din fiecare seara, pe frumoasa faleza din Fira (foto 7, 8, 9).

In mod surprinzator, in cea de-a patra zi a vacantei noastre, timpul s-a racorit iar cerul s-a acoperit de nori, insa fara a ploua. Am profitat de aceasta vreme mai racoroasa pentru a face o mai lunga plimbare pe jos pe marginea calderei, pe un traseu despre care citisem anterior ca este foarte frumos. Drumul Fira-Firostefani-Imerovigli-Oia serpuieste de-a lungul calderei, cu o priveliste de vis asupra marii si a intregii insule, cu oraselele albe inaltandu-se pe stanca vulcanica. Este extrem de pitoresc si foarte variat, de la poteca pietruita, drum ce se strecoara printre case albe si hoteluri elegante cu piscine, roca vulcanica, stanci rosiatice asezate in straturi, pana la urcursuri blande si carari inguste. Diferentele de altitudine sunt nesemnificative, deci nu s-au pus probleme prea mari. A fost o plimbare relaxanta, drumul intersectandu-se cu tot felul de asezari si biserici. Distanta dintre Fira şi Oia este de aproximativ 10 kilometri, drum pe care noi l-am parcurs in cca. 3 ore, in acest interval fiind inclus si timpul alocat pentru admirat peisajul si pozat. Firostefani, situat intre Fira si Imerovigli a fost primul sat prin care am trecut. De fapt, aceasta locatie, aflata la o plimbare de doar 10 minute pe jos de Fira, este considerata a fi o suburbie eleganta a capitalei insulei Santorini. Aceasta destinatie este cunoscuta drept unul din locurile ce ofera cele mai frumoase panorame ale calderei si orasului Fira. Un sat linistit si seren, intesat de hoteluri, pensiuni, vile si studiouri, Firostefani este o destinatie de vis pentru cei care vor sa isi petreaca sejurul in liniste, dar in apropiere de inima insulei, Fira. Imerovigli este un sat fermecator si linistit, cu numeroase hoteluri, restaurante si taverne pitoresti. Casele sunt construite dupa o arhitectura tipic cycladica, proaspat varuite in alb si cu fatade insorite, impodobite cu flori de muscate si boungainvillea. In fata satului Imerovigli se afla stanca Scaros, unde a fost construit un castel, care pana in anii 1800 a gazduit administratia insulei Santorini. Aceasta parte a insulei s-a prabusit in urma cutremurului din anul 1957, astfel ca numai stanca Skaros a ramas. In prezent se poate vizita aceasta stanca daca se urmeaza traseul care incepe de langa biserica Agios Georgios. Stradutele inguste, cu multe scari, pot fi inselatoare: nu ştii daca dupa colt va continua drumul sau va rasari poarta unei case. Acoperisurile sunt, in acelasi timp, terase cu sezlonguri relaxante, ce ofera panorame rezervate doar clientilor. Drumul ajunge la Mavro Vouno (Muntele negru), in varful caruia se afla biserica Stavros. De aici se poate admira Oia, dar si celebrul apus de soare. Pana la intrarea in Oia am mai mers cca. 20 de minute, iar odata ajunsi ne-am oprit la o mica taverna unde am baut mai intai cate o halba de bere locala (Mhitos), caci ni se facuse tare sete dupa 3 ore de mers, iar mai apoi am mancat coaste de miel, dupa care “ne-am lins pe degete”, cum se spune, de bune ce ni s-au parut (foto 10, 11, 12).

In urmatoarele 3 zile de vacanta a fost soare si cald, asa ca le-am valorificat facand plaja si baie in statiunile litorale din estul insulei, respectiv Kamari, Perissa si Vlihada. Citind anterior despre natura plajelor din Santorini, venisem pregatiti cu papuci de baie, asa ca intrarea in mare nu ne-a pus nici un fel de probleme. Drumul de la Fira la statiunile respective l-am facut cu autobuze locale, de fapt autocare elegante cu aer conditionat, functionand dupa un orar foarte precis. Mesele le-am servit la bistrourile din satele respective, cele mai multe fiind amplasate la limita plajei, asa ca, la pranz ne lasam prosoapele de plaja pe sezlonguri si veneam la masa avand in permanenta marea ca fundal. Am utilizat, acolo unde am gasit, localuri care aveau in administrare si portiunea de plaja din dreptul lor si care nu percepeau taxa pentru umbrelele si sezlongurile din perimetrul ce le apartinea. Mancarea in Santorini este o combinatie intre cea mediteraneana, pe baza de peste si fructe de mare si cea traditionala greceasca, cu tatziki, musaka, suflaki sau mezze. Preturile sunt, in general, putin mai mari ca pe continent sau insulele grecesti din apropierea acestuia, dar poti oricand alege o combinatie care sa-ti fie accesibila. Problema majora a insulei o reprezinta apa potabila, care vine de pe continent exclusiv imbuteliata, cea locala provenita din desalinizarea apei de mare fiind utilizata doar in scop menajer. In lunile de vara in Santorini nu cad precipitatii, sezonul de ploi fiind cuprins de regula intre lunile noiembrie si februarie, cand se pot inregistra intre 75 si 90 mm lunar. O alta problema locala o reprezinta aeroportul mic si insuficient informatizat al insulei, motiv pentru care am asteptat peste doua ore (dupa ora normala de plecare) imbarcarea tuturor pasagerilor in cursa charter care ne-a dus inapoi acasa. Puse insa toate in balanta, ne-am intors cu amintiri de neuitat din frumoasa insula a Sfintei Irina, iar pozele facute ne vor incalzi pentru mult timp sufletele, si cine stie, poate cu timpul si pe ale copiilor si nepotilor nostri (foto 13, 14).