De la Bolzano la Verona, cu cateva escale (seconda parte)

Pe malurile Lacului Garda

Traseul urmat de noi in continuare a fost de la Bolzano la Rovereto cu trenul, de acolo cu un autobuz pana la Torbole, de unde am luat un alt autobuz pana la Malcesine, locul unde ne rezervasem o camera la o pensiune de doua stele,  din centru localitatii. Malcesine este o frumoasa statiune turistica amplasata pe malul Lacului Garda si la poalele Muntelui Baldo (2.218 m), accesibil pe jos, dar si cu o telecabina, foarte solicitata in sezonul de vara. Posibilitatea de a te bucura atat de frumusetile lacului, cat si de drumetii montane sau ciclism pe potecile bine intretinute ale Muntelui Baldo, fac din statiunea Malcesine una dintre cele mai cautate din zona ce inconjoara Lago di Garda. Un important punct de atractie al locului il constituie Castello Scaligero de pe malul lacului, apartinand familiei Scaligeri (sau della Scala) care si-a lasat amprenta peste tot in zona, stapanind tinuturile ca Lorzi ai Veronei intre anii 1261-1387. Castelul a fost construit la inceputul primului mileniu de catre Lombarzi, Alberto della Scala intrand in posesia acestuia in anul 1277, cand l-a restaurant si care a ramas familiei sale pina in anul 1387. A fost ocupat apoi pe rind de catre venetieni, francezi si austrieci, acestia din urma fiind cei care au efectuat lucrari importante de consolidare in interiorul castelului, transformandu-l intr-o fortareata locuita pina in anul 1866. Pe parcursul existentei sale castelul a oferit ospitalitate unor personaje celebre precum Goethe, marele poet german, una dintre cele mai de seama personalitati ale culturii universale. Acesta a vizitat Malcesine pe 13 septembrie 1786, la inceputul voiajului sau prin Italia, in curtea interioara a castelului avand dedicat un bust. Pe parcursul zilelor in care am stat la Malcesine, la castel s-au desfasurat serbarile medievale ale orasului, constand in muzica de epoca, trageri cu arcul, demonstratii de dresura cu soimi si lupte intre “cavaleri” imbracati in armura. Serbarile s-au incheiat cu un foarte frumos foc de artificii. Chiar langa castel, intr-un cort pitoresc amplasat cu vedere la lac, a fost amenajat un teatru de vara (Teatro al Castello) care a gazduit diverse spectacole. Dintre acestea, noi am vizionat “Die tre Soprane”, un frumos spectacol cu arii din opere in interpretarea a doua cunoscute soprane (Hiroko Morita si Alice Quinta Valla) si o mezosoprana (Ida Maria Turri). Malcesine are si o foarte frumoasa faleza de plimbare pe malul lacului, strajuita de chiparosi, magnolii, leandrii si bungainvillea, al caror parfum te imbata si colorit iti incanta privirea. Aceeasi faleza te duce si la plajele orasului, care chiar daca sunt cam inguste, sumar amenajate si nu toate cu intrarea prietenoasa in apa, sunt pe scara larga folosite de turisti. Evident ca am profitat si noi de aceste facilitati, caci temperatura exterioara era destul de ridicata, iar apa din lac tocmai buna de baie (foto 1 - 5).

Dupa cca. o ora de asteptat sa ne vina randul la telecabina, am dedicat mai bine de o jumatate de zi unei drumetii pe Monte Baldo, deoarece simteam inca atractia Alpilor. Creasta Muntelui Baldo merge paralel cu Lacul Garda pe o lungime de 40 km la Estul acestuia, la Vest fiind marginit de Val d’Adige, la Sud de Campia Caprino, iar la Nord de Val Loppio. Plecand de la 65 m altitudine la nivelul Lacului Garda, piscurile sale cele mai inalte ating 2218 m la Cima Valdritta, 2079 la Monte Altissimo di Nago, 2180 la Cima del Longino, 2132 la Cima del Pozzette si 2200 la Punta Telegrafo. Cea mai lunga poteca de munte este Sentiero della Pace. Monte Baldo este un paradis pentru ciclisti, existand intervale orare in care telecabina este dedicata exclusiv transportului acestora cu bicicleta pe munte. Pentru sezonul rece sunt amenajate si cateva partii de schi cu instalatiile aferente de cablu. Printre cele mai cunoscute cabane se numara  rifugio Gaetano Barana al Telegrafo (2147 m), rifugio Damiano Chiesa (2060 m), rifugio Giovanni Chierego (1911 m) si rifugio Fiori del Baldo (1815 m). Ne-am plimbat pe cararile muntelui, mai ales in zona din care se deschidea o priveliste magnifica asupra Lacului Garda (Sentiero della Colma), cu vedere clara asupra statiunilor Malcesine, Riva si Limone. Se spune insa ca in zilele foarte senine se poate vedea chiar si Laguna venetiana. Surpriza care ne-a oferit-o insa muntele a fost sa gasim pe platoul acestuia o romanca cu o afacere de succes. Nu am intrebat-o de unde este, dar dupa accent cred ca era ardeleanca. Conducea o mica ferma de “Alpaca”, cu punct de vanzare pentru produsele obtinute din prelucrarea lanei preluate de la aceste animale. Ne spunea ca de curand, impreuna cu sotul sau, au mai cumparat 30 ha de pasune in zona Caprino pentru cele cateva sute de oi la care au angajat si un cioban. La coborarea in Malcesine am simtit acut diferenta de temperatura datorata celor cca. 2000 m diferenta de nivel dintre munte si lac, asa incat ne-am oprit pentru scaldat direct pe malul acestuia (foto 6 - 10).

Pentru ca doream sa ne facem o idee despre conturul Lacului Garda si localitatile aflate pe malurile acestuia, in ziua urmatoare ne-am inscris intr-o excursie ghidata (Giro del Lago) efectuata cu un autocar al unei agentii locale de turism. Circuland in sens invers acelor de ceasornic, am trecut prin Torbole, Riva del Garda si Limone, unde am efectuat prima oprire. Explicatiile acordate pe parcursul traseului de ghida excursiei (in italiana si engleza) ne-au informat mai intai despre caracteristicile generale ale Lacului Garda. Am aflat astfel ca lacul este situat la 65 m deasupra nivelului marii, are o lungime de 51,6 km, o latime maxima de 17,2 km, un perimetru de 155 km si o suprafata de 389,98 kmp. Adancimea maxima (inregistrata in dreptul localitatii Castelleto di Brezone) este de 346 m, iar cea medie de 135 m. Principalul afluent al lacului este Raul Sarco, al carui punct de deversare se afla in apropierea localitatii Torbole. In aceeasi zona se afla amplasat si un sistem de drenare care directioneaza in lac apa din Raul Adige in perioadele de nivel ridicat ale acestuia. Lacul se mai alimenteaza dintr-o serie de torenti, precum si din izvoare subterane, dintre care cel mai cunoscut este izvorul Bojola, de langa localitatea Sirmione. Acesta este de origine vulcanica, la adancimea de 19 m inregistrand o temperatura de 69,9 grade Celsius, avand si proprietati curative, ceea ce face din Sirmione si o statiune termala. Climatul bland, cu temperaturi relativ stabile, generat de bariera montana care protejeaza zona de vanturile dinspre Nord, precum si precipitatiile reduse, cuprinse intre 1000 si 1200 mm anual, incadreza zona Lacului Garda intr-un climat submediteranian, asemanator celui din Riviera Ligurica. Limone este o mica statiune pitoreasca amplasata pe malul Lacului Garda, cu un farmec aparte dat de frumoasa faleza, dar si de numeroasele plantatii de lamai, portocali si maslini pe care le intalnesti la tot pasul. Portul asigura legaturi navale permanente mai ales cu Riva, Torbole si Malcesine, dar si cu alte localitati de pe conturul lacului (foto 11 - 15).

Urmatoarea oprire am facut-o in localitatea Salo, trecand prin Tignale, Gargnano, Toscolano-Maderno si Gardone Riviera. La Tignale am retinut ca se afla sanctuarul dedicat Maddonei di Monte Castello, monument national amplasat pe o stanca la o inaltime de 77 m fata de lac, in interiorul caruia se pot admira fresce apartinand scolii lui Giotto. In Gargnano ne-au fost aratate (din mers) celebrele Feltrinelli Villas care l-au gazduit pe Mussolini si familia sa in timpul asa-numitei “Repubblica di Salo” (1943-1945). In prezent, una dintre cele doua vile apartine Universitatii din Milano care organizeaza anual in acest amplasament cursuri de vara pentru studentii straini. Toscolano-Maderno este o asezare formata din doua localitati, din care prima este un centru industrial, iar cea de-a doua, amplasata intr-un pitoresc golf cu o frumoasa promenada ce serpuieste printre vile si gradini, are folosinte exclusiv turistice. Gardone Riviera este o eleganta statiune pe malul Lacului Garda, cu gradini superbe, hoteluri si vile somptuase. Una dintre acestea, respectiv Cargnacco Villa, l-a gazduit pe celebrul poet Gabriele D’Annunzio, care s-a stabilit aici in 1921 impreuna cu sotia sa, printesa Maria D’Annunzio di Montenevoso. In prezent, pe locatia respectiva poate fi admirat un monumental complex denumit “Il Vittoriale”. Salo este un important centru turistic si comercial de pe Riviera de Vest a Lacului Garda. Localitatea este caracterizata printr-un golf larg si pante line ale Muntelui S. Bartolomeo, pe care se pot intalni vile elegante amplasate printre livezi de maslini. Domul din centru orasului construit in secolele XV-XVI ofera un minunat exemplu de arhitectura in stil Gothic-Renaissance. Printre elegantele vile ale orasului se remarca palatul Martinengo construit in secolul XVI, cu un parc plin de fantani, construit de marchizul Sforza-Palavicino, amiral al Republicii Venetiene. Dupa o plimbare prin Salo, ne-am imbarcat pe o nava de linie (traghetto) care ne-a dus pana la Sirmione, o alta perla a Lacului Garda (foto 16 - 20).

Sirmione este o peninsula cu latimea minima de 120 m si o lungime de cca. 4 km, amplasata in Sudul Lacului Garda. Localitatea este atestata istoric inca din timpul romanilor, nobilii venind aici pentru vacante si bai termale. In Sirmione pot fi si astazi admirate ruinele antice ale vilei care se spune ca a apartinut faimosului poet Caio Valerio Catullo care a trait aici in timpul secolului I i.Hr. Bizantinii si Longobarzii au construit ulterior si ei fortificatii in zona, dar cel mai bine conservat si vizitat obiectiv turistic este fortareata Scaligero construita in secolul XIII de catre familia Della Scala din Verona, care ramane in posesia acesteia pana in 1405, cand Sirmione ca si alte orase din zona Lago di Garda devin parte a Republicii Venetiene. Foarte frumoase ni s-au parut si cele doua biserici care le-am vizitat, respectiv Santa Maria Maggiore si San Pietro, aceasta din urma fiind si cea mai veche biserica din Sirmione, construita in secolul VIII si reconstruita in secolul XI. Un alt obiectiv mult vizitat de turisti este si casa (castelul) in care a locuit Maria Calas, impreuna cu sotul si managerul sau, Giovani Battista Maneghini in timpul mariajului acestora (1949-1959). Am facut si o frumoasa plimbare cu o barca rapida imprejurul peninsulei, admirand dinspre lac castelul, bisericile, ruinele romane, plaja publica si izvorul termal Bojola. Am plecat din Sirmione cu autocarul, care ne astepta in parcarea statiunii, cu impresia unei asezari pitoresti, cu multa vegetatie si un labirint de stradute inguste, intortocheate, pline de terase si hoteluri, dar al carei farmec este putin estompat de numarul foarte mare de turisti (foto 21 - 25).

Urmatoarea si ultima oprire inainte de intoarcea la Malcesine am facut-o in localitatea Lazise, trecand prin Peschiera. In afara frumoasei faleze la lac, principalul obiectiv turistic al asezarii il reprezinta un alt castel fortareata construit de omnipotenta familie Scaligeri. Zidurile castelului sunt impresionante, fiind protejate de un sant adanc, existand trei porti pentru intrare: poarta San Zeno la Est, poarta Cansignorio (1375-1376) la Nord si poarta Leone di San Marco (1405-1797) la Sud. Prima poarta era utilizata de locuitorii orasului iar celelalte doua de garnizoana. In centrul asezarii poate fi admirata frumoasa biserica San Nicolo, inclusiv turnul acesteia, construite la 1100 in stil roman. Langa port atrage privirea vechea cladire a vamii, canstruita de catre venetieni. Alte obiective importante de vizitat se afla in afara localitatii. Unul dintre acestea este Sanctuarul Maddonei di Frassino, monument construit in 1511 si restaurant in 1931. Un alt obiectiv de interes este parcul termal de la Cola, construit in urma descoperirii relativ recente in zona a unui acvifer termal. De interes major, mai ales pentru tineri si familiile cu copii, sunt parcurile de divertisment Mouvieland si Gardaland din zona Castelnuovo. In drumul nostru spre Malcesine am trecut pe langa majoritatea acestora dar fara a ne opri. Am trecut, de asemenea, prin frumoasele localitati Bardolino, Garda si Torri del Benaco, zona asupra careia ne-am propus sa revenim, deoarece meritau vizitate mai pe indelete (foto 26 - 30).

In ziua urmatoare, am luat unul din autobuzele de linie si ne-am intors la Bardolino. Localitatea ocupa o foarte frumoasa pozitie intre lac si dealuri acoperite cu livezi de maslini si vita de vie. Bardolino este de-altfel renumit pentru vinurile sale (preponderant rosii) inca din timpul romanilor, fiind mult apreciate de Cato si Cassiodoro, dar care au onorat si mesele lui Caesar si Catullo, toti avand in perioada respectiva proprietati intre Verona si Sirmione. Acum, in fiecare an intre 29 septembrie si 3 octombrie la Bardolino se desfasoara “Festivalul strugurilor si vinului”, perioada despre care se spune ca este foarte greu sa gasesti, ca turist, locuri de cazare. Din 1991, la Zeni s-a deschis si un muzeu al vinului, aflat printre obiectivele turistice ale zonei. In localitate pot fi admirate doua frumoase biserici, respectiv San Zeno, construita in secolul IX, unul dintre putinele edificii Carolingiene din Italia, si San Severo, construita in secolele XI-XII in stil Romanesque, cu o cripta medievala si fresce datand din secolele XII-XIV. Din pacate, in ziua vizitei noastre toata faleza statiunii era ocupata cu una dintre obisnuitele piete libere volante italiene (mercato), asa incat, dupa ce am cumparat cateva mici cadouri pentru cei de acasa, nu am mai zabovit si ne-am imbarcat pe un vapor cu destinatia Garda, unde am ajuns dupa cca. douazeci de minute de navigatie (foto 31 - 35).

Garda este una dintre principalele statiuni din partea sud-estica a lacului, fiind considerata si printre cele mai populare destinatii ale turistilor care vin sa viziteze aceasta zona. Pe pantele dealurilor dinspre Sud se poate vedea ”Rocca”, o fortificatie construita de ostrogoti in secolul al V-lea, care a intrat mai tarziu sub control venetian si a devenit sediul administrativ al zonei. Si-a pierdut valoarea strategica si a fost abandonata incepand cu secolul al XII-lea. Influentele venetienilor sunt vizibile si astazi in tot centrul orasului, cel mai notabil fiind Palazzo del Capitano, un palat gotic de pe malul lacului, fosta resedinta a capitaniei lacului desemnata de catre Republica Venetia. In acelasi stil arhitectonic a fost construit si Palazzo Fregoso care l-a gazduit pe scriitorul Mateo Bandello, despre ale carui scrieri se spune ca ar fi constituit sursa de inspiratie a lui William Shakespeare pentru capodopera “Romeo si Julieta”. Villa Albertini este de fapt un mic castel inconjurat de un frumos parc, despre care se relateaza ca la 10 iunie 1848 regele Carlo Alberto a primit delegatia care i-a adus documentul de anexare a Lombardiei la Piedmont. Alte cladiri interesante care pot fi admirate sunt Palazzo Carlotti (1500), Palazzetto del Ponte (1700) si Villa Canossa, despre care se spune ca a gazduit o frumoasa, dar trista poveste de dragoste dintre Alessandra di Rudini si poetul Gabriele D'Annunzio. Villa Guarienti (1500), este o splendida constructie renascentista amplasata in selectul cartier San Vigilio, pe un promontoriu inconjurat de chiparosi, cu o plaja foarte cautata. Noi nu ne-am permis acest loc, dar am facut totusi baie in lac la plaja publica a statiunii, incalziti de soarele mai bland al dupa-amizii, am servit apoi un dejun tardiv la una din mesele de pe frumoasa faleza a orasului umbrita de platani, dupa care ne-am intors la Malcesine cu autobuzul (foto 36 - 40).

In urmatoarea zi am luat vaporul, cu opriri intermediare la Limone si Torbole, pentru a vedea Riva del Garda, cea mai mare statiune din nordul lacului, important centru turistic amplasat la poalele muntilor Rocchetta si Brione, cel de-al doilea separand Riva de Torbole. Riva este si un important nod rutier, printre cele mai importante drumuri fiind cel care leaga localitatea de orasul Trento, trecand prin frumoasa vale a Raului Sarca. Promenada de-alungul lacului si plaja orasului sunt considerate printre cele mai frumoase parti ale sale. In imediata vecinatate a portului se afla o fortificatie (Rocca) cu patru turnuri ascutite, construita in secolul XII in scop de aparare, largita si modificata ulterior de veronezul Scaligeri, apoi de milanezul Visconti, apoi de venetieni, forma actuala fiind data de austrieci in secolul XIX, care au transformat-o in cazarma. In prezent cladirea gazduieste muzeul municipalitatii, in care se pot vedea cateva descoperiri arheologice, istoria orasului in diversele sale perioade fiind sugestiv redata printr-o interesanta expozitie de fotografii. Tot in scop de aparare a fost construit in secolul al XII-lea si Torre Apponale, un turn de 35 m care era legat de Rocca printr-un pasaj subteran. Acesta se afla amplasat in Piazza Tre Novembre de langa lac si ofera o panorama asupra acestuia daca se urca cele 135 de trepte. In varful turnului se afla un mic ingeras (Anzolim) servind ca girueta si simbol totodata al orasului Riva. O alta structura de protectie a orasului usor vizibila din centru acestuia o constituie Bastione, o fortificatie ridicata in prima jumatate a secolului XVI, la cateva sute de metri inaltime pe pantele Monte Rocchetta. Astazi constructia serveste ca muzeu si restaurant cu vedere panoramica. Parasind Piazza Tre Novembre prin frumoasele arcade construite in secolul al XIV-lea de Guglielmo de Frissoni, ne apare in fata cladirea primariei, anterior denumita Palazzo dei Provveditori (construit intre anii 1472 si 1485), precum si Palazzo Pretorio construit de Scaligeri in 1383. Plimbandu-ne in continuare prin vechea Porta Bruciata care se deschide intre doua frumoase cladiri, am ajuns in scuarul San Rocco care pastreaza inca aspectul rustic al vechiului oras Riva. Chiesa dell'Inviolata este considerata printre cele mai frumoase biserici baroce din zona, fiind construita in 1611 cu sprijinul lui Gaudenzio Mandruzzo, puternicul guvernator al oraselor Riva si Arco. Incepand cu cea de-a doua jumatate a secolului XIX, Riva a devenit populara ca statiune printre cei bogati si elitele culturale, aici venind sa-si petreaca vacantele personalitati precum Thomas Mann, Frederick Nietzsche si D.H. Lawrence. Deoarece intre timp se facuse foarte cald, ne-am dus la plaja pentru a ne racori in apele lacului. Daca plaja, pe iarba, este intr-adevar prietenoasa, nu acelasi lucru se poate spune despre intrarea in apa, plina de pietre, care ne-au pus ceva probleme deoarece nu eram echipati cu papuci speciali pentru acest lucru. Apa din lac era putin mai rece decat la Malcesine, probabil din cauza apropierii fata de locul de varsare a Raului Sarca in lac. Un element pitoresc al locului il constituie ratele care innoata in lac, dar nu se sfiesc sa vina frecvent pe plaja pentru a cere de mancare turistilor, plimbandu-se liber printre cerceafuri (foto 41 - 45).

Ne-am intors in Malcesine cu autobuzul, si fiind sambata seara, am gasit orasul putin mai galagios ca de obicei, cu mai multe orchestre stradale care au cantat pana dupa miezul noptii. Nu ne-au deranjat insa prea tare, iar a doua zi dimineata am plecat cu un alt autobuz spre Peschiera, unde ne rezervasem ultima noapte de cazare, deoarece acolo exista gara, iar noi planificasem sa luam trenul in ziua urmatoare spre Bergamo, de pe aeroportul caruia aveam intoarcea spre casa cu o cursa Blue Air. Nu am pierdut insa ocazia de a vizita orasul. Peschiera este amplasat in sudul lacului, fiind putin diferit ca structura fata de celelalte orase descrise anterior, prin faptul ca centru acestuia nu se afla in apropierea promenadei la lac, dar si prin Raul Mincio care deverseaza din lac prin doua canale, peste care trec cele doua poduri pe sensuri diferite de circulatie, care asigura unul intrarea iar celalalt iesirea din oras. Acesta a reprezentat un punct strategic pentru romani, deoarece de aici se putea ajunge in Marea Adriatica, navigandu-se pe Raul Mincio si apoi pe Raul Po. In evul mediu orasul a trecut prin aceleasi turbulente ca si celelalte localitati de pe malul lacului, fiind mai intai in stapanirea familiei Scaligeri din Verona, apoi a familiei rivale, Visconti din Milano, iar mai tarziu intrand in stapanirea Republicii Venetiene. Obiectivul turistic principal al localitatii il constituie zidul dublu de aparare (2250 m lungime) si ruinele fortaretei. In centru poate fi admirat si un mic palat in stil renascentist cu renumita Sala de Congrese, unde la 8 noiembrie 1917 a avut loc intrunirea aliatilor din timpul primului razboi mondial. Dupa cca. doua ore de plimbare am inceput sa cautam plaja publica a orasului, deoarece simteam acut nevoia unei bai in lac pentru a ne racori. Nici la Peschiera nu am gasit o plaja prietenoasa in ceea ce priveste intrarea in apa, iar aceasta ni s-a parut prea calda fata de cea de la Riva. Caldura prea mare si lipsa unei umbrele ne-a facut sa nu zabovim prea mult la plaja, asa ca am mancat ceva frugal la un bistro din apropiere si ne-am intors la pensiunea noastra sa ne odihnim o ora, deoarece seara aveam bilete la Arena din Verona pentru a vedea “La Traviata” de Giuseppe Verdi (foto 46 - 50).

Intre Peschiera si Verona sunt numai 29,5 km, asa incat nu puteam rata ocazia sa vedem in ultima seara a sejurului nostru in Italia un spectacol la celebra Arena, unde intre 24 iunie si 28 august 2016 este programat sa se desfasoare cel de-al 94-lea Festival de Opera. La Verona am mers cu un autobuz de linie, spectacolul incepand la ora 20.00, iar pentru intoarcerea autobuzului prevazuta in afara orelor de program (la 24.00) ne-am rezervat anticipat doua locuri la o agentie locala de turism, de unde ne-am procurat si cele mai ieftine bilete de intrare la spectacol (25 euro, fara loc rezervat, pe scarile de piatre din sectoarele C - F). Pentru comparatie, trebuie spus ca locurile numerotate de la stal au preturi cuprinse intre 200 si 100 euro. Ajungand la Verona cu doar o ora inainte de inceperea spectacolului nu am avut timp sa vizitam orasul, dar fusesem aici cu mai multi ani inainte. Am revazut insa Piazza Bra din imediata vecinatate a Arenei, cu cele doua frumoase palate care o marginesc, respectiv Palazzo della Gran Guardia, o cladire istorica impresionanta, folosita astazi pentru expozitii si evenimente culturale si Palazzo Barbieri, sediul municipalitatii din Verona, si am facut cativa pasi pe Via Mazzini, principala artera pietonala a orasului. Ne-am reintors apoi pentru a ne cauta doua locuri pe treptele de piatra din partea de sus a Arenei. Pentru a sta mai confortabil, am mai cheltuit 4 euro pentru a ne procura doua pernute din burete, pe care le-am luat ulterior cu noi acasa ca amintire, caci aveau inscriptionata sigla Arenei din Verona. Spectacolul in sine a fost remarcabil, Traviata avand printre cele mai frumoase arii din creatia lui Verdi, totusi acustica in sistemul open-air nu s-a ridicat la nivelul celei dintr-o sala de concerte. Cu toate ca circulatia era restrictionata in zona arenei, se mai auzea din cand in cand cate un zgomot de motocicleta ambaland pe strazile invecinate, sau acordurile mai slabe ale unei alte orchestre de la terasele din centrul orasului. Ceea ce ne-a impresionat insa cu adevarat a fost regia si scenografia spectacolului, care la maniera prezentata nu puteau fi realizate decat pentru o scena de proportiile Arenei. Desigur, te impresioneaza putin si atmosfera locului, constientizand faptul ca te afli intr-un amfiteatru roman construit in anul 30 d.Hr., unde primul spectacol de opera (Aida) s-a tinut pe 10 august 1913, pentru a marca 100 de ani de la nasterea lui Verdi. De atunci spectacolele au continuat an de an, cu exceptia perioadelor 1915–1918 si 1940–1945, cand Europa a suferit convulsiile celor doua razboaie mondiale. Pentru a avea spectatori pe durata festivalurilor (Arena dispune in prezent de 15.000 de locuri), italienii fac eforturi remarcabile de promovare si marketing, in special printre turistii din regiunea Venetto dar si din alte parti ale Italiei, precum si in strainatate, asigurand prin agentiile lor de turism autocare pentru transport in diverse variante de excursii. Nu cred ca vom mai avea ocazia sa revenim la Arena din Verona, dar ne-am bucurat ca am putut acum sa o vedem “in functiune”, si cred sincer ca cel putin odata in viata merita sa faci acest lucru, ca un pios act de cultura (foto 51 - 55).