In aceasta primavara ne-am continuat seria excursiilor
culturale incepute dupa pensionare, alegand ca destinatie “Cetatea Eterna”. Am
considerat luna aprilie ca perioada optima pentru vizitarea Romei, atat sub
aspectul temperaturilor placute, cat si a afluentei mai reduse de turisti,
anticipari care s-au confirmat integral. Ca si in cazul excursiilor anterioare,
sotia mea a fost cea care a facut munca de documentare initiala, rezervarea
biletelor de avion si de intrare la doua dintre muzee, a locurilor la hotel si
planul general al excursiei, eu intervenind doar cu unele sugestii de
imbunatatire. Conform planului, prima zi am dedicat-o vizitarii Palatului Vaticanului, cu bilete cumparate
anterior prin Internet. Acest obiectiv il vizitasem amandoi cu 16 ani in urma,
fiind extrem de curiosi sa ne reamintim si tototada sa ne reevaluam perceptia
actuala fata de comorile muzeului Statului Papal. Ce pot spune astazi,
dupa vizita, este ca nu am mai fost la fel de entuziasmati de tot ceea ce am
vazut, deoarece cu varsta si experienta acumulata pe parcursul anilor devii,
probabil, ceva mai selectiv. Palatul Vaticanului
are insa trei obiective majore, de o frumusete incontestabila, care ne-au
impresionat la fel de mult ca si in urma cu 16 ani. Pentru a reda cu mai multa
rigoare detaliile semnificative ale acestora precum si contextul istoric, am
folosit mai multe informatii culese din Internet, ceea ce-mi da prilejul sa
multumesc tuturor acelora care au contribuit la culegerea datelor respective. (i)
Muzeul Pio Clementino, a fost comandat de
catre papii Clement al XIV-lea si Pius al VI-lea (secolul XVIII), pentru a
cuprinde cele mai importante capodopere grecesti si romane. Atractiile majore
ale colectiei de sculpturi clasice se afla in curtea octogonala a muzeului,
unde printre altele pot fi admirate statuile reprezentandu-i pe Apolo
Bellvedere, o frumoasa lucrare elenistica intitulata Ariadna
adormind, busturi romane printre care un splendid Iulius Cezar. In interior
pot fi de asemenea admirate Sala animalelor, cu numeroase statui
ce infatiseaza animale, Sala de busturi, in principal cu
portrete de imparati romani, Cabinetul de masti in care se
remarca Venus din Cnid, Sala muzelor, in centrul careia este
plasat renumitul Triunghi Belvedere, lucrare semnata de sculptorul Appolonius.
Camera rotunda a fost construita de Michelangelo in stil neoclasic in
secolul al XVIII-lea. De mare interes este Hercules, o statuie lucrata in bronz
aurit, din secolul a II-lea d.Hr, gasita langa teatrul lui Pompei si mozaicul din
secolul al III-lea. Camera in forma de cruce greaca include un mosaic din Tusculum
si doua sarcofage – al Sf. Elena, mama lui Constantin
(secolul al IV-lea), si al Constantinei, fiica imparatului Constantin.
(ii) Camerele lui Raphael,
sunt patru la numar si au fost decorate de acesta ca angajat al papei Iuliu al
II-lea, in intervalul 1509 – 1517. La cererea personala a papei, frescele din
Stanza della Segnatura abordeaza temele: Adevarul, Bunatatea și Frumusețea.
In scena infatisand Parnasul, Rafael identifica Frumusetea
cu muzica si poezia, Bunatatea este exprimata de virtutile
fundamentale, iar Adevarul, legat de notiunea ratiunii, este reprezentat de grupul
filozofilor din Atena antica. Scoala din Atena, cea mai renumita
dintre frescele sale, este o alegorie a filozofiei. In centrul tabloului apare Platon,
tinand intr-o mana dialogul "Timaios" iar cu cealalta mana aratand
spre cer, lumea ideilor desavarșite; alaturi de el, Aristotel tine in mana
stanga "Etica", iar cu dreapta arata spre pamant. Aceste gesturi pot
fi interpretate drept contrare: idealismul primului este opusul doctrinei
filozofice a naturii pe care o afirma celalalt. Tavanul cu casete al cladirii
aminteste de noua Basilica Sfantul Petru aflata in constructie in perioada respectiva
sub coordonarea celebrului pictor si arhitect Donato Bramante.
(iii) Capela Sixtina se gaseste
in dreapta Bazilicii Sfantul Petru, fiind cunoscuta in toata lumea ca
locul unde se tin conclavurile cardinalilor pentru alegerea unui nou papa, dar
si datorita picturilor murale ale lui Michelangelo care impodobesc plafonul. Picturile
de pe peretii laterali au fost executate de cei mai mari artisti ai timpului: Pietro
Perugino, Sandro Botticelli, Domenico Ghirlandaio, Cosimo Rosselli, Luca
Signorelli si de ajutoarele lor, printre care Pinturicchio, Pietro di Cosimo si
Bartolomeo
della Gatta. Subiectele picturilor reprezinta teme de istorie
religioasa, selectionate dupa conceptul medieval de impartire a istoriei lumii
in trei epoci: prima, de la Facerea lumii la darea Celor zece porunci, a doua
de la Moise pana la nasterea lui Isus Hristos, a treia fiind epoca crestinismului.
In 1508, papa Iuliu al II-lea i-a incredintat lui Michelangelo pictarea
plafonului, care initial reprezenta un cer albastru cu stele aurii. Executarea
acestei lucrari a durat patru ani (1508-1512), timp in care artistul depune un
efort istovitor, lucreaza mai mult singur, stand ore in sir pe schele. Michelangelo
ar fi trebuit sa picteze figurile celor 12 apostoli, dar cand lucrarea a fost
desavarsita cuprindea peste 3.000 de figuri pe o suprafata de aproape 500 de
metri patrati. Frescele au fost sfintite cu ocazia sarbatorii Tuturor
Sfinților, in anul 1512. In anul 1535, Michelangelo incepe pictarea
peretelui de deasupra altarului la cererea papei Paul al III-lea, cu tema „Judecata
de Apoi”, pe care o termina dupa sase ani, in 1541. Tema capata
dimensiuni uriase, fresca infatiseaza figuri si scene pline de groaza, reflectand
propria reprezentare a artistului, care trecea pe atunci printr-o dureroasa
criza de credinta. Pe 31 octombrie 1541, papa dezvelește cu mult fast pictura. Autoritațile
bisericesti si opinia publica raman stupefiate la vederea atator corpuri goale,
fara nicio acoperire, in cea mai importanta biserica a crestinatatii. Artistul
este invinuit de imoralitate, obscenitate si blasfemie. Cardinalul Carafa
organizeaza o campanie („Campania frunzelor de vița”) pentru acoperirea
organelor genitale. Aceasta acțiune va avea loc dupa moartea lui Michelangelo
si va fi executata de unul din ajutoarele sale, Daniele da Voltera, in
anul 1565. Din pacate, in Capela Sixtina este interzis fotografiatul. Cu ocazia
lucrarilor de restaurare din anii '90 ai secolului al XX-lea, aspectul original
al frescelor a fost refacut in cea mai mare parte (foto 1, foto 2).
Folosind scara directa care face legatura dintre Capela
Sixtina si interiorul Basilicii
Sfantul Petru, am vizitat in aceiasi zi si celebra catedrala, care cu suprafata
sa de peste 15.000 m.p. este cea mai mare biserica din lume si totodata una din
cele patru bazilici patriarhale din Roma, alaturi de Bazilica San Giovanni in Laterano,
Bazilica
di Santa Maria Maggiore si Bazilica di San Paolo fuori le mura (din
afara zidurilor). Istoria acestui edificiu incepe dupa Edictul de la Milano din
anul 313, care a pus capat persecutiilor crestinilor din imperiu, cand imparatul
Constantin
cel Mare a ordonat construirea unei biserici pe locul altarului ce
marca mormantul Sfantului Petru. Constructia a avut loc intre anii 318-329,
fiind una dintre cele mai vechi biserici din lume. Edificiul a fost conceput in
forma bazilicala in plan de cruce latina cu un naos lung si doua abside.
Lungimea sa era una impresionanta pentru acele vremuri, aproximativ 110 metri.
Se spune ca la constructia sa au fost aduse coloane si materiale de pe Muntele
Templului din Ierusalim. La fel ca marea majoritate a bisericilor din
Roma, locasul avea absida orientata catre apus, intrarea facandu-se pe partea
din spre rasarit. Bazilica avea mai multe altare, in mijlocul sau aflandu-se
altarul principal sub care se afla mormantul Sfantului Petru. In secolul
al XV-lea, bazilica era in ruina din cauza incendiilor accidentale si a
cutremurelor, fiind neglijata de papalitatea ce iși mutase pentru o scurta
perioada de timp sediul la Avignon. Dupa reinstalarea lor inapoi la Roma, papa
Nicolae al V-lea (1447-1455) a fost primul papa care s-a preocupat de
restaurarea locasului. El a ordonat demolarea partial a Colosseumului si
folosirea materialului sau pentru repararea bisericii. In anul 1506, papa
Iulius al II-lea a luat decizia de a darama vechea basilica, incapand sa
construiasca in locul ei un nou edificiu monumental. Cei mai buni arhitecti,
pictori si sculptori ai Renasterii, printre care Michelangelo si Bernini
au participat la constructia uriasei biserici. Lucrarile au durat 120 de ani,
perioada in care au domnit aproximativ 20 de papi. In anul 1626, bazilica a
fost finalizata si sfintita de catre papa Urban al VIII-lea. A rezultat cel mai
mare locas al crestinatatii, continand sute de opere de arta de o valoare
inestimabila. In interior se poate admira un mare numar de statui in marmura,
travertin sau bronz, printre care monumente funebre de Bernini (mormantul Papei
Alexandru al II-lea), Antonio del Pollaiolo (mormantul
Papei Inocentiu al VIII-lea), Arnolfo di Cambio (statuia Sfantului
Petru) si Antonio Canova (mormantul Papei Clement al XIII-lea). De o
neasemuita frumusete este grupul sculptural "Pietà" creat in 1499
de Michelangelo
Buonarroti. In mijloc, sub cupola, se afla altarul principal al papilor,
dominat de un baldachin inalt de 29 metri, realizat in bronz de Bernini.
In cele patru coloane de susținere a cupolei se afla nise ce contin patru
statui monumentale ale Sf. Andrei, Sf. Longinus, Sf. Elena si Sf. Veronica. In
absida se gasește Scaunul episcopal al Sfantului Petru, sustinut de
statuile a patru sfinti invatatori ai Bisericii: Sf. Ambrozie, Sf. Augustin,
Sf. Atanasie si Sf. Ioan Gura de Aur. La iesirea din catedrala am traversat
celebra Piazza San Pietro, avand in centrul sau obeliscul egiptean
ridicat in 1586. Intrega piata a fost proiectata de catre Gian Lorenzo Bernini,
incluzand masivele coloane toscane amplasate in semicerc, care parca
imbratiseaza vizitatorii in bratele materne ale “Mamei Biserici”. O fantana de
granit construita de Bernini in 1675 completeaza armonios
o alta construita de Carlo Maderno in 1613. Intorcandu-ne
pe jos catre hotelul nostru, la traversarea podului cu statui de peste Tibru
(aflat in renovare), am trecut pe langa Castelul Sant’ Angelo, cunoscut
astazi ca Muzeul/Mausoleul Hadrian, in care pe langa mormantul acestuia,
se mai gasesc mormintele imparatilor Antoninus Pius, Lucius Verus, Marc
Aureliu, Septimius Severus, Commodus si Caracalla (foto 3, foto 4).
In cea de-a doua zi a calatoriei noastre prin Roma am vizitat
Galeria Borghese (tot cu
rezervare prealabila prin Internet), o remarcabila colectie de arta in decorul
odihnitor al Vilei Borghese amplasata in parcul omonim, reprezentand cel mai
mare parc public din Roma (80 ha). Conform surselor istorice, pana la inceputul
secolului XVI, zona care gazduieste parcul a fost o intinsa podgorie. In anul
1605, cardinalul Scipione Borghese, nepotul papei Paul al V-lea, a inceput
transformarea fostei podgorii in cele mai extinse gradini construite in Roma,
dupa proiectul lui Domenico Savina Montepulcino, un architect peisagist cunoscut
la vremea respectiva. Vila Borghese a fost construita de
arhitectul Flaminio Ponzio, care a dezvoltat schitele lui Scipione
Borgheze, acesta folosind-o ulterior ca loc in care organiza diferite
petreceri, precum si pentru a gazdui celebra sa colectie de arta, mutata in
aceasta locatie in anul 1620. Aceasta cuprinde numeroase capodopere, incluzand
faimoase sculpturi de Bernini si Canova, precum si picturi
de Caravaggio,
Tiziano si Raphael Sanzio. Una dintre atractiile colectiei o constituie
o sculptura de Canova infatisand-o pe Paolina Borghese, sora lui Napoleon
Bonaparte, in chip de Venus invingatoare. Lucrarea a
starnit controverse la acea vreme, fiind un nud al unei persoane instarite. In centrul
salilor 2, 3 si 4 sunt expuse sculpturi de Bernini. Prima dintre acestea il
infatiseaza pe David inaintea luptei cu Goliat. Un alt grup statuar este
intitulat Apollo si Daphne, aceasta din urma transformandu-se intr-un
dafin pentru a scapa de avansurile lui Apollo. Un alt grup statuar de o deosebita
frumusete este Rapirea Proserpinei, infatisandu-l pe Pluto, zeul lumii
subterane, incercand sa o rapeasca pe fiica zeitei Demeter. In sala 8 se pot
admira cele sase picturi de Caravaggio lucrate prin folosirea
tehnicii “clarobscur” – procedeu de scoatere in evidenta a personajelor prin
raze de lumina ce tasnesc din intunericul decorului. Alte picturi ale acestuia
ce pot fi admirate in sala pinacotecii sunt Baiat cu un cos de fructe
si Sf.
Jerome scriind. Dintre ceilalti pictori ale caror tablouri sunt expuse
in pinacoteca se remarca Tizian cu lucrarea Dragostea
sacra si profana, Raphael,
cu lucrarea Coborarea lui Christ in mormant, precum si tablouri semnate de Peter
Paul Rubens si Federico Barocci. La sfarsitul
vizitei am iesit din muzeu la fel de impresionati ca si in urma cu 16 ani,
dovedindu-se inca odata ca valorile autentice raman nealterate in perceptia
noastra de trecerea timpului (foto 5, foto 6).
Fiind incluse in programul nostru de vizite si aflandu-ne in
apropiere, am vizitat in aceiasi zi alte doua obiective, respectiv Galeria nationala de arta moderna
si Muzeul
Etrusc. Galeria dispune de o
cladire impresionanta care adaposteste o colectie de picturi moderne din
secolele XIX si XX, care noua nu ne-au spus insa mare lucru, si datorita
faptului ca se afla partial in renovare, nefiind disponibile o mare parte din
exponate. Mai interesanta ca tematica/destinatie ni s-a parut insa cladirea
aflata vis-à-vis de Galeria de arta moderna, care adaposteste conform titulaturii, Accademia de Romania – Populus Daco-Romanus,
institutie creata in 1920 cu concursul Guvernului Romaniei si Ambasadei
Romaniei la Roma. Institutia gazduieste un atelier de studii precum si expozitii
itinerante sau manifestari ocazionale de promovare a unor tineri artisti romani
in Italia. Muzeul national de arta si
arheologie etrusca se afla amplasat in frumoasa Vila Julia datata din
secolul al XVI-lea, candva resedinta de tara a lui Iulius III, inconjurata de
mai multe curti, o superba loggia creata de Ammanati si un nymphaeum
decorat cu caryatide si grote artificiale. Muzeul a fost fondat in anul 1889,
ca parte a initiativei de a colecta toate antichitatile pre-romane apartinand
etruscilor din Latium, sudul Etruriei si Umbria. Este vorba de obiecte
apartinand civilizatiilor etruscana, faliscana si greaca. Sala 7 expune statui
din Veio lucrate in teracota policroma, incluzand si grupul statuar care il
infatiseaza pe Hercule in lupta cu Appolo pentru o ciuta mitica – o
adevarata capodopera cunoscuta drept Eracle di Veio. Cel mai celebru
obiect de arta etrusca este Sarcofagul degli Sposi (Sarcofagul
sotilor), descoperit intr-o camera mortuara de la Cerveteri, datand de la
sfarsitul secolului al VI-lea i.Hr., pe capacul careia sunt infatisati doi soti
sezand (foto 7).
Palazzo Barberini a fost obiectivul vizitat in dimineata
celei de-a treia zi a sederii noastre la Roma. Situat in piata cu acelasi nume,
Palazzo Barberini se detaseaza atat prin excelenta arhitecturii sale in stil
baroc, cat si prin faptul ca in prezent gazduieste Galeria Nationala de Arta Antica.
Palatul a fost construit in vremea pontificatului lui Urban VIII, nascut din familia
Barberini. Lucrarile au fost demarate in 1627, pentru a fi finalizate doar 6
ani mai tarziu. La proiectarea cladirii au lucrat trei arhitecti, anume, Carlo
Maderno, Francesco Borromini si Gian Lorenzo Bernini, care a
supravegheat finalizarea lucrarilor. Principalul element de interes in ceea ce
priveste decoratiunile se refera la scena alegorica a Divinei Providente
realizata de Pietro da Cortona, o fresca ce impodobeste tavanul salii ovale.
Alte fresce notabile sunt lucrari semnate de Andrea Camassei şi Giuseppe
Passeri si care decoreaza tavanele camerelor situate la primul etaj
(piano nobile) al palatului. Colectia galeriei nationale de arta antica contine
peste 1400 lucrari ale unor artisti de renume din secolele XVIII – XX, printre
care Tizian,
El Greco, Caravaggio, Tintoretto si Raphael, cu faimoasa sa
pictura Portretul unei tinere femei. Urmatoarea noastra escala din ziua
respectiva am facut-o la Palazzo
Altemps, cu locatia in Piazza di Sant'Apollinare, acesta fiind unul
dintre cele patru muzee ce constituie Muzeul National Roman. Cladirea a
fost proiectata si construita in secolul al XV-lea pentru Girolamo Riario, ruda
a papei Sixtus IV. Pe peretele uneia dintre camerele palatului se poate admira
si astazi o frumoasa fresca care celebreaza mariajul lui Girolamo cu Caterina
Sforza din 1477. In 1568 palatul a fost vandut cardinalului de nationalitate
austriaca Hohenems Altemps, pasionat colectionar de carti si sculpturi, care
l-a angajat pe arhitectul Martino Longhi pentru a restaura si
extinde cladirea existenta. In 1982 palatul a fost cedat Statului Italian, iar
dupa 15 ani de restaurari a fost inaugurat ca muzeu in 1997. Palatul gazduieste
in prezent o importanta colectie de sculpturi grecesti si romane care au
apartinut diferitelor familii din nobilimea romana dintre secolele XVI si XVII,
dar si cardinalului Altemps. Toate lucrarile sunt expuse in camere frumos
decorate cu fresce atat pe pereti cat si pe tavane. O alta atractie a muzeului
o constituie mica si frumoasa biserica San Aniceto, amplasata in interiorul
cladirii. In aceiasi zi am vizitat si Palazzo
Massimo alle Terme, o alta locatie a Muzeului National Roman amplasat
in apropierea garii Termini. Palatul a fost construit pe ruinele teatrului lui
Domitian, functionand un timp ca manastire a bisericii Sant'Ignazio, iar din
1871 ca liceu, fiind prima scoala superioara publica din Italia. In 1981
cladirea a fost achizitionata de Statul Italian si renovata pana in 1998 cand a
intrat in circuitul muzeal. In prezent, Palazzo Massimo gazduieste lucrari
de arta veche romana si greaca (sculpturi, fresce si mozaicuri) distribuite pe
trei etaje. Dintre statuile celebre se mentioneaza cele de bronz intitulate Boxerul
si respectiv Printul, precum si cea a imparatului August Pontifex.
Impresionanta este si scultura reprezentand capul lui Socrate, gasita in timpul
constructiei la monumentul lui Victor Emmanuel II. A patra zi a
periplului nostru prin Roma am dedicat-o vizitarii Muzeelor Capitoline situate pe Colina Capitolina din Piazza
del Campidoglio. Piata a fost proiectata de catre Michelangelo Buonarroti in
1536, si reprezinta una dintre cele mai prestigioase piete publice din Roma,
atat datorita referintei sale la numele marelui artist florentin, cat si
datorita spectacolului arhitectural pe care il produce, fiind marcata in centru
de statuia ecvestra a imparatului Marcus Aurelius. Pe colina se ajunge
folosind faimoasa scara monumentala Coordonata. Muzeul in sine, ca institutie,
este unul dintre cele mai vechi din Italia, istoria sa incepand pe vremea papei
Sixtus IV care, in 1471, a donat orasului Roma o colectie ampla de statui de
bronz ce datau din antichitate. In prezent, colectia de statui din secolul al
XV-lea este completata de o serie extinsa de artefacte si de capodopere artistice
vechi din antichitate pana in epoca Renasterii: statui, picturi, bijuterii,
monede, medalii, inscriptii si mozaicuri. Principalele trei palate care gazduiesc
colectiile muzeului sunt constituite din Palazzo Senatorio din secolul al
XII-lea (astazi sediu al primariei orasului), Palazzo dei Conservatori construit in
secolul al XVI-lea (ambele au fost reproiectate de catre Michelangelo) si Palazzo
Nuovo ridicat in secolul al XVII-lea. Unul dintre elementele artistice
de interes din Palazzo dei Conservatori este reprezentat la Galeria
de Arta Capitolina, situata la etajul al treilea al palatului, si care
este divizata intr-o pinacoteca si o galerie de arta aplicata. Pinacoteca
prezinta capodopere realizate de Rubens (Romulus şi Remus), Titian (Botezul lui Hristos), Caravaggio (Prezicatorul si Ioan Botezatorul) si Dossi (Sfanta Familie). Al doilea etaj al
palatului este ocupat de Appartamento dei Conservatori, un
spatiu care uimeste prin elaboratele si artisticele decoratiuni interioare
(sculpturile de pe tavan si de pe usi, tapiteriile, stucaturile si frescele),
si unde este expusa lupoaica (Lupa Capitolina) alaptand pe cei doi
intemeietori mitici ai orasului Roma, Romulus si Remus, o statuie etrusca
din bronz ce datează din secolul al V-lea i.Hr. Vazele etrusce si grecesti,
care constituie Colectia Castellani (donata orasului Roma in secolul al XIX)
pot fi admirate in salile adiacente Appartamento dei Conservatori. O
alta atractie din Palazzo dei Conservatori este relieful care, la origine, se
afla pe monumentul funerar al lui Marcus Aurelius, si care acum
decoreaza scara principala a palatului. La randul sau, Palazzo Nuovo adaposteste
o bogata colectie de artefacte si opere de arta antice. Galul Muribund, sau Galul
Capitolin (exponatul prezentat este o replica a statui greceşti originale
din secolul al III-lea), alaturi de statuile lui Psyche si Eros, precum si
de Venus
Capitolina, copie a capodoperei originale realizate de Praxiteles,
sunt cele mai pretuite exponate din Palazzo Nuovo, insa se pot admira si
asa-numita Tabula Iliaca (in Sala Porumbeilor) si monumentalul Oceanus,
o statuie colosala situata in curtea palatului. Galeriile subterane adapostesc Galleria
Lapidaria si Galleria Congiunzione, care cuprind
o colectie de epigrafe si, respectiv, ruine ale unor antice asezari romane ce
dateaza din secolul II (foto 8, foto 9).
Pentru a ne putea realiza planul excursiei (destul de
intensiv) si vizita toate obiectivele propuse, atat eu cat si sotia mea am
utilizat cate un abonament saptamanal valabil pentru toate mijloacele de
transport in comun, dar am parcurs strazile Romei si la pas, atat cat ne-a stat
in putere. Interesul nostru nu s-a axat exclusiv pe muzee, caci insasi Roma
este un muzeu in aer liber, asa incat am inclus in vizitele noastre cateva din
bisericile monumentale ale orasului, pietele si fantanile sale artistice, fara
a neglija faimoasele ruine istorice ale orasului. Deci, pe scurt, cateva cuvinte
despre fiecare dintre aceste obiective aditionale vizitate. Pantheonul, amplasat in Piazza
Della Rotonda, a fost construit intre anii 27 – 25 i.Hr. de catre consulul Agrippa,
prefect al imparatului Augustus. Dupa incendii repetate el
a fost reconstruit de imparatii Domitian si ulterior Hadrian,
fiind la origini un temple pagan dedicat tuturor zeilor. Cupola, considerata
cea mai mare realizare arhitecturala a romanilor si cel mai mare Dom din beton
nearmat construit vreodata, permite luminii si ploii sa patrunda in Pantheon
prin imensul Oculus (cu diametrul de 8,3 metri) din centrul sau. In
interiorul Pantheonului, care a fost consacrata ca biserica crestina in
anul 608, se afla mormantul artistului renascentist Raphael si cel al
unificatorului Italiei, Victor Emanuel II, primul rege al
Italiei (foto 10).
Basilica di Santa
Maria Maggiore
este amplasata in piata cu acelasi nume, fiind construita la mijlocul secolului
IV la ordinul papei Liberius, pe ruinele unui templu pagan dedicat zeitei Cybele.
Este una dintre cele patru biserici patriarhale ce apartin de Vatican si cea
mai mare biserica din Roma inchinata Sfintei Fecioare Maria. Basilica a
suportat in timp nenumarate distrugeri dar si renovari, infatisandu-se astazi
ca un amestec de stiluri arhitecturale. Astfel, nava și mozaicurile sale bizantine
sunt originale, clopotnita, considerata cea mai mare din Roma, este medievala,
tavanul casetat placat cu aur este renascentist, iar fatadele sunt baroce. Este
un lacas de cult somptuos, care gazduieste si moaste, precum cele ale Sfantului
Matei si ale altor martiri. O placa de la dreapta altarului marcheaza
locul de veci al lui Gian Lorenzo Bernini. In biserica se
mai gasesc fresce de Guido Reni, sculpturi de Arnolfo
di Cambio si Bernini. Basilica San Giovanni in Laterano a fost ridicata la ordinul
imparatului Constantin cel Mare in secolul al IV-lea, fiind prima biserica
crestina din Roma si cea mai importanta, aici fiind locul unde au fost
incoronati papii, pana in secolul al XIX-lea. Complexul papal, care incude si
un palat, a fost principala resedinta a papilor pana in 1309. Chiar si astazi, San
Giovanni in Laterano este catedrala oficiala a capitalei Italiei si
scaunul papei ca episcop al Romei. De-alungul timpului, bazilica a ars, a fost
devastata de cutremure si reconstruita de mai multe ori, dar te impresioneaza datorita
dimensiunile sale si arhitecturii bogate in stil baroc si renascentist. In nava
centrala sunt expuse cincisprezece statui monumentale – cea a lui Isus,
a Sfantului
Ioan Botezatorul, Ioan Evanghelistul si a celor 12
Apostoli. Fatada impresionanta apartine arhitectului Alessandro
Galilei si este un exemplu de clasicism tarziu-baroc, in timp ce
arhitectura interioara i se datorează lui Francesco Borromini. Usile centrale
de bronz au fost adus de la Curia din Forumul Roman, iar tavanul aurit
expune un frumos mozaic din secolul al XV-lea. Exista sase morminte papale in
interiorul bisericii, iar altarul papal contine mai multe relicve. Bazilica di San Paolo fuori le mura a
fost construita din ordinul imparatului Constantin cel Mare, pe locul unui
fost memorial aflat pe mormantul Sfantului Pavel (Paolo). Acest
edificiu a fost extins in anul 370, sub domnia lui Valentinian I. In anul
386 imparatul Teodosiu I a inceput ridicarea unei bazilici mai mari, insa
lucrarea, incluzand mozaicurile, nu a fost terminata pana la pontificatul lui
Leon I. Curtea interioara a manastirii a fost realizata intre anii 1220 si
1241. Intre anii 1251 si 1964 basilica a servit ca resedinta a patriarhului
latin de Alexandria. In 1832, un foc ce a pornit din cauza neglijentei
lucratorilor care reparau acoperisul a cuprins intreaga basilica. Intreaga lume
a contribuit la renovarea acesteia. Viceregele Egiptului a trimis pilastri de
alabastru, tarul Rusiei a trimis pretioasele malachituri din tabernacol.
Lucrarile de pe fatada principala, indreptata spre Tibru, au fost terminate de
catre Guvernul Italian, care a si declarat-o monument national. Interiorul
peretilor navei sunt placati cu mozaicuri pe doua randuri, prezentand scene din
viata Sfantului Pavel. Bazilica a fost construita deasupra a ce se
considera a fi mormantul Sfantului Pavel, unde se zice ca,
imediat dupa executia acestuia, urmasii sai au ridicat un monument memorial,
numit "cella memoriae" deasupra mormantului sau. La data de 6
decembrie 2006 s-a anuntat ca arheologii au descoperit, sub altar, un sarcofag
ce se crede a pastra moastele apostolului Pavel (foto 11).
Basilica Santa Maria
degli Angeli e dei Martiri este o biserica renascentista proiectata de Michelangelo
Buonarotti la ordinal papei Pius al IV-lea. Este un lacas de cult unic,
construit in interiorul zidurilor romane ale Termelor lui Diocletian,
a carei fatada pastreaza o buna parte din caramida bailor antice. Biserica este
dedicata Fecioarei Maria, ingerilor si sclavilor crestini care au murit
la construirea bailor. Michelangelo a inceput sa lucreze la
proiectul basilicii in 1563, dar a murit un an mai tarziu, proiectul sau fiind
completat de Jacopo Lo Duca, elev al lui Michelangelo. Transeptul Basilicii
Santa Maria degli Angeli este situat in fostul Trepidarium din Termele
lui Diocletian, opt din cele 16 coloane de peste 17 metri inaltime
fiind originale. Un element unic al bazilicii este ingenioasa linie a
Meridianului de pe podeaua sa, un cadran solar de-a lungul meridianului care
trece prin Roma, la latitudinea de 15 °. La amiaza, la ora 12:15 (13:15 în
timpul verii), soarele isi arunca lumina pe aceasta linie pe care se afla și
cele 12 case ale zodiacului. Marcajele au fost facute de catre astronomul,
matematicianul si filozoful Francesco Bianchini, la comanda
papei Clement al XI-lea, fiind finalizate în 1703. Basilica Santa Maria in Cosmedin este construita pe locul
fostului templu a lui Hercules Pompeiano ridicat in secolul II in Forumul
Boarium. Prima biserica crestina, de marime mica, a fost construita la
sfarsitul secolului VII de catre papa Gregorio I. In 1718 a fost reconstruita
si extinsa, fiind modificata in stil rococo si divizata in 3 nave. Infatisarea
actuala o are din anul 1899 cand alte lucrari au retransformat-o in stilul
romanic care a consacrat-o. Fatada este alcatuita dintr-un portic cu 7 arcuri
deasupra carora se gasesc 7 ferestre. O clopotnita in stil romanic, din secolul
XVII, se inalta deasupra bisericii, despre care se spune ca ar fi printre cele mai
inalte din Roma. In stanga porticului se afla faimoasa Bocca dela Verita (Gura
adevarului) in fata careia turistii formeaza lungi cozi pentru a se fotografia
cu mana in gura ,,magica”. Chiesa di Sant’Ignazio
di Loyola este o biserica construita in stil baroc intre 1626 și 1650. A functionat initial
ca o capela a Colegiului Roman, fiind deosebit de atractiva pentru iubitorii
de arta, deoarece pictura de pe plafonul sau, opera lui Andrea Pozzo, este
considerata cea mai frumoasa din Roma, dupa cea din Capela Sixtina. Biserica
este dedicata Sfantului Sant’Ignazio di Loyola, fondatorul ordinului iezuitilor.
Biserica, supusa si ea mai multor lucrari de restaurare si extindere, are un
plan de cruce latina, cu numeroase capele laterale. Basilica San Pietro in Vincoli (Sfantul Petru in lanturi) a
fost construita in secolul al III-lea si sfintita in 439 de catre papa Sixtus
al III-lea, fiind supusa ulterior mai multor restaurari. Principala atractie
din biserica sunt lanturile cu care a fost incatusat Sfantul Petru in timp ce
era inchis in Ierusalim. Potrivit legendei, doua randuri de lanturi au fost
folosite – unul la Ierusalim, celalalt la inchisoarea Mamertina – iar in
momentul cand au fost puse unul langa celalalt s-au unit miraculos. Fresca de
pe tavanul bisericii ilustreaza acest lucru. Lanturile sunt pastrate intr-o
racla sub altarul principal din biserica. Cealalta atractie majora a bisericii
este statuia lui Michelangelo reprezentandu-l pe Moise, una dintre cele 40
de statui comandate artistului pentru impodobirea mausoleului papei Iulius al
II-lea. Statuia imensa, sculptata in marmora de Carrara, il arata pe Moise
sezand, tinand sub brat tabla cu cele 10 porunci (foto 12).
Piazza di Spagna este unul dintre cele mai populare
locuri din Roma si in acelasi timp un loc foarte placut ochiului. Combinatia
unor scari monumentale – celebrele trepte spaniole, cu un obelisc si o biserica
atrage o multime de fotografi si turisti. In Piata Spaniei se gaseste
o biserica franceza (Trinita dei Monti) in varful unui
deal unde se poate ajunge urcand pe o scara foarte lunga, cunoscuta sub numele
de Scalinata
della Trinita dei Monti sau Treptele Spaniole (aflata in
renovare la timpul vizitei noastre). Aceasta a fost construita in 1723 de catre
arhitectul italian Francesco de Sanctis. Scara este formata din 137 de trepte
impartite in 12 sectoare diferite, fiind deosebit de frumoasa mai ales in luna
mai cand este decorata cu azalee. Treptele sunt in general foarte aglomerate,
atragand atat turisti cat si localnici care le folosesc ca loc de intalnire. La
baza treptelor se gaseste Fontana della Barcaccia, o fantana
sobra comandata de Papa Urban al VIII-lea si proiectata de Gian Lorenzo Bernini.
Design-ul, reprezentand o mica barca, a fost inspirat de iesirea din matca a
raului Tibru din anul 1598, cand o barca a ramas aici dupa ce apele s-au
retras. In partea sud-estica a pietei se gaseste Colonna dell'Immacolata.
Aceasta a fost ridicata in anul 1857 pentru a celebra dogma conceperii
imaculate. Columna a fost gasita in anul 1777 sub o manastire. Astazi in varful
columnei se gaseste si o statuie a Fecioarei Maria. Basilica Trinita dei Monti
este o biserica franceza foarte frumoasa situata pe varful dealului de la
capatul treptelor spaniole, de unde turistii se pot bucura de o frumoasa
priveliste asupra Romei. La sfarsitul secolului XV pe acest deal exista o mica
capela, dar in 1495, Regele Frantei, Ludovic al XII-lea, a poruncit
ridicarea unei noi biserici care sa inlocuiasca capela. Constructia a inceput
in anul 1502 si s-a prelungit pentru mai multe decade. A fost finalizata de
Papa Sistus al V-lea in anul 1585. Biserica gotica cu o fatada renascentista
are doua turnuri cu clopote. In interior mai multe picturi decoreaza diferitele
capele, printre ele gasindu-se si doua lucrari ale lui Daniele da Volterra, un elev
al lui Michelangelo (foto 13).
Piazza Barberini a fost create in secolul al XVI-lea,
fiind situata la baza dealului Quirinal. Denumirea actuala a fost data in 1625
dupa Palatul
Barberini, care gazduieste Galeria Nationala de Arta Antica.
Initial a existat o poarta de intrare in palat proiectata de pictorul si
arhitectul Pietro Cortona, dar aceasta a fost demolata in secolul al
XIX-lea pentru construirea unui nou drum. In centrul pietei poate fi admirata Fontana
del Tritone, lucrare a lui Bernini din 1623, iar in apropiere
se afla o alta lucrare a sa intitulata Fontana delle Api datand din 1629. Piazza Navona este considerata
cea mai frumoasa din Roma, gratie fantanilor proiectate de Bernini si de Borromini,
a bisericilor cu fresce semnate de Caravagio si Rubens, a palatelor
celebre, dar mai ales a opulentei arhitecturii baroce care o caracterizeaza.
Construita pe ruinele stadionului lui Domitian, Circus Agonalis, peisajul Pietei
Navona s-a schimbat destul de mult in timp, mai ales dupa ce papii din
secolele XVI-XIX au sistematizat locul, in incercarea de a fluidiza circulatia
si a largi bulevardele. Fontana dei Quattro Fiumi - Fantana
celor patru Fluvii (Nil, Gange, Dunare și Rio de la Plata, care corespund celor
patru continente cunoscute la data constructiei), opera a lui Bernini
din anul 1651, detine rolul central in Piazza Navona. Obeliscul central egiptean pe care se sprijina
fantana, pe care tronează emblema familiei Pamphili - un porumbel cu o crenguta
de maslin, a fost adus la Roma de catre imparatul Caracalla. Fontana
dei Quattro Fiumi este astazi un simbol al orasului Roma, datorita in
primului rand pozitionarii sale si apoi a fuziunii fericite dintre arhitectura
si design. La capatul nordic al Piazza Navona este Fontana
del Nettuno, al carei bazin de marmura a fost proiectat in 1574 de Giacomo
Della Porta, cel care a proiectat si Fantana Maurului din
cealaltă parte a Pieței Navona. Fontana del Nettuno a supravietuit fara
statui pana in secolul al XIX-lea. In celalat capat al Pietei Navona troneaza Fontana
del Moro - Fantana maurului, careia Bernini i-a adaugat statuetele
(maurul si delfinii) la mijlocul secolului al XVII-lea. Cea mai mare cladire
din Piazza Navona este Palazzo Pamphili, astazi sediul Ambasadei Braziliei, aparut
prin unirea si dezvoltarea a doua palate apartinand papei Inocențiu al X-lea, la care si-a adus
aportul si arhitectul Francesco Borromini (secolul al
XVII-lea). Basilica Sant’ Agnese in Agone construita in secolul al
XVII-lea si avandu-l ca arhitect pe Francesco Borromini, completeaza
frumusetea Pietei Navona, fiind una dintre cele mai reprezentative construcții
baroce din Roma (foto 14).
Fontana di Trevi, este cea mai cunoscuta si probabil
cea mai frumoasa fantana arteziana din Roma. Acest monument impresionant domina
micuta Piata Trevi situata in cartierul
Quirinale. Fontana di Trevi se afla la capatul unui apeduct construit in
anul 19 i.Hr. ce se numeste Aqua Virgo. Acest apeduct aduce apa
de la izvoarele Salone (aproximativ 20 km departare de Roma) si
aprovizioneaza fantanile din centrul istoric al Romei. In 1732, din ordinul
papei Clement al XII-lea, a fost angajat arhitectul si sculptorul Nicola
Salvi pentru a ridica o fantana mare in Piata Trevi. Mai existase
un plan de constructie al unei astfel de fantani dupa un proiect de Bernini
care fusese amanat in urma cu un secol, dupa moartea papei Urban al VIII-lea. Salvi
si-a construit capodopera pe baza vechiului proiect al lui Bernini.
Constructia monumentalei fantani baroce a fost finalizata abia in anul 1762. Figura
centrala a fantanii este Neptun, zeul marii, care se afla intr-un
car de lupta ce are forma unei scoici, tras de doi caluti de mare. Unul dintre
cai este naravas, iar celalalt este calm si supus. Acestia simbolizează
dispozitia fluctuanta a marii. La stanga lui Neptun se gaseste o
statuie ce reprezinta abundenta, iar cea din dreapta reprezinta sanatatea.
Deasupra sculpturilor se gasesc basoreliefuri, unul din ele infatisand-o pe Agripa,
fata dupa care a fost denumit apeductul. Apa de pe fundul fantanii reprezinta
marea. Legenda spune ca cel ce arunca o moneda in apa se va intoarce la Roma. Aceasta
operatiune este insa destul de dificila, deoarece locul este in permanenta
supraaglomerat de turisti. Fantana a devenit celebra si ca urmare a unor filme precum
“La
Dolce Vita” a lui Frederico Felini, cu Anita Ekberg si Marcello
Mastroianni, sau “Vacanta la Roma” in regia lui
William Wyler, cu Audrey Hepburn
si Gregory Peck (foto 15).
Piazza del Popolo (Piata Popoarelor) a fost
intotdeauna considerata una dintre cele mai importante din Roma, fiind punctul
de plecare catre coasta de nord. Timp de secole, piata a fost dominata de o
fantana publica care a servit ca un jgheab pentru cai si rezervor de apa pentru
spalatorese. Una dintre cele mai vechi parti ale pietei este poarta principala,
cu numele initial de Porta Flaminia, iar ulterior de Porta
San Valentino, dar astazi fiind cunoscuta oficial sub numele de Porta
del Popolo, fiind construita in forma sa actuala in secolul XVI-lea la
ordinal papei Pius al IV-lea. Cea mai
veche si interesanta biserica dintre cele trei situate in zona este Santa
Maria del Popolo, construita in timpul secolului al XI-lea si extinsa
ulterior in secolul al XV-lea. Moderna Piazza del Popolo are in centru un obelisc
egiptean autentic apartinand lui Ramses al II-lea. Acesta a fost luat
de la Templul Soarelui din Heliopolis si adus la Roma in anul
10 i.Hr. Fantana care il inconjoara, Obelisco dell’Fontana, a fost
construita in secolul al XIX-lea si este dominata de patru lei. In spatele
obeliscului stau cele doua biserici gemene, adevarate capodopere baroce, Santa
Maria dei Miracoli si Santa Maria in Montesano, construite
in secolul al XVII-lea (foto 16).
Piazza Venezia este dominata de monumentul lui Vittorio
Emanuele II (primul rege al Italiei), care a fost construit intre 1855
si 1911, ca un sanctuar dedicat unificarii Italiei. Monumentul este din marmora
alba, care contrasteaza oarecum cu ruinele vechii Rome. Se spune ca pentru
construirea lui s-au demolat foarte multe cladiri medievale si s-au modificat
pentru totdeauna contururile dealului Campidoglio, inima vechii Rome si cea mai
importanta colina dintre cele sapte ale orasului. In piata se afla si Mormantul
Ostasului Necunoscut in cadrul Altare della Patria, parte a
monumentul lui Vittorio Emanuele II. Astazi, principalul punct de atractie al
zonei este Piazza del Campidoglio, din imediata vecinatate a monumentului Il Vittoriano,
realizata in secolul al XVII-lea dupa un proiect original al lui Michelangelo,
unde se ajunge folosind faimoasa scara
monumentala Coordonata. Palazzo Venetia, situat intre Piazza
Venetia si Via del Plebiscito, este un alt monument de interes, fiind una
dintre cele mai importante cladiri civice ale Renasterii la Roma. Constructia
sa dateaza de la mijlocul secolului al XVI-lea, si a fost comandata de catre
cardinalul venetian Pietro Barbo. Un secol mai tarziu, in 1564, papa Pius al
IV-lea a stabil aici ambasada Republicii Venetia. In 1806, la apogeul puterii
lui Napoleon, Palazzo Venetia a fost sediul administratiei franceze. In prezent,
cladirea adaposteste Muzeul National si Biblioteca de Arta
Nationala. Pe partea opusa (la nord), se poate vedea Palazzo
Bonaparte (casa mamei lui Napoleon) si Palazzo delle Aste care
se afla langa Via del Corso. Aproape de Palazzo Venezia se afla Biserica
San Marco, fondata în 1336 de catre papa Marco, restaurata in 1792 si
reconstruita in 1833. La mica distanta se gaseste Biserica Santa Maria in Aracoeli,
construita in 1348 ca ofranda oferita pentru a sarbatori disparitia epidemiei
de ciuma neagra. In interior, constructia are un farmec magic, printre punctele
sale de atractie artistica numarandu-se si frescele lui Pinturicchio "Viata
Sfantului Liernardino" din prima capela, in naosul sudic. Un alt punct de
reper al zonei este Biserica Santa Maria di Loreto, in fata careia se afla chiar Columna
lui Traian, de unde incepe Via dei Fori Imperiali, ce ne conduce spre Colloseum
(foto 17).
Forumul lui Traian este dominat de Columna lui Traian, piesa
centrala a edificiului. Varful columnei de 30 de metri a fost pe vremuri la
aceeasi inaltime cu terenul dimprejur, subliniind anvergura lucrarilor de
excavatie care s-au facut pentru construirea forumului. Monumentul, excelent
conservat, a fost ridicat in anul 113 pentru a sarbatori victoria Imparatului Traian
asupra Dacilor condusi de Decebal. O friza in forma de
spirala, minutios lucrata, cu o lungime de 200 de metri, inconjoara cele 18
blocuri masive de marmura ale columnei. In minunata marmura de Carrara sunt
sculptate episoade din campaniile victorioase ale lui Traian, scene care
cuprind 2.500 de personaje umane. Ca roman, nu poti ramane indiferent cand te
afli in fata acestui monument plin de semnificatii istorice. Este probabil
dovada cea mai elocventa a latinitatii noastre si justificarea existentei la
Roma a Accademiei de Romania dedicate studiului poporului daco-roman (foto
18).
Cunoscut initial sub numele de Amfiteatrul Flavian, Colosseumul era cea mai mare
constructie a vremurilor sale si astazi este cel mai mare amfiteatru antic care
poate fi vizitat. Constructia Colosseumului a inceput in anul 72
d.Hr. si a fost incheiata in anul 80 d.Hr., la un an dupa moartea imparatului
Vespasian, initiatorul constructiei. Uriasul amfiteatru a fost construit in
locul unui lac artificial, parte din marele parc construit de Nero
in centrul Romei, care includea de asemenea si Domus Aurea, cat si
statuia Colossus. Aceasta gigantica statuie a lui Nero, de 36 de metri
inaltime, care il prezenta pe imparat in chip de zeu al soarelui a dat numele
actual al constructiei. Statuia, amplasata langa amfiteatru, a fost demolata
ulterior. Nu numai statuia, dar si amfiteatrul ofereau o priveliste grandioasa.
In forma de elipsa, cu axa mare de 186 m si axa mica de 150 m, avea un
perimetru de 520 m si o inaltime de 55 m, oferind locuri pentru aproximativ
50.000 spectatori. Fundatia pe care a fost construit avea 12 metri grosime. Capacitatea
enorma a Colosseumului necesita un sistem de acces si de evacuare
eficient, pentru care arhitectii au conceput solutii similare celor care exista
la stadioanele moderne. La parter existau 80 de intrari, dintre care 76 erau
destinate spectatorilor de rand. Fiecare intrare era numerotata, precum si
fiecare scara. Nordul intrarii principale era rezervat imparatului si
apropiaților sai, pe cand celelalte trei intrari axiale erau destinate elitei.
Cele patru intrari erau bogat decorate cu picturi si reliefuri din stuc, dintre
care s-au pastrat unele fragmente. Un mare numar de intrari au disparut prin
prabusirea zidului exterior, dar cateva mai exista. Spectatorii primeau bilete
sub forma de bucati de ceramica, pe care erau indicate prin numere sectiunea si
randul. La sfarsitul jocurilor sau in caz de urgenta, evacuarea se putea face in
cateva minute (foto 19).
Chiar langa Coloseum se gaseste Arcul lui Constantin, cel mai nou dintre cele trei arcuri
imperiale din Roma care au mai supravietuit trecerii timpului, celelalte doua
fiind Arcul lui Titus si Arcul lui Septimius Severus. Arcul
lui Constantin, inalt de 21 de metri este foarte bogat decorat si s-a
pastrat intr-o conditie excelenta. Acest arc triumfal a fost ridicat de Senatul
Romei pentru a comemora victoria armatei imparatului Constantin de la Podul
Milvius din anul 312 d.Hr. asupra armatei superioare numeric a imparatului Maxentius,
victorie ce a adus pacea in Imperiul Roman, consacrandu-l pe Constantin ca
singurul imparat al Imperiului. Acest arc foarte masiv cu trei arcade are 26 de
metri latime si 21 de metri inaltime. Pentru ridicarea sa, au fost refolosite multe
materiale din alte constructii mai vechi, o practica des intalnita in acele
vremuri. Spre exemplu, statuile din partea de sus au fost luate din Forumul
lui Traian. Acestea infatiseaza soldati capturati de Romani din armata
Dacilor in timpul razboaielor dintre Traian si Decebal. Basoreliefurile
dintre statui au fost create pentru Marcus Aurelius iar blazoanele
rotunde sunt din vremea Imparatului Hadrian. Unele figuri de pe blazoane
au fost modificate pentru a semana mai mult cu Constantin. Friza
infatiseaza armata lui Constantin izgonind trupele lui
Maxentius peste Tibru. Imparatul Constantin a avut convingerea ca
victoria sa neasteptata asupra lui Maxentius a fost rezultatul ajutorului
acordat de Dumnezeu. Drept urmare, in timpul domniei lui Constantin,
persecutia crestinilor a luat sfarsit si Crestinismul a devenit religie
oficiala in Imperiul Roman. Tot Imparatul Constantin, la scurt timp dupa
aceasta victorie (in anul 325 d.Hr.), a mutat capitala Imperiului de la Roma la
Constantinopol (foto 20).
Impozantele ruine ale Termelor
lui Caracalla sunt situate la poalele colinei Aventin, in sudul Romei
si in apropiere de Circus Maximus. Ele permit descoperirea resturilor a ceea ce a fost
unul dintre cele mai mari si mai bogate edificii termale ale Imperiului Roman,
care putea sa primeasca 1600 de persoane. Acest imens complex, intins pe 11
hectare, a fost initiat de imparatul Septimius Severus (193-211 d.Hr.),
dar inaugurarea s-a facut sub domnia fiului si succesorului sau, Caracalla
in anul 216 d.Hr. Putin mai tarziu, alti doi imparati au terminat constructia
printr-o incintă exterioara. Ansamblul nu s-a limitat la un simplu stabiliment
de baie, ci a cuprins suprafete sportive (palestre), biblioteci, sali de masaj
si examene medicale. Gradina inchisa, inconjurata de o imprejmuire
cvasi-patrata, conținea 64 de cisterne a cate 80.000 de litri fiecare, alimentate
de un apeduct. Din aceasta gradina se putea ajunge la magazine, la stadion si,
desigur, la stabilimentul principal al termelor. Apeductul era vital pentru
functionarea termelor, asa ca s-a construit o derivatie din apeductul Aqua
Marcia, derivatie care s-a numit Aqua Antoniniana. In centrul
stabilimentului, pe una din axe, se urma succesiunea clasica a bailor, care
trecea prin Caldarium (spațiul cel mai cald), prin Tepidarium (spatiu cu
caldura medie), pentru a sfarsi in cea mai mare sala, cea numita Frigidarium (sptiul
cel mai rece) si natatio (piscina). Cea de a doua axa, perpendiculara pe
precedenta, era compusa din frigidarium si doua palestre. Aceasta dispunere in
cruce era completata de sali de serviciu, sau de circulatie (vestibule de
intrare, vestiare, etc.), pentru a constitui un edificiu compact. In acest fel
toate salile incojurau sala centrala Frigidarium, fapt ce usura circulatia
interna. Toate serviciile anexe faceau din Termele lui Caracalla un loc de placere,
de intalniri si de afaceri. Si astazi ruinele Termelor sunt un loc
extrem de placut de vizitat. Dupa aglomeratia din zona Colosseumului si Arcului
lui Constantin, la Terme am gasit un spatiu amplu,
relaxant, plin de verdeata, unde pe langa frumusetea vestigiilor istorice am
putut admira si jocul pescarusilor care cuibareau pe zidurile ruinelor.
Nu ne-am cumparat bilete de intrare la Palatin si Forumul Roman, deoarece
am fost descurajati de cozile mari formate de grupurile de turisti veniti de
pretutindeni. Am vazut insa edificiile respective, atat cat se pot vedea, din
exterior, respectiv de pe Dealul Palatin si Dealul
Capitolin, ambele facand parte dintre cele sapte coline ale Cetatii
Eterne (foto 21, foto 22).
Strazile Romei nu au eleganta celor din Paris sau rigoarea
celor din Londra, dar te incanta prin comorile lor istorice, artistice si
arhitecturale. Este probabil orasul cel mai bogat in statui si opere de arta
care ti se releva la tot pasul, iar mai presus de toate este dulcea limba
italiana care te inconjoara, asemanatoare atat cu limba latina cat si cu alte
limbi romanice, pe care tu ca roman constati ca o poti intelege si vorbi, in
linii mari, fara interpret. Despre bucataria italiana nu pot spune prea multe,
caci din ratiuni economice am mancat doar la mici bistrouri unde se servea un meniu
turistic la preturi variind intre 10 si 16 euro. Pastele gustoase preparate in
diverse moduri au constituit insa o constanta zilnica a alimentatiei noastre la
Roma, pe care le-am acompaniat cu cate o halba de bere sau un pahar de vin,
ambele la acelasi pret si de foarte buna calitate. Doresc sa inchei aceste note
de calatorie cu indemnul catre cei tineri de a include in mod obligatoriu Roma
intre destinatiile lor de vacanta, mai ales daca nu au facut inca acest lucru.
Toate cunostiintele capatate in institutiile de invatamant, sau mai recent pe
Internet, nu pot fi deplin intelese si aduse in context fara a vedea si cunoaste
“live”acest frumos oras, care este un “must-see” in integralitatea sa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu