Vizitand muzeele de arta ale Europei (2)

Constat ca nu este bine sa aman prea mult descrierea obiectivelor vizitate, caci amintirile incep sa se estompeze iar impresiile colectate nu mai pot fi redate cu aceiasi acuratete. Acesta este si cazul de fata, cand doresc sa spun cateva cuvinte despre comorile de arta ale Parisului vizitate in toamna anului trecut (2012), anotimp optim pentru iubitorii muzeelor de arta datorita atat numeroaselor expozitii temporare care se adauga colectiilor permanente, cat si numarului relativ mai redus de vizitatori. Indiferent insa de anotimpul vizitei, Parisul ramane un oras prietenos si datorita faptului ca auzi pretutindeni in jurul tau vorbindu-se o limba care iti este familiara si pe care o poti aborda usor pe baza cunostintelor dobandite in liceu si facultate.

Despre Paris, supranumit “orasul luminilor”, unul dintre cele mai importante centre culturale si de afaceri din lume, se pot culege numeroase informatii din carti, ghiduri turistice si site-urile specializate. Citim astfel ca orasul are o vechime de peste 2000 de ani, Galii din tribul Parisi stabilindu-se in jurul anului 250 I.Ch. in locurile in care acum exista orasul, fondand un sat de pescari pe insula ce poarta astazi numele de „Ile de la Cité” – centrul in jurul caruia s-a dezvoltat Parisul. Cunoscut sub numele de Lutece in vremurile stravechi, Parisul a fost cucerit de Iulius Cezar in anul 52 I.Ch. si a fost un important centru regional sub Imperiul Roman si in prima parte a evului mediu. In anul 987, Hugh Capet, Conte de Paris, a devenit rege al Frantei si sub urmasii sai pozitia orasului ca si capitala a natiunii franceze s-a intarit tot mai mult.

Parisul de astazi este un oras fascinant, plin de atractii turistice, istorice si muzee de arta in care pot fi admirate capodopere din intreaga lume. Printre cele mai importante obiective turistice, despre care se spune ca nu trebuie ratate intr-o vacanta la Paris, sunt: Bulevardul Champs-Elysees, Arcul de Triumf, Turnul Eiffel, Catedrala Notre Dame, Basilica Sacre Coeur, Muzeul Louvre, Domul Invalizilor, Pantheonul, Muzeul d’Orsay, Place de la Concorde, Opera, Muzeul Orangerie, Centrul Pompidou, Primaria, La Conciergerie si Sfanta Capela, Jardin du Luxemburg, Pont Neuf, Pont Alexandre III, La Madeleine, Place des Vosges, Muzeul Rodin, Grand and Petit Palais, Gradinile Tuileries, Arenes de Lutece, Place Vendome, Montmartre, Piata Bastiliei, Cartierul La Defense, Palatul Versailles s.a.

Atat eu cat si sotia mea mai fusesem anterior pensionarii la Paris, cu ocazia unor conferinte sau alte probleme profesionale, dar timpul alocat vizitarii unor obiective turistice a fost destul de limitat. De aceasta data, dispunand de timp liber mult mai generos, ne-am planificat in mod adecvat inca de acasa vizitarea obiectivelor dorite, inclusiv prin procurarea prin Internet a biletelor de intrare la principalele muzee si expozitii de arta. Despre locurile vizitate voi scrie in continuare cate ceva, apeland pentru rigoarea datelor si la unele informatii din ghiduri turistice sau site-uri de specialitate.

2. Cateva din comorile de arta ale Parisului

2.1 Musee du Louvre

Muzeul Louvre este cel mai mare muzeu de istorie si arta din Franta si unul dintre cele mai importante muzee din lume, in cadru sau fiind expuse peste 380.000 obiecte si 35000 de opere de arta din mileniul 6 I.Ch. si pana in secolul al XIX-lea D.Ch. Muzeul este gazduit de palatul Louvre care initial a fost conceput ca o fortareata in secolul al XII-lea sub domnia lui Filip al II-lea. Cladirea a continuat sa fie extinsa de multe ori de-a lungul secolelor pana a ajuns la forma actuala a palatului Louvre. In anul 1674 resedinta regilor Frantei a fost mutata la Palatul Versailles si astfel palatul Louvre a ramas principalul loc in care colectiile regale de arta au fost expuse. Louvre a fost deschis pentru public in 1793, dupa Revolutia Franceza, cand s-a decis ca acesta sa devina muzeu national si sa gazduiasca cele mai pretioase capodopere ale poporului francez. Din anul 2008 colectia Muzeului Louvre este impartita in opt categorii distincte: Egiptul Antic; Antichitati din Orientul Apropiat; Grecia, Etruscii si Imperiul Roman; Arta Islamica; Sculptura; Arta decorativa; Pictura; Schite si Desene. Piramida de sticlă construită în mijlocul Curții Napoleon de către arhitectul I. M. Pei la initiativa presedintelui francez Francois Mitterrand a fost inaugurată la 15 octombrie 1988, fiind finalizata in martie 1989. Aceasta reprezinta principala axa de circulație a palatului Louvre, fiind punctul principal de acces în muzeu. Piramida duce la subsolul muzeului unde este amenajat un vast hol de recepție din care se realizează accesul vizitatorilor in cele 3 aripi ale complexului muzeal, respectiv aripa Sully catre est, aripa Richelieu catre nord si aripa Denon catre sud.

Am alocat vizitarii Muzeului Louvre cca. 8 ore, fara a zabovi prea mult in fata tuturor exponatelor, acordand prioritate mai mare colectiei de pictura. Aceasta reuneste peste 7.500 de lucrari din secolul XIII pana in 1848, tablourile ulterioare aflandu-se la Muzeul d’Orsay. Cea mai bine reprezentata este pictura nord-europeana, una dintre cele mai vechi lucrari flamande fiind Madona cancelarului Rolin (1435) de Jan van Eyck. Alte cateva picturi celebre din perioade apropiate sunt Corabia nebunilor de Hieronymus Bosch, Regele Carol la vanatoare de Anthony van Dyck, Cei patru evanghelisti de Jacob Jordaens, Tiganca de Frans Hals, Autoportret, Ucenicii la Emmaus si Betseba de Rembrandt. Principalii pictori germani din secolele XV si XVI sunt reprezentati prin Autoportretul lui Albrecht Durer, Venus de Lucas Cranach si Portretul lui Erasm de Hans Holbein. Printre pictorii englezi se numara Thomas Gainsborough (Conversatie intr-un parc), Sir Joshua Reynolds (Master Hare) si J.M.W. Turner (Landscape with a river and a distant bay). Pictura spaniola este, de asemenea, bine reprezentata prin lucrarile lui El Greco (Hristos rastignit), Francisco de Zurbaran (Sf. Bonaventura), Jose de Ribera (Baiatul cu picior de lemn), precum si numeroase portrete de Goya. Colectia de pictura italiana este bogata, acoperind perioada 1200 – 1800. Se afla aici parintii Renasterii, Giotto, Fra Angelico (Incununarea Fecioarei) si Rafael (Portretul lui Baldassare Castiglione). Pot fi admirate, de asemenea, Portretul lui Sigismondo Malatesta de Piero della Francesca, Scena de lupta de Paolo Uccello, Fecioara cu Pruncul, Isus si Sf. Ana precum si celebra Mona Lisa de Leonardo da Vinci. In cadrul valoroasei colectii de pictura franceza pot fi admirate lucrarile timpurii (1450) ale lui Jean Fouget (Portretul lui Carol al VII-lea), Enguerrand Quarton (Pieta din Villeneuve-les-Avignon). Din secolele XVI, XVII si XVIII exista numeroase lucrari de Georges de la Tour, Jean Watteau, J.L. David, Nicolas Poussin si J.H. Fragonard (La scaldat). Majoritatea lucrarilor lui J.D. Ingres se afla la Musee d’Orsay, dar muzeul Louvre a pastrat tabloul Baia turceasca (1862). Expozitia temporara deschisa la Louvre in perioada vizitei noastre s-a intitulat “Raphael – Les Dernieres Annees” (foto 1, 2, 3).

2.2 Musee d’Orsay

Cladirea care gazduieste Muzeul d’Orsay este o fosta gara, construita pentru Expozitia Universala din anul 1900. Gara a fost punctul final al cailor ferate din sud-vestul Frantei pana in anul 1939, cand peroanele sale au devenit prea mici pentru noile trenuri ce intrasera in circulatie. A continuat sa fie folosita pentru trenuri regionale mai mici, iar o parte din ea a devenit oficiu postal in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Guvernul Francez a decis in anul 1977 sa transforme gara in muzeu. Lucrarile de reamenajare au durat destul de mult si au presupus construirea aditionala a peste 20000 de metri patrati pe patru etaje. Muzeul a fost inaugurat de presedintele Francois Mitterrand la data de 1 Decembrie 1986. Despre colectia de arta a Musee d’Orsay se spune ca incepe acolo unde se termina Musee du Louvre, cu lucrari din perioada 1848 – 1914, principal sa atractie fiind reprezentata de colectia de arta impresionista. Pictura inainte de 1870 este redata prin tablourile lui Eugene Delacroix (Vanatoarea de tigrii), Jean-Dominiques Ingres (Primavara) sau Thomas Couture (Romanii in epoca decadentei). Debutul ca si perioada de glorie a curentului Impresionist sunt bogat ilustrate in tablourile lui Claude Monet (Catedrala de la Rouen si Nuferi albastri), Eduard Manet (Olympia si Dejun pe iarba), Pierre-Auguste Renoir (Dans la Maulin de la Galette), Edgar Degas (L’Absinthe si Micuta balerina), Paul Cezanne (Mere si portocale), dar si in lucrarile pictorilor Camille Pisarro, Alfred Sisley, Mary Cassatt, Frederic Bazille si Vincent van Gogh. Curentul Neoimpresionist este reprezentat de lucrarile lui Georges Seurat (Circul), Paul Signac, Henri de Toulouse-Lautrec (Jane Avril dansand), Paul Gaugain (Taranci bretone), Emile Bernard, Pierre Bonnard, Odilon Redon sau Henri Rousseau (Imblanzitorul de serpi). Trei sali mari sunt rezervate picturilor aferente curentelor Naturalism si Simbolism, reprezentate prin lucrarile lui Fernard Cormon (Cain), Jules Bastien-Lepage (La cosit), Lionel Walden (Docurile din Cardiff), respectiv Henri Martin (Serenitate), Edward Burne-Jones (Roata norocului), Jean Delville (Scoala lui Platon), sau Winslow Homer (Noapte de vara). Expozitia temporara pe care am putut s-o admiram in timpul vizitei noastre la Musee d’Orsay s-a intitulat “L’impressionnisme e la Mode” (foto 4).

2.3 Musee de l’Orangerie

Cladirea Muzeului Orangerie are multe ferestre imense, principala sa destinatie initiala fiind gazduirea portocalilor pe timpul iernii. Ulterior a devenit un depozit bine echipat, a oferit chiar camere de locuit soldatilor mobilizati in Paris, a fost un loc de desfasurare a unor competitii sportive sau evenimente muzicale, a gazduit numeroase expozitii de arta, industrie, horticultura si concursuri canine. Muzeul Orangerie contine lucrari ale lui Cezanne, Renoir, Picasso, Rousseau, Matisse, Derain, Modigliani, Soutine, Utrillo si Laurencin. In anul 1922, Monet a donat poporului francez 8 tablouri gigantice (2x6 m) reprezentand Lilieci de apa. Tablourile au fost expuse in camera ovala din cadrul muzeului, unde peretii ovali puteau sustine tablourile grele. Expozitiile temporare pe care le-am putut vizita la Musse de l’Orangerie au fost dedicate pictorilor Chaim Soutiene, intitulata “L’ordre du Chaos”, si respectiv Victor Baltard, intitulata “Le Fer et le Pinceau”.

2.4 Grand Palais

Grand Palais a fost construit pentru Expozitia Mondiala din 1900, cladirea fiind celebra pentru acoperisul sau enorm din sticla. A fost opera a trei arhitecti diferiti dar proiectul a fost pus in aplicare de celebrul arhitect francez Charles Girault, care a proiectat ulterior si Petit Palais. Cladirea este o combinatie intre fatada din piatra in stil clasic, fier in stil art-nouveau si sticla. Dupa ce o parte a acoperisului de sticla a cazut in 1993, cladirea a fost inchisa pentru aproape 10 ani pentru renovari. Prima parte a fost redeschisa in 2004, iar restul abia in anul 2007. Renovarile s-au axat pe repararea cadrelor din metal, inlocuirea sticlei si repararea acoperisului. Unele dintre decoratiunile exterioare de la Grand Palais au beneficiat si ele de renovari, inclusiv mozaicul si statuile ce reprezinta cai in galop de pe colturile acoperisului. Pentru mai mult de 100 de ani, Grand Palais a fost o sala publica de expozitii si a gazduit o multime de evenimente importante. Desi galeria principala este destinata expozitiilor de arta contemporana, aici se organizeaza diferite expozitii si manifestari, de la expozitii de masini de epoca pana la prezentari de moda. In Grand Palais exista de fapt trei zone diferite, fiecare cu o intrare separata: Palais de la Decouverte (un muzeu de stiinta) cu intrarea pe Avenue Franklin Roosevelt, Galeries National du Grand Palais (o sala de expozitii) ce are intrarea la Piata Clemenceau si Neuf du Grand Palais (o sala de evenimente) ce are intrarea prin Avenue Winston Churchill. Cele doua expozitii temporare vizitate de noi in Galeries National du Grand Palais s-au intitulat Bohemes si o retrospectiva a pictorului american Edward Hopper (foto 5).

2.5 Petit Palais

Redeschis in anul 2005 dupa mai bine de patru ani de renovari, Petit Palais a fost ridicat ca si omologul sau de peste strada, Grand Palais, pentru Expozitia Mondiala din 1900. Desi fusese proiectata doar ca o constructie temporara pentru a gazdui o expozitie de arta franceza, aceasta structura in stil Beaux Art proiectata de Charles Girault a devenit foarte iubita printre parizieni care nu au mai dorit sa fie daramata si ca urmare Petit Palais incanta si astazi numerosii turisti care viziteaza Parisul. Principala intrebuintare a cladirii in zilele noastre este aceea de gazda a Muzeului de Arte Frumoase din Paris, cu exponate de o mare importanta culturala ce acopera o perioada istorica vasta, din Antichitate pana in secolul XX. Acestea sunt impartite pe sectiuni: Colectia Dutuit de obiecte de arta, picturi si desene medievale si renascentiste; Colectia Tuck de mobilier si obiecte de arta din secolul XVIII si Colectiile orasului Paris cu lucrari ale artistilor francezi Jean Ingres, Eugene Delacroix si Gustave Courbet, ale peisagistilor din Scoala de la Barbizon si ale impresionistilor. Mare parte a colectiei muzeului a fost lasata mostenire de Auguste Dutuit, care pe langa opere de arta a lasat muzeului si bani pentru achizitionarea altor lucrari valoroase. Vizita noastra a inclus toate colectiile permanente ale muzeului.

2.6 La Pinacotheque de Paris

Amplasat in doua cladiri din Place de la Madeleine, acest prim muzeu privat parizian si-a deschis portile in iunie 2007, la initiativa istoricului de arta Marc Restellini. Pinacoteca din prima cladire este repartizata pe trei niveluri si gazduieste atat colectii permanente cat si expozitii temporare de anvergura internationala. In cadrul colectiilor permanente sunt prezentate  creatii ale marilor civilizatii, precum soldati chinezi de teracota, lucrari de orfevrarie inca si masti de jad maiase, dar si lucrarile unor pictori cunoscuti precum Georges Rouault, Jackson Pollock, Suzanne Valadon, Maurice Utrillo si Edvard Munch. Pinacoteca din cea de-a doua cladire s-a deschis in ianuarie 2011 si gazduieste cu regularitate expozitii dedicate marilor colectii private si proprietarilor acestora. In afara parcurgerii colectiilor permanente, la data vizitei noastre la Paris am putut admira doua expozitii temporare deosebit de interesante, prima dedicata pictorului japonez Hiroshige, intitulata “L’art du voyage”, iar cea de-a doua intitulata “Van Gogh – dreaming of Japan”. 

2.7 Opera National de Paris (Palais Garnier)

Cladirea Operei a fost conceputa de arhitectul Charles Garnier pentru Napoleon al III-lea, imbinand stilul clasic cu cel baroc, cu numeroase coloane, frize si sculpturi pe exterior. Constructia sa a inceput in 1862 durand 13 ani, cu intreruperi in timpul razboiului prusac si revoltei din 1871, fiind inaugurata in 1875. Opera are 11000 de metri patrati si o scena pe care pot incapea 450 de artisti. Auditoriul detine jumatate din spatiul total avand 2200 de locuri. Sub cladire se afla un mic lac (amintit in muzicalul “Fantoma de la Opera” de Paul Leroux si Lloyd Webber) care este folosit de pompieri pentru antrenamente. In interior se poate admira monumentala Scara Mare din marmura alba, cu balustrada de marmura rosie si verde, precum si Foaierul cel Mare cu tavanul cu bolta acoperit de mozaicuri. Sala de spectacole pe cinci niveluri este imbracata in catifea rosie, fiind decorata cu heruvimi de ghips si frunze de aur, in contrast cu plafonul fals pictat in stil modernist de Marc Chagall in 1964. De un interes aparte este si Muzeul Operei, care relateaza istoria acesteia printr-o colectie mare de partituri, manuscrise, fotografii, machete de scenografie si busturi ale unor compozitori. De la shop-ul muzeului ne-am procurat un DVD cu scene de balet si un CD cu muzica de opera (foto 6, 7).

2.8 Centre Pompidou (Musee National d’Art Moderne)

Centrul Georges Pompidou este un complex cultural construit intr-un stil arhitectural high-tech, fiind creatia arhitectului italian Renzo Piano, a cuplului de arhitecti britanici Richard si Sue Rogers si a inginerilor de rezistenta Edmund Happold si Peter Rice. Numele centrului este dat dupa Georges Pompidou, initiatorul acestui proiect si presedinte al Frantei intre 1969 si 1974. Suprafata pe care se intinde Centrul acopera peste doua hectare, suprafata locuibila fiind de 103,305 m². Structura sa are sapte etaje si o inaltime de 42 de metri, lungimea de 166 m si latimea de 60 m. Toate elementele functionale si structurale ale cladirii sunt vopsite dupa diferite coduri de culoare: verde pentru tevile instalatiilor sanitare, albastru pentru instalatiile de climatizare, instalatiile electrice sunt galbene iar instalatiile pentru siguranta sunt rosii. Scara rulanta de pe fatada cladirii este instalata intr-un tub de sticla, iar de la ultimul etaj poate fi admirata panorama spectaculoasa a Parisului. Colectiile permanente ale muzeului se gasesc la etajele 4 si 5, etajele 1 si 6 sunt dedicate expozitiilor temporare, iar etajele 2 si 3 gazduiesc o biblioteca de informare. Nivelurile inferioare alcatuiesc Forumul, zona publica centrala, cu un centru pentru teatru si poezie, un cinematograf si un atelier de creatie pentru copii. In cadrul complexului de la Centrul Pompidou se afla si Atelierul Brancusi. Muzeul detine peste 50.000 de lucrari de arta realizate de cca. 42.000 de artisti. Disciplinelor clasice, respectiv pictura, sculptura, desen si fotografie, li s-au adaugat arhitectura, cinematografia, designul, precum si videoteci si fonoteci. Colectiile permanente considerate “istorice” prezinta marile miscari artistice din prima jumatate a secolului XX, de la fovism si expresionismul abstract, la curentele in permanenta schimbare din anii 1950. Este expusa o bogata colectie de sculpturi cubiste, precum si lucrari ale marilor maestri Matisse, Picasso, Braque, Duchamp, Kandinsky, Leger, Miro, Giacometti si Dubuffet. Sectiunea de arta moderna de la etajul 4 debuteaza cu lucrari ale principalilor artisti francezi din a doua jumatate a secolului XX, precum Louise Bourgeois, Jean-Pierre Raynaud, Francois Morellet si Bertrand Lavier. Culoarul central expune numeroase sculpturi, printre care lucrari de Toni Grand, John Chamberlain si Xavier Veilhan. Holul este consacrat in principal picturii, cuprinzand lucrari de Gerhard Richter, Brice Marden, Jean-Michel Basquiat, Philip Guston, Bernard Piffaretti si Katharina Grosse. A treia sala este un omagiu adus artistului, filozofului si criticului de arta Pontus Hulten, fost director al Musee National d’Art Moderne intre 1973-1981, ales de presedintele Pompidou sa proiecteze si sa administreze noul muzeu national de arta moderna al Centrului Pompidou. Printre lucrarile expuse in aceasta sala se numara cele ale lui Jean Tinguely, Andy Warhol si Niki de Saint Phalle. De la redeschiderea Centrului Pompidou in 2007, anumite spatii au fost gandite sa adune diferite discipline in jurul unei teme comune, precum pictura minimalista sau arta abstracta, nemaifiind organizate in functie de o anumita miscare sau curent artistic. La data vizitei noastre, pe langa colectiile permanente, am avut sansa parcurgerii a doua expozitii temporare de exceptie cuprinzand retrospective ale pictorilor Bertrand Lavier, dar mai ales Salvador Dali, considerat cel mai mare artist al curentului suprarealist, al carui exceptional teatru-muzeu de la Figueras il vizitasem cu mai multi ani in urma (foto 8, 9).

                                            

Din nou despre muzica

In mod evident, in calitate de meloman autodeclarat, nu puteam lasa sa treaca prea mult timp fara sa spun cateva cuvinte despre editia a 21-a a Festivalului International “George Enescu”, la care eu si sotia mea am participat ca spectatori pe baza celor doua abonamente de tip F (pentru pensionari) cumparate cu mult timp in urma pentru ciclul “Mari orchestre”, desfasurat la Sala Palatului in perioada 1 – 28 septembrie 2013. A fost cu siguranta cel mai mare eveniment muzical al anului din tara noastra si totodata unul dintre principalele evenimente muzicale din Europa, aducand la Bucuresti orchestre celebre precum Royal Concertgebouw Amsterdam, Orchestra Academiei Santa Cecilia, Staatskapelle Berlin, Orchestre de Paris, National Philharmonic of Russia, London Philharmonic Orchestra, Royal Stockholm Philharmonic Orchestra, Pittsburgh Symphony Orchestra, s.a. La conducerea acestora am putut admira dirijori renumiti precum Daniel Berenboim, Paavo Jarvi, Antonio Pappano, Mariss Jansons, Vladimir Jurowsky, Sakari Oramo, Marek Janowski, Andrew Litton, Mihail Pletnev s.a, care in mod uzual pot fi vazuti doar in transmisiunile canalului de televiziune MEZZO.

Am avut totodata privilegiul sa-l ascult din nou pe Radu Lupu, considerat in prezent ca unul dintre marii pianisti ai lumii, interpretand cu multa sensibilitate “Concertul nr. 4 pentru pian si orchestra” de Ludwig van Beethoven, acompaniat de Staatskapelle Berlin sub bagheta lui Daniel Berenboim.

In cadrul concertelor de la Sala Palatului am putut admira cu mandrie si alti interpreti romani deosebit de talentati, precum violonista Anna Tifu, laureata a editiei din 2007 a Festivalului George Enescu si castigatoare a numeroase premii la alte concursuri international de renume, sau pianista Alexandra Dariescu, despre care s-a scris ca in aceasta vara a devenit, la numai 27 de ani, prima pianista din Romania care a urcat pe scena Royal Albert Hall, alaturi de Orchestra Filarmonicii Regale din Londra. Artistii romani s-au adugat altor virtuozi de renume ai pianului si viorii care au concertat la Sala Palatului, precum Yuja Wang, Vadim Repin, Boris Berezovsky, Serghey Dogadin, Pinchas Zukerman si Amanda Forsyte, Katia si Marielle Lebeque, Leonidas Kavakos, Emanuel Ax, Lisa Batiashvili, Julian Rachlin, Stephen Hough, s.a.

In anul Verdi si Wagner, cei doi titani ai muzicii au fost omagiati in cadrul Festivalului prin cateva concerte de exceptie, care au reprezentat tot atatea premiere pentru Romania. Astfel, la Sala Palatului, pe 12.09.2013 s-a putut asculta “Requiem”-ul de Giuseppe Verdi, in interpretarea magistrala a orchestrei si corului Academiei Santa Cecilia din Roma sub bagheta lui Antonio Pappano.  Timp de alte patru seri a fost prezentata tetralogia “Inelul Nibelungilor” de Richard Wagner, intr-o distributie stralucita alaturi de Orchestra Radio din Berlin condusa de dirijorul Marek Janowski.

In final pot spune ca fost o lună de neuitat, cu concerte fabuloase si o atmosferă sub semnul muzicii, a carei magie sper sa fie reinviata si in editia viitoare a Festivalului din 2015.

Vizitand muzeele de arta ale Europei (1)

Desigur, artele plastice nu sunt o noua revelatie a noastra dupa pensionare. Atat eu cat si sotia mea am avut pasiunea vizitarii galeriilor de arta inca din anii tineretii, avand numeroase amintiri, inclusive sub forma de albume, CD-ROMuri si mai recent DVD-uri, ale muzeelor vizitate pe diferite meridiane ale terrei, evident, mai ales dupa 1989. Ceea ce ne-am propus pe aceasta directie ca pensionari, in limitele fondurilor disponibile, este mai ales completarea “petelor albe”, dar si revederea unor locuri dragi, cunoscute, pentru a compara amintirile existente cu perceptia noastra actuala. Saint (Sankt) Petersburg, orasul fondat de tarul Petru cel Mare in 1703 in Golful Finic al Marii Baltice, capitala a Imperiului Rus pana in 1918, l-am vizitat recent pentru prima data si ne-a lasat o impresie deosebita. Centrul istoric al Sankt Petersburgului, numit uneori și “muzeul in aer liber al neoclasicismului”, a fost primul loc din patrimoniul rusesc inscris pe lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial. Numeroasele canale cat si cele 9 poduri basculante care se deschid deasupra Nevei au facut ca orasului sa i se dea supranumele de “Venetia Nordului”. Fara indoiala, Sankt Petersburg este cunoscut mai ales ca un oraș al palatelor construite in stil baroc si neo-clasic, precum palatul Mensikov, palatul Stroganov, palatul Vorontov, palatul Anicikov, sau  palatul Beloselski-Belozerski. Cel mai cunoscut dintre palatele imperiale este Palatul de Iarna, o cladire uriașa, cu interioare de un lux orbitor, care face parte astazi din complexul de cladiri al Muzeului Ermitaj. Voi incerca mai jos sa scriu cate ceva despre acest obiectiv, precum si alte doua palate si parcuri imperiale din imediata vecinatate a orasului, vizitate in cele 2 zile si jumatate ale excursiei noastre, folosindu-ma pentru rigoarea datelor si de indicatiile din Wikipedia, dar si a ghidurilor turistice achizitionate. 

1.      Cateva din comorile de arta ale Sankt Petersburgului

1.1 Muzeul Ermitaj

Ermitajul de astazi regrupeaza un complex din mai multe cladiri construite intre secolele  XVIII si XIX, care includ “Micul Ermitaj”, „Vechiul Ermitaj”, „Noul Ermitaj” și „Teatrul Ermitajului”, cat și o mare parte din „Palatul de Iarna”. Acesta din urma a fost rezidența principala a țarilor Rusiei, tarina Ecaterina a II-a (cea Mare) fiind prima șefa de stat care a locuit in acest palat si totodata cea care a fondat muzeul in anul 1764. In forma sa actuala, palatul a fost proiectat de Bartolomeo Rastrelli, in stil baroc, fiind colorat in verde și alb. In 1837 palatul a ars in intregime fiind reconstruit in anul 1839 la ordinal tarului Nicolae I. Dupa revolutia din februarie 1917, Palatul de Iarna a devenit sediul Guvernului Provizoriu Rus. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, palatul a fost distrus in timpul asediului din Leningrad, dar, cu timpul, a fost recladit. Astazi, cladirea se confruntă cu problemele cauzate de afluxul mare de vizitatori, instabilitațea solului mlaștinos pe care edificiul a fost construit, dar și din cauza umiditații provocate de apropierea sa de raul Neva. Au avut loc lucrari ample de restaurare intre anii 1984 și 2005, dar o parte a acestora continua si astazi. Dintre cele 250 de muzee ale orașului Sankt Petersburg, Ermitajul, cu cele 3 pana la 4 milioane de vizitatori anual, este cel mai vizitat, fiind considerat unul dintre cele mai importante muzee de arta din lume. Muzeul prezinta, pe langa numeroase piese ale antichitatii, o colecție valoroasa de opere de arta europene a perioadei clasice. Printre operele expuse figureaza picturi ale maeștrilor olandezi și francezi ca Rembrandt, Rubens, Van Gogh, Matisse, Cezanne și Paul Gauguin precum și 31 de picturi ale lui Pablo Picasso. De un interes aparte din partea vizitatorilor se bucura salonul unde sunt expuse Madona Litta si Madona Benois ale lui Leonardo da Vinci, precum si Madona Connestabile a lui Rafael. Cladirile ce adapostesc muzeul constituie unul dintre principalele ansambluri arhitectonice ale centrului Sankt-Petersburgului, ansamblu inclus in patrimoniul mondial al UNESCO.

1.2 Peterhof

Peterhof (sau Petrodvoret) este un ansamblu de palate, gradini si fantani construite in apropiere de St. Petersburg din ordinul tarului Petru cel Mare cu incepere din anul 1714, fiind folosit ca resedinta imperiala de vara. Supranumit si “Versailess-ul rusesc”, complexul cuprinde un ansamblu de opere de arta arhitecturale in stil baroc si neo-clasic incluse, de asemenea, in patrimonial mondial al UNESCO. In august 1723 Petru cel Mare a inaugurat finalizarea principalelor parti componente ale ambitiosului sau proiect, ce includ “Palatul cel Mare”, palatele “Monplaisir” si “Marly”, pavilionul “Hermitage”, “Capela gotica”, “Marea cascada”, precum si o parte din fantanile si grupurile statuare din “Gradinile de sus” si “Gradinile de jos”. In perioada 1745 – 1755, la ordinul tarinei Ecaterina a II-a si sub coordonarea arhitectului italian Bartolomeo Rastrelli, Palatului cel Mare i-au fost adaugate noi aripi, iar o parte din fantani au fost redecorate. Procesul de refacere/redecorare a acestora si construire a altora noi a continuat insa pana la sfarsitul secolului XIX. In zona denumita “Parcul Alexandrin”, in perioada 1826 – 1829, a fost construit palatul tarului Nicolae I, cunoscut sub numele de “Cottage Palace”. Palatul cel Mare are cca. 30 de camere dintre care trebuie mentionata “Chesma Hall”, decorata cu 12 picturi mari ce ilustreaza victoria navala obtinuta in batalia de la Chesma din razboiul ruso-turc (1768-1774), picturi realizate de catre artistul german Jacob Philipp Hackert. O alta mentiune trebuie facuta asupra salii numite “Picture Hall”, unde sunt expuse 378 de picturi ale artistului italian Rotari, reprezentand femei de diferite varste, purtand diferite costumatii. Mai trebuie mentionate cele doua cabinete chinezesti impodobite cu obiecte de arta decorativa orientala. Intreg ansamblul Peterhof a fost capturat de trupele germane in timpul celui de-al doilea razboi mondial, interval in care au avut loc numeroase distrugeri. Reconstructia complexului a inceput la putin timp dupa sfarsitul razboiului, continuand si in zilele noastre.

1.3 Tsarskoye Selo

Amplasata la 24 km sud de centrul St. Petersburgului si parte componenta a orasului Puskin, locatia constituie, ca si cele anterioare, o fosta resedinta imperiala. In 1708, Petru cel Mare a daruit aceasta proprietate sotiei sale, viitoarea tarina Ecaterina I-a. Aceasta a inceput dezvoltarea locului ca resedinta imperiala de vara, inaugurand in 1724 biserica “Buna Vestire”. Cea care a terminat insa constructia “Palatului Ecaterina” a fost fica acesteia, tarina Elisabeta, care l-a angajat pe acelasi architect italian, Bartolomeo Rastrelli, pentru a redecora palatul in stil baroc, a construi noi pavilioane, a amenaja si a extinde gradinile existente, lucrarile executandu-se in perioada 1752 – 1756. Mai tarziu, tarina Ecaterina a II-a (cea Mare) si noul sau architect, Charles Cameron, au extins palatul cu ceea ce astazi este cunoscut sub numele de “Galeria Cameron”. Acelasi architect a proiectat si realizat ulterior in cadrul complexului “Catedrala Inaltarii”. In prezent, complexul Tsarskoye Selo include doua palate imperiale: (i) “Palatul Ecaterina” in stil baroc, cu parcul adiacent si (ii) “Palatul Alexandru” in stil neoclassic, cu parcul adiacent. Parcul Ecaterina este constituit dintr-o portiune amenajata in stil francez, dupa modelul gradinilor de la Versailles, precum si o gradina peisagistica in stil englez care include mai multe constructii decorative, in timp ce parcul Alexandru are o serie de structuri decorative in stil chinez. In 1811 tarul Alexandru I a inaugurat Liceul imperial din Tsarskoye Selo, amplasat in imediata vecinatate a Palatului Ecaterina, al carui scop era educarea tinerilor de familie buna pentru a ocupa ulterior posturi importante in serviciile imperiale. Printre primii absolventi ai liceului s-au numarat Alexandru Puskin si Alexandru Gorchakov. Intre 17 septembrie 1941 si 24 ianuarie 1944 orasul Puskin si complexul de la Tsarskoye Selo a fost ocupat de trupele germane, care au distrus numeroase monumente istorice si obiecte de arta, printre care celebra camera de chihlimbar din Palatul Ecaterina. Eforturile de reconstructie ale ansamblului au inceput la scurt timp dupa terminarea razboiului, dar continua si astazi. In anul 2003, dupa 24 de ani de lucru a artizanilor rusi si in baza unor donatii germane, camera de chihlimbar, ce constituie una dintre atractiile principale din Palatul Ecaterina, a fost redata in circuitul turistic.

Cate ceva despre muzica noastra preferata

Constat ca este dificil sa ma intorc prea mult in timp pentru a rememora toate spectacolele muzicale vizionate dupa pensionare, asa incat ma voi limita la cele din stagiunea 2012-2013.

Am participat pe 19 septembrie 2012 la concertul de deschidere a stagiunii muzicale la Sala Radio,  unde s-au confruntat artistic cele două viori celebre de colecţie, Stradivarius şi Guarneri prin intermediul a doi violonişti de talie internaţionala Liviu Prunaru şi Gabriel Croitoru, « arbitrajul » fiind asigurat de pianistul Horia Mihail. Recitalul a facut parte din cea de-a doua ediţie a turneului naţional “Duelul viorilor”, organizat de Radio Romania Cultural şi asociaţia culturala Accendo. Repertoriul a inclus lucrari de Brahms, Smetana, Kreisler, Elgar, Svendsen, Jeno Hubay, Sostakovici, Sarasate, Handel, Prokofiev si Moszkowski. “Duelul” s-a dovedit a fi o superba demonstratie de armonie, eleganta si performanta, fiind indelung rasplatit cu aplauze de catre publicul meloman prezent la concert.

Au urmat in continuare cele cateva spectacole vizionate la Teatrul Odeon facand parte din cadrul Festivalului International “Viata e frumoasa” din perioada 8-18 noiembrie 2012, eveniment organizat de Teatrul Naţional de Opereta “Ion Dacian” si aflat la cea de-a cincea ediţie. Dintre acestea imi amintesc cu multa placere de Gala Internaţionala de Musical şi Opereta in regia lui Răzvan Ioan Dinca si interpretarea artistilor din cadrul TNO, Concertul de Gala al Teatrului de Stat de Comedie Muzicala din Sankt Petersburg, precum si Spectacolul-concert FRANZ LEHAR – Vaduva vesela - Dragoste de tigan, in regia lui Attila Beres si interpretarea Teatrului de Opereta şi Musical din Budapesta.

De o facture cu totul aparte a fost Concertul Extraordinar de Craciun “Cele 3 dive”, vizionat la Sala Radio pe 21 decembrie 2012, al celor 3 soprane: Ruxandra Donose, Adina Niţescu si Teodora Gheorghiu, care sub acompaniamentul Orchestrei Nationale Radio dirijate de Tiberiu Soare au interpretat arii, duete si uverturi din opere celebre apartinand lui Wolfgang Amadeus Mozart, Gioachino Rossini, Giuseppe Verdi, Charles-Camille Saint-Saëns, Vincenzo Bellini, Domenico Donizetti, Giacomo Puccini si Richard Wagner. Concertul s-a incheiat cu un superb colind de Craciun interpretat cu deosebita maiestrie de cele 3 artiste lirice, distinse cu premii prestigioase pe marile scene ale lumii.
Pe 8 martie 2013 am participat cu placere in Aula Bibliotecii Nationale la recitalul intitulat “Tea Time” al sopranei Bianca Ionescu, prim-solista a Teatrului National de Opereta „Ion Dacian”. Recitalul, dedicat Zilei Femeii, care a beneficiat si de participarea tenorilor Florin Budnaru, Anton Zidaru si Cezar Balan, a fost primul eveniment organizat de Teatrul National de Opereta in Bucureşti de la începutul anului 2013 si a avut loc in contextul turneului national initiat in stagiunea 2012-2103. Solista a interpretat cu mult talent piese de o mare varietate stilistica din repertoriul internaţional precum “Padam Padam”, “La Foule”, “Sabor a mi”, “Paper Moon”, “Empty chairs at empty tables”, “Unforgettable”, “Parole, parole”, “Big Spender” sau “Adagio”, alaturi de piese romaneşti, dar si compozitii proprii.
Pe 18 martie 2013 a avut loc la Sala Palatului concertul cunoscutei formatii italiene “Ricchi e Poveri”, de la care nu am putut lipsi, considerandu-ne printre fanii sai ca urmare a slagarelor lansate de formatie in anii 70’, ‘80, ’90, slagare care ne-au insotit si infrumusetat tineretea. Cei trei membri ai trupei, Angela Brambati, Franco Gatti şi Angelo Sotgiu, au dovedit si de aceasta data ca muzica buna ramane in sufletul fanilor peste timp. Cunoscutele slagare “Acapulco”, “Mamma Maria”, “Piccolo Amore”, “Che sara”, “Sara perche ti amo”, “M’innamoro di te”, “Canzone d’Amore”, “Hasta la vista” sau “Voulez-vous danser”, dar si  cele cateva piese noi de pe albumul “Perdutamente amore” lansat in 2012 au fost bine primite de public, fiind indelung aplaudate.
Pe 24 martie 2013 am participat la Ateneul Roman la Concertul Extraordinar “Royal Romantic” desfasurat sub Inaltul Patronaj al Altetei Sale Regale, Principele Radu al Romaniei. Cei doi invitati de marca au fost violonistul Alexandru Tomescu, binecunoscut publicului gratie virtuozitatii sale si pianistul Eduard Kunz, castigator in 2007 al Concursului International George Enescu, dar laureat si al altor competitii de prestigiu. Cei doi solisti au fost acompaniati de Camerata Regala aflata sub bagheta carismaticului dirijor Jin Wang, oferind spre auditie una dintre cele mai fermecatoare si rafinate partituri ale Romantismului muzical: Concertul pentru vioara, pian si orchestra de coarde de Ernest Chausson. Lucrarea a fost incadrata de doua minunate Serenade semnate de Antonin Dvorak, respectiv Piotr Ilici Ceaikovski.

Evident, nu am uitat de editia a 21-a (2013) a Festivalului International “George Enescu”, poate cel mai important brand cultural de tara, al carui program a fost lansat oficial pe 31 octombrie 2012 si la care ne-am cumparat abonamente de tip F (pentru pensionari) la ciclul “Mari orchestre” ce se va desfasura la Sala Palatului in perioada 1 – 28 septembrie 2013.

Filmele noastre preferate

Filmele de calitate au reprezentat si mai reprezinta inca o pasiune constanta a noastra. Ca studenti (1969 – 1973), dar si mai tarziu, pana prin anii 1985, am fost abonati ai cinematecii, unde vizionam filmele preferate (mai intai in sala Eforie, apoi si la Union) si de unde ne procuram programele lunare sau alte materiale informative. Caietele de documentare cinematografica editate de catre Arhiva Nationala de Filme au constituit una din sursele principale pentru formarea culturii noastre cinematografice.  La acestea sau adaugat si unele carti citite ca “O lume de celuloid”de Lazar Cassvan, “Secolul cinematografului – mica enciclopedie a cinematografiei universale” coordonata de Cristina Corciovescu si Bujor Ripeanu, “Voci si vocatii cinematografice” de Florian Potra, precum si altele. Prin intermediul acestora ne-am familiarizat cu evolutia celei de-a 7-a arte si curentele sale, de la “Golden Ages of Hollywood” (1927-1960) cu reprezentantii sai de marca in regia de film precum Orson Welles, Howard Hawks sau Alfred Hitchcock, pana la “American New Wave” caracterizand anii de dupa 1960 cu creatori independenti precum Martin Scorsese, Francis Ford Coppola, Roman Polanski sau Woody Allen. In tineretea noastra am facut o adevarata pasiune pentru filmele apartinand “Neorealismului italian” (1944-1952) reprezentat de Roberto Rosellini, Luchino Visconti, Vederico Fellini sau Vittorio de Sica. Am fost, de asemenea, cuceriti de “Noul Val Francez” (1958-1964) reprezentat de filmele lui Jean-Luc Godard, Francois Truffault sau Jacques Demy, precum si de “British New Wave” (1950-1960) al ‘tinerilor furiosi’ Tony Richardson, Lindsay Anderson sau Joseph Losey. De o factura cu totul aparte este cinematografia suedeza, cu reprezentantul sau de frunte Ingmar Bergman (decedat in 2007), dar si cu Lasse Hallstrom sau Tomas Alfredson. Cinematografia rusa (mai ales cea de dupa 1990) a adus o contributie importanta artei cinematografice prin filmele unor regizori precum Andrei Tarkovsky si Nikita Mikhalkov, dar si Pavel Chukrai sau Boris Akunin. “New German Cinema”(1960-1980) a fost reprezentat cu cinste de regizori precum Rainer Werner Fassbinder, Werner Herzog sau Margarethe von Trotta, iar “Polish Film School” din relativ acelasi interval s-a remarcat prin filmele lui Andrzej Wajda, Andrej Munk sau Jerzy Kawalerowicz. Din aceasta enumerare nu poate lipsi “Japanese New Wave” (1955-1985) cu filmele deosebite ale lui Hiroski Teshigahara si mai ales Akira Kurosawa, sau “New Spanish Film School” de dupa 1960, excelent reprezentata de Luis Bunuel ca precursor, urmat cu brio de regizori precum Carlos Saura, Juan Antonio Bardem sau Pedro Almovodar. Ar fi cu totul nedrept sa omitem din enumerare cinematografia romaneasca din intervalul 1948-1989 cu reprezentanti de frunte ca Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Mircea Danelic sau Mircea Veroiu, urmati cu succese notabile dupa 1990 de catre mai tinerii Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu si, foarte recent Calin Peter Netzer. Ceea ce vreau sa rezum insa in cele ce urmeaza sunt cateva titluri de filme pe care le-am vazut sau revazut in ultimii ani, mai mult pe DVD-uri sau la televizor, si care ne-au ramas “la suflet” prin frumusetea sau ineditul povestii, maiestria povestirii, sau jocul actorilor, indiferent de reperele lor temporale.

Cateva din filmele noastre preferate

The Portrait of a Lady: R: Jane Campion; D: Nicole Kidman, John Malkovich. 21 Grams: R: Alejandro Gonzalez Inarritu; D: Sean Penn, Naomi Watts, Benicio Del Toro. The Godfather: R: Francis Ford Coppola; D: Marlon Brando, James Caan, Al Pacino. Mystic River: R: Clint Eastwood; D: Sean Penn, Kevin Bacon, Tim Robbins. Scent of a Woman: R: Martin Brest; D: Al Pacino, Chris O’Donnell. Kirshbluten: R: Doris Dorrie; D: Elmar Wepper, H. Elsner. Water for Elephants: R: Francis Lawrence; D: Reese Witherspoon, Robert Pattinson. The Best Intentions: R: Bille August; D: Samuel Froler, Pemilla August, Max von Sydow. Croupier: R: Mike Hodges; D: Clive Owen, Nicholas Ball. Il y a longtemps que je t’aime: R: P. Claudel; D: Kristin Scott Thomas, E. Zylberstein. In the Name of the Father: R: Jim Sheridan; D: Daniel Day-Lawis. Unfaithful: R: Adrian Lyne; D: Diane Lane, Richard Gere. The Iron Lady: R: Phylida Lloyd; D: Meryl Streep, Jim Broadbent. Legends of the Fall: R: Edward Zwick; D: Brad Pitt, Anthony Hopkins, Julia Ormond. Seven Years in Tibet: R: Jean-Jacques Annaud; D: Brad Pitt, David Thewlis.  Shall We Dance? R: Peter Chelsom; D: Richard Gere, Jennifer Lopez, Susan Saradon. Dog Day Afternoon: R: Sydney Lumet; D: Al Pacino. Ah, c’etait ca la vie: R: Frank Apprederis; D: Claude Brasseur, Manu Fullola. Twelve Monkeys: R: Terry Gilian; D: Bruce Wilis, Madeleine Stowe, Brad Pitt. The Interpreter: R: Sydney Pollack; D: Nicole Kidman, Sean Penn. Jackie Brown: R: Quentin Tarantino; D: Robert de Niro, Pam Grier, Samuel Jackson. Fish Tank: R: Andrea Amold; D: Katie Jarvis, Michael Fasbender. Simon and the Oaks: R: Lisa Ohlin; R: Bill Skarsgard, Helen Sjoholm. The Confession: R: Hugh Jones; D: Ben Kingsley, Alec Baldwin, Amy Irving. I am Sam: R: Jessie Nelson; D: Sean Penn, Michelle Pfeiffer. No Man’s Land: R: Danis Tanovic; D: Branko Djuric, Rene Bitorajac. An Education: R: Lone Scherfig; D: Carey Mulligan, Peter Sargaard. Enid: R: James Hawes; D: Helena Bonham Carter, Matthew MacFadyen. The Others: R: Alejandro Amenabar; D: Nicole Kidman, F. Flanagan. Sweet Charity: R: Bob Fosse; D: Shirley MacLaine, John McMartin. Bloodworth: R: Shane Dax Taylor; D: Val Kilmer, Kris Kristofferson. Shooting Fish: R: Stefan Schwartz; D: Kate Beckinsale, Stuart Towsend. Miral: R: Julian Schnabel; D: Freida Pinto, Hiam Abbass. The Postman Always Ring Twice: R: Bob Rafelson; D: Jessica Lange, Jack Nicholson. Harry & Son: R: Paul Newman; D: Robby Benson, Ellen Barkin, Paul Newman. Midnight Express: R: Alan Parker; D: Brad Davis, Randy Quaid. What’s Eating Gilbert Grape: R: Lasse Hallstrom; D: Johnny Deep, Leonardo DiCaprio. The White Countess: R: James Ivory; D: Natasha Richardson, Ralph Fiennes. Open Range: R: Kevin Costner; D: Robert Duval, Kevin Costner, Annette Bening. Piccolo mondo antico: R: Cinzia Torrini; D: Claudia Pandolfi, Alessandro Gassman. Frantic: R: Roman Polanski; D: Harrison Ford, Emanuelle Seigner, J. Mahoney. Eyes Wide Shut: R: Stanley Kubrick; D: Sean Connery, Catherine Zeta-Jones. Donnie Brasco: R: Mike Newel; D: Johnny Deep, Al Pacino. Transamerica: R: Duncan Tucker; D: Felicity Huffman, Kevin Zegers, Elisabeth Pena. Being Flynn: R: Paul Weitz; D: Robert De Niro, Paul Dano, Julianne Moore. Flawless: R: Joel Schumacher; D: Robert De Niro, Philip Seymour Hoffman. A perfect World: R: Clint Eastwood; D: Kevin Costner, Clint Eastwood, Laura Dem. Invincible: R: Werner Herzog; D: Tim Roth, Udo Kier. The Jackal: R: Michael Caton-Jones; D: Bruce Willis, Richard Gere, Sidney Poitier. What Women Want: R: Nancy Meyers; D: Mel Gibson, Helen Hunt, Marisa Tomei. Trespass: R: Joel Schumacher; D: Nicolas Cage, Nicole Kidman. Four Weddings and a Funeral: R: Mike Newell; D: Hugh Grant, Andie MacDowell. Un secret:  R: Claude Miller; D: Cecile De France, Patrick Bruel. The Town: R: Ben Affeck; D: Jeremy Renner, Ben Affeck, Rebecca Hall. Reindeer Games: R: John Frankenheimer; D: Ben Affeck, Charlize Theron. L’appartment: R: Gilles Mimouni; D: Vincent Cassel, Monica Belluci. And When Did You Last See Your Father? R: A. Tucker; D: Jim Broadbent, Colin Firth. Bounce: R: Don Roos; D: Ben Affeck, Gwyneth Paltrow. Titanic: R: James Cameron; D: Leonardo DiCaprio, Kate Winslet. Butch Cassidy and the Sundance Kid: R: George Roy Hill; D: Paul Newman, Robert Redford. How to Steal a Million; R: William Wyler: D: Audrey Hepburn, Peter O’Tool. The Break-Up: R: Peyton Reed; D: Jennifer Aniston, Vince Vaughn. Helen: R: Sandra Nettebeck; D: Ashley Judd, Goran Visnjic. Men of Honor: R: George Tillman; D: Robert De Niro, Cuba Gooding Jr., Charlize Theron. Reality Bites: R: Ben Stiller: D: Winona Ryder, Ethan Hawke, Ben Stiller. Awaara: R: Raj Kappor; D: Pritlviraj Kappor, Raj Kappor. 8 MM: R: Joel Schumacher; D: Nicolas Cage, James Gandolfini. Lo scapone scientifico: R: Luigi Comencini; D: Bette Davis, Alberto Sordi. Albert Nobbs: R: Rodrigo Garda; D: Gleen Close, Antonia Campbel-Hughes. The Missing: R: Ron Howard; D: Tommy Lee Jones, Cate Blanchett, Eric Schweig. Stranger Than Fiction: R: Marc Forster; D: Emma Thompson, Will Ferrell, Linda Hunt. Mr. Butterfly: R: David Cronenberg: D: Jeremy Irons, John Lone. About Schmidt: R: Alexander Payne; D: Jack Nicholson, Kathy Bates. Random Hearts: R: Sydney Pollack; D: Harrison Ford, Kristin Scott Thomas. Flirting with Disaster: R: David Russell; D: Ben Stiller, Patricia Arquette, Tea Leoni. The Turist: R: Florian Henckel von Donnersmarck; D: Johny Deep, Angelina Jolie.  Postcards from the Edge: R: Mike Nichols; D: Meryl Streep, Shirley MacLaine. The Holiday: R: Nancy Meyers; D: Kate Winslet, Cameron Diaz, Jude Law, Rufus Sewell. The Human Stain: R: Robert Benton: D: Anthony Hopkins, Nicole Kidman. As Good as it Gets: R: James I. Brooks: D: Jack Nicholson, Helen Hunt, Greg Kinnear. The Pianist: R: Roman Polansky; D: Adrien Brody. The Devil’s Own: R: Alan J. Pakula; D: Harrison Ford, Brad Pitt, Margaret Colin. Born on the Fourth of July: R: Oliver Stone; D: Tom Cruise. The Story of Us: R: Rob Reiner; D: Bruce Willis, Michelle Pfeiffer. City of Angels: R: Brad Silberling; D: Nicolas Cage, Meg Ryan. You’ve Got Mail: R: Nora Ephron; D: Tom Hanks, Meg Ryan. Sense and Sensibility: R: Ang Lee; D: Emma Thompson, Alan Rickman, Kate Winslet, Hugh Grant. Sommersby: R: Jon Amiel; D: Richard Gere, Jodie Foster. The Pelican Brief: R: Alan J. Pakula; D: Julia Roberts, Denzel Washington. Anonymous: R: Roland Emmerich; D: Vanessa Redgrave, Rhys Ifans, Joely Richardson. Amadeus: R: Milos Forman: D: Tom Hulce, Elisabeth Berridge, Simon Callow, F. Murray Abraham. Gosford Park: R: Robert Altman; D: Clive Owen, Emily Watson, Helen Mirren. The King’s Speech: R: Tom Hooper; D: Colin Firth, Geoffrey Rush. The Painted Veil: R: John Curran; D: Naomi Watts, Edward Norton. Silk: R: Francois Girard: D: Michael Pitt, Keira Knightley. You Will Meet a Tall Dark Stranger: R: Woody Allen; D: Antonio Banderas, Antony Kopkins, Gemma Jones, Naomi Watts. Possession: R: Neil LaBute; D: Gwyneth Paltrow, Aaron Eckhart. Melancholia: R: Lars Von Trier; D: Kirsten Dunst, Charlotte Gainsbourg, Kiefer Sutherland.

Lecturi recente ale sotiei mele

Pentru cei care se intreaba cum ne procuram cartile pentru lectura fara a ne afecta prea mult bugetul relativ modest de pensionari, trebuie sa dau cateva explicatii. Pentru toate cartile achizitionate asteptam campanii promotionale, cele mai uzuale fiind cele doua Targuri  de carte “Bookfest” si “Gaudeamus”, unde reducerile curente sunt cuprinse intre 15% si 30%. Ne-am facut insa carduri de fidelitate, respectiv inregistrare ca membrii la diferite librarii online de unde cumparam cu reduceri de pana la 40%, dar cele mai vizitate site-uri de cumparaturi sunt www.elefant.ro si www.libris.ro, de unde reusim sa achizitionam unele carti si cu reduceri de 50%. In acest fel economisim bani, dar trebuie sa recunosc ca problema spatiului din cele doua biblioteci din casa noastra a inceput sa ma ingrijoreze, asa incat ne gandim in perspectiva sa mai vindem la anticariat o parte din cartile citite. Iubitorii de carte vor intelege insa cat de greu este sa te desparti de ceea ce ai colectionat de-alungul timpului cu interes si pasiune, caci de fiecare exemplar te leaga o amintire si renuntarea la oricare din autorii preferati este echivalent cu o tradare.

Lecturi recente ale sotiei mele

Erich Segal: Doctorii; Sinclair Lewis: Dr. Arrowsmith; Noah Gordon: Doctorul; Jose Freches: Eu Budha, Gandhi; Ernest Hemingway: Gradina Raiului, A avea si a nu avea; William Faulkner: Nuvele regasite; Vasili Grossman: Viata si destin; Cristina Martin: Clubul Bilderberg; Corinne Hofmann: Indragostita de un Masai, Africa dragostea mea, Revedere in Barsaloi; Jung Chang: Lebedele salbatice; Orhan Pamuk: Ma numesc Rosu; Paula McLain: Sotia din Paris; Robin Bayley: Livada de mango; Amulya Malladi: Sunetul cuvintelor, Anotimpul fructelor de mango; Marguerite van Geldermalsen: Maritata cu un beduin; Elizabeth Gilbert: Mananca, roaga-te, iubeste, Si am spus da; Sandra Gregory & Michael Tierney: Uitati ca ati avut o fiica; Fadia Faqir: Stalpi de sare, Ma numesc Salma; Tariq Ali: La umbra rodiului; Matt Beynon Rees: Un mormant in Gaza; Asne Seierstad: Anticarul din Kabul; Anita Nandris-Cudla: 20 de ani in Siberia; Julie Gregory: Captiva; Libby Southwell & Josephine Brouard: Locuri in inima; Fabio Geda: In mare sunt crocodili; Jan Wong: Misiune la Beijing; Andrei Makine: Fiica unui erou al Uniunii Sovietice; Carmen Bin Laden: Inauntrul Regatului – viata mea in Arabia Saudita; Malalai Joya & Derrick O’Keefe: In numele poporului meu; Caitlin Davies: Poveste de dragoste africana; Octavian Segarceanu: Namaste – un roman de aventuri spirituale in India; Stefan Merrill Block: Povestea uitarii; Khaled Hosseini: Splendida cetate a celor o mie de sori; Osho: Intalniri cu oameni remarcabili; Azar Nafisi: Citind Lolita in Teheran; Yasunari Kawabata: Vechiul oras imperial; Paulo Coelho: Brida, Aleph, Invingatorul este intotdeauna singur; Alexandr Soljenitin: Pavilionul cancerosilor, Casa matroanei.

Lecturile mele preferate

Pentru cei care se intreaba cu ce isi ocupa timpul o familie de pensionari, cunoscuti pana in 2010 ca persoane cu o bogata activitate profesionala, voi exemplifica prin cateva din hobby-urile noastre, existente si pana la data pensionarii, dar carora acum le dedicam mult mai mult timp.

Lecturile mele preferate (enumerare selectiva)

John Grisham: Nevinovatul, Partenerul, Primul caz al lui Theodore Boone, Apelul, Litigiul. Romanele enumerate se inscriu pe aceiasi linie a creatiilor sale anterioare de tip thriller juridic, cu obisnuitul buchet de suspans, aventura si mister, autorul ramanand unul dintre favoritii mei.

Jeffrey Archer: Cain si Abel, In linie dreapta, Fara drept de apel, Aici se ascunde o poveste, Doar timpul ne va spune, Pacatele tatalui.  Se confirma calitatile cunoscute ale autorului de maestru in arta povestirii, cu personaje puternic conturate si finaluri neasteptate.

Valerio Massimo Manfredi: Faraonul nisipurilor, Oracolul, Ultima legiune, Tiranul, Armata pierduta, Talismanul Troiei, Akropolis. Carti din colectia “Romanul istoric” pe care le citesc intotdeauna cu placere si interes.

Wilbur Smith: Saga Familiei Coutney (Festinul leilor, Sunetul tunetului, Sanctuarul, Tarmul in flacari, Puterea sabiei, Furia, Vulpea aurie, Vremea mortii). Romanele mi-au deschis perspectiva cunoasterii adevaratei istorii a Africii de Sud.

Valerio Evanghelisti: Zgarda de foc, Magul (Prevestirea, Amagirea, Abisul). Primul este un roman istoric relatand formarea Mexicului ca stat modern, iar cel de-al doilea un roman plin de fantezie evocand figura lui Nostradamus.

Jose Freches: Imperiul lacrimilor (Razboiul opiului, Jaful de la palatul de vara). Romane istorice evocand Orientul indepartat pe fundalul razboiului economic dintre fortele armate engleze si franceze, pe de-o parte si poporul Chinei, pe de alta parte.

Robert Harris: Pompei, Imperium, Marioneta, Lustrum. Romane de factura istorica, inteligente si pline de suspans.

A.J. Cronin: Anii tineretii, Drumul lui Shannon, Gradinarul spaniol, Doamna cu garoafe, Grand Canaria, Arborele lui Iuda, Cheile imparatiei (carti recitite). Romane de atmosfera de o mare sensibilitate, autorul fiind de mult timp primul pe lista mea de favoriti.

Lloyd C. Douglas: Obsesia, Camasa lui Cristos, Marele pescar (carti recitite). Autor de exceptie, cu romane putine dar de o mare valoare literara, si el aflat pe lista mea de favoriti.

Stieg Larsson: Millennium (Barbati care urasc femeile, Fata care s-a jucat cu focul, Castelul din nori s-a sfaramat). Thrillere de factura politista in varianta suedeza, cu suspans si o intriga inteligenta.

Philippe Cavalier: Secolul himerelor (Capcaunii Gangelui, Lupii din Berlin, Ingerii din Palermo, Doamna din Toscana. Thrillere complexe, imbinand realul cu imaginarul.

Louis Bromfield: Vin ploile, Lotus amar (carti recitite). Romane tulburatoare, cu actiunea plasata in fascinanta lume a orientului.

Lars Kepler: Sub hipnoza. Roman politist suedez de o factura speciala, implicand un medic psihiatru specializat in hipnoza.

Anne Holt: Eroare judiciara. Thriller juridic inspirat de un caz real, scris de fostul ministru al justitiei din Norvegia.

Scott Turow: Prejudicii morale. Thriller de calitate, cu intrigi din domeniul juridic.

Arthur Hailey: Detectivul. Roman politist cu personaje bine conturate si suspans autentic.

Christopher Reich: Legea Conspiratiei. Thriller ingenios din domeniul spionajului high-tech.

Jennifer Cody Epstein: Pictorita din Shanghai. Roman evocand fascinatia orientului in contextul unei Chine ravasite de razboi civil si aflata in pragul revolutiei.