Vizitand muzeele de arta ale Europei (1)

Desigur, artele plastice nu sunt o noua revelatie a noastra dupa pensionare. Atat eu cat si sotia mea am avut pasiunea vizitarii galeriilor de arta inca din anii tineretii, avand numeroase amintiri, inclusive sub forma de albume, CD-ROMuri si mai recent DVD-uri, ale muzeelor vizitate pe diferite meridiane ale terrei, evident, mai ales dupa 1989. Ceea ce ne-am propus pe aceasta directie ca pensionari, in limitele fondurilor disponibile, este mai ales completarea “petelor albe”, dar si revederea unor locuri dragi, cunoscute, pentru a compara amintirile existente cu perceptia noastra actuala. Saint (Sankt) Petersburg, orasul fondat de tarul Petru cel Mare in 1703 in Golful Finic al Marii Baltice, capitala a Imperiului Rus pana in 1918, l-am vizitat recent pentru prima data si ne-a lasat o impresie deosebita. Centrul istoric al Sankt Petersburgului, numit uneori și “muzeul in aer liber al neoclasicismului”, a fost primul loc din patrimoniul rusesc inscris pe lista UNESCO a locurilor din patrimoniul mondial. Numeroasele canale cat si cele 9 poduri basculante care se deschid deasupra Nevei au facut ca orasului sa i se dea supranumele de “Venetia Nordului”. Fara indoiala, Sankt Petersburg este cunoscut mai ales ca un oraș al palatelor construite in stil baroc si neo-clasic, precum palatul Mensikov, palatul Stroganov, palatul Vorontov, palatul Anicikov, sau  palatul Beloselski-Belozerski. Cel mai cunoscut dintre palatele imperiale este Palatul de Iarna, o cladire uriașa, cu interioare de un lux orbitor, care face parte astazi din complexul de cladiri al Muzeului Ermitaj. Voi incerca mai jos sa scriu cate ceva despre acest obiectiv, precum si alte doua palate si parcuri imperiale din imediata vecinatate a orasului, vizitate in cele 2 zile si jumatate ale excursiei noastre, folosindu-ma pentru rigoarea datelor si de indicatiile din Wikipedia, dar si a ghidurilor turistice achizitionate. 

1.      Cateva din comorile de arta ale Sankt Petersburgului

1.1 Muzeul Ermitaj

Ermitajul de astazi regrupeaza un complex din mai multe cladiri construite intre secolele  XVIII si XIX, care includ “Micul Ermitaj”, „Vechiul Ermitaj”, „Noul Ermitaj” și „Teatrul Ermitajului”, cat și o mare parte din „Palatul de Iarna”. Acesta din urma a fost rezidența principala a țarilor Rusiei, tarina Ecaterina a II-a (cea Mare) fiind prima șefa de stat care a locuit in acest palat si totodata cea care a fondat muzeul in anul 1764. In forma sa actuala, palatul a fost proiectat de Bartolomeo Rastrelli, in stil baroc, fiind colorat in verde și alb. In 1837 palatul a ars in intregime fiind reconstruit in anul 1839 la ordinal tarului Nicolae I. Dupa revolutia din februarie 1917, Palatul de Iarna a devenit sediul Guvernului Provizoriu Rus. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, palatul a fost distrus in timpul asediului din Leningrad, dar, cu timpul, a fost recladit. Astazi, cladirea se confruntă cu problemele cauzate de afluxul mare de vizitatori, instabilitațea solului mlaștinos pe care edificiul a fost construit, dar și din cauza umiditații provocate de apropierea sa de raul Neva. Au avut loc lucrari ample de restaurare intre anii 1984 și 2005, dar o parte a acestora continua si astazi. Dintre cele 250 de muzee ale orașului Sankt Petersburg, Ermitajul, cu cele 3 pana la 4 milioane de vizitatori anual, este cel mai vizitat, fiind considerat unul dintre cele mai importante muzee de arta din lume. Muzeul prezinta, pe langa numeroase piese ale antichitatii, o colecție valoroasa de opere de arta europene a perioadei clasice. Printre operele expuse figureaza picturi ale maeștrilor olandezi și francezi ca Rembrandt, Rubens, Van Gogh, Matisse, Cezanne și Paul Gauguin precum și 31 de picturi ale lui Pablo Picasso. De un interes aparte din partea vizitatorilor se bucura salonul unde sunt expuse Madona Litta si Madona Benois ale lui Leonardo da Vinci, precum si Madona Connestabile a lui Rafael. Cladirile ce adapostesc muzeul constituie unul dintre principalele ansambluri arhitectonice ale centrului Sankt-Petersburgului, ansamblu inclus in patrimoniul mondial al UNESCO.

1.2 Peterhof

Peterhof (sau Petrodvoret) este un ansamblu de palate, gradini si fantani construite in apropiere de St. Petersburg din ordinul tarului Petru cel Mare cu incepere din anul 1714, fiind folosit ca resedinta imperiala de vara. Supranumit si “Versailess-ul rusesc”, complexul cuprinde un ansamblu de opere de arta arhitecturale in stil baroc si neo-clasic incluse, de asemenea, in patrimonial mondial al UNESCO. In august 1723 Petru cel Mare a inaugurat finalizarea principalelor parti componente ale ambitiosului sau proiect, ce includ “Palatul cel Mare”, palatele “Monplaisir” si “Marly”, pavilionul “Hermitage”, “Capela gotica”, “Marea cascada”, precum si o parte din fantanile si grupurile statuare din “Gradinile de sus” si “Gradinile de jos”. In perioada 1745 – 1755, la ordinul tarinei Ecaterina a II-a si sub coordonarea arhitectului italian Bartolomeo Rastrelli, Palatului cel Mare i-au fost adaugate noi aripi, iar o parte din fantani au fost redecorate. Procesul de refacere/redecorare a acestora si construire a altora noi a continuat insa pana la sfarsitul secolului XIX. In zona denumita “Parcul Alexandrin”, in perioada 1826 – 1829, a fost construit palatul tarului Nicolae I, cunoscut sub numele de “Cottage Palace”. Palatul cel Mare are cca. 30 de camere dintre care trebuie mentionata “Chesma Hall”, decorata cu 12 picturi mari ce ilustreaza victoria navala obtinuta in batalia de la Chesma din razboiul ruso-turc (1768-1774), picturi realizate de catre artistul german Jacob Philipp Hackert. O alta mentiune trebuie facuta asupra salii numite “Picture Hall”, unde sunt expuse 378 de picturi ale artistului italian Rotari, reprezentand femei de diferite varste, purtand diferite costumatii. Mai trebuie mentionate cele doua cabinete chinezesti impodobite cu obiecte de arta decorativa orientala. Intreg ansamblul Peterhof a fost capturat de trupele germane in timpul celui de-al doilea razboi mondial, interval in care au avut loc numeroase distrugeri. Reconstructia complexului a inceput la putin timp dupa sfarsitul razboiului, continuand si in zilele noastre.

1.3 Tsarskoye Selo

Amplasata la 24 km sud de centrul St. Petersburgului si parte componenta a orasului Puskin, locatia constituie, ca si cele anterioare, o fosta resedinta imperiala. In 1708, Petru cel Mare a daruit aceasta proprietate sotiei sale, viitoarea tarina Ecaterina I-a. Aceasta a inceput dezvoltarea locului ca resedinta imperiala de vara, inaugurand in 1724 biserica “Buna Vestire”. Cea care a terminat insa constructia “Palatului Ecaterina” a fost fica acesteia, tarina Elisabeta, care l-a angajat pe acelasi architect italian, Bartolomeo Rastrelli, pentru a redecora palatul in stil baroc, a construi noi pavilioane, a amenaja si a extinde gradinile existente, lucrarile executandu-se in perioada 1752 – 1756. Mai tarziu, tarina Ecaterina a II-a (cea Mare) si noul sau architect, Charles Cameron, au extins palatul cu ceea ce astazi este cunoscut sub numele de “Galeria Cameron”. Acelasi architect a proiectat si realizat ulterior in cadrul complexului “Catedrala Inaltarii”. In prezent, complexul Tsarskoye Selo include doua palate imperiale: (i) “Palatul Ecaterina” in stil baroc, cu parcul adiacent si (ii) “Palatul Alexandru” in stil neoclassic, cu parcul adiacent. Parcul Ecaterina este constituit dintr-o portiune amenajata in stil francez, dupa modelul gradinilor de la Versailles, precum si o gradina peisagistica in stil englez care include mai multe constructii decorative, in timp ce parcul Alexandru are o serie de structuri decorative in stil chinez. In 1811 tarul Alexandru I a inaugurat Liceul imperial din Tsarskoye Selo, amplasat in imediata vecinatate a Palatului Ecaterina, al carui scop era educarea tinerilor de familie buna pentru a ocupa ulterior posturi importante in serviciile imperiale. Printre primii absolventi ai liceului s-au numarat Alexandru Puskin si Alexandru Gorchakov. Intre 17 septembrie 1941 si 24 ianuarie 1944 orasul Puskin si complexul de la Tsarskoye Selo a fost ocupat de trupele germane, care au distrus numeroase monumente istorice si obiecte de arta, printre care celebra camera de chihlimbar din Palatul Ecaterina. Eforturile de reconstructie ale ansamblului au inceput la scurt timp dupa terminarea razboiului, dar continua si astazi. In anul 2003, dupa 24 de ani de lucru a artizanilor rusi si in baza unor donatii germane, camera de chihlimbar, ce constituie una dintre atractiile principale din Palatul Ecaterina, a fost redata in circuitul turistic.