O vacanta in Krabi (Thailanda)

Desigur, prima intrebare care ne-am pus-o a fost daca merita sa ne obosim la varsta noastra, calatorind cca. 12 ore cu avionul pana la aceasta destinatie din Orientul Indepartat, cu majoritate budista si minoritate musulmana. Curiozitatea noastra de fosti cercetatori a fost cea care ne-a determinat sa facem acest pas, pentru a vedea locuri, oameni si civilizatii diferite fata de cele cunoscute in Europa. Am dat curs in acest sens unei oferte avantajoase a Agentiei TUI Travel Center, membra a Eurolines Group, contractand un pachet de servicii constand din bilete de avion pe ruta Bucuresti – Krabi (via Doha) si retur, precum si cazare pe o perioada de 10 nopti la complexul hotelier Pakasai Resort din statiunea Ao Nang, inclusiv transferurile de la si inspre aeroport. O surpriza placuta a fost constatarea ca Pakasai Resort (4 stele) nu era un hotel obisnuit, ci un complex de vile construite in terase intr-un parc natural functionand pe principii ecologice. Am savurat fiecare mic dejun luat pe terasa restaurantului hotelului, in ambianta placuta a vegetatiei exotice inconjuratoare si a lacului cu pesti din imediata sa vecinatate. Noaptea era oarece miscare pe acoperisul vilei noastre, datorita maimutele venite sa-si culeaga fructele din pomi. Ne-am confruntat putin si cu caldura excesiva (cca. 35 de grade), dar aerul conditionat functiona ireprosabil atat in camera hotelului cat si in spatiile de deservire. Zilnic ne erau aduse in camera doua sticle cu apa imbuteliata pe care le tineam la frigider. Pe langa aceasta mai cumparam seara de la un magazin din apropiere bere thailandeza usor alcolizata (Chang) care ne prindea bine cand ne intorceam dupa amiaza de la plaja. Poate singurul punct slab al complexului hotelier l-a constituit piscina acestuia, amplasata pe terasa superioara a restaurantului, care avea doar facilitati de bronzare (sezlonguri cu umbrele de soare) si servicii de bar, insa fara posibilitati de inot, ca urmare a adancimii reduse a bazinului (foto 1.1-1.5).

Ar fi fost insa pacat sa-ti pierzi timpul la piscina, cand in apropiere se afla Marea Andaman deosebit de calda (29-30^oC), precum si plajele statiunii, dar mai ales cele extrem de pitoresti de pe insule, unde se putea ajunge cu celebrele “long tail bots”, o barca de 8 sau mai multe locuri cu un driver ce aducea cu un gondolier, avand ca si acesta o singura vasla lunga in spatele barcii dar cu un motor in capat, vasla servind si drept carma. In prima zi ne-am facut plaja si baile in statiune pe Ao Nang Beach. In partea opusa acesteia exista Nopparat Thara Beach care se intinde pana la estuarul Nopparat Thara Pier, de unde pleaca in excursii barcile rapide cu motor precum si feribotul care face curse de la Lanta spre Ao Nang, Phi Phi Don si Phuket si retur. Din zilele urmatoare am inceput sa exploram insulele din imprejurimi, folosindu-ne pentru inceput de barcile cu coada lunga, prin negociere directa cu proprietarii, fara sa apelam la nici una din excursiile organizate oferite de agentiile de voiaj locale (foto 2.1-2.5).

Prima excursie facuta a fost pe insula Rai Lay (400 bath/2 pers/dus-intors), cea mai apropiata de continent, dar deosebit de pitoreasca datorita celor doua plaje principale ale sale (Rai Lay West beach si Phra Nang beach) intre care te puteai plimba pe o poteca ce te purta printr-o padure tropicala unde intalneai maimute, numerose pesteri, cea mai mare fiind Pestere de Diamant (perfect amenajata), liane ce atarnau de pe stanci invitandu-te sa te cateri pe ele, precum si trasee amenajate de alpinism. Existau pe insula si cateva resorturi, facilitati medicale si numeroase beach-baruri functionand si in regim de restaurant. Cea mai pitoreasca era insa piata plutitoare ce se forma aici cam pe la vremea pranzului, in care numerosi localnici, veniti cu barcile isi afisau produsele de vanzare pe postere atasate de barci. Un alt element pitoresc il reprezenta faptul ca feribotul venind dinspre Ao Nang sau Phi Phi Don oprea in largul insulei Rai Ley pentru a lasa sau prelua pasagerii care veneau sau care doreau sa-si schimbe locatia. Acestia erau adusi la vapor cu barcile cu coada lunga si urma un proces amuzant de incarcare sau descarcare a pasagerilor si bagajelor din barci pe vapor sau invers. Noua ne-a placut cu precadere marea in care puteai inota pana la o stanca frumoasa din larg, dar si plaja marginita de pomi verzi, la umbra carora te puteai retrage anunci cand soarele te incingea prea tare. La Ray Lay am venit sa facem plaja, baie si sa ne plimbam pe insula de doua ori, atat la inceputul cat si spre sfarsitul sejurului nostru in Ao Nang (foto 3.1-3.5).

Urmatoarea excursie facuta pe cont propriu a fost pe insula Poda (600 bath/2 pers/dus-intors) unde ca sa ajungem am asteptat ca si in ziua precedenta sa se stranga 8 persoane, numarul minim acceptat de barcagiu. Odata ajunsi, am convenit impreuna cu ceilalti pasageri si cu barcagiul asupra orei de plecare, dupa care fiecare din noi s-a “imprasatiat” pe insula dupa inspiratia sa. La sosirea pe insula a trebuit sa platim o taxa aditionala de 400 bath/persoana (cca. 11 euro), Poda fiind considerata Parc National. Noi nu am descoperit aici atributele unui Parc National, dar am remarcat cateva zone de plaja foarte placute, mai ales in partea dreapta a insulei unde se deschidea un golf superb cu vedere la o stanca imensa aflata in mare la cca. 2 km, asemanatoare cu cea din zona Rai Ley. Apa era deosebit de limpede, iar padurea umbroasa din apropiere ne-a oferit protectia dorita in orele de canicula. Aici a venit sa ne viziteze si o mica maimutica care si-a facut plimbarea prin dreptul cerceafurilor, dupa care s-a retras discreta pe creanga unui pom din padure. Inotand prin apa cu ochii deschisi am vazut multi pesti colorati, dar acestia se puteau vedea uneori si de la suprafata apei, iar Irina chiar a reusit sa-i fotografieze. La ora stabilita pentru intoarcere am avut o mica surpriza, nemaigasind la prima vedere barca noastra la locul initial de ancorare, deoarece incepuse refluxul, iar barcagiul a fost obligat sa gaseasca un loc mai adanc unde sa o poata manevra (foto 4.1-4.5).

In ziua urmatoare, urmand aceiasi procedura am asteptat sa se stranga 8 amatori pentru a pleca cu barca pe insula Hong (1000 bath/2 pers/dus-intors) o alta zona declarata rezervatie naturala, pentru care a trebuit sa platim la fata locului taxa aditionala de 400 bath/pers. Inainte de a ne opri pe plaja am intrat cu barca printr-un mic culoar stancos in laguna ascunsa in mijlocul insulei, care este deosebit de frumoasa, apa verde-smarald imbiindu-te la baie/snorkeling sau pur si simplu la imortalizat imaginea pe pelicula. De aici provine si numele insulei, hong in limba tailandeza insemnand camera. Odata debarcati pe insula, dupa platirea taxei de rezervatie, chiar am gasit o poteca intitulata Koh Hong nature trail, pe care ne-am plimbat cu placere prin padurea de mangrove si bambus, pana am ajuns la o plaja paradisiaca marginita pe partea stanga de o stanca mare pe langa care inotau mai multi snorkelisti cu echipamentul si vestele lor de salvare, in cautarea pestilor si altor vietuitoare marine. Noi am inotat in marea cristalina atat cat am avut placere, iar in reprizele de plaja cand soarele ardea prea tare, urmam umbra copacilor mutandu-ne cerceafurile de plaja de cate ori era nevoie. La sfarsitul intervalului stabilit cu ceilalti parteneri de barca si dupa ce am facut mai multe poze frumoase, ne-am reunit la debarcader pentru a ne inapoia la Ao Nang (foto 5.1-5.5).

Deoarece soarele ne prinsese destul de mult in ciuda cremelor protective de plaja utilizate de noi, am dorit sa intrerupem pentru o zi excursiile in insule, asa ca am inchiriat un taximetru pentru o jumatate de zi pentru a vizita o mica rezervatie de elefanti din zona districtului Ao Luk, precum si parcul ecologic de la The Pom Khlong Song Nam. Dintre elefanti am vazut doar unul singur, pe care l-am si hranit cu banane, ceilalti fiind tinuti in padure si adusi doar in cazul in care se dorea o plimbare pe elefant. Parcul ecologic de la The Pom Khlong Song Nam este extrem de bine amenajat, existand o poteca cu podina de lemn ce strabate padurea tropicala de mangrove si curmali, ale caror radacini supraterane se vad la nivelurile mici ale apei care serpuieste pe aproape intreaga suprafata a parcului (foto 6.1-6.5).

In urmatoarea zi am luat feribotul de la debarcaderul din Nopparat Thara Pier (1800 bath/2 pers/dus-intors) si am plecat spre insula Phi Phi Don, principala insula a micului arhipelag (format din 6 insule) care fac parte din Nopparattara - Koh Phi Phi National Park, o zona abundenta in corali si viata marina. Aceste insule reprezinta visul tropical, cu nisip fin alb, ape limpezi de culoare verde si albastru, palmieri eleganti si vegetatie luxurianta. Insulele au fost lovite de tsunami in 2004, insa locuitorii au luat-o de la capat, dezvoltand zona intr-o maniera mai modesta. Odata ajunsi la destinatie, pentru a nu pierde timpul, am inchiriat imediat o long tail both care ne-a dus de-alungul costei de vest a insulei, plina de grote si golfulete superbe, intr-unul dintre acestea oprindu-ne pentru o scurta repriza de inot. Acelasi lucru l-am facut si la Monkey Beach, fara sa coboram pe plaja, dar observand din apa cateva maimute jucandu-se pe stancile de la marginea acesteia. Ne-am indreptat apoi spre Ko Phi Phi Leh, o frumoasa insula de numai 6,6 km patrati, inconjurata de munti de calcar si stanci semete. In nord-estul insulei se afla pestera Tham Viking, supranumita Pestera sarpelui, datorita unei pietre care semana cu o creatura mitologica. Am intrat apoi in Pileh Bay, o laguna similara celei din Hong, dar inconjurata de stanci parca mai semete. La fel ne-a impresionat limpezimea apei si numarul mare de snorkelisti si ambarcatiuni din laguna. Pe aceasta insula se afla vestita plaja Maya, care a fost locatia filmului „Plaja” din 1999, cu Leonardo di Caprio. Am zabovit pentru poze in dreptul plajei, debarcarea nefiind permisa in prezent. In drum spre celebra plaja Maia, ne-am oprit pentru o scurta baie din barca, in Loh Samah Bay. Ne-am inapoiat apoi spre zona portului, amplasat pe tarmul de sud al insulei Phi Phi Don, cu o scurta oprire pentru ultima baie a zile pe frumoasa plaja din Long Beach (foto 7.1-7.5).

Dupa o noapte petrecuta pe Phi Phi Don (la modestul Panmanee Hotel) unde se afla amplasate toate hotelurile arhipelagului, pentru ca mai aveam la dispozitie o jumatate de zi pana la sosirea feribotului care sa ne duca inapoi pe Ao Nang, am inchiriat o alta barca cu coada lunga pentru a vizita insulele Mosquito si Bamboo. Mosquito am remarcat-o pentru relieful sau stancos spectacular, dar pe Bamboo ne-am oprit pentru cca, doua ore de plaja si baie, aproape intreaga insula fiind inconjurata cu o fasie lata de nisip alb. Partea centrala a insulei este acoperita cu vegetatie luxurianta formata din copaci de casuarina si bambus. In apropiere de plaja, insula este inconjurata de un bogat recif de corali care se intinde pana la cca. 500 m de tarm. In afara pestilor colorati care se pot vedea cu ochiul liber in apropiere de tarm, valurile marii aduc la mal si mici bucati de corali, din care am ales si noi cateva mostre spre a le arata nepoatei noastre. In drumul de intoarcere spre debarcader, am mai facut o scurta oprire pentru baie pe plaja unuia dintre resorturile de lux amplasate pe partea estica a insulei Phi Phi Don. Apa era deosebit de limpede, dar avea adancime mica pe o distanta mare de mal, numai buna pentru copii, dar nu si pentru noi. Ne-am inapoiat deci pe insula, unde am explorat in timpul ramas strazile pitoresti ale micului satuc turistic, Ton Sai Village (foto 8.1-8-5).

Pe Phi Phi Don nu exista nicio masina, deplasarea facandu-se fie pe jos, fie pe bicicleta, iar aprovizionarea cu ajutorul unor caruturi imense, impinse de oameni. De fapt Phi Phi Don e compusa din doua insule, legate intre ele printr-un istm de nisip, pe care se afla Ton Sai Village, satucul turistic si destinatia majoritatii calatorilor. Ton Sai Village are de o parte Golful Ton Sai, unde se afla si portul, iar de cealalta parte se afla Golful Loh Dalam, unde se merge la plaja. De langa Loh Dalam poti urca la Phi Phi View Point, care se spune ca iti ofera o superba panorama a insulei, in special la apus. Neexistand masini, nu este necesar ca strazile sa fie prea late, asa ca Ton Sai este un labirint de alei inguste marginite de tarabe, terase si mici magazine, pe care circulatia este extrem de animata. Putin ametiti de caldura soarelui si mersul prin “labirintul stradal”, ne-am oprit la una din terasele din apropierea portului cu speranta ca vom gasi sa manancam o ciorba/supa de peste. Nu am gasit asa ceva, in schimb am comandat doua feluri locale, Pad Thai si Panang (conform notatiilor Irinei) cu fructe de mare, peste si garnituri de orez, toate putin cam picante, generand sete ce se cerea stinsa cu cate o bere locala Chang (foto 9.1-9.5).

Intorsi pe Ao Nang, in ziua urmatoare am optat din nou pentru o calatorie cu taximetrul in interiorul regiunii Krabi, districtul Khlong Thom, pentru a vedea Hot Sprigs si Emerald Pool. Apa izvoarelor termale mineralizate provine din subteranul adanc al unor locatii vulcanice din jungla, dar odata ajunsa la nivelul solului se amesteca cu izvoarele proaspete de suprafata si un curs de apa, formand o mica cascada si, ulterior, un bazin accesibil pentru tratamente termale, unde temperatura apei variaza intre 35 si 42 grade. Am incercat si eu pentru cateva minute acest bazin termal, dupa care m-am racorit in apa mai rece din avalul acestuia. Urmatorul obiectiv vizitat a fost Emerald Pool din cadrul Khao Phra Bang Khram Nature Reserve. Cunoscuta si ca Crystal Lagoon, aceasta este o acumulare naturala de apa provenita din izvoare de suprafata la temperatura ambientala, amplasata intr-o padure tropicala, unde se ajunge dupa parcurgerea a cca. 2 km de poteca amenajata, marginita de sute de specii de plante si arbori tropicali, izvoare si mici cascade, oferind o imagine superba asupra unui ecosystem acvatic unic. Odata ajunsi la piscina de smarald, unde se poate inota, am avut insa dezamagirea de a o gasi plina de alti turisti, predominant localnici, asa incat am urmat in continuare poteca din padure pe o distanta de cca. 600 m pana la Blue Pool, un alt ochi magic de apa cu o culoare fantastica, dar cu temperatura foarte ridicata, aici nefiind permis accesul pentru baie. In aceiasi zi, spre seara, am mers cu un microbuz pana la Krabi pentru a vizita Night Market. Am gasit cateva cadourile pentru membrii familiei la un pret mai convenabil decat in Ao Nang, dar experienta traita nu a fost foarte agreabila, datorita inghesuielii foarte mari si mirosurilor neplacute provenind de la Food Street ce se amesteca cu piata comerciala (foto 10.1-10.5).

In ultima zi a sejurului nostru din Ao Nang am optat pentru activitati mai linistite, respectiv plaja si baie pe Ao Nang Beach, ca si in prima zi a sosirii noastre. De data aceasta am mers pana aproape de capatul plajei, cautand de la inceput umbra unor copaci, caci ziua se anunta torida chiar de dimineata. Dupa odihna de dupa amiaza la hotel, am iesit din nou la plimbare in jurul orei 18.30 (ora locala), strabatand faleza in urmarirea apusului de soare, care nu ne-a dezamagit. Dupa finalul splendid al apusului de soare pe care l-am fotografiat din diverse pozitii, ne-am indreptat catre The Last Fisherman Bar, un beach-bar pe care il remarcasem inca de dimineata, unde ne-am delectat cu un cate un platou de peste si unul de calamari la gratar, condimentate cu diverse sosuri servite separat si garnitura din cartofi copti. A fost cea mai buna masa servita in Ao Nang, din timpul sejurului nostru, considerand-o si ca un fel de bun ramas gastronomic. Poate singurul lucru care ne-a lipsit a fost fondul muzical cu care ne obisnuisem la mesele de seara anterioare servite la un alt beach-bar de pe Nopparat Thara Beach, unde aveam chiar muzica live. Din aceiasi locatie se observa cel mai bine si fenomenul de reflux al marii, oamenii plimbandu-se cu placere pe fundul dezgolit al marii (foto 11.1-11.5).

 Rezumand vacanta noastra in regiunea Krabi din Regatul Thailandei, putem concluziona ca a fost o experienta cu totul noua fata de calatoriile anterioare din tarile mediteraneene. Climatul tropical din Orientul Indepartat a generat alte tipuri de ecosisteme, iar frumusetea acestora este de necontestat. Thailanda (cunoscuta in trecut ca Siam) este o tara in care turismul contribuie semnificativ la economia sa, iar locuitorii sai inteleg bine acest lucru, dezvoltand infrastructura si oferind servicii de calitate la preturi rezonabile. Gastronomia sa este apreciata de multi turisti, fiind bazata pe fructe de mare si peste, poate cu sosurile putin prea dulci si condimentate pentru gustul nostru. Masajul thailandez in diversele sale variante este extrem de raspandit, constituind o alta marca a tarii. L-am incercat in cateva randuri si noi, dar concluzia trasa este ca beneficiile finale depind foarte mult de abilitatea maseurului, acestia fiind mult diferiti in tehnica aplicata. Un minus constatat plecand chiar de la acest subiect il constituie cunostintele reduse de limba engleza ale populatiei, neputand sa ne intelegem cu maseurii, dar nici cu unii operatori de la birourile de turism de la care doream unele informatii. Tot la minusuri asi remarca si sistemul deficitar de colectare al deseurilor, care deranjeaza de multe ori prin mirosurile neplacute, persistente. Putin neplacuta a fost si caldura excesiva pe care am avut-o pe intreaga perioada a sejurului nostru, dar vina ne apartine, deoarece nu am ales pentru vizita lunile ianuarie sau februarie, mai putin calduroase. Pe ansamblu insa nu regretam cu nimic excursia facuta, considerand-o cu certitudine un castig cultural major.