Pe malurile Lacului Garda
Traseul urmat de noi in
continuare a fost de la Bolzano la Rovereto cu trenul, de acolo cu un autobuz
pana la Torbole, de unde am luat un alt autobuz pana la Malcesine, locul unde
ne rezervasem o camera la o pensiune de doua stele, din centru localitatii. Malcesine este o frumoasa
statiune turistica amplasata pe malul Lacului Garda si la poalele Muntelui
Baldo (2.218 m), accesibil pe jos, dar si cu o telecabina, foarte solicitata in
sezonul de vara. Posibilitatea de a te bucura atat de frumusetile lacului, cat
si de drumetii montane sau ciclism pe potecile bine intretinute ale Muntelui
Baldo, fac din statiunea Malcesine una dintre cele mai cautate din zona ce
inconjoara Lago di Garda. Un important punct de atractie al locului il
constituie Castello Scaligero de pe malul lacului, apartinand familiei Scaligeri
(sau della Scala) care si-a lasat amprenta peste tot in zona, stapanind
tinuturile ca Lorzi ai Veronei intre anii 1261-1387. Castelul a fost construit
la inceputul primului mileniu de catre Lombarzi, Alberto della Scala intrand in
posesia acestuia in anul 1277, cand l-a restaurant si care a ramas familiei
sale pina in anul 1387. A fost ocupat apoi pe rind de catre venetieni, francezi
si austrieci, acestia din urma fiind cei care au efectuat lucrari importante de
consolidare in interiorul castelului, transformandu-l intr-o fortareata locuita
pina in anul 1866. Pe parcursul existentei sale castelul a oferit ospitalitate
unor personaje celebre precum Goethe, marele poet german, una dintre cele mai
de seama personalitati ale culturii universale. Acesta a vizitat Malcesine pe
13 septembrie 1786, la inceputul voiajului sau prin Italia, in curtea
interioara a castelului avand dedicat un bust. Pe parcursul zilelor in care am
stat la Malcesine, la castel s-au desfasurat serbarile medievale ale orasului,
constand in muzica de epoca, trageri cu arcul, demonstratii de dresura cu soimi
si lupte intre “cavaleri” imbracati in armura. Serbarile s-au incheiat cu un
foarte frumos foc de artificii. Chiar langa castel, intr-un cort pitoresc
amplasat cu vedere la lac, a fost amenajat un teatru de vara (Teatro al
Castello) care a gazduit diverse spectacole. Dintre acestea, noi am vizionat “Die
tre Soprane”, un frumos spectacol cu arii din opere in interpretarea a doua cunoscute
soprane (Hiroko Morita si Alice Quinta Valla) si o mezosoprana (Ida Maria
Turri). Malcesine are si o foarte frumoasa faleza de plimbare pe malul lacului,
strajuita de chiparosi, magnolii, leandrii si bungainvillea, al caror parfum te
imbata si colorit iti incanta privirea. Aceeasi faleza te duce si la plajele
orasului, care chiar daca sunt cam inguste, sumar amenajate si nu toate cu
intrarea prietenoasa in apa, sunt pe scara larga folosite de turisti. Evident
ca am profitat si noi de aceste facilitati, caci temperatura exterioara era
destul de ridicata, iar apa din lac tocmai buna de baie (foto 1 - 5).
Dupa cca. o ora de asteptat sa ne
vina randul la telecabina, am dedicat mai bine de o jumatate de zi unei
drumetii pe Monte Baldo, deoarece simteam inca atractia Alpilor. Creasta
Muntelui Baldo merge paralel cu Lacul Garda pe o lungime de 40 km la Estul
acestuia, la Vest fiind marginit de Val d’Adige, la Sud de Campia Caprino, iar
la Nord de Val Loppio. Plecand de la 65 m altitudine la nivelul Lacului Garda,
piscurile sale cele mai inalte ating 2218 m la Cima Valdritta, 2079 la Monte
Altissimo di Nago, 2180 la Cima del Longino, 2132 la Cima del Pozzette si 2200
la Punta Telegrafo. Cea mai lunga poteca de munte este Sentiero della Pace.
Monte Baldo este un paradis pentru ciclisti, existand intervale orare in care
telecabina este dedicata exclusiv transportului acestora cu bicicleta pe munte.
Pentru sezonul rece sunt amenajate si cateva partii de schi cu instalatiile
aferente de cablu. Printre cele mai cunoscute cabane se numara rifugio Gaetano Barana al Telegrafo (2147 m),
rifugio Damiano Chiesa (2060 m), rifugio Giovanni Chierego (1911 m) si rifugio
Fiori del Baldo (1815 m). Ne-am plimbat pe cararile muntelui, mai ales in zona
din care se deschidea o priveliste magnifica asupra Lacului Garda (Sentiero
della Colma), cu vedere clara asupra statiunilor Malcesine, Riva si Limone. Se
spune insa ca in zilele foarte senine se poate vedea chiar si Laguna venetiana.
Surpriza care ne-a oferit-o insa muntele a fost sa gasim pe platoul acestuia o
romanca cu o afacere de succes. Nu am intrebat-o de unde este, dar dupa accent
cred ca era ardeleanca. Conducea o mica ferma de “Alpaca”, cu punct de vanzare
pentru produsele obtinute din prelucrarea lanei preluate de la aceste animale.
Ne spunea ca de curand, impreuna cu sotul sau, au mai cumparat 30 ha de pasune
in zona Caprino pentru cele cateva sute de oi la care au angajat si un cioban.
La coborarea in Malcesine am simtit acut diferenta de temperatura datorata
celor cca. 2000 m diferenta de nivel dintre munte si lac, asa incat ne-am oprit
pentru scaldat direct pe malul acestuia (foto 6 - 10).
Pentru ca doream sa ne facem o
idee despre conturul Lacului Garda si localitatile aflate pe malurile acestuia,
in ziua urmatoare ne-am inscris intr-o excursie ghidata (Giro del Lago)
efectuata cu un autocar al unei agentii locale de turism. Circuland in sens
invers acelor de ceasornic, am trecut prin Torbole, Riva del Garda si Limone,
unde am efectuat prima oprire. Explicatiile acordate pe parcursul traseului de
ghida excursiei (in italiana si engleza) ne-au informat mai intai despre
caracteristicile generale ale Lacului Garda. Am aflat astfel ca lacul este
situat la 65 m deasupra nivelului marii, are o lungime de 51,6 km, o latime
maxima de 17,2 km, un perimetru de 155 km si o suprafata de 389,98 kmp.
Adancimea maxima (inregistrata in dreptul localitatii Castelleto di Brezone)
este de 346 m, iar cea medie de 135 m. Principalul afluent al lacului este Raul
Sarco, al carui punct de deversare se afla in apropierea localitatii Torbole.
In aceeasi zona se afla amplasat si un sistem de drenare care directioneaza in
lac apa din Raul Adige in perioadele de nivel ridicat ale acestuia. Lacul se
mai alimenteaza dintr-o serie de torenti, precum si din izvoare subterane,
dintre care cel mai cunoscut este izvorul Bojola, de langa localitatea
Sirmione. Acesta este de origine vulcanica, la adancimea de 19 m inregistrand o
temperatura de 69,9 grade Celsius, avand si proprietati curative, ceea ce face
din Sirmione si o statiune termala. Climatul bland, cu temperaturi relativ
stabile, generat de bariera montana care protejeaza zona de vanturile dinspre
Nord, precum si precipitatiile reduse, cuprinse intre 1000 si 1200 mm anual, incadreza
zona Lacului Garda intr-un climat submediteranian, asemanator celui din Riviera
Ligurica. Limone este o mica statiune pitoreasca amplasata pe malul Lacului
Garda, cu un farmec aparte dat de frumoasa faleza, dar si de numeroasele
plantatii de lamai, portocali si maslini pe care le intalnesti la tot pasul.
Portul asigura legaturi navale permanente mai ales cu Riva, Torbole si
Malcesine, dar si cu alte localitati de pe conturul lacului (foto 11 - 15).
Urmatoarea oprire am facut-o in
localitatea Salo, trecand prin Tignale, Gargnano, Toscolano-Maderno si Gardone
Riviera. La Tignale am retinut ca se afla sanctuarul dedicat Maddonei di Monte
Castello, monument national amplasat pe o stanca la o inaltime de 77 m fata de
lac, in interiorul caruia se pot admira fresce apartinand scolii lui Giotto. In
Gargnano ne-au fost aratate (din mers) celebrele Feltrinelli Villas care l-au
gazduit pe Mussolini si familia sa in timpul asa-numitei “Repubblica di Salo”
(1943-1945). In prezent, una dintre cele doua vile apartine Universitatii din
Milano care organizeaza anual in acest amplasament cursuri de vara pentru studentii
straini. Toscolano-Maderno este o asezare formata din doua localitati, din care
prima este un centru industrial, iar cea de-a doua, amplasata intr-un pitoresc
golf cu o frumoasa promenada ce serpuieste printre vile si gradini, are
folosinte exclusiv turistice. Gardone Riviera este o eleganta statiune pe malul
Lacului Garda, cu gradini superbe, hoteluri si vile somptuase. Una dintre
acestea, respectiv Cargnacco Villa, l-a gazduit pe celebrul poet Gabriele
D’Annunzio, care s-a stabilit aici in 1921 impreuna cu sotia sa, printesa Maria
D’Annunzio di Montenevoso. In prezent, pe locatia respectiva poate fi admirat
un monumental complex denumit “Il Vittoriale”. Salo este un important centru
turistic si comercial de pe Riviera de Vest a Lacului Garda. Localitatea este caracterizata
printr-un golf larg si pante line ale Muntelui S. Bartolomeo, pe care se pot
intalni vile elegante amplasate printre livezi de maslini. Domul din centru
orasului construit in secolele XV-XVI ofera un minunat exemplu de arhitectura
in stil Gothic-Renaissance. Printre elegantele vile ale orasului se remarca
palatul Martinengo construit in secolul XVI, cu un parc plin de fantani,
construit de marchizul Sforza-Palavicino, amiral al Republicii Venetiene. Dupa
o plimbare prin Salo, ne-am imbarcat pe o nava de linie (traghetto) care ne-a
dus pana la Sirmione, o alta perla a Lacului Garda (foto 16 - 20).
Sirmione este o peninsula cu
latimea minima de 120 m si o lungime de cca. 4 km, amplasata in Sudul Lacului
Garda. Localitatea este atestata istoric inca din timpul romanilor, nobilii
venind aici pentru vacante si bai termale. In Sirmione pot fi si astazi
admirate ruinele antice ale vilei care se spune ca a apartinut faimosului poet
Caio Valerio Catullo care a trait aici in timpul secolului I i.Hr. Bizantinii
si Longobarzii au construit ulterior si ei fortificatii in zona, dar cel mai bine
conservat si vizitat obiectiv turistic este fortareata Scaligero construita in
secolul XIII de catre familia Della Scala din Verona, care ramane in posesia
acesteia pana in 1405, cand Sirmione ca si alte orase din zona Lago di Garda
devin parte a Republicii Venetiene. Foarte frumoase ni s-au parut si cele doua
biserici care le-am vizitat, respectiv Santa Maria Maggiore si San Pietro,
aceasta din urma fiind si cea mai veche biserica din Sirmione, construita in
secolul VIII si reconstruita in secolul XI. Un alt obiectiv mult vizitat de
turisti este si casa (castelul) in care a locuit Maria Calas, impreuna cu sotul
si managerul sau, Giovani Battista Maneghini in timpul mariajului acestora
(1949-1959). Am facut si o frumoasa plimbare cu o barca rapida imprejurul
peninsulei, admirand dinspre lac castelul, bisericile, ruinele romane, plaja
publica si izvorul termal Bojola. Am plecat din Sirmione cu autocarul, care ne
astepta in parcarea statiunii, cu impresia unei asezari pitoresti, cu multa
vegetatie si un labirint de stradute inguste, intortocheate, pline de terase si
hoteluri, dar al carei farmec este putin estompat de numarul foarte mare de
turisti (foto 21 - 25).
Urmatoarea si ultima oprire
inainte de intoarcea la Malcesine am facut-o in localitatea Lazise, trecand
prin Peschiera. In afara frumoasei faleze la lac, principalul obiectiv turistic
al asezarii il reprezinta un alt castel fortareata construit de omnipotenta
familie Scaligeri. Zidurile castelului sunt impresionante, fiind protejate de
un sant adanc, existand trei porti pentru intrare: poarta San Zeno la Est,
poarta Cansignorio (1375-1376) la Nord si poarta Leone di San Marco (1405-1797)
la Sud. Prima poarta era utilizata de locuitorii orasului iar celelalte doua de
garnizoana. In centrul asezarii poate fi admirata frumoasa biserica San Nicolo,
inclusiv turnul acesteia, construite la 1100 in stil roman. Langa port atrage
privirea vechea cladire a vamii, canstruita de catre venetieni. Alte obiective
importante de vizitat se afla in afara localitatii. Unul dintre acestea este
Sanctuarul Maddonei di Frassino, monument construit in 1511 si restaurant in
1931. Un alt obiectiv de interes este parcul termal de la Cola, construit in
urma descoperirii relativ recente in zona a unui acvifer termal. De interes
major, mai ales pentru tineri si familiile cu copii, sunt parcurile de
divertisment Mouvieland si Gardaland din zona Castelnuovo. In drumul nostru
spre Malcesine am trecut pe langa majoritatea acestora dar fara a ne opri. Am
trecut, de asemenea, prin frumoasele localitati Bardolino, Garda si Torri del
Benaco, zona asupra careia ne-am propus sa revenim, deoarece meritau vizitate
mai pe indelete (foto 26 - 30).
In ziua urmatoare, am luat unul
din autobuzele de linie si ne-am intors la Bardolino. Localitatea ocupa o
foarte frumoasa pozitie intre lac si dealuri acoperite cu livezi de maslini si
vita de vie. Bardolino este de-altfel renumit pentru vinurile sale
(preponderant rosii) inca din timpul romanilor, fiind mult apreciate de Cato si
Cassiodoro, dar care au onorat si mesele lui Caesar si Catullo, toti avand in
perioada respectiva proprietati intre Verona si Sirmione. Acum, in fiecare an
intre 29 septembrie si 3 octombrie la Bardolino se desfasoara “Festivalul
strugurilor si vinului”, perioada despre care se spune ca este foarte greu sa
gasesti, ca turist, locuri de cazare. Din 1991, la Zeni s-a deschis si un muzeu
al vinului, aflat printre obiectivele turistice ale zonei. In localitate pot fi
admirate doua frumoase biserici, respectiv San Zeno, construita in secolul IX,
unul dintre putinele edificii Carolingiene din Italia, si San Severo,
construita in secolele XI-XII in stil Romanesque, cu o cripta medievala si
fresce datand din secolele XII-XIV. Din pacate, in ziua vizitei noastre toata
faleza statiunii era ocupata cu una dintre obisnuitele piete libere volante italiene
(mercato), asa incat, dupa ce am cumparat cateva mici cadouri pentru cei de
acasa, nu am mai zabovit si ne-am imbarcat pe un vapor cu destinatia Garda,
unde am ajuns dupa cca. douazeci de minute de navigatie (foto 31 - 35).
Garda este una dintre
principalele statiuni din partea sud-estica a lacului, fiind considerata si
printre cele mai populare destinatii ale turistilor care vin sa viziteze
aceasta zona. Pe pantele dealurilor dinspre Sud se poate vedea ”Rocca”, o
fortificatie construita de ostrogoti in secolul al V-lea, care a intrat mai
tarziu sub control venetian si a devenit sediul administrativ al zonei. Si-a
pierdut valoarea strategica si a fost abandonata incepand cu secolul al
XII-lea. Influentele venetienilor sunt vizibile si astazi in tot centrul
orasului, cel mai notabil fiind Palazzo del Capitano, un palat gotic de pe
malul lacului, fosta resedinta a capitaniei lacului desemnata de catre
Republica Venetia. In acelasi stil arhitectonic a fost construit si Palazzo
Fregoso care l-a gazduit pe scriitorul Mateo Bandello, despre ale carui scrieri
se spune ca ar fi constituit sursa de inspiratie a lui William Shakespeare
pentru capodopera “Romeo si Julieta”. Villa Albertini este de fapt un mic
castel inconjurat de un frumos parc, despre care se relateaza ca la 10 iunie
1848 regele Carlo Alberto a primit delegatia care i-a adus documentul de
anexare a Lombardiei la Piedmont. Alte cladiri interesante care pot fi admirate
sunt Palazzo Carlotti (1500), Palazzetto del Ponte (1700) si Villa Canossa,
despre care se spune ca a gazduit o frumoasa, dar trista poveste de dragoste
dintre Alessandra di Rudini si poetul Gabriele D'Annunzio. Villa Guarienti
(1500), este o splendida constructie renascentista amplasata in selectul
cartier San Vigilio, pe un promontoriu inconjurat de chiparosi, cu o plaja
foarte cautata. Noi nu ne-am permis acest loc, dar am facut totusi baie in lac
la plaja publica a statiunii, incalziti de soarele mai bland al dupa-amizii, am
servit apoi un dejun tardiv la una din mesele de pe frumoasa faleza a orasului
umbrita de platani, dupa care ne-am intors la Malcesine cu autobuzul (foto 36 -
40).
In urmatoarea zi am luat vaporul,
cu opriri intermediare la Limone si Torbole, pentru a vedea Riva del Garda, cea
mai mare statiune din nordul lacului, important centru turistic amplasat la
poalele muntilor Rocchetta si Brione, cel de-al doilea separand Riva de
Torbole. Riva este si un important nod rutier, printre cele mai importante
drumuri fiind cel care leaga localitatea de orasul Trento, trecand prin
frumoasa vale a Raului Sarca. Promenada de-alungul lacului si plaja orasului
sunt considerate printre cele mai frumoase parti ale sale. In imediata
vecinatate a portului se afla o fortificatie (Rocca) cu patru turnuri ascutite,
construita in secolul XII in scop de aparare, largita si modificata ulterior de
veronezul Scaligeri, apoi de milanezul Visconti, apoi de venetieni, forma
actuala fiind data de austrieci in secolul XIX, care au transformat-o in
cazarma. In prezent cladirea gazduieste muzeul municipalitatii, in care se pot
vedea cateva descoperiri arheologice, istoria orasului in diversele sale perioade
fiind sugestiv redata printr-o interesanta expozitie de fotografii. Tot in scop
de aparare a fost construit in secolul al XII-lea si Torre Apponale, un turn de
35 m care era legat de Rocca printr-un pasaj subteran. Acesta se afla amplasat
in Piazza Tre Novembre de langa lac si ofera o panorama asupra acestuia daca se
urca cele 135 de trepte. In varful turnului se afla un mic ingeras (Anzolim)
servind ca girueta si simbol totodata al orasului Riva. O alta structura de
protectie a orasului usor vizibila din centru acestuia o constituie Bastione, o
fortificatie ridicata in prima jumatate a secolului XVI, la cateva sute de
metri inaltime pe pantele Monte Rocchetta. Astazi constructia serveste ca muzeu
si restaurant cu vedere panoramica. Parasind Piazza Tre Novembre prin
frumoasele arcade construite in secolul al XIV-lea de Guglielmo de Frissoni, ne
apare in fata cladirea primariei, anterior denumita Palazzo dei Provveditori (construit
intre anii 1472 si 1485), precum si Palazzo Pretorio construit de Scaligeri in
1383. Plimbandu-ne in continuare prin vechea Porta Bruciata care se deschide
intre doua frumoase cladiri, am ajuns in scuarul San Rocco care pastreaza inca
aspectul rustic al vechiului oras Riva. Chiesa dell'Inviolata este considerata
printre cele mai frumoase biserici baroce din zona, fiind construita in 1611 cu
sprijinul lui Gaudenzio Mandruzzo, puternicul guvernator al oraselor Riva si
Arco. Incepand cu cea de-a doua jumatate a secolului XIX, Riva a devenit
populara ca statiune printre cei bogati si elitele culturale, aici venind sa-si
petreaca vacantele personalitati precum Thomas Mann, Frederick Nietzsche si
D.H. Lawrence. Deoarece intre timp se facuse foarte cald, ne-am dus la plaja
pentru a ne racori in apele lacului. Daca plaja, pe iarba, este intr-adevar
prietenoasa, nu acelasi lucru se poate spune despre intrarea in apa, plina de
pietre, care ne-au pus ceva probleme deoarece nu eram echipati cu papuci
speciali pentru acest lucru. Apa din lac era putin mai rece decat la Malcesine,
probabil din cauza apropierii fata de locul de varsare a Raului Sarca in lac.
Un element pitoresc al locului il constituie ratele care innoata in lac, dar nu
se sfiesc sa vina frecvent pe plaja pentru a cere de mancare turistilor,
plimbandu-se liber printre cerceafuri (foto 41 - 45).
Ne-am intors in Malcesine cu
autobuzul, si fiind sambata seara, am gasit orasul putin mai galagios ca de
obicei, cu mai multe orchestre stradale care au cantat pana dupa miezul noptii.
Nu ne-au deranjat insa prea tare, iar a doua zi dimineata am plecat cu un alt
autobuz spre Peschiera, unde ne rezervasem ultima noapte de cazare, deoarece
acolo exista gara, iar noi planificasem sa luam trenul in ziua urmatoare spre
Bergamo, de pe aeroportul caruia aveam intoarcea spre casa cu o cursa Blue Air.
Nu am pierdut insa ocazia de a vizita orasul. Peschiera este amplasat in sudul
lacului, fiind putin diferit ca structura fata de celelalte orase descrise
anterior, prin faptul ca centru acestuia nu se afla in apropierea promenadei la
lac, dar si prin Raul Mincio care deverseaza din lac prin doua canale, peste
care trec cele doua poduri pe sensuri diferite de circulatie, care asigura unul
intrarea iar celalalt iesirea din oras. Acesta a reprezentat un punct strategic
pentru romani, deoarece de aici se putea ajunge in Marea Adriatica,
navigandu-se pe Raul Mincio si apoi pe Raul Po. In evul mediu orasul a trecut
prin aceleasi turbulente ca si celelalte localitati de pe malul lacului, fiind
mai intai in stapanirea familiei Scaligeri din Verona, apoi a familiei rivale,
Visconti din Milano, iar mai tarziu intrand in stapanirea Republicii Venetiene.
Obiectivul turistic principal al localitatii il constituie zidul dublu de
aparare (2250 m lungime) si ruinele fortaretei. In centru poate fi admirat si
un mic palat in stil renascentist cu renumita Sala de Congrese, unde la 8
noiembrie 1917 a avut loc intrunirea aliatilor din timpul primului razboi
mondial. Dupa cca. doua ore de plimbare am inceput sa cautam plaja publica a
orasului, deoarece simteam acut nevoia unei bai in lac pentru a ne racori. Nici
la Peschiera nu am gasit o plaja prietenoasa in ceea ce priveste intrarea in
apa, iar aceasta ni s-a parut prea calda fata de cea de la Riva. Caldura prea
mare si lipsa unei umbrele ne-a facut sa nu zabovim prea mult la plaja, asa ca
am mancat ceva frugal la un bistro din apropiere si ne-am intors la pensiunea
noastra sa ne odihnim o ora, deoarece seara aveam bilete la Arena din Verona pentru
a vedea “La Traviata” de Giuseppe Verdi (foto 46 - 50).
Intre Peschiera si Verona sunt
numai 29,5 km, asa incat nu puteam rata ocazia sa vedem in ultima seara a
sejurului nostru in Italia un spectacol la celebra Arena, unde intre 24 iunie
si 28 august 2016 este programat sa se desfasoare cel de-al 94-lea Festival de
Opera. La Verona am mers cu un autobuz de linie, spectacolul incepand la ora
20.00, iar pentru intoarcerea autobuzului prevazuta in afara orelor de program
(la 24.00) ne-am rezervat anticipat doua locuri la o agentie locala de turism,
de unde ne-am procurat si cele mai ieftine bilete de intrare la spectacol (25
euro, fara loc rezervat, pe scarile de piatre din sectoarele C - F). Pentru
comparatie, trebuie spus ca locurile numerotate de la stal au preturi cuprinse
intre 200 si 100 euro. Ajungand la Verona cu doar o ora inainte de inceperea
spectacolului nu am avut timp sa vizitam orasul, dar fusesem aici cu mai multi
ani inainte. Am revazut insa Piazza Bra din imediata vecinatate a Arenei, cu
cele doua frumoase palate care o marginesc, respectiv Palazzo della Gran
Guardia, o cladire istorica impresionanta, folosita astazi pentru expozitii si
evenimente culturale si Palazzo Barbieri, sediul municipalitatii din Verona, si
am facut cativa pasi pe Via Mazzini, principala artera pietonala a orasului.
Ne-am reintors apoi pentru a ne cauta doua locuri pe treptele de piatra din partea
de sus a Arenei. Pentru a sta mai confortabil, am mai cheltuit 4 euro pentru a
ne procura doua pernute din burete, pe care le-am luat ulterior cu noi acasa ca
amintire, caci aveau inscriptionata sigla Arenei din Verona. Spectacolul in sine
a fost remarcabil, Traviata avand printre cele mai frumoase arii din creatia
lui Verdi, totusi acustica in sistemul open-air nu s-a ridicat la nivelul celei
dintr-o sala de concerte. Cu toate ca circulatia era restrictionata in zona
arenei, se mai auzea din cand in cand cate un zgomot de motocicleta ambaland pe
strazile invecinate, sau acordurile mai slabe ale unei alte orchestre de la
terasele din centrul orasului. Ceea ce ne-a impresionat insa cu adevarat a fost
regia si scenografia spectacolului, care la maniera prezentata nu puteau fi
realizate decat pentru o scena de proportiile Arenei. Desigur, te impresioneaza
putin si atmosfera locului, constientizand faptul ca te afli intr-un amfiteatru
roman construit in anul 30 d.Hr., unde primul spectacol de opera (Aida) s-a
tinut pe 10 august 1913, pentru a marca 100 de ani de la nasterea lui Verdi. De
atunci spectacolele au continuat an de an, cu exceptia perioadelor 1915–1918 si
1940–1945, cand Europa a suferit convulsiile celor doua razboaie mondiale.
Pentru a avea spectatori pe durata festivalurilor (Arena dispune in prezent de
15.000 de locuri), italienii fac eforturi remarcabile de promovare si
marketing, in special printre turistii din regiunea Venetto dar si din alte
parti ale Italiei, precum si in strainatate, asigurand prin agentiile lor de
turism autocare pentru transport in diverse variante de excursii. Nu cred ca
vom mai avea ocazia sa revenim la Arena din Verona, dar ne-am bucurat ca am putut
acum sa o vedem “in functiune”, si cred sincer ca cel putin odata in viata merita
sa faci acest lucru, ca un pios act de cultura (foto 51 - 55).
