Scurt istoric si cate ceva in plus despre statiunea balneara Techirghiol

 

Înainte de a se numi Techirghiol (Lacul lui Techir), el s-a numit Tekfur Golu (Lacul vărgat) şi chiar Tekfur Koy (Satul vărgat). Termenul de vărgat îi vine de la culoarea stranie pe care o are lacul adesea vălurit. În 1560 Tekfur-koy era o localitate importantă a Dobrogei otomane, reşedinţă de caza (unitate administrativă asemănătoare plasei). Aceste lucruri se cunosc din două firmane ale sultanului Soliman  Magnificul, documente adresate domnitorului Moldovei Alexandru Lăpuşneanu, în care se făcea referire la câteva aşezări din Dobrogea. Techirghiolul are o istorie fascinantă, beneficiind de existenta unor condiții naturale deosebite. Climatul, nămolul sapropelic și apa sărată a Lacului Techirghiol fac din aceasta stațiune balneară cunoscută din anul 1899 o destinație faimoasă cu o atmosferă tămăduitoare. Aflată la 15 km de Constanța și la numai 3 km de țărmul Mării Negre, stațiunea este amplasată într-o regiune de stepă dobrogeană. Mărturiile existenței și continuității oamenilor pe aceste meleaguri sunt constituite din descoperiri arheologice efectuate de către Vasile Pârvan încă din 1924, cand a încercat să stabilească trecutul acestor regiuni. În oraș există zone care poartă urmele arheologice ale culturii Hamangia-Cernavodă și amprentele istoriei rămase în aceste locuri: monedele din vremea Imperiului Roman, documentele din perioada otomană, acte aparținând lui Mihail Kogălniceanu, casa și azilul construite de Constantin Tănase, dar și casele de vacanță ale familiilor lui Mircea Eliade, Cezar Petrescu, Tudor Arghezi s.a. Încă din anul 1854 există primele înscrisuri despre calitătile terapeutice ale nămolului, când un comandant otoman își vindecă brațul bolnav. Techirghiolul este cunoscut ca și stațiune balneară din anul 1899. Atunci s-a inaugurat Azilul maritim Techirghiol, cu paturi și instalații pentru băi cu nămol. Techirghiol a devenit cu timpul un traseu de vacanță pentru intelectualii vremii. În paralel cu dezvoltatea Mamaiei, Techirghiol devine o destinație a oamenilor din lumea bună, interesați de calitătile terapeutice ale lacului cu „băi reci“. Familiile scriitorilor Cezar Petrescu și Tudor Arghezi erau oaspeți de vară ai stațiunii. Camil Petrescu și-a plasat o parte a acțiunii romanului său “Patul lui Procust” în Techirghiol, acțiune desfășurată între anii 1926 și 1928, și a redat prin cuvânt substanța personagiilor din acel interval de timp. Unul dintre noii “locuitori” ai Techirghiolului, după reformele de împroprietărire a fost și Mihail Kogălniceanu, care cumpără pământ și imobile în jurul lacului și care a și construit o fântână publică în localitate. Printre proeminenții locuitori ai Techirghiolului se număra Mircea Eliade, ai cărui părinți dețineau din 1906, o casă de vacanță în Techirghiol – Vila Claudia. Un alt proeminent binefăcător a fost marele artist Constantin Tănase. Acesta construieste un Sanatoriu pentru artiști (Vila Scena), contribuie financial la clădirea Căminului Cultural și la construcția bisericii Sf. Ilie. În 1894 Ministerul Agriculturii și Domeniilor vinde Societății de binefacere Eforia Spitalelor Civile din București 100 ha la marginea lacului, acesta reprezentand și primul pas în constituirea stațiunii balneare. Lacul Techirghiol, cel mai întins lac salin din România, cu lungimea de 7.500 m, adâncimea de maximum 9 metri și salinitatea de peste 90 g/l este cunoscut pentru calitățile apei sărate (mineralizate) și a nămolului sapropelic, folosit în tratarea diferitelor maladii. Fauna nevertebratelor ce populează lacul Techirghiol este dominată de crustaceul Artemia salină, care împreună cu alga Cladophora cristalină furnizează materia primă pentru producerea nămolului sapropelic cu componenți minerali activi care îi dau o valoare terapeutică deosebită. Apa sărată a lacului Techirghiol este puternic hipertonă, deoarece lacul Techirghiol este un fost golf maritim izolat de mare printr-o fâșie de nisip, ceea ce a condus în timp, la o puternică concentrare a sărurilor din apa de mare, în condițiile climatului arid al zonei. Apa lacului fiind atât de concentrată, nu se poate folosi simplă decât în cura externă, pentru băi, atât reci, cât și calde la bazin sau la cadă. Apa își exercită efectul terapeutic prin temperatura sa, prin compoziția sa chimică și prin densitatea sa crescută ce determină o forță arhimedică mai ridicată decât apa simplă, cu o senzație de descărcare a greutății accentuate a membrului sau a corpului cufundat în ea. In prezent, statiunea balneara Techirghiol beneficiaza de doua sanatorii balneare si de recuperare medicala (in afara de sanatoriul Sf. Pantelimon din incinta Manastirii Sf. Maria), dotate cu cele mai moderne baze de tratament balneo – fizio – kinetic din ţară noastră. In afara acestora exista “Baile reci”, cu plaje bine intretinute pe malul lacului, folosite de multi turisti si majoritatea localnicilor. Plimbandu-ne in aceasta vara prin statiune, am remarcat că algele de la malul acestuia au capatat culoarea roz. Biologii spun că lacul și-ar putea păstra această culoare pe tot parcursul verii și au explicat că responsabilă este o algă ce se găsește de obicei în Africa sau America. Nu este o algă toxică, ci o algă primitivă, halofilă, adică rezistentă la conținutul ridicat de salinitate. Acest tip de algă are nevoie de multă căldură, astfel că, de îndată ce vremea se va răci, va muri și, odată cu ea, va dispărea și culoarea roz a lacului. In cele doua saptamani de tratament petrecute impreuna cu sotia la unul dintre sanatoriile statiunii (CORPORE SANO) ne-am convins de seriozitatea cu care sunt tratate afectiunile medicale de catre intreg personalul sanatoriului, asociindu-se impachetarile cu namol, cu hidro-kineto-terapia in bazinul cu apa sarata, kineto-terapia si fizio-terapia cu aparatura ultra-moderna de tratament. Daca pe parcursul tartamentului ai probleme de natura medicala, exista aici un medic primar de toata isprava, dr. Mihai Mihaela, care, in cazul nostru ne-a ajustat tratamentul atunci cand a fost cazul si ne-a ajutat sa depasim momentele dificile. In orele libere de seara te poti plimba prin parcul orasului dezvoltat de-alungul celor doua faleze (una joasa si una inalta) in jurul lacului, dominate de somptuasa cladire a manastirii Sfanta Maria. In lunile de vara sunt organizate in apropierea falezei tot felul de manifestari artistice prin aducerea unor formatii si ansambluri artistice din Constanta si alte orase ale tarii, sau manifestari culinare, precum festivalul placintelor, al baclavalelor si multe altele. Ne-a placut si vom reveni si in anii urmatori in aceasta statiune linistita si odihnitoare, caci dupa o anumita varsta, odata inceput tratamentul de ameliorare al afectiunilor reumatismale degenerative, trebuie sa-l continui an de an daca doresti sa-ti mentii sanatatea.

Romania inteligenta

Diaspora romaneasca nu cuprinde doar zidari, culegatori de sparanghel, de capsuni, sau macelari in abatoarele de carne din tarile occidentale. Sunt mult mai putin cunoscuti tinerii care pleaca de timpuriu in universitatile din vest sa-si completeze studiile si apoi raman acolo pentru a lucra, afirmandu-se prin inteligenta si perseverenta. Ca un paradox, in ciuda sistemului romanesc de invatamant deficitar la multe capitole, an de an elevii din scolile romanesti cuceresc medalii la olimpiadele internationale. Doar un singur exemplu: Rareș Darius Buhai, elev în clasa a XII-a la Colegiul Național „Liviu Rebreanu” din Bistrita, a devenit al doilea cel mai medaliat elev din toate timpurile dupa ce a cucerit a patra medalie de aur la Olimpiada Internaționala de Informatica desfasurata la Almaty (Kazahstan), in perioada 26 iulie – 1 august 2019, reunind 324 de competitori din 84 de tari. O alta categorie o constituie cei ce si-au facut studiile in tara si prin munca sustinuta s-au afirmat in cadrul firmelor la care erau angajati, preluand conducerea unor filiale din strainatate in calitate de CEO. O ultima categorie o formeaza asa-numitii “self-made man”, care prin eforturi proprii s-au remarcat in domeniile lor de activitate. In continuare sunt prezentate doar cateva exemple de romani care s-au realizat in strainatate, atat profesional cat si financiar, pe masura muncii, inteligentei si talentului lor, conducand cu succes departamente, sau afaceri infloritoare. Pentru credibilitatea informatiilor oferite, se indica si site-urile de web de unde au fost preluate. Pentru respectarea adevarului, mai trebuie sa mentionez faptul ca acest proiect a fost inceput de Irina, sotia mea, care a strans majoritatea datele brute din Internet, eu fiind doar cel ce a facut completarile si editarea in forma actuala.

Nadia Crisan

A invatat la Liceul Teoretic Nicolae Balcescu, Cluj-Napoca

A studiat la Fletcher School of Law and Diplomacy

A lucrat la McGuireWoods Consulting

A fost Managing Director la McGuireWoods.

A fost Senior Vice President la McGuireWoods Consulting

Din martie 2020 lucreaza ca Executive Director la Princeton University, Woodrow Wilson School of Public and International Affairs

https://spia.princeton.edu/staff/ccrisan

Catalina Achim

Absolventa a Universitatii Bucuresti, BS -1988 si MS - 1989

PhD - 1998 la Carnegie Mellon University, Pittsburgh, PA

Postdoctoral fellow, 1999–2001 la Harvard University, Cambridge, MA

Din 2012 este Profesor titular de Chimie la Carnegie Mellon University

www.chem.cmu.edu/groups/achim/group/achim.html

Daniela L. Rus

A absolvit Liceul Teoretic Nicolae Balcescu, Cluj-Napoca

Absolventa a Cornell University, PhD – 1993

Postdoctoral fellow, 2002 MacArthur School, 2009 IEEE, 2015 ACM

Si-a inceput  cariera academica ca asistent, asociat si apoi profesor titular la Computer Science Department, Dartmouth College

In prezent este Director al MIT Computer Science and Artificial Intelligence Laboratory (CSAIL) and head of its Distributed Robotics Lab.

https://www.csail.mit.edu/person/daniela-rus

Adrian Bejan

Dupa absolvirea liceului din Galati, la 19 ani, a castigat o bursa la Massachusetts Institute of Technology in Cambridge. In 1972 a obtinut gradul academic de BS si apoi MS, ca membru al cursului special de Inginerie Mecanica. A absolvit MIT in 1975 (PhD) cu teza intitulata "Improved thermal design of the cryogenic cooling system for a superconducting synchronous generator". Intre 1976 si 1978 Bejan a lucrat ca cercetator asociat la University of California Berkeley, iar din 1978 primeste un post la Department of Mechanical Engineering at the University of Colorado in Boulder. In 1982 Bejan publica prima sa carte, “Entropy Generation Through Heat and Fluid Flow”, iar in 1984 publica “Convection Heat Transfer”. In acelasi an este numit profesor titular la Duck University. Intre 1992 si 1996 Bejan publica alte patru carti. Din 2011 devine membru al Societatii Americane de Inginerie Mecanica. In 2018 primeste Benjamin Franklin Medal in Mechanical Engineering de la Franklin Institute of Philadelphia. In 2019, la Berlin, Fundatia Humbold il recompenseaza cu Humboldt Research Award pentru realizarile obtinute pana in prezent. Pe 20 Februarie 2020, in Durham, Guvernul Francez il recompenseaza pe profesorul Bejan cu titlul de “Knight of the French Order of Academic Palms” (https://en.wikipedia.org/wiki/Adrian_Bejan).

Angela Cretu 

Absolventa a Facultatii de Cibernetica, Statistica si Informatica Economica din cadrul ASE, Cretu a urmat si cursurile unui program de educatie manageriala in cadrul London School of Economics. In anul 1998, Angela Crețu s-a angajat la AVON, companiei americane cu activitati in vanzarile directe de produse cosmetice, ca sales manager. In câţiva ani a preluat conducerea operatiunilor de pe piata din România, functie pe care a ocupat-o patru ani si jumatate. In ultima parte a mandatului de conducere a Avon Romania se ocupa si de coordonarea pe plan regional a operaţiunilor companiei. In februarie 2015, Angelei Creţu i s-au extins atributiile, fiind numita si director general pentru Turcia si Rusia, dar şi vicepresedinte in Africa si Orientul Mijlociu, devenind una dintre cele mai bine platite romance din istorie si cea mai bine pozitionata romancă expatriata la momentul actual. La inceputul lui 2017, reprezentantii Avon au anuntat ca Angela Cretu a preluat din ianuarie conducerea companiei la nivel global, cu excepţia pietelor din America Latina, dupa ce a in ultimii trei ani a fost vicepresedinte al grupului Avon si CEO pentru Europa Centrala si de Est, fiind responsabila de 18 tari din regiune. Numirea romancei a venit pe fondul preluarii Avon de catre gigantul brazilian Natura, care detine deja The Body Shop şi Aesop. Noua companie va avea venituri anuale de peste 10 miliarde dolari.

https://www.businessmagazin.ro/actualitate/povestea-romancei-ce-are-pe-mana-o-afacere-de-miliarde-de-euro-si-mii-de-angajati-pe-tot-globul-18754733.

Bogdan Danila

Este primul român care a reuşit să primească o stea Michelin, cea mai importantă distincţie în domeniu gastronomic. Danila a adunat în portofoliu, de-a lungul a aproape două decenii de carieră în gastronomia fină, o adevărată constelaţie de stele Michelin. Este vorba de încununările obţinute de restaurantele la care el a lucrat. Cea mai importantă însă dintre stelele de pe cerul gastronomiei mondiale este pentru cheful român cea pe care a obţinut-o el însuşi, pentru restaurantul Clocktower din New York, din poziţia de executive chef. Si-a început cariera de bucătar în 2001, la Dublin în Irlanda, reuşind să obţina o poziţie la restaurantul Patrick Guilbaud, decorat cu două stele Michelin. A petrecut în total şapte ani în Irlanda, perioadă în care a lucrat pentru patru dintre cele mai importante restaurante din Dublin, capitala ţării, toate încununate de inspectorii Michelin cu cel puţin o stea. După un interviu la Londra a reuşit să obţină o poziţie de sous chef la restaurantul Gordon Ramsay (cu trei stele Michelin). După şase ani petrecuţi în restaurantele din grupul Gordon Ramsay a fost abordat de Jason Atherton (chef britanic şi restaurator) să deschid un restaurant la New York. A ajuns la New York în ianuarie 2015, cu două luni înainte de deschiderea hotelului de cinci stele Edition şi a restauratului The Clocktower din incintă, restaurant a cărui bucătărie Bogdan Dănilă avea să o coordoneze ca executive chef. În ianuarie 2019 a fost abordat de grupul britanic D&D să preiau poziţia de group executive chef pentru America de Nord, pozitie pe care o detine si in prezent.

https://da.zf.ro/dupa-afaceri/gastronomie/este-primul-roman-care-a-reusit-sa-primeasca-o-stea-michelin-cea-mai-importanta-distinctie-in-domeniu-care-este-povestea-lui-si-cum-a-reusit-sa-ii-convinga-pe-cei-mai-duri-critici-culinari-din-lume-18631815.

Lori Oroşan 

A lucrat timp de 13 ani pentru suedezii de la H&M pe mai multe pieţe din lume, a fost recrutată de brandul francez de lux Chanel. Ea ocupă de la începutul anului 2020 poziţia de head of real-estate planning and development pentru China (mainland), Hong Kong şi Macau, conform informaţiilor publicate de ea pe reţeaua de socializare de businesss Linkedin. Chanel este unul dintre cele mai importante branduri din lume, activ atât pe segmentul de modă, cât şi pe cel de beauty. Marca fondată de Coco Chanel în urmă cu mai bine de un secol a avut în 2018 afaceri de 11,1 mld. dolari, plus 13%. https://www.zf.ro/companii/lori-orosan-a-fost-recrutata-de-chanel-pentru-a-se-ocupa-de-dezvoltarea-din-china-a-brandului-de-lux-18708978. 

Nico de Transilvania

Promovează folclorul românesc în cluburile din Anglia. Anul 2017 a fost unul bun pentru cunoscutul DJ internaţional și antreprenor cultural Nico de Transilvania. Românca stabilită în Anglia a reușit să își lanseze EP-ul de debut şi, în acelaşi timp, propria casă de producţie. Intitulat ”Be One”, primul ei album îi trădează pasiunea pentru ritmurile româneşti şi balcanice tradiţionale, dar şi pentru muzica electronică. Intr-un interviu acordat in 2017 reporterului roman Claudiu Sulea in legatura cu campania “Muzică Without Frontiers” lansata de Nico pe Kickstarter, aceasta a declarant: “Muzică Without Frontiers a început inițial ca un concept pentru evenimente. Primul eveniment cu acest nume a avut loc în Brighton, unde locuiesc acum și unde am organizat petreceri timp de 4 ani, începând cu “Balkaneasca”, apoi “Super Mishto” și, cel mai recent, “Muzică Without Frontiers”. Acum doi ani s-a transformat într-un radio show, iar recent în Casă de Producții unde mi-am lansat și noul EP. Intenționez să lucrez cu acest concept “Fără Frontiere” cât mai des și să colaborez cu artiști nu doar din România sau Anglia, ci și din lumea întreagă, din diferite domenii artistice, cu background cultural”. https://dispersie.ro/nico-de-transilvania-am-vrut-ca-brandul-muzica-without-frontiers-sa-fie-legat-de-romania/.

Calin Rovinescu

Preşedintele şi CEO-ul Air Canada, Călin Rovinescu, a fost numit in 2019 CEO-ul şi strategul anului de publicaţia The Globe şi Mail's Report. Este a doua oară când Rovinescu a fost ales CEO-ului anului în Canada. „Viziunea îndrăzneaţă a lui Călin a ghidat transformarea de succes a Air Canada în ultimul deceniu. Un lider înnăscut, el a instaurat o gândire antreprenorială în organizaţie, concomitent cu luarea unor decizii strategice care au deblocat potenţialul operatorului aerian. Boardul Air Canada îl felicită pe Calin pentru onoarea de a fi numit CEO-ul anului pentru a doua oară şi ca strateg al anului de liderul publicaţiilor naţionale ale Canadei”, a spus Vagn Sørensen, preşedinte al consiliului director al Air Canada, potrivit Business Insider. Air Canada este cel mai mare operator domestic şi internaţional al Canadei, deservind 220 de aeroporturi pe şase continente. Operatorul aerian a avut în 2018, 51 de milioane de clienţi. Veniturile din compensaţii ale CEO-ului Air Canada au ajuns anul trecut la 11,5 milioane de dolari, în creştere cu 28% faţă de anul 2017, Călin Rovinescu fiind unul dintre cel mai bine plătiţi executivi din aviaţia mondială. Deşi este CEO al companiei din 2009, întreaga carieră a lui Rovinescu este legată de istoria Air Canada. La 31 de ani, când era avocat în cadrul firmei Stikenan Elliott, a fost consilierul responsabil cu privatizarea liniei aeriene, încheiată în 1988. În 1999, a împiedicat preluarea ostilă a companiei de Onex Corp, devenind până în 2000 indispensabil pentru Robert Milton, şeful din acea vreme al Air Canada. Milton l-a rugat pe Rovinescu, pe atunci managing partner al firmei de avocatură, să se alăture companiei, relatează presa canadiană. Procesele de restructurare a companiei din perioada 2003-2004 se numără printre provocările cărora românul le-a făcut faţă. Experienţa restructurării din perioada 2003-2004 l-a determinat pe Rovinescu să conducă Air Canada spre profit, cinci ani mai târziu, când s-a întors la conducerea companiei în calitate de CEO, la data de 1 aprilie 2009. Ascensiunea românului nu s-a oprit aici: în 2012 a fost ales preşedinte al consiliului executiv al Star Alliance, cea mai mare alianţă mondială a companiilor aeriene, urmând ca, timp de doi ani, să conducă întâlnirile boardului, să realizeze strategia alianţei şi să dea votul în in ceea ce priveşte intrarea sau nu a unei companii aeriene în cadrul Star Alliance. https://www.businessmagazin.ro/actualitate/a-plecat-din-tara-doar-cu-hainele-de-pe-el-iar-acum-este-votat-pentru-a-doua-oara-drept-cel-mai-bun-ceo-din-canada-18644449.

Adrian Ghenie

Nascut la Baia Mare in 1997, Adrian Ghenie este un pictor roman contemporan care locuieste la Berlin, unde este considerat unul dintre reprezentantii noului val al artei vizuale românești. In 2001 a absolvit Universitatea de Arte din Cluj Napoca și a fondat în 2005, împreună cu Mihai Pop, Galeria Plan B, extinsă ulterior și în Berlin. A organizat pavilionul românesc la Bienala de la Veneția din 2007, iar în 2008 a deschis un spațiu expozițional permanent la Berlin, o premieră pentru o galerie românească în străinătate. A reprezentat din nou Romania la Bienala de la Venetia din 2015 cu proiectul intitulat “Darvin’s Room”. A expus in cateva din marile muzee ale lumii, precum Centrul Pompidou din Paris, Muzeul de Arte Moderne din San Francisco, Muzeul Hammer si Muzeul de Arta Contemporana din Los Angeles si Muzeul Municipal de Arta Moderna din Ghent (SMAK). Tablourile sale vandute  la licitațiile de artă contemporană organizate la Londra de casa de licitații Sotheby’s au fost foarte bine cotate, unele atingand cifre record, precum tabloul "The Sunflowers in 1937" , pictura inspirată de lucrarea celebrului Pictor Vincent Van Gogh “Floarea Soarelui”, vanduta in 2016 la prețul de 3.117.000 de lire sterline. Lucrarea “Lidless Eye”, datată 2016-2018, a pictorului român Adrian Ghenie a fost vândută in 2019, la Hong Kong, într-o licitație a casei Sotheby's, pentru prețul final de 54,92 milioane de dolari Hong Kong, echivalentul a 6 milioane de euro. https://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Ghenie.

Mihai Radu

A plecat din România acum aproape patru decenii, cu destinaţia New York. Cu multă muncă şi un dram de noroc, a reuşit să îşi construiască în oraşul care nu doarme niciodată o carieră în arhitectură, deşi atunci când plecase din ţară era abia in anul II la Facultate. Mihai Radu a lucrat alături de unul dintre cei mai mari arhitecţi ai lumii – I.M. Pei –, dar şi în cadrul unor birouri care au pus pe scena mondială proiecte comerciale, de office sau rezidenţiale menite să schimbe faţa locurilor care le găzduiesc. După o vreme însă, a decis că nu e suficient, aşa că şi-a deschis propriul lui birou de arhitectură în New York. Acum, amprenta sa stă pe clădiri desenate pentru ONU, universitatea NYU sau Banca Mondială, biroul de arhitectură ce poartă numele fondatorului având an de an circa 40 de proiecte. Deşi îşi promisese că nu o va face, mai târziu s-a întors, partial, acasă, la Bucureşti, unde a deschis un alt birou. https://www.zf.ro/eveniment/povestea-romanului-care-si-a-construit-o-cariera-in-arhitectura-la-new-york-amprenta-sa-sta-pe-cladiri-desenate-pentru-onu-universitatea-nyu-sau-banca-mondiala-18591104.

Cristian Macelaru

Dirijorul român Cristian Măcelaru va prelua conducerea Orchestrei naţionale a Franţei începând cu data de 1 septembrie 2021, anunţă France Musique.

Dirijorul în vârstă de 39 de ani îi va urma la pupitrul Orchestrei naţionale a Franţei francezului Emmanuel Krivine, care a petrecut patru sezoane la conducerea reputatului ansamblu. ”Orchestra naţională a Franţei s-a îndrăgostit de stilul său toamna trecută când a venit să dirijeze un program alcătuit din piese moderne şi contemporane”, a declarat pentru France Musique, Michel Orier, director muzical pentru Radio France. ”După acest concert, muzicienii au cerut să mai poată lucra cu el şi pentru repertoriul orchestrei, alcătuit din muzică franceză şi mari lucrări. A revenit în luna iulie pentru un concert cu «La Valse», de Ravel şi Simfonia a 9-a de Dvorák. Sentimentele au rămas aceleaşi”, a arătat francezul. Nascut la Timişoara, Cristian Măcelaru a studiat în primii ani vioara. A fost cel mai tânăr prim-violonist al Orchestrei simfonice din Miami, în Statele Unite, unde a început să dirijeze. A ajuns cunoscut după ce a condus Chicago Symphony Orchestra ca înlocuitor al lui Pierre Boulez. Cariera sa de dirijor s-a desfăşurat mai ales în Statele Unite. A câştigat competiţia Solti pentru tineri dirijori, în 2012 şi Premiul pentru dirijori Solti, în 2014. Dirijează în mod regulat Orchestra din Philadelphia, Chicago Symphony, Filarmonica din New York, Filarmonica din Los Angeles, Orchestra Simfonică Naţională, San Francisco Symphony, Saint Louis Symphony, Toronto Symphony şi Detroit Symphony. În sezonul 2016/17, a condus Symphonieorchester des Bayerischen Rundfunks în două programe separate şi a debutat cu Royal Concertgebouw Orchestra, WDR Sinfonieorchester Köln, Weimar Staatskapelle, Royal Flemish Philharmonic şi New Japan Philharmonic cu Anne-Sophie Mutter ca solistă. Este directorul muzical al festivalului de muzică contemporană de la Cabrillo, în California. https://www.zf.ro/profesii/cine-este-cristian-macelaru-romanul-care-va-conduce-celebra-orchestra-nationala-a-frantei-18572246.

Ciprian Suta

Este un executiv român in varsta de 41 de ani ce fost numit la conducerea gigantului auto american General Motors pentru filiala din Rusia şi statele CIS: noua poziţie este prima la nivel de managing director peste mai multe pieţe, numire ce a intrat în vigoare începând cu 1 octombrie 2019. Executivul român s-a mutat astfel la Moscova, unde va avea ca obiectiv să aducă în atenţia clienţilor din aceste pieţe maşinile de lux Cadillac şi vehiculele sub brandul Chevrolet, şi astfel să majoreze vânzările companiei, potrivit unui anunţ făcut de General Motors Rusia. Andy Dunstan, preşedintele şi managing director pentru pieţe strategice, alianţe şi distribuitori în cadrul General Motors, a spus că executivul român vine pe noua poziţie cu experienţă vastă în zona comercială a businessului, după ce a deţinut o serie de funcţii în domeniu, atât pe segmentul premium, cât şi pe cel mass market în Europa. https://www.zf.ro/companii/ciprian-suta-41-ani-executiv-roman-numit-conducerea-gigantului-auto-american-general-motors-rusia-statele-cis-pozitie-prima-nivel-managing-director-peste-multe-piete-18553812.

Iulian Baba

Este studentul care construiește case inteligente: „Cel mai mult am învățat să nu ne dăm bătuți când apar situații dificile” marturiseste Iulian. O casă fără facturi la gaze, lumină și apă. În plus, locuința produce mai multă energie electrică decât consumă și este dotată și cu un sistem de asistență vocală prin care locatarul poate afla temperatura interioară, poate accesa sistemul de control al iluminatului și poate acționa sistemele de închidere și deschidere ale ușilor și ferestrelor. Pare o idee ce ține de domeniul viitorului, însă un ONG studențesc proiectează și construiește astfel de case de câțiva ani deja. Este vorba despre echipa EFdeN, care a reprezentat România la două ediții ale celei mai importante competiții mondiale pentru case solare – Solar Decathlon – în Versailles (2014) și Dubai (2018) – unde a primit numeroase premii. Înființat în 2013, EFdeN oferă o platformă unde mai mult de 800 de studenți din universitățile românești și-au pus în practică ideile și au lucrat împreună pentru a construi diverse produse verzi, printre care și case inteligente, sustenabile. https://republica.ro/iulian-baba-studentul-care-construieste-case-inteligente-zcel-mai-mult-am-invatat-sa-nu-ne-dam-batuti_2.

Sebastian Dobrincu

Este un antreprenor născut la Botoşani şi care a urmat liceul la Bucureşti. Dobrincu a depasit de curand varsta de 20 de ani şi a înfiinţat, în SUA, o firmă care sincronizează platformele de social media; printre clienţii săi sunt mulţi artişti, precum Selena Gomez şi Justin Bieber. Mark Zuckerberg l-a invitat la Menlo Park, la sediul Facebook, pentru că dorea să-l cunoască. Tim Cook l-a invitat, la rândul său, la Cupertino când Dobrincu avea doar 18 ani; ambele întâlniri s-au dovedit a fi încercări de recrutare, scriu cei de la Forbes, pe care Dobrincu le-a refuzat. Aventura sa ca programator a început la vârsta de 8 ani, când a fost fascinat de un fişier cu coduri care generau un joc de calculator. La 11 ani, Sebastian Dobrincu avea deja primul job plătit, după ce a intrat în legătură cu cel mai mare dealer din SUA de yacht-uri şi bărci pe care l-a ajutat să îşi facă un site, scrie ZF. În urmă cu trei ani, în timp ce se afla la New York, unde locuieşte şi în prezent, tânărul a avut o idee de milioane pe care a şi pus-o în practică înfiinţând firma Storyheap, care sincronizează reţelele de social media. A făcut o serie de cercetări în urma cărora a observat că nimeni nu s-a aplecat spre rezolvarea acestei probleme, astfel că a încercat să dezvolte un proiect cu mare potenţial de afaceri. Ulterior, el a mai fondat alte companii precum Brandmates sau Owlmetrics, ambele specializate în analiza datelor din social media. https://www.businessmagazin.ro/actualitate/povestea-romanului-care-i-a-refuzat-pe-mark-zuckerberg-si-bill-gates-a-fost-cel-mai-tanar-milionar-din-silicon-valley-18142109.

Iulia Isaev

Soprana Iulia Isaev este una din tinerele voci formate în România, care a dus peste tot în lume tradiția școlii românești de canto, fiind invitată să cânte pe cele mai importante scene lirice. Absolventă a Universității Naționale de Muzică din București, și-a perfecționat arta cântului sub îndrumarea renumitei artiste și distinse profesoare Arta Florescu. Este laureată a mai multor concursuri internaționale de canto: Loire Atlantique, Nantes-Franța, G. Enescu – București și M-ma Butterfly, Barcelona-Spania, unde a obținut premiul întâi. Imediat după absolvire a debutat la Opera Națională din București în rolurile Micaela (Carmen)-Bizet, Pamina (Flautul fermecat)- Mozart, Mimi (La Boheme)-Puccini, Nedda (Paiațe)-Leoncavallo și Cio-cio-san (M-ma Butterfly)-Puccini și în același timp și-a început cariera internațională, fiind invitată la Viena să interpreteze rolul Donnei Anna (Don Giovanni)- Mozart, într-un spectacol regizat de Franco Zeffirelli. Acest rol i-a adus nenumărate satisfacții profesionale și i-a prilejuit apariția în diferite montări, pe scene din Europa și Asia. Repertoriul său cuprinde roluri lirice, precum: Micaela (Carmen), Mimi (La Boheme), Liu (Turandot), Donna Anna (Don Giovanni), Contessa (Nunta lui Figaro), Fiordiligi (Cosi fan tutte), Nedda (Paiate), Pamina (Flautul fermecat), cât și roluri lirico spinte, precum: Marguerite (Faust), Tatiana (Evgeni Oneghin), Desdemona (Otello), Alice Ford (Falstaff), Manon (Manon Lescaut), Floria Tosca (Tosca). A susținut  numeroase concerte vocal simfonice în săli de prestigiu precum: Concertgebow din Amsterdam (Verdi Requiem), în sala de concerte Megaron din Atena (La Mort du Cleopatra-Berlioz), la Teatro Massimo din Palermo (Ein Deutche Requiem-Brahms), la Theatre Champs-Elysees din Paris și în Sala Filarmonicii din Koln (Mozart Requiem) etc. În stagiunea 2015/2016, a colaborat cu Metropolitan Opera din New York pentru două producții, Tannhauser de Wagner și Manon Lescaut de Puccini, iar in stagiunea 2016-2017 continuă cu operele Manon Lescaut de Puccini și  Evgheni Oneghin de Ceaikovsky. https://operanb.ro/artist/iulia-isaev/.

Alexandra Dariescu

Este o pianistă solo de origine română născut în Iași, în 1985, unde a urmat cursurile Liceului de Artă „Octav Băncilă”. Prima ei interpretare a avut loc la vârsta de nouă ani, cu Orchestra Simfonică din Chișinău. La 17 ani, i-a fost acordată o bursă la Pocklington School din Marea Britanie. La 18 ani s-a mutat în Manchester pentru studii la Royal Northern College of Music. Ulterior, a primit diploma de master de la Guildhall School of Music and Drama. Dariescu a concertat alături de orchestre precum BBC Symphony Orchestra, Orchestra Filarmonicii din Londra, Royal Liverpool Philharmonic, European Union Youth Orchestra, Orchestre Symphonique de Québec și Sichuan Symphony Orchestra. In prezent Alexandra Dariescu este unul dintre cei mai apreciați artiști români peste hotare. Pianista născută în Iași a cucerit întreaga lume cu stilul său fermecător de a mângâia pianul și a cântat pe cele mai mari scene ale lumii, printre care Royal Albert Hall sau Carnegie Hall. https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandra_Dariescu.

Razvan Stoica

Nascut intr-o familie cu traditie muzicala, Razvan Stoica a primit primele sale lectii de vioara la varsta de 5 ani de la tatal sau. Dupa ce a absolvit in Bucuresti liceul de muzica, si-a continuat studiile la Amsterdam cu renumitul violinist Ilya Grubert. In timpul anilor de studentie a urmat masterclasess cu Ivry Gitlis, Igor Oistrakh, Zakhar Bron and Krzysztof Wegrzyn. Răzvan Stoica a câştigat în 2013 premiul New Talent la Bratislava, cea mai importantă competiţie dedicată tinerilor muzicieni, fiind primul muzician român cu o asemenea performanţă în istoria acestui concurs iniţiat de Sir Yehudi Menuhin. Are în palmares peste 30 de premii naţionale şi internaţionale, iar din 2009 cântă pe vioara Stradivarius ex – Ernst din 1729, câştigată în urma concursului Strad Prize, de la Salzburg, unde a avut 170 de contracandidaţi. Din 1996 cântă alături de sora sa, pianista Andreea Stoica, în Duo Stoica, o formulă de succes care i-a adus în concerte şi recitaluri nu doar pe pe mari scene din Europa, dar şi în Statele Unite şi Asia. In 2010 Razvan Stoica a creat ansamblul olandez Camerata Stradivarius unde interpreteaza ca solist si dirijor. https://www.orchestreradio.ro/?p=17416.

Maximilian şi Daniel Zielinski

Cariera internaţională a celor doi fraţi gemeni a început de la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu, Bucureşti. In prezent, stabiliţi în Londra, Maximilian şi Daniel Zielinski sunt printre cei mai cunoscuţi arhitecţi români peste hotare, fiind implicaţi în proiecte care au remodelat interacţiunea dintre om şi spaţiu, aşa cum este sediul Apple Park deschis in 2017. După ce au imaginat propuneri pentru reorganizarea Parisului, acum cei doi se ocupă cu iniţiative care regândesc logica unor oraşe întregi din China sau cu dezvoltări ample în Arabia Saudită, dar menţin legătura cu tinerele generaţii de arhitecţi români, facilitând un transfer continuu de know-how. Cei doi frati sunt parteneri în cadrul Foster and Partners, birou de arhitectură a cărui inspiraţie a generat unele dintre cele mai spectaculoase proiecte la nivel global. Reichstag-ul din Berlin, clădire deschisă publicului care adăposteşte parlamentul Germaniei şi care surprinde prin domul de sticlă de pe acoperiş, sau „cunoscutul“ Gherkin, emblema City-ului londonez, toate poartă semnătura Foster and Partners. https://www.zf.ro/romani-in-afara-granitelor/povestea-incredibila-doi-arhitecti-romani-frati-gemeni-au-participat-proiectul-noului-sediu-apple-seamana-nava-spatiala-costat-5-miliarde-euro-ni-s-cerut-construim-cea-buna-cladire-birouri-lume-1.

Cristina Berta Jones

Timisoreanca Cristina Berta Jones fost nevoită să-şi termine liceul în SUA, fără să-şi fi propus acest lucru, şi, spune ea, fără să aibă prea mulţi bani. Cristina Berta Jones nu şi-a dorit de mică să fie investitor, ci se vedea medic, iar dacă anumiţi profesori ai Colegiului Naţional Bănăţean din Timişoara ar fi acţionat diferit, cu siguranţă că viaţa româncei ar fi fost alta, spune ea privind în urmă. A plecat la jumătatea clasei a XI-a în Statele Unite ale Americii, cu o bursă din partea fundaţiei Soros, vreme de şase luni. La întoarcere, a avut parte de o surpriză. “Nu mi-au închis clasa a XI-a şi nu mă lăsau să trec în clasa a XII-a”, povesteşte ea. Mai mult de atât, în America nu putea continua în sistemul public deoarece nu avea destule credite pentru a i se putea echivala studiile „şi până la urmă am primit o bursă la o şcoală privată şi am terminat acolo”. Odată absolvit liceul, a aplicat şi a fost acceptată cu bursa la Middlebury College, unde a studiat matematică şi ştiinţele economice. După absolvirea facultăţii, prima slujbă obţinută a fost în cadrul unei firme tradiţionale de consultanţă din Washington DC, unde a lucrat doar şase luni, deoarece voia să fie implicată în noul domeniu, pe atunci, numit internet. S-a angajat ulterior la un start-up numit Mainspring ce făcea planuri de business şi alte ghiduri. Compania s-a listat la bursă în iulie 2000, iar spre finalul aceluiaşi an a fost preluată de către IBM. După 22 de ani, ca Chief Operating Officer al fondului de investiţii Naspers, este responsabilă de tranzacţii de miliarde de euro. Ea l-a convins pe Iulian Stanciu să vândă eMAG. https://www.businessmagazin.ro/cover-story/povestea-timisorencei-care-a-cumparat-emag-mi-a-luat-cateva-luni-doar-ca-sa-ma-invite-la-sediu-17239680.

Eugen Săndică

A absolvit Facultatea de medicină generală, UMF (Universitatea de Medicină şi Farmacie) Carol Davila Bucureşti în 1991. A urmat rezidenţiatul în chirurgia cardiovasculară în cadrul Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară a Spitalului Fundeni“, spune Eugen Săndică. În 1998 devine medic specialist în chirurgie cardiovasculară, apoi, în 2002, medic primar în chirurgie cardiacă şi a vaselor mari, perioadă în care obţine şi un doctorat la Universitatea Carol Davila. Au urmat stagii de pregătire în SUA, Germania, Austria şi Marea Britanie. Am ales supraspecializarea în chirurgia malformaţiilor cardiace pentru că reprezintă vârful chirurgiei cardiace prin complexitatea operaţiilor la toate grupele de vârstă începând cu nou-născuţii prematur până la adulţi.“ In prezent circa 100 de copii români sunt operaţi, în medie, anual la un centru pentru chirurgia malformaţiilor cardiace din Germania, centru înfiinţat de medicul Eugen Săndică şi care face parte din cea mai mare clinică la nivel european în funcţie de numărul de transplanturi de inimă realizate. Intervenţiile chirurgului român sunt de altfel şi cea mai puternică legătură pe care specialistul o mai are cu ţara, în contextul în care din 2004 Eugen Săndică profesează în Germania, după o experienţă acumulată în state precum Austria, SUA şi Marea Britanie. https://www.zf.ro/romani-in-afara-granitelor/romani-afara-granitelor-eugen-sandica-medicul-operat-sute-copii-romani-centrul-chirurgie-l-infiintat-germania-intermediul-permanent-contact-romania-17790305.

In prezentul material, asa cum s-a specificat de la inceput, s-au dat doar cateva exemple de romani care s-au afirmat in strainatate, evidentiate in mass-media din tara, majoritatea din generatia mai tanara. In afara acestora, exista numerosi romani, in special medici si informaticieni, care lucreaza peste hotare in institutii de prestigiu, apreciati la locul lor de munca si care asteapta sa li se spuna “povestea”. Exista doua site-uri specializate pe aceasta tema, care fac o serie de nominalizari si detalieri. Astfel, la începutul anului 2018, Ziarul Financiar alături de Fundaţia Ion Ţiriac au lansat proiectul editorial, „Români în afara graniţelor“, cu scopul de a identifica şi prezenta o comunitate de oameni care transmit un mesaj altfel despre România peste hotare. Unii dintre ei sunt plecaţi din ţară de ani de zile, dar nu au rupt niciodată legătura cu România. Alţii sunt aici şi contribuie activ la transferul de know-how către generaţiile următoare.  Români care activează pe cele mai înalte trepte academice, care cercetează spaţiul, care umplu sălile de concerte oriunde în lume, care operează cazuri medicale la limită, care livrează securitate cibernetică pentru o lume, sau care au făcut performanţă în cariera sportivă, toţi au acceptat invitaţia la dialog. La final, „Români în afara graniţelor“ a strâns o comunitate de 20 de membri pe care ziarista Rozana Petrescu vă invită să-i (re)descoperiţi pe site-ul: https://www.zf.ro/romani-in-afara-granitelor/romani-in-afara-granitelor-cel-mai-bun-branding-de-tara-cum-au-construit-20-de-oameni-unele-dintre-cele-mai-puternice-povesti-despre-romania-peste-granite-17793329.

Un alt proiect si mai complet poarta denumirea de “Elitele Romaniei”, fiind unul dintre proiectele Societatii Muzicale, si face parte din reteaua de site-uri tematice care formeaza platforma online de marketing cultural a Societatii, fiind un instrument curent de lucru pentru aceasta. Elitele Romaniei este un catalog al celor mai importante personalitati ale culturii si stiintei romanesti, cetateni romani, indiferent de locul in care lucreaza sau sunt stabiliti, temporar sau definitiv. Bancile de date sunt publicate secvential (sectiune cu sectiune), pe masura ce culegem si validam informatiile pentru fiecare domeniu in parte. Acest catalog a fost finalizat la sfarsitul anului 2017, prevazandu-se sa fie actualizat constant, si poate fi consultat pe site-ul: https://www.societateamuzicala.ro/elitele/category/home.

Desigur, nu putem incheia aceasta enumerarea fara sa amintim de romanii laureati ai Premiului Nobel:

Stefan W. Hell (n. 23 decembrie 1962, Arad) este un fizician german originar din România, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie pe 2014 împreună cu Eric Betzig și William E. Moerner, „pentru dezvoltarea microscopiei fluorescente cu super-rezoluție”. Este director în Institutul Max Planck de Chimie Biofizică (Karl-Friedrich-Bonhoeffer-Institut) din Göttingen.

Herta Muller (n. 17 august 1953, Nitchidorf, Timis) este o scriitoare germană de limbă germană și română[9], originară din România, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2009.

George Emil Palade (n. 12 noiembrie 1912, Iasi) a fost un biolog, medic și om de știință american de origine română, specialist în domeniul biologiei celulare, laureat în 1974 al Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină. În 1986 i-a fost conferită în Statele Unite National Medal of Science în biologie pentru: „descoperiri fundamentale (de pionierat) în domeniul unei serii esențiale de structuri supracomplexe, cu înaltă organizare, prezente în toate celulele vii”.

Elie Wiesel (n. 30 septembrie 1928, Sighetul Marmatiei) a fost un scriitor și ziarist american în limbile franceză, engleză, idiș și ebraică, eseist și filosof umanist, activist în domeniul drepturilor omului, născut într-o familie de evrei din România, supraviețuitor al Holocaustului. În anul 1986 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace. În anul 1996 a fost numit membru al Academiei Americane de Artă și Literatură⁠, iar din anul 2001 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

Cristian Bodnar, absolvent al Universităţii din Manchester, a câştigat Premiul Nobel Junior pentru Informatică şi a primit o medalie de la Michael D. Higgins, preşedintele Irlandei, pentru performanţele sale în domeniu, relatează site-ul Positive News Romania. Cristian Bodnar are 21 de ani şi s-a născut în Bistriţa, apoi a plecat la Universitatea Manchester din Marea Britanie unde a studiat informatică, scrie Mediafax. Premiul a fost câştigat în baza proiectului „De la text la sinteza imaginii, folosind reţele generative adversariale”. Utilizand acest proiect, o persoană poate spune sintagma „floare roşie”, iar programul va desena o floare roşie, aşa cum este imaginată de cel care a dat comanda. La competiţie au participat peste 5.000 de persoane, în cadrul a 25 de categorii. Fiecare categorie a fost jurizată de un grup de oameni de ştiinţă de la universităţile Harvard, Cambridge şi Yale.

Amintiri din Tara Faraonilor

Evolutia Coronavirusului in Romania a continuat si continua in forme tot mai agresive, ca intr-un cosmar, asa incat incercam sa rezistam prin “conservare” la domiciliu, anulandu-ne toate rezervarile anterioare ale planurilor de vacanta.  Din acest punct de vedere anul 2020 il consideram un an pierdut din viata noastra, avand in vedere ca suntem batrani, iar fortele fizice ne scad de la un an la altul datorita si problemelor de sanatate din ce in ce mai suparatoare. Ne raman doar amintirile, care imi dau seama ca se vor sterge si ele in curand din memorie, daca nu voi incerca sa le “conserv” prin scris, cu ajutorul fotografiilor facute de-alungul vietii. In aceasta idee m-am gandit sa rememorez de aceasta data cele doua excursiile facute impreuna cu Irina in Egipt, prima in februarie 2005 pe Valea Nilului, iar cea de-a doua in aprilie 2010, in statiunea turistica Sharm el Sheikh de la Marea Rosie. Prima excursia, mai cuprinzatoare, a fost organizata de noi, profitand de o conferinta a Irinei ce urma sa aibe loc la Luxor. Ne-am planificat timpul pentru a pleca cu cateva zile in avans, petrecand doua zile in Cairo pentru a vedea orasul cu celebrul sau muzeu de arheologie, cartierul Copt si cel Islamic, precum si piramidele de la Gizeh si Saqqara, urmand ca apoi sa luam expresul de noapte (cu locuri rezervate la vagonul de dormit) spre Aswan. Drumul de la Aswan la Luxor am planificat sa-l parcurgem cu o masina inchiriata cu ghid (aranjament facut inca din tara) de la o agentie de turism locala, cu conditia de a ne opri sa vizitam toate obiectivele turistice principale aflate pe traseu. Regretul ulterior care l-am avut a fost ca nu ne-am planificat sa stam o zi in plus la Aswan pentru a vizita templul stramutat de la Abu Simbel, ridicat in timpul dinastiei a XIX-a de catre Ramses al II-lea, monument inclus in patrimonial UNESCO, si care se remarca in toate prospectele turistice prin masivele statui de piatra nisipoasa ale lui Ramses si sotiei sale Nefertari, care strajuiesc intrarea in templu.

Revenind cu povestirea la inceputurile excursiei noastre in Egipt, imi amintesc aterizarea cu un avion al companiei TAROM pe aeroportul din Cairo, de unde dupa formalitati, am luat un taximetru pentru a ne duce la hotelul la care ne facusem rezervare pentru doua nopti. Din masina am putut sesiza ceata (rezultata din poluare) ce plutea ca un smog de-asupra orasului, dar mai ales circulatia haotica, fara respectarea semafoarelor sau semnelor de circulatie, dar cu claxonul la mare putere, precum si scosul mainii pe geam pentru dirijarea altor soferi, cand sa treci tu si cand sa treca ei. Cairo, cu o populatie estimata intre 16 si 20 milioane de locuitori si o suprafata de 453 kmp, este cel mai mare oras din Africa. Semnele densitatii mari a populatiei se vad la tot pasul, casele cu unul sau doua etaje parand neterminate datorita armaturilor ce ies pretutindeni din acoperisuri, asteptand parca noi etaje ce urmeaza sa fie construite de noile generatii. Unora dintre case le lipsea chiar si acoperisul. Desiguri, in orasul nou exista si cartiere elegante, cu zgarie-nori de-alungul Nilului. Hotelul pe care ni l-am ales pentru cazare era amplasat intr-un cartier linistit, apropiat de sediul unor ambasade, dar si de Nil. Intrucat am ajuns la destinatie spre seara, nu ne-am hazardat sa iesim in orasul necunoscut pentru noi, dar am descoperit totusi in apropiere o terasa frumoasa pe malul Nilului unde am servit o gustare si cate o bere. Existau aici probleme serioase cu tantarii, mai mari si mai agresivi ca la noi, dar ii combateau cu fumigatii cu faclii aprinse asezate intre mese. A doua zi dimineata am iesit pana la cea mai apropiata statie de taximetre si am negociat cu un taximetrist, pe care l-am remarcat ca avand o masina DACIA si vorbind putina engleza, sa ne duca pana la piramidele de la Giza si Saqqara, precum si la alte obiective turistice ce urma sa le stabilim de comun acord in functie de timpul disponibil; practic, l-am inchiriat pentru intreaga zi. Dupa cca. 18 km de mers am ajuns pana la casa de bilete pentru intrarea la piramide, de unde a trebui sa luam o sareta care sa ne duca pana la complexul de monumente antice. Piramidele din Giza sunt alcatuite din Marea Piramida, cunoscuta si sub denumirea de Piramida din Cheops sau Khufu (construita in jurul anilor 2700 - circa 2500 i.Hr.), Piramida lui Kafra (sau Chephren) la cateva sute de metri spre sud-vest si mai modesta Piramida Menkaura (sau Mykerinos) la cateva sute de metri mai departe spre sud-vest. Marele Sfinx se afla pe partea de est a complexului. Consensul actual printre egiptologi este ca capul Marelui Sfinx seamana cu Khafra. Impreuna cu aceste monumente majore exista un numar de edificii satelit mai mici, cunoscute ca Piramidele Reginelor. Conform datelor istorice, in primii ani ai istoriei egiptene, trupurile imbalsamate ale faraonilor trecuti in lumea de dincolo erau tinute in piramide, structuri masive din piatra construite la marginea desertului, in apropiere de Nil. Piramidele erau atat morminte regale, cat si temple religioase, unde spiritul faraonului mort avea sa fie venerat. Piramidele de la Giza amplasate pe malul vestic al Nilului, au fost construite din blocuri imense din calcar si granit, fiecare bloc cantarind mai mult de doua tone. Este inca un mister modul in care aceste pietre gigantice au fost ridicate in constructia piramidelor, mai ales ca in acea perioada, acum cca. 4000 de ani, nu existau masinarii si metode ingineresti care sa transporte astfel de greutati. Se spune ca forta umana a contribuit cel mai mult la realizarea acestor contructii incredibile. In constructia Marii Piramide a Faraonului Keops, considerata una dintre cele sapte minuni ale lumii antice, s-au folosit in jur de 2,3 milioane de blocuri de piatra. Acestea au fost luate de la cariera de piatra de la Aswan, situata la circa 845 de kilometri departare de locul in care s-a ridicat piramida. Fiecare bloc cantareste in medie 2,5 tone, iar piramida in sine cantareste 6,5 milioane de tone. Conceputa ca mormant, Marea Piramida contine trei camere (Camera Regelui, Camera Reginei si Marea Galerie) create cu scopul de a gazdui trupul lui Keops si al sotiei sale, precum si comorile lor pe care le-au luat cu ei in viata de apoi. Intrarea se afla in fateta de nord. Camera mortuara a faraonului se gaseste fix in inima piramidei si poate fi accesata strabatand Marea Galerie si un coridor ascensional. La inceputul acestei galerii exista si un pasaj care duce catre Camera Reginei. Camera Regelui contine un sarcofag realizat din granit rosu, la fel ca peretii incaperii. Este extrem de interesant modul in care a fost incaperea construita, pietrele camerei potrivindu-se atat de bine incat nu se poate introduce intre ele nici macar un card. Orientat conform directiilor busolei, sarcofagul este cu doar un centimetru mai mic decat intrarea in camera, motiv pentru care se presupune ca acesta a fost introdus aici inca din timpul constructiei piramidei. Fiecare fatada a piramidei este orientata cu precizie spre cate un punct cardinal. In prezent nu se mai gaseste aproape nimic in Camera Regelui. Cu exceptia sarcofagului, s-a furat tot din aceasta incapere, inclusiv trupul si comorile faraonului. In plus, carcasa alba de calcar care candva acoperea exteriorul a fost luata si folosita de diferiti conducatori si regi in alte proiecte de constructie. Am facut numeroase poze cu toate obiectivele vizitate si nu am scapat de supliciul plimbarii cu camila, pseudo-ghizii locali fiind deosebit de insistenti. Dupa intoarcerea de la piramide, in drum spre centrul orasului, soferul nostru a insistat sa ne oprim la o manufactura de papirusuri si la una de parfumuri, unde am fost tratati cu ceai de hibiscus, ni sau facut demonstratii de scriere pe papirus si am fost delectati cu mirosul parfumurilor de santal, lotus si multe altele. Binenteles ca nu am putut pleca fara sa cumparam cate ceva din fiecare loc (foto 1.1 – 1.5).

Am plecat in continuare cale de inca 20 km sa vizitam Piramida Faraonului Djoser din Saqqara, veche de 4700 de ani si considerata drept cea mai veche inca vizibila si singura piramida in trepte din Egipt. Inalt de aproape 60 de metri si avand sase etaje, acest monument a fost construit in jurul anului 2.700 i.Hr. de catre celebrul arhitect Imhotep, deasupra unei cavitati adanci de 28 de metri care adapostea un mormant de granit roz. Situl, inscris in patrimoniul mondial al UNESCO din 1979, constituie prima necropola familiala din Egipt, o practica introdusa de faraonul Djoser. Situl din Saqqara, care a servit ca necropola pentru orasul Mamphis, mai cuprinde unsprezece piramide mai mici, dintre care cea a regelui Teti, care a domnit in cadrul celei de-a sasea dinastii, are cea mai bine conservata camera mortuara, peretii piramidei fiind „captusiti” cu texte reprezentand calatoria sa spre viata de apoi. Mastaba lui Mereruka este cea mai mare din Saqqara, avand 32 de incaperi. Peretii mastabei (piramida cu acoperisul plat) lui Mereruka sunt acoperiti cu picturi murale deosebite, care prezinta scene din viata de zi cu zi.  In continuare ne-am deplasat catre Memphis, oraș antic ce avea sa fie prima capitala a Egiptului de Jos si a Regatului Vechi a Egiptului Antic, de la fondarea acestuia pana in jurul anului 1300 i.Hr. Memphis a fost fondat in anul 2925 i.Hr., cu o mie de ani inainte de Cairo si se spune ca este primul oraș imperial de pe pamant, fiind dedicat conducatorului mitic, Menes, cel care a unit cele doua regate ale Egiptului. Din pacate, in prezent, puține ruine mai pot fi observate in acest oraș antic, printre acestea numarandu-se cateva necropole, statui si temple din caramida. Atracțiile din zona sunt imensa statuie din calcar a faraonului Ramses al II-lea si un impresionant sfinx de alabastru. Piramidele din Gizeh si orașul antic Memphis sunt inscrise pe lista patrimoniului mondial UNESCO (foto 2.1 - 2.5).

In ziua urmatoare, conform intelegerii stabilite, am luat acelasi taximetrist pentru a vizita cateva din obiectivele istorice si turistice ale orasului Cairo. Situat pe rutele strategice care duc pe cele trei continente, Asia, Africa si Europa, Cairo este impartit de fluviul Nil in doua zone: Rosetta si Damietta. Vechi de mii de ani, Cairo este un amalgam de cultura islamica, creștina si evreiasca, ce infloreste pana in zilele noastre. Dorind sa vedem mai intai partea crestina a orasului, am vizitat pentru inceput cartierul Copt. Cairo crestin sau Cairo Coptic este aceea parte din centrul vechi al orașului ce corespunde perioadei antice, și cuprinde faimoasele biserici și ruine romane de la sfarsitul antichitatii. Crestinismul a fost adus in Egipt de catre Apostolulul Marcu in anul 61 d.Hr., el fiind cel care a infiintat Patriarhia din Alexandria. O vizita la bisericile Copte din Cairo este ca o calatorie in timp, o intoarcere la crestinismul timpuriu. Am aflat ca limba copta a fost cea care l-a ajutat pe celebrul orientalist francez Jean-François Champollion in descifrarea hieroglifelor. Cea mai frumoasa biserica Copta este Biserica Sfanta Maria, cunoscuta si sub numele de Biserica Suspendata sau Biserica Agatata deoarece este construita pe o colina inalta, peste o poarta a vechiului oras roman care purta numele de Babilon. Este una dintre cele mai vechi biserici din Egipt, datand din secolul al IV-lea d.Hr. Importanța bisericii nu este data doar de faptul ca a fost catedrala patriarhala, ci și de faptul ca detine o colecție importanta de icoane (110). Cea mai veche si totodata mandria bisericii este o icoana a Sfintei Fecioare datand din secolul IX. In interiorul bisericii exista un loc in pardoseala, cu o ferestruica din sticla groasa, prin care poti sa vezi din constructiile aflate dedesubt. In 2004, in subsolurile bisericii, arheologii au descoperit un vechi tunel, prin care primii crestini se puteau salva in eventualitatea unui atac asupra cladirii. O alta biserica Copta este Biserica Sf. Gheorghe, construita pe un turn roman, fiind singura biserica rotunda din Egipt. Se spune ca Sfanta Familie si-ar fi gasit adapost in locul pe care se afla acest lacas. In apropiere se afla Biserica Sfantul Sergiu, o constructie modesta si cu fatada sub nivelul strazii. Aceasta a fost scaun patriarhal pentru Biserica Copta intre sfarsitul secolului VII si mijlocul secolului XI. Printre celelalte atracții ale cartierului se numara Sinagoga Ben Ezra si Moscheea lui Amr Ibn al-Aas, cea mai veche moschee din Africa. In continuare ne-am dus sa vizitam cartierul Islamic. Cairo islamic este aceea parte din centrul vechi al orașului Cairo ce corespunde perioadei medievale. Cartierul islamic se afla in partea de est a orasului si cuprinde faimoasele monumente islamice, printre care moscheile, bazarul Khan el-Khalili si Cetatea Salah El-Din (Citadela) din Cairo. Cairo islamic a fost intemeiat in secolul al X-lea de catre califii fatimizi. De atunci, de-a lungul Evului Mediu, conducatorii Egiptului au construit numeroase moschei. Intre anii 1176-1183, sultanul Saladin a construit o mareata Citadela ce inconjoara o parte din oraș. Intre anii 1830-1848, guvernatorul otoman Muhammad Ali a construit Moscheea de Alabastru, una dintre cele mai cunoscute moschei din oraș. Citadela din Cairo reprezinta o cetate fortificata construita pentru a proteja orasul impotriva cruciatilor. Citadela cuprindea palatul regal, mai multe turnuri de aparare, patru moschei si un zid inalt de 10m si cu o grosime de 3m care inconjura cetatea. Alimentarea cu apa era realizata prin intermediul numeroaselor apeducte si a „fantanii lui Saladin”. De pe zidurile Citadelei se deschide o superba panorama asupra orasului. Moscheea de Alabastru nu este nici cea mai mare si nici cea mai veche moschee din Cairo, dar cu toate acestea reprezinta una din principalele atractii turistice din Cairo datorita frumusetii si pozitiei sale pe dealul Moqattan din centrul orasului. Curtea moscheii este mare, patrata, cu latura de 53 metri si acoperita cu placi de alabastru. In centru se afla o fantana frumoasa din marmura cu acoperisul din lemn sculptat. Curtea este delimitata, pe intreg perimetrul sau, de arcade semicirculare, sprijinite pe coloane de marmura si avand deasupra mici cupole. Moscheea este construita in stil otoman, asemanarea acesteia cu mult mai cunoscuta Moschee Albastra din Istanbul fiind evidenta pentru oricine. Un labirint de straduțe, bazarul Khan Al Khalili sau Khan cum este cunoscut de localnici, este localizat langa doua dintre cele mai importante repere ale orașului: Moschea Al Hussein și prestigioasa Moschee-Universitate Al Azhar, unul dintre cele mai renumite centre de invatamant islamic din lume. Bazarul a fost construit in 1382 de prințul Djaharks el-Khalili, unul dintre cei mai puternici prinți mameluci, chiar in inima orașului fatimid.  Impreuna cu piata Muski din partea de vest, cuprinde una dintre cele mai importante zone comerciale din Cairo. In bazarul Khan Al Khalili poti gasi cam tot ce iti trece prin minte, de la decoratiuni, imbracaminte, suveniruri, condimente, parfumuri, uleiuri, aur, argint, pietre semipretioase, obiecte handmade, tesaturi, mancare, narghilea si multe altele. Mai memorabile decat produsele oferite spre vanzare sunt comercianții care le ofera, insistenta acestora precum si procesul de negociere pentru preturi mai bune facand parte din cultura egipteana. Mai trebuie amintit faptul ca centrul istoric al orasului Cairo este inclus in patrimonial universal UNESCO (foto 3.1 – 3.5).

In ziua urmatoare, avand bilete cumparate anticipat la expresul de noapte catre Aswan, deci inca aproape o zi la dispozitie pentru vizitarea orasului, ne-am lasat bagajele la hotel si am plecat catre Piata Eliberarii (sau Midan Tahrir) unde se afla si principala atracție pe care ne-am propus s-o vizitam si anume Muzeul Egiptean, un simbol al tarii. Inființat cu mai bine de 100 de ani in urma, Muzeul Egiptean contine cea mai mare colecție de exponate (peste 120.000) din lume specifice culturii egiptene antice, cuprinzand Regatul Vechi, Regatul Mijlociu si Regatul Nou. Descoperirile cele mai multe s-au facut atat in apropiere de Cairo, unde sunt Piramidele din Giza, cat si pe Valea Regilor, in Luxor, si in templele din Karnak. De la primele generații de faraoni pana la ultimele, de o parte și de alta a parterului muzeului, se regasesc statuile celor mai impunatori dintre ei. De remarcat este statuia reginei Hatshepsut, singura femeie care a devenit faraon in Egiptul Antic. Sarcofagele sunt inscripționate si pictate atat in exterior cat si in interior, cu evenimente din viața faraonului caruia ii era destinat. La etaj, privirea iti este atrasa de masca lui Tutankhamon cantarind 11 kilograme de aur, unul dintre cei mai cunoscuți faraoni care a murit insa la varsta de 19 ani, dar al carui mormant a fost gasit intact. Pe langa colecția lui Tutankhamon mai exista Sala Mumiilor Regale, care cuprinde noua mumii ale unor regi din mai multe dinastii, printre care se numara cele ale lui Ramses al ll-lea si Seti I. Trebuie precizat faptul ca numeroase alte relicve egiptene se afla astazi expuse si pot fi admirate in cateva din marile muzee ale lumii, precum Muzeul Luvru din Paris, British Muzeum din Londra, Muzeul Egiptean din Torino, Muzeul Egiptean din Berlin s.a., ca rasplata pentru finantarea excavatiilor si a lucrarilor care au condus la prezervarea a numeroase situri arheologice egiptene. Nu am facut fotografii decat in exteriorul muzeului, cele din interior fiind usor accesibile pe diverse site-uri. Dupa parasirea muzeului, ne-am mai plimbat un timp in centrul orasului nou, de-alungul Nilului (foto 4.1 – 4.5).

Ne-am reintors spre seara la hotel pentru a ne recupera bagajele si am luat un taximetru spre gara pentru a ne sui in expresul cu destinatia Aswan, unde am ajuns in dimineata zilei urmatoare. Aici ne-am intalnit cu reprezentatul agentiei turistice angajate anterior, vorbitor de limba engleza, care ne-a servit atat ca sofer cat si ca ghid pe parcursul drumului catre Luxor. Aceasta regiune din sudul Egiptului se numeste Nubia, iar populatia nubiana care traieste aici difera de cea din nord, chiar si la fizionomia fetei (sunt mai negri si nu seamana cu niste musulmani autentici, ci aduc mai mult a africani). Din cauza construirii barajului de la Aswan si a lacului de acumulare Nasser, peste 90.000 de nubieni au fost stramutati, majoritatea gasindu-si adapost in tara sudica vecina, Sudan. Primele obiective care ne-am dorit sa le vedem la Aswan au fost barajul si lacul de acumulare de pe Nil. Acesta este situat langa orasul Aswan, in apropierea primei cataracte a fluviului Nil. Barajul consta de fapt din 2 baraje diferite: un baraj vechi (small dam) terminat in 1902, situat in partea inferioara, si un baraj nou (big dam), situat in partea superioara, construit cu ajutorul sovieticilor in anii '60 si terminat in 1970. Deschiderea Barajului Aswan a avut loc in ianuarie 1971 cu participarea președintelui egiptean Anwar Sadat. Pe acoperișul turnului in forma de lotus exista o punte de observație care poate gazdui simultan aproximativ patru persoane si care ofera o panorama magnifica asupra barajului Aswan și a lacului Nasser. Ambele baraje regleaza cursul raului, prevenind inundarea anuala a regiunii sudice a Egiptului. Constructia barajelor a devenit necesara odata cu cresterea populatiei si dezvoltarea culturilor agricole din regiune, in special bumbacul si orezul. Deoarece cantitatea de precipitatii care cade in regiune este foarte mica, agricultura depinde aproape in intregime de irigatii. Anual, in jur de 46 miliarde mc de apa de la barajul superior sunt folositi pentru irigatii. Lacul de acumulare are o lungime de 480 km, o suprafata de 6000 kmp si o capacitate de acumulare de cca. 169 miliarde de mc. Barajul alimenteaza 12 turbine, fiecare avand o capacitate de 175 MW, puterea totala a energiei produse fiind de 2,1 GW. Producerea energiei electrice a inceput in 1967. Cand barajul a ajuns la capacitatea sa maxima, acesta a produs aproape jumatate din productia de energie electrica a Egiptului. Constructia lacului de acumulare a provocat ingrijorari in randul arheologilor, o operatiune de salvare a vestigiilor arheologice descoperite in aceasta regiune incepand cu 1960, sub conducerea UNESCO. Siturile arheologice au fost examinate si excavate, iar 24 de monumente importante (printre care Templul Abu Simbel, dedicat lui Ramses al II-lea si a sotiei sale Nefertari) au fost mutate in locatii sigure. In continuare, ne-am deplasat cu un feribot pe insula Elefantina, cea mai mare insula ce apartine de orasul Aswan, reprezentand totodata granita naturala dintre Egipt si Nubia, dar si unul dintre cele mai vechi situri arheologice din Egipt. Cea mai importanta figura mitologica din insula este Knum, crezut a fi creatorul oamenilor. Are un templu dedicat pe insula, constructie veche de 4 milenii, dar care uimeste prin nivelul sau ridicat de conservare. Mai erau si alte vestigii arheologice pe Elefantina, printre care Piramida de granit, constructie datand din epoca celei de a III-a Dinastii, sau Templul-altar al lui Hekayib, nomarh din epoca celei de-a VI-a Dinastii. Demn de remarcat este si asa-numitul Nilometru din Elefantina, o scara situata in sudul insulei, gradata in 90 de diviziuni (trepte) marcate cu numerale indo-arabe, romane, dar și cu hieroglife. Nilometrele erau folosite de vechii egipteni la masurarea inaltimii apei si ajutau la anticiparea inundatiilor dar si la prezicerea recoltei. Urmatorul obiectiv vizitat a fost Gradina Botanica Aswan situata pe asa-numita Kitchener’s Island, unde am ajuns cu un vaporas. Datele istorice afirma ca Lordului Horatio Kitchener, ce conducea armata egipteana, fiind totodata cartograful principal al Imperiului Britanic, i-a fost cedata aceasta insula in anul 1898. El a avut idea crearii pe insula a unei gradini botanice, transformand cei 64,7 kmp intr-un paradis horticol prin plantarea diferitelor specii de plante originare din Africa, Asia si Europa. Chiar daca zona nu este foarte intinsa, cele cca. 400 de specii de plante tropicale si exotice creaza o imagine de ansablu deosebita si un adevarat paradis floral (foto 5.1 – 5.5).

Dupa terminarea vizitelor in zona Aswan, ne-am continuat drumul cu masina inspre Luxor, cu o prima oprire la Templele Philae de pe insula Agilkia. Templele din insula Philae au fost construite incepand din secolul I i.Hr. pana in secolul III d.Hr. Odata cu finalizarea barajului Aswan, siturile arheologice au fost afectate de revarsarile de apa si insula Philae a fost partial scufundata. In perioada 1972-1980 monumentele au fost mutate la cererea UNESCO in imediata apropiere, pe insula Agilkia. Principalul obiectiv turistic de pe insula este Marele Templu al zeitei Isis, sotia lui Osiris, datand din perioada ptolemeica. Conform datelor istorice, templul dateaza din perioada ultimului rege nativ din Egipt, Nectanebo (380-362 i.Hr). Cele mai importante parti ale templului au fost ridicate in perioada lui Ptolemeu al II-lea si au primit diverse adaugiri timp de 500 de ani, pana la domnia lui Diocletian (284-305 d.Hr.). In timpul perioadei romane, Isis (zeita a fertilitatii) a devenit cea mai importanta zeita dintre toti zeii egipteni, adorata pe tot cuprinsul imperiului. Dupa anii 550, cand Imperiul Roman a imbratisat crestinismul, Isis a continuat sa fie venerata la Philae. Totusi, primii crestini au transformat camera principala a templului intr-o capela si au sters o parte din inscriptiile si basoreliefurile egiptene. Cand si-au facut aparitia primii musulmani, acestia au sters la randul lor inscriptiile crestine. Ulterior, soldatii lui Napoleon Bonaparte si-au lasat propriile “graffiti” pe ziduri. In apropiere, la Dendera, se afla si Templul lui Hathor, cu numeroase basoreliefuri colorate ale zeului cantecului, Besa, inconjurat de numerosi muzicieni. Cea mai veche legenda egipteana spune ca a fost odata o zeita, Isis, zeita magiei si a vietii, si un zeu, Osiris, zeul mortilor. Cei doi s-au casatorit si au devenit primii regi ai Egiptului. Seth, fratele invidios, la omorat pe Osiris si l-a aruncat in Nil. Zeita Isis l-a jelit atata incat a facut Nilul sa se reverse. De atunci incoace, pe solul fertil ramas in urma apelor s-a conturat cea mai veche civilizatie a lumii, de peste 5000 de ani, a carei istorie o putem descifra si astazi inscrisa pe peretii templelor si piramidelor. Templul de la Philae este inscris alaturi de templul de la Abu Simbel in patrimonial universal UNESCO (foto 6.1 – 6.5).

 Am sosit si am plecat din insula Agilkia cu o barca cu motor, dupa care ne-am continuat drumul cu masina pana la urmatoarea oprire, Templul de la Edfu de pe tarmul vestic al Nilului, dedicat zeului soare - Horus, copilul lui Isis si a lui Osiris, zeu protector al Egiptului, reprezentat ca un om cu cap de soim. Acest templu este considerat ca fiind cel mai bine prezervat din Egipt. A fost construit de dinastia Ptolemeica, cel care a inceput constructia fiind Ptolemeu al III-lea Euergetes in anul 207 i.Hr., iar cel care a terminat-o fiind Ptolemeu al XII-lea in anul 57 i.Hr. Intrarea in templu se face printr-o poarta formata din piloni, acesti fiind construiti in asa fel incat sa fie identici in toate detaliile, inclusiv prin decoratiunile de pe pereti. Pe fatada templului dedicat lui Horus este infatisat Imparatul intr-o pozitie in care acesta isi loveste inamicii in fata lui Horus si a lui Hathor, sotia sa. Tot pe fatada se pot observa santurile in care erau tinute pavilioanele sau catargele, accesul la acestea facandu-se prin intermediul unei scari aflate in interiorul pilonilor. La intrare se pot vedea doua imagini sculptate ale lui Horus sub forma de soim, care pazesc templul. Pe reliefurile suprafetei interioare, dupa ce treci de poarta, se poate vedea infatisata reuniunea dintre zeul Horus si sotia lui, Hathor. Aceasta scena se numeste “Ospatul frumoasei intalniri”, reuniune ce avea loc in a treia luna de vara a fiecarui an. Preotii de la Templul lui Hator (zeita maternitatii si bucuriei) scoteau statuia zeitei din sanctuarul sau de la Dendera si o aduceau alaturi de statuia lui Horus. Cele doua statui ramaneau impreuna timp de 14 zile, astfel conectand spiritual cele doua temple, cel al lui Hathor de la Dendera si cel al lui Horus de la Edfu. Curtea, in care se afla Templul lui Horus din Egipt, este inconjurata in 3 parti de o colonada sustinuta de 32 de coloane. La baza fiecarei coloane se pot vedea frunze stilizate, iar varful este asemanator unor flori, toate acestea vrand sa reprezinte vegetatia care se inalta catre soare. Deasupra frunzelor stilizate sunt sculptate doua simboluri, si anume simbolul “ankh”, care inseamna viata, si simbolul “uas”, care inseamna putere (foto  7.1 – 7.5).

Ne-am continuat drumul pana la urmatorul obiectiv de vizitat si anume Templul din Kom Ombo situat pe malul de est al Nilului. Templul a fost construit sub ordinele regelui Ptolemeu al VI-lea Philometor (186-145 i.Hr.) Succesorii sai au adaugat templului multe reliefurile elaborate, dintre care unele sunt datorate regelui Ptolemeu al XII -lea Neos Dionysos, tatal reginei Cleopatra a VII-a. Acest templu este practic simetric in jurul unei axe centrale. Exista doua intrari, doua curti, doua colonade, doua sali principale si doua sanctuare. Partea stanga a templului este dedicata lui Horus cel Batran, zeul cu cap de soim, divinitate a cerului, vanatorii si razboiului, iar partea dreapta lui Sobek, zeul cu cap de crocodil, zeitate a inundatiilor dar si a fertilitatii, considerat de asemenea creatorul lumii. Si aici, ca si la celelalte temple, peretii si coloanele sunt pline de basoreliefuri pur si simplu superbe si de inscriptii hieroglifice. Ceea ce este mai interesant este ca aici exista prima reprezentare din lume a unor instrumente medicale chirurgicale si descrieri despre folosirea acestora. Instrumentele medicale sunt prezentate unui zeu care sta asezat. Am vazut reprezentari de scalpel, forceps, foarfece si multe altele, minunat sculptate si sub ele pe toti peretii existau scrieri ample despre cum trebuiesc folosite in diferite situatii (foto 8.1 – 8.5).

Ne-am continuat drumul cu masina spre Luxor unde am ajuns spre seara. Secretariatul conferintei era inca deschis, asa ca Irina a avut timp sa ne inscrie pe amandoi: ea ca participant, avand o lucrare stiintifica de prezentat intr-una dintre sesiuni, iar eu ca persoana insotitoare. Ne-am cazat amandoi la hotelul conferintei, avand imperioasa dorinta de a ne odihni dupa nesomnul din trenul de noapte spre Aswan, dar mai ales dupa numeroasele informatii si impresii acumulate la obiectivele vizitate pe drumul spre Luxor, care asteptau sa fie decantate si sortate. In zilele urmatoare, eu neavand obligativitatea participarii la sesiunile conferintei, ce a adunat peste 200 de participanti din intreaga lume, am pornit de dimineata in explorarea taramului templelor, in legendara Teba, “orasul celor 100 de porti”, Luxorul de azi. Teba a fost capitala Egiptului Antic in perioada Regatului Mijlociu si prima jumatate a Regatului Nou in decursul dinastiilor a XI-a si a XVIII-a. Acolo unde astazi se ridica Luxor si Karnak, se afla in trecut Teba de Est. Pe malul stang al fluviului se ridica Teba de Vest, unde au fost ingropați mulți dintre faraonii Egiptului, pe celebra Vale a Regilor. Templul de la Luxor este situat pe malul estic al Nilului fiind inceput in timpul domniei faraonului Amenhotep III din dinastia a XVIII-a, fiind dedicat zeului Amon. Faraonul Amenophis III lasa sa se cladeasca in timpul lui sanctuarul situat in partea sudica a templului, sala de coloane urmand sa fie construita in timpul domniei faraonului Amenophis IV. Construcția salii de coloane este continuata sub Tutanchamun și Haremhab. In timpul lui Ramses II va fi construita coloana cu obeliscul, iar in timpul lui Nektanebos I se realizeaza curtea cu piloni. Alexandru cel Mare lasa sa fie recladit sanctuarul, astfel ca in loc de patru coloane care susțineau acoperișul a fost o construita o capela. Unul dintre basoreliefurile de pe portal amintește de razboiul cu hitiții purtat de Ramses al II-lea. Karnak este numele egiptean modern atribuit complexului de temple, capele, stalpi, grupuri statuare si alte constructii, situate in zona Tebei, pe malul Nilului. In timpul dinastiei a XVIII-a, Teba dobandește o deosebita importanta religioasa. Cele doua zeitați Ammon (zeul-taur al vantului) si Ra (zeul-soare) se contopesc intr-o singura divinitate, Amon-Ra al carui cult incepe sa ia amploare, astfel ca Amon-Ra devine cel mai puternic zeu egiptean. Pe plan arhitectonic, schimbarea religioasa este ilustrata prin inlocuirea constructiei piramidelor cu constructia de temple funerare, temple de cult, sau temple dedicate faraonilor zeificați.  Aici avea loc cel mai important festival religios din Egiptul antic, Festivalul Opet. In timpul acestui festival, statuile zeilor Ammon-Ra, Mut si Khonsu erau duse de la Karnak la Luxor. De aceea, Templul de la Luxor nu este aliniat cu linia Nilului, cum se obisnuia, ci cu linia Templului de la Karnak. De la intrarea in temple, vegheata de statuia faraonului Ramses hiperbolizat, asezat pe tron, un drum de trei kilometri iese dintre coloane indreptandu-se spre Templul din Karnak, denumit atunci "locul cel mai ales de pe Pamant". Intregul sit este cel mai mare monument religios descoperit lumii de azi, construit in timpul domniei a nu mai puţin de 30 de faraoni. De-o parte şi de alta, o armata de sfincsi ciuntiti, cu capete de berbec, vegheaza casa Zeului Soare. Vasta intindere și complexitate a sitului arheologic este rezultatul a doua mii de ani de constructie, din timpul dinastiei a XII-a, pana in perioada ptolemeica. Impreuna cu toate vestigiile arheologice din Teba, complexul monumental de la Karnak a fost inclus, in 1979, pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Cele mai importante descoperiri provenind din vechea capitala a faraonilor, au fost adunate in Muzeul din Luxor. Aici pot fi admirate, printre altele, si obiectele gasite in mormantul lui Tutankhamon, decedat la varsta de 19 ani, dupa o foarte scurta domnie. In dupa-amiezele libere ale Irinei am vizitat impreuna atat situl arheologic de la Karnak cat si Muzeul din Luxor creat in 1975, care ne-a surprins prin modul original, inedit de prezentare a exponatelor, cu spatii generoase in jurul lor pentru a putea fi admirate de un numar cat mai mare de vizitatori. Astfel, am putut admira statui infatisandu-i pe faraonul Amenhotep al III-lea, Akhenaten, zeita Lunyt si zeul Sobek. In pauzele de dupa masa de pranz, pe care o serveam la restaurantul hotelului conferintei, ne rasfatam si cu cate o baie in piscina in aer liber a hotelului, caci afara temperaturile oscilau intre 30 si 35 de grade Celsius. In unele seri mergeam cale de cateva strazi pana la un modest restaurant de vara, cu terasa, unde ne delectam cu dovlecei prajiti asortati cu humus si cate o bere egipteana usoara si rece. Majoritatea localnicilor ce veneau aici, chiar si femei neinsotite, serveau ceai de hibiscus combinat cu narghilea. Dupa ce am negociat destul de mult asupra pretului cu proprietarul unei feluci, ne-am aventurat intr-o seara intr-o plimbare pe Nil cu barca cu panze, prinzand in direct, dar si pe pelicula, imagini superbe cu apusul soarelui (foto 9.1 – 9.5).

Secretariatul Conferintei la care a participat Irina, a organizat la sfarsitul lucrarilor o excursie, contra cost, pe Valea Regilor, la care binenteles ca am aderat si noi. S-a plecat cu patru autocare insotite de doua masini ale politiei locale, mergand una in fata si una in spatele coloanei. Masurile de protectie erau necesare, caci in ultimii ani se mai inregistrasera cateva atentate asupra strainilor comise de organizatii extremiste. Prima oprire am facut-o la Colosii lui Memnon din Teba de Vest, de langa Valea Regilor, acestea fiind printre cele mai mari si importante statui din Egiptul antic. Cele doua sculpturi din piatra, vechi de 3.300 de ani, grele de 800 de tone si inalte de 14 matri sunt realizate din cuartit si il infatiseaza pe Faraonul Amenhotep III, privind odata catre intrarea in templul memorial al acestuia, din care acum nu a mai ramas mare lucru. Urmatoarea oprire a fost la Deir al Bahari, la Templul Reginei Hatshepsut, care de departe apare ca deosebit de impunator. De la locul de parcare al autocarelor ne-am urcat cu un fel de tractoras pana aproape de intrarea in templu. Hatshepsut a fost al cincilea faraon din dinastia XVIII, sotie si regenta a faraonului Tutmes al III-lea si, totodata, singura femeie faraon a Egiptului. In timpul domniei sale, Hatshepsut a initiat mari lucrari, in legatura cu care numele sau va fi pomenit peste milenii: ridica doua obeliscuri inalte de 30 de metri la Karnak, realizeaza ansamblul arhitectonic de la Deir al Bahari, in care munții din jur au fost inglobați in arhitectura templului formand o originala piramida care cuprinde si mormantul femeii faraon. Se mai spune ca regina a construit doua obeliscuri inalte de 108 m, pe care le-a acoperit mai apoi cu aur. Atunci cand rasarea soarele, obeliscurile erau scaldate de lumina acestuia, iar mai apoi acestea reflectau lumina solara in tot regatul. Imediat dupa moartea ei, monumentele construite de femeia faraon au fost distruse, statuile care o reprezentau au fost desfigurate, iar numele ei a fost sters din toate scrierile vremii. Hatshepsut a fost considerata disparuta din istorie timp de aproape 3000 de ani, dar grație egiptologilor moderni, ea si-a reluat astazi locul care i se cuvenea pe scara ierarhica a conducatorilor Egiptului. Valea Regilor, unde am poposit ulterior, se afla situata pe malul de vest al Nilului in dreptul orasului Teba (azi Luxor). Aici, de-a lungul unei perioade de aproape 500 de ani (sec. XVI i.Hr. - sec. XI i.Hr.) au fost construite morminte pentru faraonii și nobilii din Noul Regat Egiptean. In vremea lui Ramses I (cca. 1301 i.Hr.) femeile au inceput sa fie ingropate in Valea Reginelor, deși unele au continuat sa fie ingropate impreuna cu sotii lor, in Valea Regilor. Zona a fost cercetata arheologic incepand cu sfarșitul secolului XVIII, mormintele sale fiind studiate si in prezent. La intrarea in misterioasa Vale a Regilor exista, de asemenea, un trenulet care duce turistii spre mormintele mai indepartate. In Valea Regilor exista 63 de morminte cunoscute, 26 dintre ele fiind dedicate unor faraoni, iar restul destinate membrilor familiilor respectivilor faraoni. In fiecare saptamana sunt deschise anumite morminte spre vizitare in timp ce altele se inchid pentru a la conserva cat mai bine. Astfel, cand ajungi acolo poti vizita mormintele deschise la momentul respectiv, dupa cum iti este norocul. Primul mormant vizitat a fost cel al lui Ramses al VII-lea, un mormant spectaculos compus dintr-un hol lung ce patrunde adanc in pamant si are toti peretii pictati cu diverse scene, precum si o camera a sarcofagului, pictata superb. In mormintele din Valea Regilor nu exista nici un artefact, singurele piese continute fiind sarcofagele din piatra, goale si acestea. Toate artefactele (care nu au fost furate de jefuitorii de morminte) sunt pastrate la Muzeul Egiptului din Cairo. Practic vizitand mormintele poti admira doar decoratiunile de pe pereti si poti sa respiri putin din aerul magic al locului. Un alt mormant in care am coborat este cel al lui Ramses al IV-lea, un faraon ajuns pe tron in urma asasinarii lui Ramses al III-lea. Mormantul sau este oarecum diferit de celelalte morminte din Valea Regilor. Aici lipsesc cu desavarsire coloanele de sustinere, o noutate absoluta a faimosilor ingineri si constructori de morminte. Este un mormant mare care iti da senzatia de spatiu aerisit destinat altor activitati, nicidecum dormitului vesnic. Mormantul este frumos pictat cu scene din Cartea Mortilor, mai ales cu judecata de apoi. Se pare ca faraonul o venera pe zeita Isis pentru ca ea apare frecvent cam peste tot, ajutand sufletul faraonului sa acceada catre stele. Acest mormant a fost descoperit printre primele in zona si din acest motiv a fost folosit intens ca un fel de hotel in perioada de glorie a egiptologului Champollion (traducatorul hieroglifelor) si a altor arheologi celebri de dupa el. Mormantul a fost vizitat in antichitate si de crestinii copti si chiar de greci, toti acestia lasand numeroase grafitti pe pereti. Cu toate acestea mormantul si-a pastrat bine picturile originale, iar vizitarea lui este usoara, el fiind mai putin inclinat decat cele din Vale. Alti faraoni remarcabili care au morminte in acest perimetru sunt Ramses I, Ramses II, Ramses III, Ramses V, Ramses VI Ramses IX, Seti al II-lea sau Thutmoses al III-lea.  Cel mai renumit este mormantul marcat cu indicativul KV 62 apartinand faraonului Tutankhamon. Motivul pentru care acesta este faimos in lumea intreaga este ca a fost descoperit intact in 1922 de Howard Carter, un arheolog britanic, comoara descoperita aflandu-se astazi la Muzeul Egiptean din Cairo. Printre picturile ce pot fi vazute in mormintele din Valea Regilor se remarca doua personaje: Anubis, Zeul Ținutului Sfant, ce ghideaza spiritele mortilor in lumea de dincolo, reprezentat printr-un om cu cap de sacal, si respectiv Atum, zeul renașterii, asociat cu un scarabeu, ceea ce atesta credinta vechilor egipteni intr-o viata viitoare. Acest lucru explica, probabil, si de ce scarabeul era cel mai vandut gadget la tarabele negustorilor egipteni (foto 10.1 – 10.5).

Sejurul la Sharm el-Sheikh, unde am venit 5 ani mai tarziu, l-am contractat printr-o agentie de turism din Bucuresti, astfel ca drumul de cca. 3 ore pana la destinatie l-am parcurs cu o cursa charter a companiei Blue Air. La aeroport, dupa terminarea formalitatilor, am fost preluati de partenerii egipteni care ne-au dus cu un autocar pana la hotelul unde aveam asigurata cazarea in sistem all-inclusive. In anul 1979, Egiptul si Israelul au semnat un acord de pace si, astfel, fostul sat pescaresc Ofira s-a transformat cu timpul in statiunea Sharm el Sheikh. De atunci, aceasta a devenit o vestita destinatie turistica pozitionata in peninsula Sinai pe fasia de coasta dintre Marea Rosie si muntele Sinai, fiind totodata centrul administrativ al regiunii Janub Sina. Este un loc vestit pentru fascinanta diversitate a ecosistemului subacvatic si cunoscut drept ‘’orasul pacii’’, multumita numeroaselor conferinte de pace care s-au desfasurat aici. Am venit in aceasta locatie atat pentru temperaturile placute exterioare (cca. 28 grade Celsius) si ale apei marii (cca. 25 grade Celsius), dar mai ales pentru a vedea recifele de corali din Marea Rosie. Se spune ca dupa Marea Bariera de Corali din Australia, cea din Sharm el Sheikh este cea mai frumoasa de pe glob. Pentru a vedea pe viu aceste minunatii, am fost cu un vaporas sa vizitam, printr-o excursie organizata pe plan local, Parcul National Ras Mohammed, cel mai vechi parc national din tara. Numele sau ar fi fost inspirat de o stanca aflata in apropiere pe care timpul a sculptat-o in asa maniera incat pare sa ilustreze chipul profetului Mohammed, despre care se presupune ca ar fi pasit pe aceste meleaguri in secolul VII. Parcul a fost deschis dupa retragerea israelianilor, in 1983. Masoara nu mai putin de 480 km² si gazduieste si un observator pentru rechini. In plus, se afla la doar 12 kilometri distanta de statiune. Aici, am admirat mangrovele si un recif de corali care iese la suprafata apei si a carui vechime se crede ca depaseste 2 milioane de ani. Interesant de stiut este faptul ca frumoasele colonii de corali se intind de-a lungul a peste 800 de kilometri in apele teritoriale egiptene ale Marii Rosii. Parcul gazduieste si unul dintre cele mai cautate situri de scufundari pozitionat in partea nordica a Marii Rosii (Yolanda Reef). Amatorii de senzatii tari se scufunda aici ca sa exploreze resturile unei navei cipriote, Yolanda, care s-a scufundat la inceputul anilor ’80, in timp ce calatorea spre Aqaba. In jurul acesteia traiesc numeroase grupuri de pesti Napoleon, dar si Fusiliers. Noi nu ne-am scufundat cu echipament autonom de respiratie, dar am facut snorkeling, admirand pestii colorati, dar mai ales recifele de corali din zona aflate la adancime mica, veritabile spectacole de culoare: albastru, galben, violet, roz, verde si albastru, o incantare pentru orice privitor. Desigur ca in majoritatea timpului avut la dispozitie am facut plaja si baie atat in piscine, dar mai ales in mare, existand din 30 in 30 de minute un minibus al hotelului care te ducea si te aducea inpoi de la plaja. Curatenia in camera era exemplara, personalul amabil, iar mesele mai mult decat multumitoare. Seara se organizau spectacole de divertisment cu diferite tematici, existand o sala speciala pentru acest tip de evenimente, dar si o echipa de animatori care incerca sa binedispuna si sa antreneze asistenta. Am fost tentati la un moment dat sa ne inscriem intr-o excursie pentru a vizita Manastirea Sfanta Ecaterina de la poalele Muntelui Sinai, locul unde se spune ca Dumnezeu i s-a aratat pentru prima data lui Moise si i-a dat cele 10 porunci, dupa ce Moise impreuna cu fratele sau Aaron au scos poporul evreu de sub robia egipteana, aflata si ea in patrimonial UNESCO. Ora prea matinala de pornire in excursie precum si durata acesteia ne-au facut pana la urma sa renuntam, preferand comoditatea locala. Cu o parte din banii care ar fi trebuit sa-i dam pe excursie, am fost in schimb la shop-ul bine aprovizionat al unuia dintre hotelurile din statiune si am cumparat mai multe papirusuri pictate cu aspecte din legendele Egiptului Antic, papirusuri care le avem si astazi si cu care am impodobit la scurt timp dupa intoarcere unul dintre peretii casei noastre (foto 11.1 – 11.6).

Neindoios, Egiptul a reprezentat una dintre cele mai importante civilizatii ale antichitatii. Ea ne infatiseaza cel mai vechi stat din lume, inzestrat cu o administratie, o fiscalitate, o justitie si o armata comparabile cu cele ce-au luat nastere mai apoi in tarile de pe celelalte continente, inainte si dupa era noastra. Dar lumea Egiptului antic a zamislit si o cultura spirituala scanteietoare admirate de vechii greci si de romani, ca si de multimile de turisti de astazi care vin sa contemple piramidele, templele, sau obeliscurile inaltate de faraoni si supusii lor. Conform datelor publice, Egiptul de astazi este totusi o tara saraca. Activitatea principala a populatiei este agricultura, dar principala sursa de venit a tarii este turismul, sau asa-numita “pensie a lui Ramses”, care aduce miliarde de dolari anual. O alta sursa de venit este asa-numita “pensie a lui Ferdinand”, adica banii obtinuti pentru permisiunea de trecere a vaselor comerciale prin Canalul Suez (construit de Lesseps). Si inca o sursa importanta de venituri este asa-numita "pensie a lui David", referire la ajutorul financiar pe care Statele Unite il acorda anual tarii, ca urmare a incheierii pacii de la Camp Davit in 1978. Pe acest fond, recrudescenta terorismul Islamic dupa 2011 si alertele de calatorie din 2020 datorate pandemiei de COVID-19 nu sunt de natura sa incurajeze turismul in acesta tara, ceea ce este extrem de regretabil.