Tinand cont de realitatile anului 2020 din Romania privire evolutia
Coronavirusului, poate nici un film vizionat in ultimii ani nu este mai
potrivit ca titlu precum “No coutry for old men”. Datorita numarului mare de
persoane contaminate si imbolnavirilor zilnice din ce in ce mai mari, suntem pe
lista portocalie a tarilor ai caror cetateni nu pot merge in foarte multe
dintre tarile UE. Si in multe locuri din tara este un risc ridicat sa incerci
sa te relaxezi pentru cateva zile, din cauza celor care nu respecta regulile
impuse de organele sanitare. Ce poti face acasa in aceste conditii de
semi-carantina, in afara de a te juca cu nepotii (daca ii ai), a naviga pe
Internet, a citi si a te uita la filme la televizor. Mai poti scrie, daca ai
rabdare si iti place aceasta activitate, iar mie imi place. In aceste conditii
m-am gandit sa-mi rememorez cu ajutorul pozelor perioada petrecuta in Statele
Unite ale Americii cu douazeci si patru de ani in urma, impreuna cu Irina, asa
ca iata pe scurt care a fost povestea. La doi an dupa sustinerea Tezei de
Doctorat, in timpul serviciului la Academia de Stiinte Agricole si Silvice
(ASAS), am completat o aplicatie de proiect (gasita de Irina la Academia
Romana) in vederea obtinerii unei Burse Fulbright pentru efectuarea unui
stagiu de specializare post-doctorala de sase luni in Statele Unite ale
Americii. Tematica proiectului ales de mine era in domeniul extensiei,
consultantei si transferului de tehnologie in agricultura si protectia
mediului, dinspre sectorul de cercetare catre sectorul direct productiv. Subiectul
era apropiat tematicii de care eu ma ocupam in mod curent in cadrul nou createi
Directii de Dezvoltare a ASAS, si mi se parea extrem de interesant si productiv
sa invat din experienta americana in acest domeniu, pentru a putea prelua
elementele compatibile in practica romaneasca. Am avut succes cu aceasta
propunere de proiect care mi-a fost aprobata la scurt timp de la depunere, primind
informarea de la Departamentul de Agricultura al Statelor Unite (USDA) ca
am fost repartizat sa execut acest stagiu de practica in cadrul Colegiului
de Agricultura al Universitatii Statului Kentucky. Odata ajuns in America am
aflat ca aceasta Universitate a fost infiintata in 1865 dar dateaza sub acest
nume din anul 1916, fiind una din cele 105 “Land Grand Colleges and State
Universities” de pe teritoriul Statelor Unite si una din cele 59 institutii
publice clasificate ca Universitati de Cercetare de categoria I-a. Din punct de
vedere administrativ, Universitatea se compune din Campusul Universitar din
Lexington, Sistemul de Colegii Publice (16) si Centrul Medical. In afara
sediului central din Lexington, Colegiul de Agricultura mai are doua filiale
regionale in Princeton, in vestul Statului Kentucky si Quicksand, deservind
zona de est, zone cu conditii pedoclimatice diferite. Baza Experimentala
Agricola ce apartine Colegiului de Agricultura a fost infiintata in anul 1885
si include 6 campuri de cercetare ce totalizeaza cca. 3000 ha, specializate pe
diferite tematici de cercetare privind culturile cerialiere, furajere,
horticole, cultura tutunului, cresterea animalelor, precum si o zona forestiera
de 6220 ha destinata cercetarilor silvice. Cercetarile efectuate in cadrul
Bazei Experimentale Agricole sunt atat de natura fundamentala cat si
aplicativa, implicand toate Departamentele Colegiului de Agricultura. O mare
parte din cercetarile aplicative, inclusiv campurile demonstrative erau
organizate direct in ferme, cu acordul proprietarilor. Bugetul de cercetare al
Colegiului pe anul 1995 a fost de cca. 26 milioane USD, 25% provenind din
fonduri federale, iar restul din fonduri statale. Fiecare cadru didactic din
cadrul Colegiului era implicat in cel putin doua din cele trei activitati de
baza: cea didactica, de cercetare si cea de extensie. Decanul Colegiului de
Agricultura era in acelasi timp director al Bazei Experimentale Agricole si al
Serviciului Cooperativ de Extensie (KyCES). Acesta functiona cu un buget anual
de cca. 40 milioane USD, din care 25% proveneau din fonduri federale, 50% din
fonduri statale si 25% din fonduri judetene, proportia acestora variind de la
un an la altul. Personalul implicat in activitati de extensie la nivelul
Colegiului de Agricultura totaliza (la nivelul anului 1995) 546 persoane.
Dintre acestea 380 erau agenti extensionisti judeteni, 14 directori de extensie
la nivel regional, iar 152 erau profesori universitari cu responsabilitati
pentru activitatile de extensie, din care 7 indeplineau si functia de directori
de Departamente, avand responsabilitatea gestionarii fondurilor si coordonarii
programelor de extensie la nivel statal. Programele de extensie erau de doua
categorii: (A) programe declarate prioritati nationale, stabilite de catre USDA
si finantate integral din fonduri federale; (B) programe specifice la nivel
statal stabilite de conducerea KyCES de comun acord cu liderii organizatiilor
judetene de voluntari, finantate prin participare cooperativa. Din categoria
prioritatilor nationale se mentioneaza programe precum: (i) combaterea integrata
a bolilor si daunatorilor; (ii) evaluarea impactului pesticidelor asupra
culturilor si solului; (iii) administrarea afacerilor la nivel de ferma; (iv) tehnologii
de comunicare si educare la distanta; (v) copiii, tineretul si familiile
defavorizate. Dintre programele cu specific statal se amintesc: (vi) afaceri la
domiciliu; (vii) educatie financiara pentru femei; (viii) dezvoltarea
agroturismului comunitar; (ix) agricultura organica; (x) tehnologii pentru
fermele de mici dimensiuni (date preluate din partea de documentare a proiectului
meu de absolvire). Experienta dobandita in cadrul practicii postdoctorale americane,
dar si a celor constatate cu ocazia
altor deplasari in stainatate prilejuite de colaborarea la trei proiecte PHARE,
am descris-o pe larg in cele doua volume intitulate “Din experienta
internationala in materie de extensie, consultanta si transfer de tehnologie in
agricultura”, publicate prin Redactia Revistelor Agricole (AGRIS) in 1999
si 2000. Indraznesc sa afirm ca cele publicate de mine, precum si activitatea
desfasurata ulterior in cadrul Directiei de Dezvoltare a ASAS, au contribuit
semnificativ la stabilirea strategiei de infiintare ulterioara a Agentiei
Nationale de Consultanta Agricola (ANCA) functionand in subordinea Ministerului
Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, prin Legea modificata nr.
77/2005 (fig. 1, fig. 2).
Astazi, la cca. 24 de ani de la experienta americana, doresc
sa rememorez pentru mine (atat cat mai pot) nu atat partea profesionala a
acesteia, cat elementele colaterale de viata si socializare intr-un mediu
complet nou, mult diferit de cel de acasa. La data efectuarii acestui stagiu
aveam deja 49 de ani, deci suficienta experienta personala ca sa pot asimila
corect cele vazute in noul mediu in care imi desfasuram activitatea. Primul
obstacol pe care a trebuit sa-l depasesc a fost accentul specific sudist “de
Kentucky”, care ma obliga sa fiu extrem de atent la fiecare cuvant pronuntat
pentru a intelege sensul frazei. Audiind diverse prelegeri si participand la
diverse discutii in campusul universitar, dar si in afara acestuia, am reusit
in cele din urma sa ma adaptez idiomului local. Statul Kentucky este inclus in
zona geografica cunoscuta ca Midwest, ramanand loial Uniunii in Razboiul de Secesiune,
chiar daca pana spre sfarsitul lui 1871, ca si Missouri, era divizat, fiecare avand
cate doua guverne, unul pro-Sud si altul pro-Nord. Este cunoscut si ca statul “ierbii
albastre”, datorita prezentei acesteia in multe dintre gazoanele si
pasunile sale. “Bluegrass” a devenit cunoscut si ca gen musical, la
mandria locala adaugandu-se si renumitul sau bourbon, echipele de basketball
din Colegii, dar mai ales faimosii cai de curse, derbiul anual din Louisville
fiind deja celebru pe plan mondial. Pana sa vina si Irina in Kentucky, am
locuit intr-o mica camera de oaspeti in campusul universitar din Lexington,
servind cel mai adesea masa de pranz (sau cea de seara) la unul dintre bufetele
din campus. Binenteles, intre acestea, la loc de cinste se afla Kentucky Fried
Chicken, o alta marca a Statului, din lantul de restaurante pe baza de carne de
pui infiintat de colonelul Sanders, prezent astazi pretutindeni pe glob. Kentucky
este si cel mai mare producator de tutun Burley din SUA, in Lexington existand
si un institut de cercetari pentru cultura tutunului, dar si despre influenta
fumatului asupra sanatatii (?). In cadrul Colegiului de Agricultura mi-a fost
repartizat un spatiu cu calculator si acces la Internet si periferice, unde
lucram la proiectul meu, atunci cand nu eram plecat in teritoriu la campurile
de cercetare, loturile demonstrative, lectii cu fermierii, audieri de prelegeri
sau alte activitati ale Serviciului Cooperativ de Extensie (KyCES).
Indrumatorul meu de proiect si totodata cel ce-mi organiza activitatea zilnica
era profesorul Curtis Absher, director adjunct al KyCES. Lui si echipei
sale ii datorez acomodarea destul de rapida la treburile curente ce-mi
reveneau, interactiunii cu alte cadre didactice ale Colegiului, precum si
instituirea unei ambiante prietenoase de lucru si viata pe intreaga durata a
sederii mele acolo. Pentru problemele de documentare la proiectul meu am
frecventat destul de des si biblioteca centrala a universitatii, institutie
functionand non-stop, moderna si deosebit de bine dotata. Kentucky, prin
traditia sa, este totodata un stat religios, unde comunitatile de oameni
apartin, cu foarte putine exceptii, diverselor grupari religioase (predominant
catolice si neoprotestante). Aceste grupari au un puternic impact asupra vietii
din comunitatile in care traiesc, descoperind la un moment dat ca au reusit sa
impuna stoparea temporara a vanzarii de bauturi alcoolice in anumite districte
unde se produsesera mai multe incidente majore datorate consumului excesiv de
alcool. Am gasit si o biserica ortodoxa dar la mare distanta de Lexington, asa ca
fiind in imposibilitate de a o frecventa, mergeam duminica la slujba de
dimineata de la biserica catolica aflata in campus. Am fost invitat in cateva
weekenduri de indrumatorul meu de proiect si la biserica evenghelica, unde
sotia sa canta in corul bisericesc. La ambele grupari religioase frecventate
ocazional de mine am constata o stransa prietenie si conlucrare intre enoriasi,
acestia comunicandu-si problemele personale majore cu care se confruntau chiar
de la amvonul bisericii, comunitatea fiind rugata sa ajute la solutionarea celor
semnalate. Se strangeau in timp chiar bani pentru plata taxelor de scolarizare
ale copiilor unor enoriasi mai saraci. O alta chestiune sesizata de mine legata
tot de conlucrarea comunitatilor, este abordarea extrem de serioasa si continua
pe care Universitatea o are cu fostii absolventi, asa-numitii “alumni”. Exista
chiar un director pentru problemele dedicate acestor alumni, cu care am
solicitat (si am obtinut) o intrevedere. Am aflat ca dupa absolvire, se
urmareste traseul parcurs de fiecare absolvent, iar celor ce ajung la un moment
dat in functii de conducere, tehnice sau politice, li se solicita contributii
financiare pentru sustinerea facultatii absolvite. Celor cu probleme in
angajare li se oferea sprijin logistic. In afara acestui lucru, fiecarui
alumnus i se percepea o taxa anuala, in baza careia beneficiaza de toate
facilitatile Universitatii (terenuri de sport, biblioteca, piscine,
restaurante). Intr-una din deplasarile facute cu indrumatorul meu de proiect am
fost la Louiville, capitala de facto a Statului Kentucky, unde am vizitat o
mare expozitie de animale, cu vanzare, si unde s-au dat premii substantiale (in
hrana) pentru cele mai reusite exemplare. La o a doua vizita a mea in
Louiville, am fost pana pe malul fluviului Ohio unde am vazut o nava cu
zbaturi, probabil folosita in mod curent in secolul XIX, acum fiind doar o
atractie turistica, inca functionala. Am vizitat si hipodromul unde au loc
celebrele derbiuri anuale, la care am aflat ca vin intotdeauna concurenti arabi
de o anumita anvergura, cu renumitii lor caii de rasa (fig. 3, fig 4).
Intre timp s-a apropiat Craciunul, iar conform aranjamentelor
anterioare, Irina urma sa soseasca la mine cu aceasta ocazie si sa ramanem
impreuna pana la sfarsitul stagiului meu de lucru. Pentru aceasta mi s-a
repartizat un apartament mai spatios in campus, destinat familiilor casatorite,
avand si o bucatarie cu facilitati de gatit. M-am mutat la timp cu putinele
lucruri care le aveam, dar am ornat camera principala cu un brad si decoratii
de Craciun, inclusiv un mic cadou sub brad pentru sotia mea. Am profitat tot de
bunavointa prof. Absher, care m-a dus cu masina sa la aeroportul Cincinnati
Municipal din Ohio unde urma sa soseasca avionul Irinei. A fost o zi de iarna cu
zapada viscolita, asa ca am avut emotii caci avionul a intarziat destul de
mult. A venit cu bine in cele din urma, evident putin obosita, dar bucuria
revederii noastre a fost mare. Era seara de Craciun, asa ca prof. Absher ne-a
dus mai intai acasa la caminul meu sa lasam bagajele Irinei, dar ne-a luat in
continuare cu masina pentru slujba de Craciun de la biserica sa. A fost frumos,
dar m-am straduit din cand in cand s-o trezesc pe Irina care adormea pe scaunul
sau din cauza oboselii. Masa de Craciun am servit-o acasa la prof. Absher, in
mijlocul familiei sale, unde i-am cunoscut sotia, pe Barbara, si toate cele
patru fete. Casa era intr-o zona rurala, departe de alti vecini, avand in fata
o mare pajiste acum acoperita cu zapada, insa incepand din primavera, cand
totul este verde, mi s-a spus ca pe pajiste alearga sau paste iarba un cal alb
care completeaza frumusetea peisajului. Intr-adevar, ideea de proportii, spatii,
distante si perspectiva este mult diferita la americani fata de noi, atunci
cand isi pot permite acest lucru. In continuare lucrurile au evoluat mult mai
placut si benefic pentru mine, mergand cu Irina saptamanal la magazinul Kroger
din apropiere, unde ne aprovizionam cu cele necesare meselor. Noi gaseam toate
cele necesare pentru gatit, dar pentru colegii asiatici
(chinezi si vietnamezi) predominanti in caminul nostru, venea saptamanal un
camion cu produse specifice solicitate de acestia (tot felul de plante,
radacini, capete si ghiare) din care tinerele chinezoaice gateau intr-o
veselie, dar ale caror “arome” ce se raspandeau pe coridoarele caminului nu erau intotdeauna placute pentru noi. Am
vizitat la un moment dat si un supermarket imens aflat undeva la marginea
orasului, care ne-a coplesit prin diversitatea raioanelor sale. Cred ca la un
momend dat ne-am si ratacit. Am fost invitati in cateva randuri pentru dinner
si la unul dintre restaurantele universitare; tin minte ca deosebit de placuta
intalnirea cu prof. Massey, seful Serviciului de Relatii Internationale al
Universitatii, atat el cat si sotia sa vorbind si franceza, si cu care am
corespondat in continuare mult timp dupa ce m-am intors in Bucuresti. Am fost
invitat impreuna cu Irina si la un asa-numit “dejun cu rugaciune” la care a
participat o mare parte din corpul profesoral al Universitatii. S-a spus o
rugaciune de catre unul dintre profesori, dupa care au fost punctate de catre
alti vorbitori mai multe probleme aflate pe ordinea de zi a reuniunii. Am mai
fost invitat la filiala regionala din Princeton a Colegiului de Agricultura,
unde am asistat la lansarea unei noi publicatii despre “Cultura pajistilor”
realizata in cadrul colectivului respectiv. Am lasat si eu colectivului de
acolo unul dintre volume de publicatii stiintifice ale ASAS in limba engleza.
Cand m-am intors in tara, am transmis volumul de cercetari americane celor de
la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Pajistilor de la Brasov,
stabilind totodata o perspectiva de colaborare intre cele doua entitati.
Inainte de a plecarea din tara am fost atentionat de conducerea Comisiei
Fulbright sa aduc cu mine mai multe materiale de prezentare a Romaniei si a
preocuparilor sale de cercetare pe linie agricola si de mediu. Fiind pregatit
pe aceasta directie, am fost invitat la un moment dat sa fac o prezentare despre
Romania in fata unei audiente compuse din profesori si studenti. Cred ca m-am
descurcat bine, deoarecem cunosteam frumusetile Romaniei si structura AKIS-ului
romanesc (Agricultural Knowledge Information System), facand legatura spre
sfarsit si cu proiectul la care lucram, care avea in vedere preluarea unei
parti din experienta Serviciului Cooperativ de Extensie din Kentucky in
consultanta agricola romaneasca. Pe perioada stagiului meu de perfectionare am
redactat doua articole, unul (in colaborare cu prof. Absher) despre asemanarile
si deosebirile consultantei si
transferului de tehnologie in agricultura din Kentucky si cea din Romania, iar
cel de-al doilea (in colaborare cu seful Serviciului de Agrometeorologie)
despre particularitatile climatice din cele doua tari si implicatiile acestora asupra
agriculturii din Kentucky si Romania. Ambele articole au fost acceptate si
publicate in procedingurile unor conferinte de specialitate din Marea Britanie
si Olanda. Drumurile mele de la sediul apartamentului din campus catre biroul
de lucru de la Colegiu de Agricultura trecea printr-o livada plina de veverite,
iar pasarea care ne trezea dimineata prin trilurile sale vesele si coloritul
rosu al penajului era “pasarea cardinal”, emblema a Statului Kentucky. Irina
m-a ajutat mult cu colationarea si ordonarea pe laptop a textului pe care eu il
redactam in limba engleza pe baza informatiilor culese din materialele de la
biblioteca dar si a ideilor proprii, stabilind impreuna ordinea capitolelor si
completarile ce ar mai trebui facute. I-am aratat prima forma a proiectului meu
profesorului Absher, indrumatorul meu de practica, care l-a apreciat ca fiind bine
documentat, interesant si util Departamentului sau, sfatuindu-ma sa obtin o
aprobare de principiu de la USDA pentru propusa colaborare romano-americana, problema
capitala ramanad gasirea sursei de finantare. In sustinerea proiectului am
facut si un site de prezentare pe Internet cu ajutorul lui Madison, tehnicianul
informatician din echipa profesorului Curtis Absher. Profesorul mi-a aranjat
telefonic doua intalniri la USDA in Washinghton D.C. cu oficiali ai
Departamentului pentru Agricultura, responsabili cu strategia pentru
universitatile din liga celor 105 Land Grand Colleges and State Universities. Deoarece
finalul stagiului meu postdoctoral urma sa include si o scurta calatorie de
studii/documentare, dar si de asimilare a culturii americane, profesorul Absher
a avut amabilitatea sa-mi aranjeze si o a doua intalnire cu un grup de
extensionisti din cadrul Cornell University aflat in colaborare cu extensionistii
din Kentucky, pentru a avea posibilitatea sa vizitez si orasul New York. Am
acceptat cu recunostiinta traseul propus (suportat financiar fiind acoperit in
cea mai mare parte de Programul Fulbright, atat pentru mine cat si pentru
Irina), pregatind cateva exemplare din proiect pentru a le lasa la USDA, in
Washington D.C. si la Cornell University, biroul din New York City. Am plecat
in calatoria de documentare dupa sustinerea publica (cu succes as indrazni sa
afirm) a proiectului meu postdoctoral, in fata unui colectiv de cadre
didactice, personal al KyCES si studenti ai Colegiului de Agricultura (fig. 5,
fig. 6).
Calatoria pana la Washington D.C. am afectuat-o cu
avionul si odata ajunsi, ne-am cazat la hotelul la care am avut rezervare.
Deoarece Irina mai fusese in State la o conferinta cu cativa ani in urma, a
preluat calitatea de ghid in frumoasa capitala americana, unde am prins cateva
zile de martie insorite, cu magnoliile in floare. Deoarece mai aveam cateva ore
libere pana la lasarea serii, am facut un tur pietonal de-alungul National
Mall pana in varful colinei cunoscute sub numele de Capitol Hill
pentru a vedea Capitoliul, cladire ce serveste ca sediu al guvernului
pentru Congresul Statelor Unite ale Americii. Ne-am intors inapoi pe acelasi
traseu, deoarece fata in fata cu Capitoliul se afla Memorialul Abraham
Lincoln, avand in interior statuia impozanta a celui de-al 16-lea
presedinte al Statelor Unite, monument finalizat in 1914. In apropierea
Memorialului Lincoln se afla Memorialul in cinstea eroilor cazuți in cel
de-al Doilea Razboi Mondial, unde sunt reprezentate toate statele
participante, in jurul unei fantani arteziene cu o arhitectura deosebita. In
apropiere se afla si Memorialul Razboiului din Vietnam, creație simpla si
sobra la prima vedere, dar impresionanta
prin marmura neagra, lucioasa, pe care sunt inscripționate, cu litere de tipar,
mii de nume ale victimelor cazute in acest razboi. Monumentul Washington, vazut
in ziua urmatoare, este un obelisc construit pentru a comemora functia
de comandant-sef a lui George Washington in fruntea armatei continentale si de
a aminti oamenilor de primul presedinte al Americii. Este construit din marmura
si granit avand 169,294 metri. Constructia monumentului a inceput in 1848 fiind
finalizata in 1884, lucrarile fiind intarziate de Razboiul Civil. Pe malul
fluviului Potomac am admirat apoi Memorialul Thomas Jefferson,
considerat unul dintre cei patru parinti fondatori ai Statelor Unite.
Monumentul a fost construit in stil Beaux-Art si inaugurat in 1943, fiind
compus dintr-un dom principal, un portic si un lant de coloane ionice ce
inconjoara cladirea, totul asezat deasupra unui set circular de trepte de
marmura. In interiorul monumentului, o statuie de aproape 6 m inaltime a lui
Thomas Jefferson privește in direcția Casei Albe iar de jur imprejurul sau,
deasupra coloanelor ce susțin domul, se afla citate din scrierile sale (fig. 7,
fig 8, fig. 9, fig. 10).
A doua zi am sosit punctual la ora 10.00 PM la sediul USDA,
pentru intalnirea programata cu cei doi oficiali ai Departamentului pentru
Agricultura. Au fost de fapt doua intalniri separate, prima fiind cu responsabilul
relatiilor international ale USDA, respectiv cel care raspunde, printre altele,
de studentii straini ce sunt admisi sa execute stagii de specializare la
Universitatile cu profil agricol din SUA, pe baza unor programe guvernamentale
sau schimburi bilaterale. Era de fapt persoana care daduse aviz pozitiv si
stagiului meu postdoctoral pentru obtinerea bursei Fulbright. Eu i-am multumit
pentru increderea acordata, iar el mi-a multumit pentru munca sustinuta depusa
pe parcursul celor aproape sase luni la Colegiul de Agricultura din Kentucky,
confirmandu-mi ca a primit numai rapoarte favorabile in ce ma priveste de la
indrumatorul meu de practica. I-am dat un exemplar din proiect, ce prevedea in
final o propunere de colaborare intre Colegiul de Agricultura din Kentucky si
Academia de Stiinte Agricole si Silvice din Bucuresti pe probleme de cercetare,
extensie si transfer de tehnologie. Am fost sfatuit sa abordez aceasta problema
cu cel de-al doilea oficial al USDA, responsabil cu alocarea fondurilor federale
pentru Universitatile de stat. I-am dat si acestui oficial un exemplar din
proiect, explicand pe scurt scopul propunerii de colaborare bilaterala din
final. Mi-a promis ca-l va studia ulterior cu atentie, dar mi-a explicat ca
fondurile americane, atunci cand sunt aprobate, se distribuie in sistem participativ
(lucru care-l stiam din documentele studiate anterior). Pentru atingerea
acestui obiectiv ar fi fost necesar, ca la intoarcerea mea la Bucuresti sa
conving si Conducerea ASAS sa participle financiar la acest proiect. Mi-a mai
sugerat insa sa port o discutie si cu reprezentatul Bancii Mondiale pentru
Romania, care se pare ca aveau prevazute si programe de cercetare-dezvoltare in
beneficiul agriculturii. Deoarece sediul Bancii Mondiale era foarte aproape
de USDA, mi-a sugerat sa-i vizitez chiar atunci, avand amabilitatea sa poarte o
discutie telefonica cu persoana responsabila pentru Romania si sa-mi
stabileasca o intalnire. A fost o sansa nesperata sa prind si aceasta
oportunitate pe care am incercat s-o valorific cat mai bine. Reprezentata
Bancii Mondiale mi-a ascultat propunerea de proiect cu multa bunavointa,
confirmand totodata faptul ca intre programele institutiei se afla si ideea
sustinerii financiare a crearii unei Agentii Nationale de Consultanta Agricole
pentru Romania. Mi-a spus ca acest lucru se afla deja in dezbatere cu
Conducerea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale din Romania,
sugerandu-mi sa fiu pregatit sa ma implic in acest proiect atunci cand va fi
demarat. Este adevarat ca la putin timp dupa intoarcerea in Bucuresti, am fost
solicitat de catre MADR sa colaborez la trei proiecte PHARE, derulate succesiv,
care s-au concretizat in final prin crearea ANCA. La plecare, am lasat si la
Banca Mondiala o copie a proiectului meu, avand mari sperante ca sunt pe drumul
cel bun. Reintalnindu-ma cu Irina, ne-am reluat plimbarea prin Washinghton DC,
trecand pe langa statuia in bronz a lui Einstein, unde ne-am si
fotografiat, dupa care ne-am asezat la coada care se formase pentru vizitatea Casei
Albe de pe Pennsylvania Avenue, resedinta oficiala si principalul loc de
munca al presedintilor Statelor Unite ale Americii. Edificiul este
impresionant prin istoria sa si personalitatea presedintilor care l-au populat.
Ocupata initial de primul presedinte al SUA, John Adams, la 1 noiembrie
1800, cladirea a fost marita apoi de Thomas Jefferson, suferind insa un
dezastru major in timpul incendiului datorat razboiului din 1812. Theodor
Roosevelt a efectuat in 1901 o noua renovare si extindere, dar imbunatatiri
substantiale au fost aduse edificiului de presedintele Harry Truman in
1952. Prima Doamna Jacqueline Kennedy, soția președintelui JFK,
cel de-al 35-lea presedinte al SUA (1961-1963) a organizat cea mai mare
redecorare a Casei Albe din istoria sa. Diferitele perioade de la inceputul
republicii au fost selectate ca tema pentru fiecare camera: stilul de federal
pentru Camera Verde, in limba engleza "Empire Blue Room", Imperiul
American pentru camera rosie, Louis XVI pentru Camera Ovala Galbena, si pentru
biroul președintelui Victorian, redenumit in Camera Tratatelor. A fost
achiziționat mobilier antic si decorații din panza. Multe din antichitati,
picturi scumpe, precum si alte imbunatațiri din perioada Kennedy au fost donate
Casei Albe de catre donatori bogați. Se spune ca restaurația Kennedy a dat
Casei Albe o aparenta de lux si a adus-o mai aproape de adevarata noblețe. Poate cea mai completa idee asupra
civilizatiei americane o capeti vizitand The Smithsonian Institution,
institutie culturala fondata in 1846 continand 19 muzee, majoritatea
distribuite de-alungul National Mall. Dintre acestea am vizitat urmatoarele:
- Galeria Arthur M. Sackler si Freer
Gallery of Art, ambele abordeaza arta asiatica;
- Hirshhorn Museum and Sculpture Garden,
are ca obiect arta contemporana;
- National Air and Space Museum si Steven
F. Udvar-Hazy Center, trateaza istoria aviației si a zborurilor spatiale;
- National Museum of African American
History and Culture, abordeaza istorie și cultura afro-americana;
- National Museum of American History,
trateaza istoria Americii;
- National Museum of the American
Indian, are ca obiect arta si cultura amerindiana;
- National Museum of Natural History,
abordeaza istorie naturala;
- National Portrait Gallery, are ca
obiect portretistica;
- Renwick Gallery, prezinta arte
decorative americane;
- Smithsonian
American Art Museum, prezinta arta americana.
In cea de-a treia zi petrecuta in Washington D.C. ne-am
plimbat pe malul Potomacului, vizitand cimitirul Arlington, dar si John
F. Kennedy Center Concert Hall, vestita sala de concerte, balet, teatru si
alte evenimente artistice, cu o capacitate de 2454 locuri (fig. 11, fig. 12,
fig 13, fig. 14).
In dimineata zilei urmatoare am zburat spre New Jersey unde
ne-am cazat in orasul Newark, unul dintre cele mai populate din statul
respectiv, la un coleg de serviciu al Irinei, si el beneficiar al unei burse
Fulbright in domeniul emisiei in camp. In cea de-a patra zi a vizitei noastre
de studiu, eu am plecat catre New York City la intalnirea programata de prof. Absher
cu doua cadre didactice lucrand in domeniul consultantei agricole la Cornell
University. In acest timp, Irina a fost invitata de colegul sau, Dan Nicolaescu,
in localitatea Princeton sa viziteze Universitatea Priceton a statului
New Jersey, unde fusese repartizat pentru stagiul sau de pregatire
postdoctorala. Intalnirea mea cu cele doua doamne extensioniste de la Cornell University
a avut loc la biroul de lucru al acestora din New York City, pe care
l-am gasit dupa o cautare putin mai laborioasa, in ciuda explicatiilor
telefonice care le-am primit. Este de inteles, pentru ca ma aflam pentru prima
data in “The Big Apple”, unul dintre centrele mondiale cele mai
importante de comert si finante, dar si in domeniul mass-mediei,
divertismentului, educatiei, artei si modei, gazduind, de asemenea, si sediul Organizatiei
Natiunilor Unite. Orasul este situat
in nord-estul Statelor Unite ale Americii, pe coasta Oceanului Atlantic, in
zona de varsare a fluviului Hudson. Din punct de vedere administrativ, New York-ul
este impartit in cinci zone: The Bronx, Brooklin, Manhattan, Queens, si insula
Staten Island. Din explicatiile primite am inteles ca ma aflam pentru moment in
Manhattan, nu foarte departe de Central Park, insula de verdeata
a orasului infiintata in 1857 pe o suprafata de 315 ha. Tot de la companioanele
mele am aflat ca langa Central Park se afla cartierul negrilor (Harlem), iar la
est de parc sunt amplasate cartierele italienilor (Little Italy), ale
spaniolilor – mexicani, portoricani (Spanish Harlem), chinezilor (Chinatown) si
al evreilor. Am aflat ca New Yorkul are peste 2,5 milioane de cladiri, de la
casutele modeste din suburbii, la inaltatorii zgarie-nori care ma faceau sa ma
simt ca un pigmeu. Primul zgarie-nori s-a construit in anul 1902 avand numai 20
de etaje, urmat de Empire State Building in anul 1931, care avea sa
devina in timp unul din simbolurile orasului, o cladire construita numai din
beton si sticla, cu 102 etaje si o inaltime de 440 m. Empire State Building a
fost detronat de World Trade Center, un ansamblu de doua turnuri
paralelipipedice gemene fiecare din ele cu cate 110 etaje si o inaltime de 412
m, perfect functionale la data vizitei mele, dar care au fost distruse in data
de 11 septembrie 2001 in urma unui atac terorist cu doua avioane de pasageri.
Trecand la partea profesionala, le-am intrebat pe cele doua doamne care este
rolul unui birou de consultanta agricola intr-un oras totalmente urban. Mi-au
raspuns ca se ocupau de categoriile defavorizate ale populatiei, de cei ce
traiesc in casutele modeste din suburbii, carora le furnizeaza diverse solutii
de gradinarit pe langa casa, le dau sfaturi economice si ii integreaza pe copii
in sistemul educational, dar si de activitati complementare. Nu am pus la
indoiala utilitatea acestor activitati, cand am aflat numarul mare de
“clienti”, in special din categoria fostilor emigranti nevorbitori de engleza,
pentru care biroul organizeaza si cursuri de limba. Doamnele au avut apoi
amabilitatea sa ma invite pentru masa de pranz la unul dintre numeroasele
bistrouri din imprejurimi, oferindu-mi apoi o scurta plimbare in Central
Park, despre care mi-au explicat ca a fost extins in timp pana la
dimensiunea actuala de 340 de hectare. Parcul Central a fost desemnat ca punct
de reper istoric national de catre Departamentul de Interne al SUA in 1962,
fiind administrat in prezent printr-un parteneriat public-privat de catre
Administratia de Conservare Centrala a Parcului. Muzeul Metropolitan de Arta
se afla in incinta parcului, si l-am vizitat in ziua urmatoare impreuna cu
Irina. Construit cu sponsorizari din partea unor oameni de afaceri,
Metropolitan Museum of Art expune in permanenta peste doua milioane de opere de
arta, reprezentand cea mai mare colectie din Statele Unite ale Americii.
Alintat „The Met” de catre newyorkezi, muzeul a fost fondat in 1870. Colectiile
muzeului cuprind pictura, sculptura, arta grafica, arhitectura, sticlarie,
ceramica, textile, feronerie, mobilier, arme si armuri, instrumente muzicale
din Egipt, Mesopotamia, Orientul Indepartat si Orientul Apropiat, Grecia,
Imperiul Roman si culturile precolumbiene. Desigur, nu puteam rata Muzeul
Gugenheim, cu cladirea sa remarcabila situata tot in Manhattan pe Fifth
Avenue. Muzeul Guggenheim din New York a fost creat in 1939 pornind de
la colectia impresionanta de
opere de arta a magnatul
Solomon R. Guggenheim, insa a functionat in sediul actual din 1959. Ne-am
bucurat sa vedem expuse in muzeu opt dintre sculpturile lui Brancuși,
executate in lemn si marmura: Vrajitoarea, Regele Regilor, Muza, Adam si Eva,
Miracolul, Țestoasa zburatoare, Cainele de paza si Soclu de stejar. Ca iubitori
de muzica am dorit sa vizitam si Metropolitan Opera, cladire situata in
renumitul Lincoln Center for the Performing Arts, lucru care l-am si
facut in dupa-amiaza aceleiasi zile. MET, cum este denumita si aceasta
institutie de muzica clasica, prezinta anual aproximativ 240 de spectacole de
opera, fiind doar una dintre cele 12 organizatii rezidente la Lincoln Center.
Am vizitat doar holul impresionant al Operei si am avut bucuria sa vedem pe
unul din postere anuntand programul din viitoarele luni, numele vestitei
noastre soprane Angela Gheorghiu ce urma sa sustina la MET doua
spectacole. Ne-am plimbat apoi pe celebra Times Square, intersectie
comerciala importanta in Manhatan, poreclita „Crossroads of the World”, un
simbol al orașului New York si al Statelor Unite. Am ajuns pana in zona dintre
Sixth si Eighth Avenue, numita si Theatre District, iar din partea de
vest a zonei comerciale a Midtown Manhattan, de la unul dintre
magazinele de aparatura electronica, am cumparat la un pret convenabil primul
meu aparat electronic de filmat JVS Compact VHS functionand cu casete (in
zilele noastre se prefera aparatura digitala). In ziua urmatoare am fost
prezenti la prima ora la intrarea in Empire State Building pentru a prinde
unul dintre lifturile rapide care sa ne duca pana la etajul 86 pe puntea de
sticla, punctul de observatie in aer liber de unde se ofera o panorama
fantastica asupra imprejurimilor. Ansamblul a fost cea mai inalta cladire din
lume pentru mai mult de 40 de ani, intre anii 1831 si 1972, fiind numita de catre
Societatea Americana a Inginerilor Civili ca una dintre cele “sapte minuni ale
lumii moderne” (fig. 15, fig. 16, fig. 17, fig. 18).
Dupa ce am coborat cu liful ultra-rapid, ne-am indreptat spre
debarcaderul din Battery Park Downtown Manhattan unde ne-am asezat la o
alta coada pentru a lua unul din vaporasele spre Liberty Island si apoi in
continuare spre Ellis Island. Obiectivul ce se viziteaza pe Insula
Libertatii, situata la sud-est de Manhattan, la gura de varsare a fluviului
Hudson in Oceanul Atlantic, este Statuia Libertatii plasata in anul 1886
la intrarea portului de pe insula, cu scopul de a transmite calatorilor sositi
salutul de bun venit pe pamant American. Statuia este un cadou al Frantei facut
Statelor Unite ale Americii cu ocazia aniversarii a 110 ani de la castigarea
independentei. Statuia are o inaltime fara
soclu de 46,5 m si 92,99 m cu soclu si reprezinta o femeie acoperita cu un
drapel care tina in mana dreapta o flacara, iar in mana stanga o placa pe care
este inscriptionata ziua independentei Americii: 4 iulie 1776. Dupa turul facut
in jurul Insulei Libertatii am luat un alt vaporas spre Insula Ellis,
care a fost intre 1892 si 1954 simbolul imigrației americane, punctul de sosire
pentru mai bine de 12 milioane de oameni. Am vizitat Muzeul emigratiei
de pe insula cuprinzand, printre altele, numeroase grafici si statistici ale emigratiei
pe ani si nationalitati, folosind mjloacele multimedia. Am profitat de noul meu
aparat JVS cumparat cu o zi in urma si am filmat panoramele superbe care se
deschideau atat de pe Libery Island cat si de pe Ellis Island asupra
Manhattanului, inclusive asupra Brooklyn Bridge, dar si asupra turnurilor
gemene ale WTC, fara sa-mi pot imagina ca aceste turnuri ar putea sa dispara
peste cinci ani ca urmare a unui atac terrorist (fig. 19, fig. 20, fig. 21,
fig. 22, fig. 23, fig. 24).
La intoarcerea in Lexington, dupa terminarea excursiei de
documentare si prezentarea in fata conducerii KyCES a rezumatului discutiilor
purtate la USDA, Banca Mondiala si Biroul de Consultanta al Cornell University,
am inceput pregatirile pentru intoarcerea acasa, fiind ajutat sa expediez in
Romania mai multe colete cu material documentar ce urma sa-l prezint la ASAS si
MADR. Inainte de acest lucru, am avut parte de o ultima surpriza deosebit de
placuta, fiind convocat la Rectoratul Universitatii, unde in prezenta
reprezentantului Guvernatorului Statului Kentucky, a Rectorului Universitatii,
a Decanului Colegiului de Agricultura si a Directorului adjunct al KYCES (prof.
Absher), mi s-a inmanat titlul onorific de “Kentucky Colonel”, cu
explicatia ca acest titlu onorific “is expected to serve the Commonwealth of Kentucky as informal
goodwill ambassadors for promoting the traditions, culture, and customs of the
state”. Odata intors in Romania m-am straduit sa prezint in cat mai multe
locuri experienta americana dobandita in urma stagiului postdoctoral, fiind
totodata prin contactele facute cu parteneri din Romania, un bun ambasador al
colegilor de la Universitatea Statului Kentucky, incercand sa fiu demn de
titlul onorific primit (fig. 25, fig. 26).
