Desigur, prima intrebare care ne-am pus-o a fost daca merita
sa ne obosim la varsta noastra, calatorind cca. 12 ore cu avionul pana la
aceasta destinatie din Orientul Indepartat, cu majoritate budista si minoritate
musulmana. Curiozitatea noastra de fosti cercetatori a fost cea care ne-a
determinat sa facem acest pas, pentru a vedea locuri, oameni si civilizatii
diferite fata de cele cunoscute in Europa. Am dat curs in acest sens unei
oferte avantajoase a Agentiei TUI Travel Center, membra a Eurolines Group,
contractand un pachet de servicii constand din bilete de avion pe ruta
Bucuresti – Krabi (via Doha) si retur, precum si cazare pe o perioada de 10
nopti la complexul hotelier Pakasai
Resort din statiunea Ao Nang,
inclusiv transferurile de la si inspre aeroport. O surpriza placuta a fost
constatarea ca Pakasai Resort (4 stele) nu era un hotel obisnuit, ci un complex
de vile construite in terase intr-un parc natural functionand pe principii
ecologice. Am savurat fiecare mic dejun luat pe terasa restaurantului
hotelului, in ambianta placuta a vegetatiei exotice inconjuratoare si a lacului
cu pesti din imediata sa vecinatate. Noaptea era oarece miscare pe acoperisul vilei
noastre, datorita maimutele venite sa-si culeaga fructele din pomi. Ne-am
confruntat putin si cu caldura excesiva (cca. 35 de grade), dar aerul
conditionat functiona ireprosabil atat in camera hotelului cat si in spatiile
de deservire. Zilnic ne erau aduse in camera doua sticle cu apa imbuteliata pe
care le tineam la frigider. Pe langa aceasta mai cumparam seara de la un
magazin din apropiere bere thailandeza usor alcolizata (Chang) care ne prindea
bine cand ne intorceam dupa amiaza de la plaja. Poate singurul punct slab al
complexului hotelier l-a constituit piscina acestuia, amplasata pe terasa
superioara a restaurantului, care avea doar facilitati de bronzare (sezlonguri
cu umbrele de soare) si servicii de bar, insa fara posibilitati de inot, ca
urmare a adancimii reduse a bazinului (foto 1.1-1.5).
Ar fi fost insa pacat sa-ti pierzi timpul la piscina, cand in
apropiere se afla Marea Andaman deosebit de calda (29-30oC), precum
si plajele statiunii, dar mai ales cele extrem de pitoresti de pe insule, unde
se putea ajunge cu celebrele “long tail bots”, o barca de 8 sau mai multe locuri
cu un driver ce aducea cu un gondolier, avand ca si acesta o singura vasla
lunga in spatele barcii dar cu un motor in capat, vasla servind si drept carma.
In prima zi ne-am facut plaja si baile in statiune pe Ao Nang Beach. In partea opusa acesteia exista Nopparat Thara Beach care se intinde pana la estuarul Nopparat Thara Pier,
de unde pleaca in excursii barcile rapide cu motor precum si feribotul care
face curse de la Lanta spre Ao Nang, Phi Phi Don si Phuket si retur. Din zilele
urmatoare am inceput sa exploram insulele din imprejurimi, folosindu-ne pentru
inceput de barcile cu coada lunga, prin negociere directa cu proprietarii, fara
sa apelam la nici una din excursiile organizate oferite de agentiile de voiaj
locale (foto 2.1-2.5).
Prima excursie facuta a fost pe insula Rai Lay (400 bath/2 pers/dus-intors), cea mai apropiata de
continent, dar deosebit de pitoreasca datorita celor doua plaje principale ale
sale (Rai Lay West beach si Phra Nang beach) intre care te puteai plimba pe o
poteca ce te purta printr-o padure tropicala unde intalneai maimute, numerose
pesteri, cea mai mare fiind Pestere de Diamant (perfect amenajata), liane ce
atarnau de pe stanci invitandu-te sa te cateri pe ele, precum si trasee
amenajate de alpinism. Existau pe insula si cateva resorturi, facilitati
medicale si numeroase beach-baruri functionand si in regim de restaurant. Cea
mai pitoreasca era insa piata plutitoare ce se forma aici cam pe la vremea
pranzului, in care numerosi localnici, veniti cu barcile isi afisau produsele
de vanzare pe postere atasate de barci. Un alt element pitoresc il reprezenta
faptul ca feribotul venind dinspre Ao Nang sau Phi Phi Don oprea in largul
insulei Rai Ley pentru a lasa sau prelua pasagerii care veneau sau care doreau
sa-si schimbe locatia. Acestia erau adusi la vapor cu barcile cu coada lunga si
urma un proces amuzant de incarcare sau descarcare a pasagerilor si bagajelor
din barci pe vapor sau invers. Noua ne-a placut cu precadere marea in care
puteai inota pana la o stanca frumoasa din larg, dar si plaja marginita de pomi
verzi, la umbra carora te puteai retrage anunci cand soarele te incingea prea
tare. La Ray Lay am venit sa facem plaja, baie si sa ne plimbam pe insula de
doua ori, atat la inceputul cat si spre sfarsitul sejurului nostru in Ao Nang
(foto 3.1-3.5).
Urmatoarea excursie facuta pe cont propriu a fost pe insula Poda (600 bath/2 pers/dus-intors) unde
ca sa ajungem am asteptat ca si in ziua precedenta sa se stranga 8 persoane,
numarul minim acceptat de barcagiu. Odata ajunsi, am convenit impreuna cu
ceilalti pasageri si cu barcagiul asupra orei de plecare, dupa care fiecare din
noi s-a “imprasatiat” pe insula dupa inspiratia
sa. La sosirea pe insula a trebuit sa platim o taxa aditionala de 400 bath/persoana
(cca. 11 euro), Poda fiind considerata Parc National. Noi nu am descoperit aici
atributele unui Parc National, dar am remarcat cateva zone de plaja foarte
placute, mai ales in partea dreapta a insulei unde se deschidea un golf superb
cu vedere la o stanca imensa aflata in mare la cca. 2 km, asemanatoare cu cea
din zona Rai Ley. Apa era deosebit de limpede, iar padurea umbroasa din
apropiere ne-a oferit protectia dorita in orele de canicula. Aici a venit sa ne
viziteze si o mica maimutica care si-a facut plimbarea prin dreptul
cerceafurilor, dupa care s-a retras discreta pe creanga unui pom din padure.
Inotand prin apa cu ochii deschisi am vazut multi pesti colorati, dar acestia
se puteau vedea uneori si de la suprafata apei, iar Irina chiar a reusit sa-i fotografieze.
La ora stabilita pentru intoarcere am avut o mica surpriza, nemaigasind la
prima vedere barca noastra la locul initial de ancorare, deoarece incepuse
refluxul, iar barcagiul a fost obligat sa gaseasca un loc mai adanc unde sa o
poata manevra (foto 4.1-4.5).
In ziua urmatoare, urmand aceiasi procedura am asteptat sa se
stranga 8 amatori pentru a pleca cu barca pe insula Hong (1000 bath/2 pers/dus-intors) o alta zona declarata rezervatie
naturala, pentru care a trebuit sa platim la fata locului taxa aditionala de
400 bath/pers. Inainte de a ne opri pe plaja am intrat cu barca printr-un mic
culoar stancos in laguna ascunsa in mijlocul insulei, care este deosebit de
frumoasa, apa verde-smarald imbiindu-te la baie/snorkeling sau pur si simplu la
imortalizat imaginea pe pelicula. De aici provine si numele insulei, hong in limba tailandeza insemnand camera. Odata debarcati pe insula, dupa
platirea taxei de rezervatie, chiar am gasit o poteca intitulata Koh Hong
nature trail, pe care ne-am plimbat cu placere prin padurea de mangrove si
bambus, pana am ajuns la o plaja paradisiaca marginita pe partea stanga de o
stanca mare pe langa care inotau mai multi snorkelisti cu echipamentul si
vestele lor de salvare, in cautarea pestilor si altor vietuitoare marine. Noi am
inotat in marea cristalina atat cat am avut placere, iar in reprizele de plaja
cand soarele ardea prea tare, urmam umbra copacilor mutandu-ne cerceafurile de
plaja de cate ori era nevoie. La sfarsitul intervalului stabilit cu ceilalti
parteneri de barca si dupa ce am facut mai multe poze frumoase, ne-am reunit la
debarcader pentru a ne inapoia la Ao Nang (foto 5.1-5.5).
Deoarece soarele ne prinsese destul de mult in ciuda cremelor
protective de plaja utilizate de noi, am dorit sa intrerupem pentru o zi
excursiile in insule, asa ca am inchiriat un taximetru pentru o jumatate de zi
pentru a vizita o mica rezervatie de
elefanti din zona districtului Ao Luk, precum si parcul ecologic de la The Pom Khlong Song Nam. Dintre elefanti am
vazut doar unul singur, pe care l-am si hranit cu banane, ceilalti fiind tinuti
in padure si adusi doar in cazul in care se dorea o plimbare pe elefant. Parcul ecologic de la The Pom Khlong
Song Nam este extrem de bine amenajat, existand o poteca cu podina de lemn ce
strabate padurea tropicala de mangrove si curmali, ale caror radacini
supraterane se vad la nivelurile mici ale apei care serpuieste pe aproape intreaga
suprafata a parcului (foto 6.1-6.5).
In urmatoarea zi am luat feribotul de la debarcaderul din Nopparat
Thara Pier (1800 bath/2 pers/dus-intors) si am plecat spre insula Phi Phi Don, principala insula a
micului arhipelag (format din 6 insule) care fac parte din Nopparattara - Koh
Phi Phi National Park, o zona abundenta in corali si viata marina. Aceste
insule reprezinta visul tropical, cu nisip fin alb, ape limpezi de culoare
verde si albastru, palmieri eleganti si vegetatie luxurianta. Insulele au fost
lovite de tsunami in 2004, insa locuitorii au luat-o de la capat, dezvoltand
zona intr-o maniera mai modesta. Odata ajunsi la destinatie, pentru a nu pierde
timpul, am inchiriat imediat o long tail both care ne-a dus de-alungul costei
de vest a insulei, plina de grote si golfulete superbe, intr-unul dintre
acestea oprindu-ne pentru o scurta repriza de inot. Acelasi lucru l-am facut si
la Monkey Beach, fara sa coboram pe plaja, dar observand din apa cateva maimute
jucandu-se pe stancile de la marginea acesteia. Ne-am indreptat apoi spre Ko Phi Phi Leh, o frumoasa insula de
numai 6,6 km patrati, inconjurata de munti de calcar si stanci semete. In
nord-estul insulei se afla pestera Tham Viking, supranumita Pestera sarpelui,
datorita unei pietre care semana cu o creatura mitologica. Am intrat apoi in
Pileh Bay, o laguna similara celei din Hong, dar inconjurata de stanci parca
mai semete. La fel ne-a impresionat limpezimea apei si numarul mare de
snorkelisti si ambarcatiuni din laguna. Pe aceasta insula se afla vestita plaja
Maya, care a fost locatia filmului „Plaja” din 1999, cu Leonardo di Caprio. Am
zabovit pentru poze in dreptul plajei, debarcarea nefiind permisa in prezent. In drum spre celebra plaja Maia, ne-am oprit pentru o
scurta baie din barca, in Loh Samah Bay. Ne-am
inapoiat apoi spre zona portului, amplasat pe tarmul de sud al insulei Phi Phi
Don, cu o scurta oprire pentru ultima baie a zile pe frumoasa plaja din Long
Beach (foto 7.1-7.5).
Dupa o noapte petrecuta pe Phi Phi Don (la modestul Panmanee
Hotel) unde se afla amplasate toate hotelurile arhipelagului, pentru ca mai
aveam la dispozitie o jumatate de zi pana la sosirea feribotului care sa ne
duca inapoi pe Ao Nang, am inchiriat o alta barca cu coada lunga pentru a
vizita insulele Mosquito si Bamboo. Mosquito am remarcat-o pentru
relieful sau stancos spectacular, dar pe Bamboo ne-am oprit pentru cca, doua
ore de plaja si baie, aproape intreaga insula fiind inconjurata cu o fasie lata
de nisip alb. Partea centrala a insulei este acoperita cu vegetatie luxurianta
formata din copaci de casuarina si bambus. In apropiere de plaja, insula este
inconjurata de un bogat recif de corali care se intinde pana la cca. 500 m de
tarm. In afara pestilor colorati care se pot vedea cu ochiul liber in apropiere
de tarm, valurile marii aduc la mal si mici bucati de corali, din care am ales
si noi cateva mostre spre a le arata nepoatei noastre. In drumul de intoarcere
spre debarcader, am mai facut o scurta oprire pentru baie pe plaja unuia dintre
resorturile de lux amplasate pe partea estica a insulei Phi Phi Don. Apa era
deosebit de limpede, dar avea adancime mica pe o distanta mare de mal, numai
buna pentru copii, dar nu si pentru noi. Ne-am inapoiat deci pe insula, unde am
explorat in timpul ramas strazile pitoresti ale micului satuc turistic, Ton Sai
Village (foto 8.1-8-5).
Pe Phi Phi Don nu exista nicio masina, deplasarea facandu-se
fie pe jos, fie pe bicicleta, iar aprovizionarea cu ajutorul unor caruturi
imense, impinse de oameni. De fapt Phi Phi Don e compusa din doua insule,
legate intre ele printr-un istm de nisip, pe care se afla Ton Sai Village, satucul turistic si destinatia majoritatii
calatorilor. Ton Sai Village are de o parte Golful Ton Sai, unde se afla si
portul, iar de cealalta parte se afla Golful Loh Dalam, unde se merge la plaja.
De langa Loh Dalam poti urca la Phi Phi View Point, care se spune ca iti ofera
o superba panorama a insulei, in special la apus. Neexistand masini, nu este
necesar ca strazile sa fie prea late, asa ca Ton Sai este un labirint de alei inguste
marginite de tarabe, terase si mici magazine, pe care circulatia este extrem de
animata. Putin ametiti de caldura soarelui si mersul prin “labirintul stradal”,
ne-am oprit la una din terasele din apropierea portului cu speranta ca vom gasi
sa manancam o ciorba/supa de peste. Nu am gasit asa ceva, in schimb am comandat
doua feluri locale, Pad Thai si Panang (conform notatiilor Irinei) cu fructe de
mare, peste si garnituri de orez, toate putin cam picante, generand sete ce se
cerea stinsa cu cate o bere locala Chang (foto 9.1-9.5).
Intorsi pe Ao Nang, in ziua urmatoare am optat din nou pentru
o calatorie cu taximetrul in interiorul regiunii Krabi, districtul Khlong Thom,
pentru a vedea Hot Sprigs si Emerald Pool. Apa izvoarelor termale mineralizate
provine din subteranul adanc al unor locatii vulcanice din jungla, dar odata
ajunsa la nivelul solului se amesteca cu izvoarele proaspete de suprafata si un
curs de apa, formand o mica cascada si, ulterior, un bazin accesibil pentru
tratamente termale, unde temperatura apei variaza intre 35 si 42 grade. Am
incercat si eu pentru cateva minute acest bazin termal, dupa care m-am racorit
in apa mai rece din avalul acestuia. Urmatorul obiectiv vizitat a fost Emerald
Pool din cadrul Khao Phra Bang Khram Nature Reserve. Cunoscuta si ca Crystal Lagoon, aceasta este o
acumulare naturala de apa provenita din izvoare de suprafata la temperatura
ambientala, amplasata intr-o padure tropicala, unde se ajunge dupa parcurgerea
a cca. 2 km de poteca amenajata, marginita de sute de specii de plante si
arbori tropicali, izvoare si mici cascade, oferind o imagine superba asupra
unui ecosystem acvatic unic. Odata ajunsi la piscina de smarald, unde se poate
inota, am avut insa dezamagirea de a o gasi plina de alti turisti, predominant localnici,
asa incat am urmat in continuare poteca din padure pe o distanta de cca. 600 m
pana la Blue Pool, un alt ochi magic
de apa cu o culoare fantastica, dar cu temperatura foarte ridicata, aici
nefiind permis accesul pentru baie. In aceiasi zi, spre seara, am mers cu un
microbuz pana la Krabi pentru a vizita Night Market. Am gasit cateva cadourile
pentru membrii familiei la un pret mai convenabil decat in Ao Nang, dar
experienta traita nu a fost foarte agreabila, datorita inghesuielii foarte mari
si mirosurilor neplacute provenind de la Food Street ce se amesteca cu piata
comerciala (foto 10.1-10.5).
In ultima zi a sejurului nostru din Ao Nang am optat pentru
activitati mai linistite, respectiv plaja si baie pe Ao Nang Beach, ca si in prima zi a sosirii noastre. De data aceasta
am mers pana aproape de capatul plajei, cautand de la inceput umbra unor copaci,
caci ziua se anunta torida chiar de dimineata. Dupa odihna de dupa amiaza la
hotel, am iesit din nou la plimbare in jurul orei 18.30 (ora locala),
strabatand faleza in urmarirea apusului de soare, care nu ne-a dezamagit. Dupa finalul
splendid al apusului de soare pe care l-am fotografiat din diverse pozitii,
ne-am indreptat catre The Last Fisherman Bar, un beach-bar pe care il
remarcasem inca de dimineata, unde ne-am delectat cu un cate un platou de peste
si unul de calamari la gratar, condimentate cu diverse sosuri servite separat
si garnitura din cartofi copti. A fost cea mai buna masa servita in Ao Nang,
din timpul sejurului nostru, considerand-o si ca un fel de bun ramas
gastronomic. Poate singurul lucru care ne-a lipsit a fost fondul muzical cu
care ne obisnuisem la mesele de seara anterioare servite la un alt beach-bar de
pe Nopparat Thara Beach, unde aveam chiar muzica live. Din aceiasi locatie se
observa cel mai bine si fenomenul de reflux al marii, oamenii plimbandu-se cu
placere pe fundul dezgolit al marii (foto 11.1-11.5).
Rezumand vacanta noastra in regiunea Krabi din Regatul Thailandei,
putem concluziona ca a fost o experienta cu totul noua fata de calatoriile
anterioare din tarile mediteraneene. Climatul tropical din Orientul Indepartat
a generat alte tipuri de ecosisteme, iar frumusetea acestora este de
necontestat. Thailanda (cunoscuta in trecut ca Siam) este o tara in care
turismul contribuie semnificativ la economia sa, iar locuitorii sai inteleg
bine acest lucru, dezvoltand infrastructura si oferind servicii de calitate la
preturi rezonabile. Gastronomia sa este apreciata de multi turisti, fiind
bazata pe fructe de mare si peste, poate cu sosurile putin prea dulci si
condimentate pentru gustul nostru. Masajul thailandez in diversele sale
variante este extrem de raspandit, constituind o alta marca a tarii. L-am
incercat in cateva randuri si noi, dar concluzia trasa este ca beneficiile
finale depind foarte mult de abilitatea maseurului, acestia fiind mult diferiti
in tehnica aplicata. Un minus constatat plecand chiar de la acest subiect il
constituie cunostintele reduse de limba engleza ale populatiei, neputand sa ne
intelegem cu maseurii, dar nici cu unii operatori de la birourile de turism de
la care doream unele informatii. Tot la minusuri asi remarca si sistemul
deficitar de colectare al deseurilor, care deranjeaza de multe ori prin
mirosurile neplacute, persistente. Putin neplacuta a fost si caldura excesiva
pe care am avut-o pe intreaga perioada a sejurului nostru, dar vina ne
apartine, deoarece nu am ales pentru vizita lunile ianuarie sau februarie, mai
putin calduroase. Pe ansamblu insa nu regretam cu nimic excursia facuta,
considerand-o cu certitudine un castig cultural major.