O calatorie in Toscana (partea I-a - Florenta)

A fost o calatorie mult dorita, deoarece atat eu cat si Irina ne reintorceam in zona dupa o absenta de cca. 25 ani, perioada in care fiecare din noi calatorisem separat de mai multe ori ca simpli cercetatori, mergand sa participam la diverse congrese sau conferinte stiintifice, Irina in domeniul stiintei materialelor, iar eu pe probleme de biodiversitate. Ne reaminteam Florenta ca un mic giuvaer, in care ne-au trebuit mai multe zile pentru a-i descoperi comorile cele mai importante. Am dorit totodata sa comparam amintirile anterioare cu perceptia noastra actuala, ca pensionari. Am calatorit deci timp de o saptamana prin programul de seniori al Agentiei Christian Tour, dar ne-am luat libertatea de a ne organiza singuri excursiile optionale in orasele care ne interesau. Am fost cazati la Montecatinni Terme, o statiune cocheta balneoclimaterica, amplasata convenabil la cca. 48 km de Florenta, 30 km de Lucca, 53 km de Pisa, 50 km de San Gimignano, 77 km de Siena, sau la 58 km de Viarregio, vestita statiune de la Marea Ligurica, de unde poti explora (cu trenul si apoi pe jos) si celebra zona Cinque Terre aflata la cca. 110 km. Am vizitat si noi cu autocarul pus la dispozitie de partenerul italian toate aceste zone, unele cate doua intr-o zi, avand un ghid bine pregatit profesional (absolvent de teologie), care ne-a prezentat istoricul locurilor si principalele monumente de vizitat. Pentru Florenta ne-am dedicat insa doua zile, mergand singuri cu trenul de la Montecatinni, deoarece ne propusesem sa vizitam pe langa bisericile si palatele renascentiste, si principalele galerii de arta, precum La Galleria del Uffizi, Palazzo Vecchio, Palazzo Pitti, Galleria dell’Accademia, Museo Nationale Bargello si Museo Archeologico, acestea nefiind incluse in programul de vizite optionale ale Agentiei. Pentru Gallleria Ufizzi si Galleria dell’Accademia a trebuit sa ne procuram bilete cu anticipatie, printr-o agentie de turism locala. Nu voi respecta ordinea cronologica a obiectivelor vizitate in Toscana, ci voi incepe descrierea periplului nostru cu Florenta, capitala regiunii (supranumita si Atena Evului Mediu), locul de debut al Renasterii italiene, de unde s-a raspandit in intreaga Europa. Pentru rigoarea datelor privind Renasterea italiana precum si a elementelor de detaliu privind orasul Florenta, am apelat la diverse surse de informatii din Internet, utilizand fotografiile mele si ale sotiei mele facute cu ocazia celor doua zile de vizita, pentru ilustrarea unei parti din “comorile” orasului.

Renasterea a fost perceputa ca o miscare culturala care s-a intins pe perioada secolelor XIV-XVI, facand tranzitia dintre Evul Mediu si Istoria Moderna. Diverse teorii au fost propuse pentru a explica originea si caracteristicile renasterii pe baza particularitatilor sociale si civice din Florenta acelor vremuri, respectiv structura sa politica, patronajul familiei Medici si migrarea savantilor greci odata cu textele lor in Italia dupa caderea Constantinopolului in mainile turcilor. In decursul Renasterii, un rol determinant l-au avut oamenii de cultura si artistii inclinati spre clasicismul greco-roman. Filozoful florentin Niccolo Machiavelli a cautat sa descrie viata politica intr-o maniera realista, opera sa capitala “Il Principe” fiind considerata primul tratat modern de politica. Literatura renascentista s-a impus prin cei trei mari poeți ai secolului al XIV-lea: Dante Aligheri, Francesco Petrarca si Giovani Boccaccio. O contributie importanta a avut-o si umanistul italian Giovanni Pico della Mirandola care a scris in 1486 “De hominis dignitate”, ce consta intr-o serie de teze filizofice despre gandirea naturala si credinta. Autorii renascentisti au inceput sa utilizeze limbile indigene, iar aparitia tiparului a permis accesul la carti a tot mai multor persoane. Contributiile aduse in domeniul artelor plastic de personalitati ca Leonardo da Vinci, dupa care a fost inspirata notiunea de "omul renasterii", au fost esentiale. Acesta a fost cel mai de seama reprezentant al Renasterii italiene din perioada de apogeu a acesteia, avand preocupari in domeniul picturii, sculpturii, arhitecturii, ingineriei, anatomiei, geologiei, cartografiei, botanicii si chiar literaturii. Contributia sa de o inestimabila valoare pentru cultura umana, pentru arta si stiinta, poate rivaliza doar cu opera altui mare contemporan al sau, Michelangelo Buonarroti, alt fiu al Toscanei, al carui geniu universal este deopotriva oglindit de pictura, desen, sculptura si arhitectura.

Vizitand Palazzo Vecchio (actuala Primarie a orasului care functioneaza si in regim de muzeu) din Piazza della Signoria, am avut ocazia sa vedem celebrul loc, respectiv Salone de Cinquecento, o camera imensa, lunga de 52 de metri si lata de 23 de metri, unde se spune ca s-a produs singura confruntare directa in domeniul picturii dintre cei doi artisti geniali, fiecaruia fiindu-i comandata de catre municipalitatea orasului (Signoria) pictarea in fresca a cate unui perete reprezentand victorii armate ale Republicii Florentine in confruntarile acesteia cu rivalii sai din Pisa si Siena. Astfel, intre 1503 si 1505, Leonardo a desenat si pictat pe unul dintre pereti o fresca intitulata “Batalia de la Anghiari”, intre timp ce Michelangelo a pictat pe peretele opus “Batalia de la Cascina”. Din pacate, datorita lucrarilor de restaurare survenite ulterior si prost executate, ambele picturi s-au pierdut, existand insa in conservare copii dupa schitele acestora. Picturile in fresca din Salone de Cinquecento pe care le vedem astazi au fost pictate intre 1563 si 1565 de un alt mare pictor florentin, Giorgio Vasari, angajat de ducele Cosimo I de' Medici. Vasari, care era si un bun architect, realizeaza totodata restructurarea radicala a vechiului palat, trecand apoi la construirea asa zisului "Coridor vasarian", care uneste Palazzo Vecchio cu Palazzo Pitti, traversand raul Arno peste Ponte Vecchio, si care trebuia sa serveasca ca posibilitate de refugiu pentru familia ducala in caz de necesitate. Vasari continua apoi cu constructia cladirii administrative Palazzo degli Uffizi, care va fi terminata abia in 1580, dupa moartea sa, si care va deveni mai tarziu faimoasa galerie de arte. In holul principal al Primariei se afla o sculptura a lui Michelangelo intitulata “The Genius of Victory” (foto 1-4).

O mare parte din sculpturile lui Michelangelo sunt amplasate in diverse locuri din Florenta, cea mai cunoscuta fiind statuia lui “David” o capodopera a Renasterii amplasata in fata cladirii Palazzo Vecchio, in Piazza della Signoria. Originalul statuii, pe care am avut sansa sa-l vedem, se afla expus la Galleria dell'Accademia din Florenta. Tot aici se afla expuse si un grup de 4 statui neterminate din marmora. Alte statui celebre ale maestrului pe care le-am putut vedea se afla amplasate in Sacristia noua a Capelei familiei Medici de la Biserica San Lorenzo din Florenta, respectiv “Noaptea si Ziua”, “Crepusculul” si “Aurora”. Din creatia artistului am mai vazut o frumoasa statuie reprezentandu-l pe “Bachus”, expusa la Muzeul Bargello din Florenta, unde se mai pot admira o statuie a lui “David-Apollo”, un bust al lui “Brutus”, precum si o sculptura in relief a “Sfintei Fecioare si a copilului Isus”. O alta statuie celebra a mestrului se afla amplasata in Biserica Santa Maria del Fiore (Domul din Florenta), fiind supranumita si “The Florentine Pietà”, fiind cunoscut faptul ca principala statuie cu titlul Pietà se afla expusa la Biserica Sfantul Petru din Roma. In ceea ce-l priveste pe Leonardo da Vinci, cu toate ca inca din 1472 a fost admis in ghilda pictorilor din Florenta (sub patronajul lui Verrocchio), iar incepand cu 1478 devine un artist independent, el nu a lasat in Florenta prea multe urme ale geniului sau creator. Prima sa pictura a fost “Adoratia magilor”, inceputa in 1481 si terminata multi ani mai tarziu. Alte lucrari atribuite tineretii sale au fost “Portretul lui Ginevra de’ Benci” si “Sf. Jerome”. Intre 1482 si 1497 Leonardo a intrat in serviciul lui Ludovico Sforza, ducele Milanului. Cele mai importante picturi ale sale in timpul sederii la Milan au fost “Fecioara intre stanci”, pictura in fresca conceputa pentru capela Immaculatei de la Biserica Sfantul Francisc cel Mare din Milano (dupa care a realizat ulterior un tablou gazduit in prezent de Muzeul Luvru) si “Ultima cina”, pictata in fresca pe peretele refectoriului unei manastiri dominicane, situata langa Biserica Santa Maria della Grazie. In domeniul sculpturii a realizat o statuie ecvestra a lui Francesco Sforza, tatal lui Ludovico, pentru curtea castelului Sforzesco din Milano. In 1502, Leonardo se reintoarce la Florenta, intrand in serviciul lui Cesare Borgia, ducele Romagniei si fiul papei Alexandru al VI-lea. In timpul acestei sederi la Florenta, Leonardo a realizat mai multe portrete, printre care “Buna Vestire” (gazduita de Galeria Uffizi), dar si faimosul tablou “Mona Lisa” (gazduit in prezent de Muzeul Luvru din Paris), una dintre cele mai renumite picturi ale sale, cunoscuta si drept “La Gioconda”. Intre 1514 si 1516 Leonardo a trait la Roma sub patronajul papei Leo al X-lea. A fost gazduit in palatul Belvedere si se pare ca s-a ocupat in principal cu experimente stiintifice. In 1516 a calatorit in Franta pentru a lucra pentru Francis I. Si-a petrecut ultimii ani ai vietii in castelul de Cloux, langa Amboise, unde a murit pe 2 mai, 1519.

In arhitectura, ca si in pictura si sculptura, Renasterea a avut un cuvant greu de spus. Formele geometrice s-au reconsiderat: patratul si cercul pentru sectiunile plane, cubul si cilindrul pentru edificii, fiind cautata simplitatea. Reprezentantii acestui curent au introdus anumite imbunatatiri in lucrarile lor in aceasta perioada: Filippo Brunelleschi foloseste “Sectiunea de aur” in constructia Capelei familiei Pazzi de la Florenta. Numarul de aur, notat cu Φ si egal cu 1,618 (obtinut prin raportarea lungimii totale a bratului unui om la lungimea sa de la cot la degete), este utilizat in numeroase proportii arhitectonice. In arhitectura Renasterii se pot deosebi doua tendinte: O prima tendinta este caracterizata prin folosirea formelor de expresie ale antichitatii. Aceasta se realizeaza in jurul anului 1500, in perioada de apogeu a Renasterii, prin constructiile clare si armonice ale lui Donato Bramante si se raspandeste in tot restul Italiei. Se folosesc ca elemente de constructie coloanele, pilastrii, capitelurile, frontonul triunghiular, arcadele - preluate din tratatul de arhitectura al lui Vitruviu, la care se adauga cupolele. Fatadele sunt concepute tinandu-se seama de simetrie si ordine. Arhitectii sunt considerați artisti si apartin paturii cultivate a societatii. A doua tendinta, proprie mai ales tarilor nordice, imbina elementele antice cu traditiile stilului medieval, in care predomina liniile verticale combinate cu ogivele gotice. Se adauga ornamente si arabescuri, maistrii de constructii fiind considerati meseriasi. Cele mai importante centre ale Renasterii raman Florenta si Roma, unde arhitectura renascentista a atins apogeul odata cu construirea Catedralei “Santa Maria del Fiore” din Florenta si a Basilicii “Sfantul Petru” din Roma.

Cosimo I de Medici, a fondat prima Academie de arta din Europa in anul 1563, numita Accademia delle Arti del Disegno, unde Michelangelo Buonarroti a fost unul din primii sai profesori. In 1784 a devenit parte a unei noi institutii, Accademia di Belle Arti, la scurt timp fiind creata si Galleria dell’Accademia, un muzeu situat chiar in apropierea Academiei cu scopul de a se oferi studentilor exemple de opere de arta cu valoare istorica drept material didactic. Cea mai importanta capodopera de la Galleria dell’Accademia este originalul statuii “David”, creata de Michelangelo intre 1501-1504 dintr-un singur bloc de marmura, aducandu-i imediat acestuia recunosterea unanima la varsta de 29 de ani. Muzeul mai expune si lucrari apartinand lui Perugino, Filippino Lippi si Fra Bartolomeo della Porta, toate adunate in asa-numitul “Salone del Colosso”. Sale Fiorentine, Sale Bizantine si Salone delle Toscane, completeaza prin exponatele lor specifice colectia Academiei (foto 5-7).

Museo Nazionale del Bargello (sau Palazzo del Popolo) este o fosta cazarma si inchisoare, deschis ca muzeu national in 1865 si care contine in prezent cea mai mare colectie de sculpturi gotice si renascentiste din secolele XIV-XVIII. Muzeul gazduieste capodopere ale lui Michelangelo, Vincenzo Gemito, Jacopo Sansovino, precum si multe lucrari ale familiei della Robbia. Maiestria lui Donatello este probata de lucrarile sale “St. George,” “St. John”, un “David” din marmura si un “David” din bronz adunate in asa-numita “Sala Donatello”. Tot în aceasta camera este expusa si o lucrare a lui Ghiberti ce reda “Sacrificiul lui Isaac”. Benvenuto Cellini este reprezentat cu bustul din bronz al lui “Cosimo I”. Muzeul include si o colectie de ceramica, textile, tapiserii, fildes, argint, armuri si monede vechi (foto 8-10).

Biserica San Lorenzo, una dintre cele mai vechi biserici din Florenta, a fost proiectata de Filippo Brunelleschi in secolul al XV-lea, fiind un exemplu timpuriu de arhitectura ecleziastica renascentista. Fiind biserica parohiala a Familiei Medici, membrii acestei familii au continuat secole de-a randul sa o infrumuseteze. Fatada bisericii pare oarecum grosolana datorita faptului ca este inca incompleta. Michelangelo este cel care a creat design-ul din marmura pentru aceasta fatada, dar din pacate nu a fost niciodata pus in aplicare. Interiorul in stil renascentist este insa foarte elegant, cu pereti albi si coloane cu arcade de culoare gri. In apropierea altarului sunt doua amvoane din bronz create de Donatello. Atasat bisericii este o Manastire construita in 1462 de Manetti, care are o gradina imprejmuita de garduri vii si rodii. De aici se poate ajunge la Biblioteca Medici, cunoscuta si sub numele de “Bibliotheca Laurenziana”. Majoritatea membrilor familiei Medici sunt ingropati in Capelele Medici, la care se poate ajunge din Piazza Madonna degli Aldobrandini. O scara duce spre “Cappella dei Principi”. Sase Mari Duci sunt ingropati aici, intr-un dom construit de Buontalenti, o copie in miniatura a faimosului dom al Catedralei din Florenta. Aici se pot admira unele dintre cele mai frumoase monumente funerare si statui realizate de Michelangelo (foto 11-14).

Am dorit sa vizitam si Muzeu National de Arheologie din Florenta pentru a cunoaste cate ceva din istoria acestei regiuni, gasind aici o colecţie bogata ce dateaza din Antichitate de artefacte apartinand unei varietati de culturi: etrusca, egipteana, greaca si romana. Motivul de mandrie al muzeului este colectia etrusca, avand in vedere ca este una dintre cele mai bogate din lume. Colectia de ceramica veche este expusa intr-o camera mare cu numeroase vitrine de la etajul al doilea. In general, vasele provin din morminte etrusce si sunt o dovada a schimbului cultural si comercial cu Grecia. Sectiunea egipteana a colectiei este cunoscuta sub numele de Muzeul egiptean si este cea mai mare a doua colectie de artefacte egiptene din Italia, dupa cea a muzeului din Torino. Deschis in 1870, muzeul este gazduit de Palazzo della Crocetta, un palat construit in anul 1620, situat in Piazza Santissima Annunziata (foto 15-17).

Am revazut multe din tablourile marilor maestri renascentisti la Galeria Uffizi, cel mai vechi muzeu din Europa care gazduieste cea mai mare colectie din lume de arta renascentista, majoritatea pieselor fiind achizitionate de membri ai familiei Medici si care prin ultimul sau reprezentant, Anna Maria Luisa, a lasat mostenire Florentei aceasta colectie, cu conditia ca orasul sa nu o instraineze niciodata. Colectia gazduita de Uffizi este in general considerata ca sintetizand istoria artei florentine din secolul al XIV-lea pana in secolul al XVI-lea, insa, in realitate, exponatele depasesc astfel de limite geografice si temporale. Mai mult, nici macar nu este vorba despre o expozitie alcatuita exclusiv din picturi, intrucat exista broderii si numeroase sculpturi care completeaza colectia. Dintre principalele elemente de interes de la Uffizi se pot enumera: “Nasterea lui Venus” si “Primavara” lui Botticelli, “Autoportret de Om Batran” si “Autoportret de Om Tanar” ale lui Rembrandt, “Meduza”, “Tanarul Bacchus” si “Sacrificiul lui Isaac” ale lui Caravaggio, dipticul “Ducilor de Urbino” pictat de Pierro della Francesca, “Sfanta Familie” a lui Michelangelo, “Autoportret” şi “Madona cu Sticletele” ale lui Raphael, , “Venus din Urbino” a lui Tiziano, “Adorarea Magilor” si “Buna Vestire” ale lui da Vinci, precum si cateva tablouri de Rubens, Van Dyck si El Greco. Pe de alta parte, acestea nu reprezinta decat o mostra din colectia deosebit de bogata de la Uffizi si care, prin numeroasele si valoroasele sale exponate, ocupa 45 de camere facute disponibile de catre palat (foto 18-21).

Dupa vizitarea Galeriei Uffizi am traversat fluviul Arno pe Ponte Vecchio, cel mai vechi pod din Florenta, construit de Neri di Fioravante in 1345. Podul are o structura solida cu trei arcade, caracterizandu-se prin casele mici care sunt aliniate pe ambele parți ale acestuia. Incepand cu secolul XVI, magazinele de pe pod au devenit ateliere-magazine ale bijutierilor. La mica distanta de Ponte Vecchio se afla Palazzo Pitti construit in stil renascentist, a carui parte principala dateaza din 1458, fiind initial resedinta citadina a lui Luca Pitti, un ambitios bancher florentin. Palatul a fost cumparat de familia Medici in 1549, care l-a extins, devenind resedinta principala a acestei familii care conducea Marele Ducat al Toscanei. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, palatul a fost folosit ca sediu al puterii de catre Napoleon, iar mai tarziu a servit pentru o scurta perioada ca palatul regal principal al Italiei unificate. Palatul si continutul sau au fost donate italienilor de catre Regele Victor Emanuel al III-lea in 1919, fiind deschis pentru public ca una din principalele galerii de arta din Florenta. In fapt, Palazzo Pitti gazduieste in interiorul sau mai multe muzee, precum Museo del Porcellane, Museo degli Argenti, Galleria del Costume, Museo delle Carozze, dar cele mai importante raman Galleria Palatina - o galerie cu o importanta colectie de picturi renascentiste si baroce si Galleria d’Arte Moderne – o galerie cu obiecte de arta din secolele XVIII pana la inceputul secolului al XX-lea. Vizitarea tuturor muzeelor de la Palazzo Pitti (al caror continut ne era cunoscut din vizita efectuata cu multi ani in urma) ne-ar fi luat prea mult timp, asa ca ne-am cumparat bilete doar pentru vizitarea Gradinilor Boboli, unde simteam nevoia sa ne si odihnim putin la umbra copacilor din parc. Proiectarea si executia acestei mari gradini pe terenul denivelat din spatele Palatului Pitti a inceput chiar din 1549, cand ducele Cosimo I de Medici a angajat cei mai reputati specialisti in amenajari de gradini din acele timpuri, rezultand in final o gradina eleganta in stil renascentist italian cu diverse sabloane geometrice. De-a lungul timpului, parcul a fost extins de mai multe ori, fiind adaugate numeroase statui si fantani. Gradinile Boboli se remarca printr-o varietate deosebita datorita topografiei lor foarte variate, decoratiunilor si diverselor aranjamente. De pe terasele sale se deschid privelisti splendide asupra orasului Florenta si a zonelor din jurul acestuia (foto 22-24).

In cea de-a doua zi dedicata de noi Florentei, ne-am inceput periplul cu vizitarea Domului (sau Catedralei din Florenta), cu numele oficial de “Santa Maria del Fiore”, care domina centrul istoric al orasului. Aceasta este una dintre cele mai mari catedrale din lume fiind construita in mai multe etape intre anii 1296 si 1436, dar a carui proiectare principala este atribuita arhitectului florentin Filippo Brunelleschi, considerat cel mai de seama arhitect al Renasterii timpurii. Placile care acopera fatada in prezent au fost adaugate mult mai tarziu, intre anii 1871 si 1887 si au un stil neo-gotic cu modele colorate in marmura, asemanatoare cu clopotnita catedralei ce dateaza din secolul al XIV-lea. Unele dintre statuile ce au fost initial facute pentru fatada se afla acum expuse la Museo dell'Opera dell Duomo, un muzeu din apropiere ce este dedicat operelor de arta de la Catedrala din Florenta. Interiorul Catedralei este mai putin colorat iar decoratiunile sunt mai sarace. Exceptia este fresca de pe interiorul domului pictata intre anii 1572 si 1579 de Giorgio Vasari si Federico Zuccari ce infatiseaza scena “Judecatii de Apoi” (foto 25-28).

Baptisteriul este una dintre cladirile cele mai vechi din Florenta, fiind mai veche chiar si decat Catedrala. A fost construita peste o fundatie romana, posibil in jurul secolului al VI-lea. Interiorul dateaza din secolul al XIII-lea cand au fost realizate mozaicurile de pe tavan ce infatiseaza scene biblice de la Creatie pana la ziua Judecatii de Apoi. Exteriorul din placi de marmura alba si verde a fost facut cam in aceeasi perioada. Dupa terminarea interiorului si a fatadei, breasla comerciantilor de lana, cea care a finantat si renovarea Baptisteriului, a decis sa comande si usile de bronz. Primele au fost facute in 1336 dupa un proiect in stil gotic al lui Andrea Pisano si infatiseaza o serie de scene ecleziastice. O serie de dezastre, printre care si o epidemie de ciuma, au amanat terminarea lucrarii. In 1401 s-a organizat o competitie pentru alegerea proiectului pentru celelalte usi, in 1403 fiind ales proiectul lui Ghiberti. Acesta a terminat usile din nord in 1424 dupa care a inceput lucrul la cele din est care au fost terminate in 1452. Aceste ultime doua usi, ce infatiseaza scene din biblie sunt considerate cele mai bune opere ale lui Ghiberti, fiind descrise de Michelangelo drept “Portile Paradisului”. Panourile au fost inlocuite de imitatii, orginalele aflandu-se acum expuse la Museo dellOpera del Duomo (foto 29-31).

Basilica Santa Croce, aflata in cea mai populara zona a Florentei, este una dintre cele mai vechi si impunatoare biserici franciscane, fiind inceputa in 1294 dupa un proiect al marelui arhitect Arnolfo di Cambio si finalizata in 1450. Fatada bisericii nu este cea originala, aceasta fiind inlocuita in secolul al XIX-lea cu o alta in stil neogotic. Absolut totul din aceasta biserica este de cea mai inalta calitate: frescele ce au fost executate prin contributia lui Giotto, Maso di Banco, Taddeo Gaddi, Giovanni da Milano si Agnolo Gaddi (parte din ele aflate in curs de restaurare), crucile impresionante, ferestrele din secolul al XIV-lea executate dupa proiectul renascentist al lui Michelozzo si Brunelleschi, sculpturile din secolul al XV-lea, morminte si altare, opere ale unor mari artisti florentini cum ar fi Donatello, Antonio si Bernardo Rossellino, Desiderio da Settingnano si Denedetto da Maiano. Basilica nu este doar o adevarata comoara artistica, dar si locul in care sunt ingropati 270 dintre cele mai de seama figuri ale orasului, printre care se numara Galileo, Michelangelo, Dante si Machiaveli, confirmandu-si vocatia de Panteon al gloriilor italiene. Ca o curiozitate (pentru mine ca turist), in Basilica este expusa si o statuie in bronz a calugarului dominican Girolamo Savonarola, oponent al familiei Medici, si in general al iluminismului, care animat de un fanatism religios excesiv a ars pe “Rugul vanitatii” in Piazza della Signoria instrumente ale „pacatului”: oglinzi, produse cosmetice, haine elegante, instrumente muzicale, obiecte de arta, carti considerate imorale si textele in manuscris ale cantecelor laice. La indemnul sau, chiar si pictorul Sandro Boticelli si-a aruncat in foc propriile tablouri pe teme mitologice cu nuduri feminine. In 1497 este excomunicat de papa, iar in 1498 este arestat, judecat de un tribunal inchizitorial si condamnat la moarte pentru erezie. Nu sunt sigur daca locul sau era in aceasta biserica, printre marii ganditori ai Italiei (foto 32-35).

Ne-am intors in Piazza della Signoria pentru a revedea Loggia dei Lanzi - numita astfel dupa garzile personale ale lui Cosimo I, niste lancieri elvetieni cunoscuti sub numele de Lanzi, o superba galerie cu arcade care a fost construita in secolul al XIV-lea. Loggia dei Lanzi este acum o colectie de arta in aer liber cu un numar impresionant de sculpturi din perioada Renascentista si cea a Imperiului Roman. Ducele Cosimo I l-a angajat pe Bevenuto Cellini sa creeze o sculptura care il infatisa pe eroul mitic Perseu dupa ce decapitase Meduza. Dupa terminarea sa in 1554, statuia a fost amplasata in Loggia dei Lanzi ca un avertisment pentru potentialii inamici ai ducelui. Colectia de statui s-a extins de-a lungul timpului cu alte piese impresionante. Una dintre capodopere este “Rapirea Sabinelor”, un grup de statui din marmura ce au fost create in 1585 de sculptorul flamand cunoscut sub numele sau italian, Giambologna. O alta statuie a aceluiasi sculptor este cea care-l infatiseaza pe Hercule ucigand centaurul Nessus. A fost creata in 1599 dar a fost adusa in Loggia dei Lanzi abia in 1841. Mai exista doua grupuri de sculpturi in centrul loggiei, o statuie Romana restaurata in secolul al XVI-lea si amplasata aici in 1838, precum si “Rapirea lui Polyxena”, o alta sculptura ce dateaza din secolul al XIX-lea creata de artistul italian Pio Fedi. Intrarea de la loggia este flancata de doua statui masive din marmura ale unor lei. Leul din dreapta, cum se vede dinspre Piazza della Signoria, dateaza din antichitate in timp ce cel din stanga a fost creat in 1598 de sculptorul italian Vacchi si amplasat aici in 1789 (foto 36-38).

In Piazza della Signoria se afla, de asemenea, expuse mai multe statui. Astfel, in afara celebrului “David”, opera a lui Michelangelo creata in 1504, o alta statuie a fost expusa in piata in 1533 reprezentandu-l pe “Hercule”, creatie a lui Baccio Bandinelli. Legenda spune ca Florenta a fost construita pe mlastinile care au fost secate de acest erou mitologic. “Fantana lui Neptun” a fost construita intre 1563 si 1575 si simbolizeaza puterea navala a Florentei. Designul lui Bartolommeo Ammannati il infatiseaza pe zeul roman al marii inconjurat de nimfe. La data vizitei noastre, “Fantana lui Neptun” era invonjurata de schele, fiind supusa unui amplu proces de restaurare. Statuia ecvestra a lui “Cosimo I de Medici”, cel care a adus familia Medici la putere in anul 1537, a fost comandata de fiul acestuia Ferdinando si a fost creata de Giambologna, fiind amplasata in Piazza della Signoria in 1594. “Marzocco”, o statuie a unui leu, opera lui Donatello, creata intre 1418 si 1420, a fost adusa in piata mult mai tarziu, in 1812. Actuala statuie este tot o replica, orginalul gasindu-se la Muzeul Bargello (foto 39-40).

Piazza della Repubblica a fost creata la sfarsitul secolului al XIX-lea ca parte dintr-un foarte ambitios proiect de modernizare si reamenajare a centrului istoric al orasului Florenta. In 1865, cand Florenta a devenit capitala Regatului Italiei ce fusese fondat doar cu patru ani inainte, o serie de planuri de amploare au fost concepute pentru a reconstrui orasul vechi si a-l transforma intr-o metropola moderna, demna de o Italie moderna si unificata. Cladirile istorice erau considerate un simbol al vechii Italii, una dezbinata si datorita acestui fapt cladirile vechi urmau sa fie demolate. In 1871 capitala Italiei a fost mutata la Roma dar Florenta a decis sa mearga mai departe cu planurile de modernizare. Demolarea centrului istoric, una dintre zonele cele mai dens populate ale orasului a inceput in anul 1885, proiectul fiind insa inghetat in 1895 ca urmare a protestelor interne si internationale. Astazi, Piazza della Repubblica creaza un contrast interesant cu centrul istoric al orasului ce o inconjoara, plin de alei inguste si cladiri vechi de multe secole. Singurul lucru care a supravietuit in aceasta piata este “Colonna dell’Abbondanza”. Statuia din varful columnei, simbolizeaza abundenta si este o replica din secolul XX a unei statui din secolul al XVIII-lea a lui Giovanni Battista Foggini. Cea mai impresionanta structura din piata este arcul de triumf, cunoscut sub numele de “Arcone”, ridicat in anul 1895. Mercato Nuovo este o piata acoperita situata in centrul istoric al Florentei. Cea mai importanta atractie de aici este “Fontana del Porcellino”, o mica fantana decorata cu statuia din secolul al XVII-lea a unui porc. Statuia din bronz este replica unei statui Romane care la randul ei este o reproducere a statuii originale grecesti. Se spune ca turistii care ating nasul animalului se vor intoarce cu siguranta in Florenta. A fost numita Mercato Nuovo pentru a o deosebi de cealalta piata care astazi este demolata – Mercato Vecchio, ce fusese construita in secolul al XIV-lea in locul unde azi se afla Piazza della Repubblica. In interiorul halei semi-inchise vanzatorii isi prezentau marfurile de lux cum ar fi matase si bijuterii din aur. Pe la sfarsitul secolului al XIX-lea a devenit o piata de furaje, paie si impletituri din paie; datorita acestui fapt este inca si in zilele noastre cunoscuta sub numele de piata de paie, desi majoritatea comerciantilor de aici vand astazi suveniruri, pielarie si tricouri. Loggia del Mercato Nuovo a fost construita intre 1547 si 1551, in timpul ducelui Cosimo I. Proiectul salii rectangulare cu arcade inalte este atribuit lui Giovanni Battista del Tasso, un sculptor si arhitect florentin. Doua nise au fost create in fiecare colt al logiei, in total existand opt astfel de nise. Dintre acestea numai trei dintre ele contin statui.

Florenta este un adevarat muzeu in aer liber, fiind considerat unul dintre cele mai frumoase orase din lume, iar centrul sau istoric fiind declarat in 1982 de catre UNESCO ca facand parte din Patrimoniul Mondial al Umanitatii. Conform Enciclopediei Britanice, din punct de vedere politic, economic si cultural, Florenta a fost unul dintre cele mai importante orase din Europa si din lume pentru aproximativ 250 de ani - de la 1300 la 1500. Florentinii au reinventat banii - in forma florinului de aur, acesta fiind motorul care a scos Europa din „Evul Mediu”. Aproape toti scriitorii si poetii din literatura italiana sunt oarecum legati de Florenta, acest lucru ducand in cele din urma la adoptarea dialectului florentin mai presus de toate dialectele locale, ca limba literara. Florenta a fost casa familei Medici, una dintre cele mai importante familii de nobili din istorie, Lorenzo de Medici fiind considerat un geniu politic si cultural din Italia secolului al XV-lea. Mai presus de toate ramane insa atractia indiscutabila exercitata de acest oras, care ne-a recucerit si noua inimile imbatranite, readucandu-ne in amintire motivele pentru care vom iubi pana la sfarsitul vietii noastre acest “mic giuvaer”.