Si totusi Elada...

Binomul munte-mare nu poate fi discutat simplist in termenii …imi place mai mult la munte, sau dimpotriva, imi place mai mult la mare. Din confluenţa celor doua, exact ca in simbolul echilibrului Yin-Yang, poti gasi linistea si relaxarea, dar si energia de care ai nevoie pentru bucurie, motivatie, evolutie. Exista atata frumusete lasata de creator pe pamant in acest ansamblu de doua elemente, incat nu va ajunge niciodata o singura viata de om pentru a o cuprinde in totalitate. Desigur, atat muntele cat si marea au sezoane preferentiale, iar fiecare dintre noi are locurile sale preferate, in functie de calatoriile sale anterioare, de lecturile si experienta sa de viata. In ce ne priveste pe mine si Irina, cu toate ca am vazut multe alte locuri, cand este vorba de vacante la mare in care sa faci si excursii instructive in zonele limitrofe, vom ramane fideli Greciei. Atat in partea sa continentala, dar mai ales in cea insulara, ambele pline de istorie si traditii, poti gasi in Grecia aproape tot ceea ce iti doresti: situri si monumente istorice, paduri de pini si vegetatie mediteraneana, plaje mari frumos amenajate, sau mai mici si putin salbatice in golfuri cu ape cristaline, o arhitectura simpla dar pitoreasca cu predominanta culorilor alb si albastru, alei de promenada de-alungul marii unde intalnesti la tot pasul mici taverne care te imbie sa faci cunostinta cu bucataria greceasca care combina arta culinara orientala cu cea occidentala. Si desigur, nu poti neglija muzica populara greceasca (laiko modern) care se revarsa din majoritatea tavernelor, bazata pe stilurile muzicale traditionale precum nisiotika si syrtaki, folosind cel mai frecvent bouzouki ca instrument muzical principal.

Din excursiile noastre anterioare stiam ca inceputul de toamna este cel mai bun sezon de vizitat Grecia, asa incat in a doua jumatate a lunii septembrie 2018 am facut prin Agentia Christian Tour o frumoasa excursie in Insulele Ionice intitulata “Pe urmele lui Ulise”. In cadrul acestei excursii am vizitand in principal Lefkada, Kefalonia si Zakynthos (Corfu o vizitasem cu doi ani in urma), cu cazare de doua (sau trei zile intr-unul din cazuri) in fiecare din cele trei insule, vizitand in final cu autocarul si cateva localitati din regiunile Peloponez si Epirus. In afara traversarilor cu feribotul de la o insula la alta, care au avut si ele frumusetea lor, atractiile principale ale excursiei le-au constituit cele doua croaziere in care am facut inconjurul insulelor, cu scurte escale pentru baie pe cateva dintre cele mai frumoase plaje ale Greciei si chiar ale Europei. In prima croaziera, ce a avut loc in a doua zi a sosirii noastre, am plecat cu nava NIDRI STAR I din statiunea Nydri, cea mai cunoscuta din Lefkada, un fost sat de pescari, devenit principalul port al insulei. Faleza de promenada si cheiul portului de unde pleaca vapoarele poarta numele vestitului armator grec Aristotel Onassis (exista aici si o statuie impozanta a sa) despre care se stie ca a investit foarte mult in aceasta zona. Deoarece in Nydri erau foarte multi turisti straini, amatori pentru croaziera, la scurt timp ne-a urmat si nava NIDRI STAR III pe acelasi traseu. Prima oprire a fost la plaja Porto Katsiki, perla insulei Lefkada. Apa marii a sapat aici de-lungul timpului un golf in peretele stancii, astfel ca stand pe pietrisul plajei ai senzatia ca te afli in acelasi timp atat la munte cat si la mare. De-altfel si marea avea aici parca miros de zapada proaspat cazuta iar culoarea sa limpede-tucoaz te lasa sa o strapungi cu privirea pana spre fundul sau, chiar si fara ochelari de inot. Vaporul nostru si-a intins pasarela pana pe plaja, astfel ca am reusit sa coboram in costume de baie, prosoape si slapi, bucurandu-ne timp de cca. 60 de minute de apa si soare intr-un cadru mirific. Am uitat sa precizez ca tot timpul pe vapor, intre reprizele de explicatii asigurate de ghidul grec, am avut muzica de buna calitate, atat greceasca cat si internationala. In acest fel am fost informati de catre ghid, care era si un fel de DJ, ca in seara respectiva urma sa aibe loc pe plaja Porto Katsiki o petrecere nocturna, acelasi vapor urmand sa asigure transportul dus-intors pentru amatori. Nu era pentru noi, deoarece aveam cazarea asigurata la o distanta mare de Nydri. Ca sa ne ofere totusi o mostra asupra muzicii de discoteca/club ce urma sa fie ascultata in seara respectiva pe plaja, a dat ceva mai tare difuzoarele statiei de amplificare de pe vapor, iar noi fiind deja in apa, am simtit reverberatiile muzicii la nivelul acesteia, ceea ce ne facea ca pe langa miscarile de inot sa incercam sa si dansam, creind o senzatie cu totul speciala (foto 1.1-1.4).

Urmatoarea destinatie a croazierei noastre a fost Fiscardo, un colorat si pitoresc sat traditional pescaresc de pe insula Kefalonia. Poziționat spectaculos pe o colina semeta si inverzita pe tot timpul anului, Fiskardo se afla in partea de nord a insulei si a fost dezvoltat de venetieni de-a lungul unui golf cu ape cristaline. Portul cosmopolit este unul dintre cele mai pline de viața din Kefalonia, unde acosteaza yahturi si taxi-boat-uri care aduc turistii de pe insulele vecine sau din capitala Argostoli aflata la aproximativ 50 de km distanta. Tavernele si magazinele de artizanat insirate de-alungul promenadei din dreptul portului, ofereau pentru turisti optiuni diverse. Am profitat si noi de aceasta escala pentru a cumpara mici suveniruri pentru cei de acasa. Am gasit chiar si o carte in limba engleza despre istoria Insulelor Ionice care ma interesa, dar pretul sau (30 Euro) m-a descurajat, asa ca am renuntat s-o cumpar (foto 2.1-2.4).

Dupa o pauza de 30 de minute am revenit la vapor, indreptandu-ne spre urmatoarea noastra destinatie, plaja Egremni, la fel de faimoasa ca si plaja Porto Katsiki, dar care a avut de suferit in urma cutremurului din noiembrie 2015. Cu toate acestea plaja se viziteaza, fiind inclusa in toate croazierele din zona, singura cale de acces fiind la bordul unei ambarcatiuni. Plaja Egremni este destul de lunga, nu are nisip ci niste pietricele rotunde, albe, de la care i se trage si numele de “oua de pescarus”. Este una dintre acele plaje salbatice unde e bine sa fii atent si la pietricele care cad de multe ori de pe stanci, dar cu toate acestea iti lasa amintiri de neuitat, mai ales datorita apelor sale albastre-verzui. Odata intorsi pe vapor dupa baie, am putut sa servim o gustare, inclusa in costul croazierei, compusa din souflaki (frigaruie greceasca) cu garnitura si salata, precum si o bautura la alegere, noi optand binenteles pentru berea locala Mithos (foto 3.1-3.4).

Urmatoarea oprire a vaporului nostru a fost pe plaja Kioni din apropierea portului Vathy al insulei Ithaka, insula eroului mitologic Ulise, unde conform lui Homer, preaiubita sa sotie Penelopa l-a asteptat timp de 20 de ani pentru a se reintoarce din razboiul troian. In Vathy exista un frumos bust al lui Homer (ionian prin nastere) si o statuie in marime naturala reprezentandu-l pe Ulise. Despre acesta, Homer ne povesteste ca nu ar fi dorit sa plece la razboiul troian datorita fiului sau nou nascut, Telemah, banuind ca acest razboi i-ar putea distruge familia. Pentru aceasta mimeaza nebunia in fata solului lui Agamemnon, dar este demascat de acesta si nevoit sa se inroleze in razboi. La Kioni am avut cea de-a treia pauza de baie intr-o mare cristalina in care se vedeau si pestii, pe care am valorificat-o din plin. In continuare ne-am indreptat catre insula Meganisi unde se afla celebra pestera pe jumatate scufundata in mare numita Papanikolis, dupa numele submarinului pe care grecii il ascundeau aici in timpul celui de-al doilea razboi mondial, pentru a ataca trupele germane si italiene care veneau dinspre Igoumenitsa si treceau catre Patra. Ne-am continuat drumul trecand pe langa fostul paradis grecesc al faimosului Onassis, insula Skorpios, aflata astazi in proprietatea unui miliardar rus, unde te incanta peisajele dominate de stanci impodobite cu pini. Ghidul grec ne-a povestit ca aici au fost aduse mii de tone de nisip din Africa pentru a se crea o plaja acceptabila pentru Jackie Kennedi, la scurt timp dupa casatoria acesteia cu Aristotel Onassis, in 1968. In vara anului 1971, un fotograf italian a surprins-o prin cateva fotografii pe fosta Prima Doamna a Americii facand nudism pe plaja respectiva, iar fotografiile au facut inconjurul lumii, imbogatindu-l pe norocosul paparazzi. La mica distanta se regasesc insulitele virgine Sparti si Scorpidi, iar navigand in continuare, am trecut pe langa insula Madouri, unde a crescut faimosul poet grec, Aristotelis Valariotis, insula apartinand astazi stranepotilor sai. Dupa acest frumos periplu, vaporul nostru s-a intors in Nydri unde ne astepta autocarul sa ne transporte la hotel (foto 4.1-4.4).

In ziua urmatoare ne-am intors din nou la Nydri, de data aceasta pentru a lua feribotul pentru Fiscardo, unde ne astepta un alt autocar cu care am traversat insula Kefalonia (cea mai mare insula din grupul Ionicelor) de la nord-vest la sud-est pana la noul loc de cazare (Hotel Irinna) situat langa satul Svoronata in zona golfului Agia Pelagia. A fost un voiaj frumos, de coasta, in care marea, privita de sus, ne-a insotit aproape permanent in drumul nostru. Am coborat totusi la un moment dat pe serpentinele muntelui pentru a vizita pitorescul orasel Assos amplasat pe o mica peninsula, nu foarte departe de celebra plaja Mirthos, considerata ca fiind printre cele mai frumoase plaje grecesti. Primul lucru care-l vezi cand ajungi in piateta orasului este castelul Assos, amplasat pe un promontoriu, construit in perioada dominatiei venetiene in secolul XVI, in scopul protejarii insulei impotriva atacurilor otomane si a piratilor. In 1684 venetienii au preluat insula Lefkada de la turci, iar castelul Assos si-a pierdut din importanta strategica. In secolele urmatoare castelul a ramas fara rol militar. Din 1920 devine inchisoare, iar dupa cutremurul major din 1953, castelul este parasit, lasand in urma doar ruine. Am profitat cu totii de ambianta extrem de pitoreasca a piatetei centrale din Assos si ne-am asezat la o taverna pentru a servi masa de pranz, afland totodata de la ghida noastra ca meniul era extrem de variat in ziua respectiva, deoarece in dupa amiaza aceleiasi zile urma sa se celebreze acolo o nunta. Eu si Irina ne-am ales Kleftiko, o specialitate de miel la cuptor cu lamaie, verdeata si vin, iar alegerea s-a dovedit excelenta, mai ales ca ne-am stins setea cu berea locala Fix Hellas. In drumul nostru de intoarcere spre Argostoli, capitala Kefaloniei, dar mai precis spre Agia Pelagia si satul Svoronata unde se gasea hotelul nostru, oprindu-ne la un superb punct de belvedere, am avut sansa sa vedem mireasa fotografiindu-se pe fundalul peninsulei Assos si a plajei Mirthos (foto 5.1-5.4).

In ziua urmatoare programul uneia dintre excursiile optionale prevedea vizitarea lacului subteran din pestera Melissani, amplasata la nord de orasul Sami si considerata printre cele mai frumoase din Europa. Conform descrierii din ghid, aceasta adaposteste un lac subteran, pe care il lumineaza razele de soare ce patrund prin locul in care tavanul pesterii s-a prabusit. Pe lac se fac scurte plimbari cu barca pentru a admira de aproape acest loc, fost sanctuar inchinat zeului Pan. Eu si Irina am renuntat la aceasta excursie, avand oarece probleme medicale, preferand in schimb sa petrecem o zi mai linistita cu soare si mare atat la piscina hotelului amplasat in mijlocul unei frumoase paduri de pini, dar mai ales pe plaja Ames din golful Agia Pelagia, aflata in imediata sa apropiere. Se spune ca apusul de soare prins pe plaja Porto Katsiki este magnific; noi am avut parte pe plaja Ames de un apus de soare cu nimic mai prejos (foto 6.1-6.4).

Ne-am despartit in ziua urmatoare de insula Kefalonia, indreptandu-ne catre portul Killini de unde am luat feribotul pentru insula Zakynthos. Dupa cca. doua ore de navigat am ajuns in Zante, capitala insulei, unde ne astepta un alt autocar pentru a ne transporta in statiunea Laganas unde aveam asigurata cazarea la Anastasia Beach Hotel. Laganas este considerata cea mai mare si cea mai populara statiune de pe insula Zakynthos, plaja din Golful Laganas cu fasia sa de nisip fin intinzandu-se pe mai bine de 5 kilometri. Apa este foarte limpede, putin adanca pana la cca. 100 metri de mal si fara curenti puternici. O caracteristica a golfului sunt broastele testoaste Caretta-Caretta, care pot ajunge pana la 1,20 metri lungime, venind aici din Africa pentru a-si depune ouale. Cea mai buna metoda pentru a admira speciile de testoase pe cale de disparitie este de a face o excursie cu o barca cu fundul de sticla pana pe insula Marathonissi (Insula testoaselor), parte din Parcul Marin National din Zakynthos. Pe aproape intreaga lungime a plajei, la limita dinspre oras, stau insirate tavernele, fiecare dintre ele oferind meniuri extrem de diversificate. Sosind aici cam pe la vremea pranzului, primul lucru care l-am facut a fost sa luam cate o supa de peste la o taverna oarecare, dupa care ne-am bucurat toata dupa-amiaza de soare si mare. Seara, dupa plimbarea de prospectare prin statiune, am incercat sardinele la gratar servite cu multa lamaie la terasa cu vedere spre mare a restaurantul hotelului nostru (foto 7.1-7.4).

 Cea de-a doua croaziera pe Marea Ionica am facut-o in ziua a sasea a excursiei noastre, plecand din portul Zante cu asa-zisa nava de pirati “Menia Maria” a companiei Voutirakos Cruises intr-un inconjur al insulei Zakynthos. A fost o excursie extrem de placuta, nava fiind mai mica, deci mai putin incarcata cu turisti decat la prima croaziera si fiind acompaniati in permanenta de muzica greceasca de calitate. Dupa ce am trecut de Golful Laganas am avut parte de peisaje spectaculoase: stanci modelate de mare si vant, care coboara in apa sau parca rasar din aceasta au inceput sa se perinde prin fața noastra. Am admirat de asemenea si nenumaratele grote sau pesteri pe langa care am trecut, unele dintre acestea fiind in zona Keri Caves, unde am facut si prima oprire timp de 45 de minute pentru baie si fotografii. Celebrele pesteri sunt spectaculoase, accesibile doar de pe mare, iar apa este limpede si are culoarea de un albastru ireal cu nuante spre verde (foto 8.1-8.4).

Dupa plecarea de la Keri Caves ne-am continuat calatoria spre nordul insulei admirand stancile modelate de vreme, plajele izolate si dupa scurt timp am ajuns la Grota Agalas. Aici capitanul si-a demonstrat maiestria in ale navigației si a intrat cu vasul in pestera, atat cat i-a permis anvergura catargelor. Putin mai tarziu am ajuns si la Porto Vromi, un mic port langa care se gaseste o plaja neamenajata, vasul intrand putin in micul golf pentru a ne permite sa vedem cat mai bine Chipul lui Poseidon, o stanca modelata de natura de-a lungul timpului dupa chipul zeului marilor. Urmatoarea oprire a vasului a fost la plaja Navagio (epava), una dintre cele mai cunoscute din Grecia, unde am poposit pentru baie ceva mai bine de o ora, apa avand aceeasi culoare limpede turquaz. Plaja este situata intr-un mic golf cu pietris fin, facand slapii extrem de utili. Pe plaja, dispusa aproape central fata de cei doi pereti laterali, troneaza epava ruginita a vasului Panagioti, despre care se spune ca a esuat in timp ce transporta tigari de contrabanda pentru mafia italiana (foto 9.1-9.4).

Dupa cca. o ora am parasit plaja Navagio indreptandu-ne spre punctul cel mai nordic al insulei, Capul Skinari. Imediat dupa ce am ajuns pe partea de est a insulei am admirat Blue Caves, un loc care fascineaza prin maretia sa. Peretii stancosi in care natura a creat adevarate opere de arta, grote de diferite forme inlantuite, apa de un albastru ireal (spre verde) si o claritate deosebita, te lasa fara cuvinte. Cea de-a treia oprire si ultima inainte de intoarcere a fost la plaja Xigia, unde am poposit cca. 30 de minute pentru ultima baie. Faima plajei se datoreaza prezentei unor izvoare subterane cu sulf, despre care se spune ca ar avea efecte benefice asupra sanatatii. Dupa Xigia relieful isi pierde considerabil din spectaculozitate, urmand salba de statiuni si de plaje de pe partea estica a insulei: Alykes si Alykanas din golful Alykon, Amoudi, Drosia si Tsilivi. Apropiindu-ne de Zante, cei doi “piratii” din echipajul vasului au coborat steagul negru cu cap de mort, nu inainte insa de a invita toti doritorii de pe vas, sub indrumarea lor, la un veritabil Sirtaky pe muzica celebrului Mikis Theodorakis. Dupa intoarcerea din croaziera, in seara aceleiasi zile ne-am dus pentru “diner” la Taverna lui Yannis, o autentica taverna greceasca, pe care o depistasem cu o zi in urma, unde ne-am regalat cu cotlete de miel (eu) si calamari la gratar (Irina). A fost si muzica “live”, atat greceasca cat si internationala, asa incat am dansat si ne-am distrat pe saturate (foto 10.1-10.4).

In cea de-a saptea zi a excursiei noastre am traversat cu feribotul spre continent, indreptandu-ne spre Patras, oras in peninsula Peloponez, al treilea ca marime al Greciei si a carui istorie se intinde pe o perioada de patru milenii. Sub dominatia Imperiului Roman, Patrasul a devenit un centru cosmopolit din estul bazinului mediteranian. Conform traditiei crestine, aici a fost locul martiriului Sfantului Apostol Andrei, a carui Catedrala superba am vizitat-o si noi. Aici se afla moastele Apostolului, pentru care sute de pelerini vin s-o viziteze in fiecare an. Inima Patrasului este Piata Georgiou I, unde au loc toate evenimentele importante ale orasului. Castelul Medieval este un alt obiectiv turistic, localizat deasupra orasului si construit peste ruinele vechiului Acropolis. Alte vestigii romane sunt Odeonul Roman, care a fost construit in vremea lui Marcus Aurelius, dar si Amfiteatrul Roman. Un simbolul al orasului este si Farul din Patras, care ofera o panorama superba asupra portului. Ne-am continuat calatoria, traversand Podul Rion-Antirion cu o lungime ce depaseste doi kilometri, pod ce face legatura intre peninsula Peloponez si Grecia continentala, unind malul de nord al raului Antirion cu malul de sud al fratelui sau, Rion. Ne-am indreptat in continuare spre Parga, bijuteria regiunii Epirus, oras ascuns printre stanci si gradini cu maslini, amintind de pitorestile statiuni turistice de pe coasta Amalfi a Italiei. In acest loc fermecator se recunoaste amprenta venetienilor in fiecare detaliu, de la casutele colorate catarate pe stanci, la insemnele italianesti din port. Castelul Parga ridicat de venetieni pe un promontoriu pentru a apara asezarea de atacurile piratilor este vibil din orice colt al orasului. Nu am urcat spre castel (avand doar o ora la dispozitie), dar ne-am plimbat de-alungul plajei si falezei, gasindu-ne totusi timp pentru o gustare compusa din musaca greceasca (eu) si supa de peste (Irina) la una dintre tavernele cu vedere la mare. Prin Parga trece si raul Acheron (“vesnic tanar”, in traducere greceasca) care conform mitologiei, este unul dintre cele sase rauri care separa lumea viilor de cea a mortilor. Comparat adesea cu raul ipotetic Stix din legendele grecesti, se crede ca acesta este de fapt raul in care Thetis, mama lui Achile, la cufundat la nastere pentru a-l face nemuritor, lasandu-i afara din neatentie calcaiul, ceea ce i-a cauzat moartea in razboiul troian. Dupa vizitarea orasului Parga ne-am intors in Lefkada, unde ne-am cazat la Hotelul Lefkas, acelasi care ne gazduise si in primele doua zile ale excursiei noastre, Lefkada fiind legata de continent printr-un pod plutitor, nefiind deci necesara utilizarea feribotului. Ziua inca nu se terminase, deoarece Agentia noastra organizatoare ne propusese ca optionala o “seara greceasca” (evident, contra cost) ce urma sa se desfasoare la hotelul nostru. Am declinat aceasta invitatie caci ne distrasem mult prea bine in seara anterioara la Taverna lui Yannis, alegand in schimb o plimbare prin centru vechi al cochetului Lefkas, asa cum este alintata de localnici capitala Lefkadei, si o cina la taverna ”La Vinaria”, unde am servit cate un excelent steck de ton stropit cu un bun vin alb local (Vardea) facut din strugurii cultivati in sudul insulei (foto 11.1-11.4).

In ultima zi a excursiei noastre, deoarece cursa Blue Air de inapoiere spre Bucuresti era spre seara, am avut dimineata libera, asa incat ne-am cautat o plaja pentru ultima baie in mare de anul acesta. La sfatul receptionerei de la hotel am chemat un taxi, care contra sumei de 6 Euro ne-a dus la cativa km distanta, pe cocheta plaja “Blue Sea”, unde am petrecut o dimineata excelenta in prezenta marii ale carei valuri usoare ne ajungeau pana la sezlongurile de plaja. Acelasi taxi, chemat telefonic, ne-a dus inapoi la hotel, unde avand bagajele facute, nu a trebuit decat sa ne imbarcam in autocar, plecand spre aeroportul din Preveza. Avand inca timp, s-a facut mai intai un tur pietonal al orasului Preveza, cu vizitarea bisericii “Sfantul Haralambie”, ocrotitorul orasului. In prezent orasul Preveza, apartinand regiunii Epirus, este un port comercial si centru turistic, beneficiind de apropierea sa fata de Aeroportul National Aktion. Un tunel submarin, finalizat în 2002, care se desfasoara intre Preveza si Actium (prin care am trecut si noi), conecteaza orasul Preveza la vestul regiunii Acarnania din zona Etolia-Acarnania, scurtand foarte mult distanta unei calatorii cu masina in Lefkada (foto 12.1-12.4).

Pot afirma cu certitudine ca ne-am intors “de pe urmele lui Ulise, din tara aheilor lui Homer” incarcati de energie pozitiva, chiar daca aceasta s-a mai diminuat putin la sosirea in aeroportul Otopeni unde am avut parte de o temperatura doar de 9 grade. Odata intorsi acasa, timp de cateva zile, atat eu cat si Irina ne-am admirat pozele facute in Grecia, fiecare cu aparatul sau, simtind din nou reverberatia acelor locuri superbe pe care le-am vizitat, care ne-au imbogatit spiritual si ne-au intinerit mental pentru o perioada de timp. Energia pozitiva acumulata a functionat in continuare, Irina suportand cu curaj operatia de cataracta de pe 12 octombrie, acuma fiind in perioada de recuperare si acomodare cu noul cristalin. Ceea ce a mai ramas din energia pozitiva ar trebui sa functioneze si in cazul meu, pentru artroscopia ce urmeaza s-o fac pe 26 octombrie, dar nu stiu daca nu se va epuiza pana atunci. 

Vacante de vara in Tirolul austriac

1. Cand vine vorba despre munte si statiuni montane de vis, indiferent de anotimp, gandul iti zboara spre Austria, o tara al carei relief este predominant muntos datorita prezentei Alpilor. Tirolul austriac, tara a ghetarilor si lacurilor cristaline, are oferte potrivite pentru toate gusturile, fiind binecunoscut de drumeti, alpinisti, ciclisti pe munte si schiori. Atat eu cat si Irina, in calitate de vechi iubitori declarati ai muntelui, am vizitat ca drumeti Tirolul austriac in mai multe randuri dupa pensionare si intotdeauna vara, de regula la sfarsit de iulie sau inceput de august, evitand in acest fel o parte din verile caniculare ce au incins adesea pana la pragul de disconfort Bucurestiul. Imi este relativ greu sa-mi amintesc acum in toate detaliile excursiile mai vechi facute in Tirol, dar ma ajut cu pozele facute acolo precum si cu prospectele turistice pastrate. Imi amintesc astfel cu multa placere de vacanta petrecuta in statiunea Zeel Am Zee, situata incantator intre lacul Zell, pe care ne-am plimbat cu vaporasul, şi Muntele Schmittenhöhe, pe care am facut un frumos traseu montan, dar si Kaprun (unde ne-am cazat), ambele fiind situate in landul Salzburg. In timpul acestei vacante am urcat cu telecabina pe ghetarul Kitzsteinhorn (3029 m), am vizitat lacul de acumulare alpin si barajul Mooserboden (2040 m), si am facut o excursia de neuitat cu autocarul pe celebra sosea alpina Grossglockner HochAlpenStrasse. Acest drum panoramic de 48 km care desparte landurile Tirol de Carintia in apropierea punctului Kaiser-Franz-Josefs-Höhe (unde exista si o statuie a imparatului care se pare ca a ajuns aici in 1856), a fost inaugurat in forma sa actuala in 1935. Drumul, cu peisaje ce-ti taie respiratia ajungand pana la inaltimea de 2369m m, este strajuit de-a lungul sau de creste masive, cu lacuri si cascade, poienite cu flori si o amenajare impecabila cu centre de informare turistica. Soseaua intra adanc in Parcul National Hohe Tauern si ajunge pana in apropierea celui mai inalt varf din tara, Grossglockner (3798m), la baza caruia se intinde ghetarul Pasterze, cel mai mare din Austria. Am facut, de asemenea, o excursie de o zi in frumosul oras Salzburg, capitala landului, al carui centru vechi cu arhitectura sa baroca datand din secolul al XVII-lea este inscris pe lista UNESCO a comorilor culturale ale umanitatii. Orasul a prosperat inca din timpuri stravechi datorita salinelor din zona. Centrul acestuia este strabatut de raul Salzach care serpuiește de-a lungul urbei, existand si un mic vaporas cu care te poti plimba. Salzburg este mai presus de toate orasul lui Mozart, asa ca am vizitat mai intai casa in care acesta s-a nascut (1756) si a copilarit de pe Getreidegasse nr. 9. Am vizitat apoi Domul din Salzburg, unde Mozart a fost botezat, cea mai mare catedrala din oras, fiind reconstruita in forma sa actuala in jurul anului 1950. Desigur, nu puteam sa ratam Hohensalzburg, castelul ce dateaza din 1077 si care domina orasul, la care am ajuns cu funicularul din strada Festungsgasse. Am vizitat, de asemenea, Palatul Mirabel si gradinile sale, in care au fost filmate cateva scene din filmul Sunetul Muzicii. Cel mai mult ne-a placut insa Palatul Hellbrunn, o capodopera a arhitecturii italiane, spatios, elegant, cu sali de bal grandioase, gradini incantatoare si fantani jucause. Nu puteam sa parasim Salzburgul fara sa ne urcam pe muntele sau – Untersberg, pe care poti avea acces cu o telecabina din oraselul Gartenau aflat la cativa km spre sud. Din varful acestuia, de la 1770m altitudine, ai parte de o panorama foarte frumoasa asupra intregii zone (foto 1.1 - 1.8). 

2. O alta vacanta petrecuta tot in landul Salzburg, regiunea Salzkammergut, a fost cea in care ne-am cazat la o pensiune turistica din satul St. Gilgen de pe malul lacului Wolfgangsee. Ca si la Kaprun, ne-am procurat mai intai de la gazda noastra un card al zonei care ne-a oferit gratuitate pe autobuze si telecabine pentru numeroasele excursii efectuate in imprejurimi. Intr-una dintre acestea am traversat cu vaporasul lacul Wolfgangsee pana in localitatea St. Wolfgang, unde am urcat cu un trenulet cu cremaliera (Schafbergban) pe muntele Schafberg (1783 m), de unde se deschidea o panorama splendida asupra lacului si zonelor adiacente. O alta vedere panoramica de exceptie am obtinut-o urcandu-ne cu telecabina din St. Gilgen pe masivul Zwolferhorn, de unde am putut vedea lacul Mondsee, dar si localitatea St. Gilgen vazuta de la 1522 m altitudine. Ca peste tot in Tirol, in apropiere de locul unde te lasa telecabina se gaseste o braserie sau o cabana cu terasa-restaurant unde poti servi masa sau te poti racori cu o bere, si de unde se deschid trasee montane pentru drumetie. Printre cele mai frumoase excursii facute de noi in regiunea Salzkammergut au fost cele din zona Hallstatt. Prima dintre acestea a avut ca obiectiv vizitarea oraselului Hallstatt ce se intinde de-a lungul malului sudic al lacului cu acelasi nume (Hallstattsee). Oraselul este cladit mai mult pe verticala, urcand si coborand pe coasta destul de abrupta a muntelui de sare, a carui salina (pe care am vizitat-o) este inca functionala. Hallstatt este considerat cel mai frumos orasel din zona lacurilor alpine, fiind inscris in lista UNESCO privind comorile culturale ale umanitatii. La inapoiere, dorind sa vedem partea de vest a masivului Dachstein (conform hartii turistice care o purtam in permanenta cu noi), ne-am oprit in localitatea Gosau de unde am luat telecabina Gosaukamm care ne-a dus pe Zwieselalm, o pasune alpine superba de unde am avut o vedere splendida asupra lacului Gosausee si a ghetarului Dachstein. Aici am facut chiar si un scurt traseu montan de circuit. In ziua imediat urmatoare am mers din nou cu autobuzul spre Hallstatt, oprindu-ne insa la Obertraun de unde am luat telecabina Dachstein Krippenstein care are doua segmente principale si unul aditional. Primul segment are oprirea la Schönbergalm unde se gaseste Dachstein Ice Cave si Dachstein Mammut Cave. Am vizitat ambele pesteri cu tururi ghidate, acestea situandu-se printre fenomenele carstice cele mai interesante din Austria. La urmatoarea oprire a telecabinei, dupa cativa pasi facuti pe pajistea alpina, am descoperit doua constructii panoramice deosebite de belvedere, respectiv Welterbespirale si 5 Fingers, de unde se pot vedea lacul Hallstattsee si o mare parte din regiunea Salzkammergut. 5 Fingers este considerata cea mai spectaculoasa platforma panoramica din Alpi. Segmentul aditional al telecabinei duce pe platoul masivului Dachstein, al carui varf “Hohe Dachstein” are altitudinea de 2.995 m, de unde incep mai multe trasee de hiking, dar noi nu l-am mai utilizat, deoarece eram deja coplesiti de cele vazute. Intr-o alta plimbare pe care am facut-o cu autobuzul local, ne-am dus pana in frumoasa statiune balneoclimaterica Bad Ischl, renumita pentru piscinele sale cu apa sarata (cu o concentratie de sare de 3%), incalzita la cca. 36^OC, ale carei beneficii le-am incercat si noi. Bad Ischl a fost resedinta de vara a dinastiei habsburgice, asa incat urmatorul punct de vizita l-a constituit vila imperiala (Kaiservilla). Castelul, inconjurat de un parc superb, este foarte interesant si mai tin inca minte camera de la balcon cu vedere spre parc unde ni s-a spus ca imparateasa Elisabeth (Sisi) venea dimineata la prima ora sa-si savureze cafeaua, precum si camera in care imparatul Franz Iosef a semnat pe 28 iulie 1914 declaratia de razboi impotriva Serbiei (foto 2.1 – 2.8).

3. Dintr-un alt an imi aduc aminte de o vacanta foarte frumoasa petrecuta la Mayrhofen si Innsbruck avand organizata cate o cazare de cateva zile in ambele localitati. Mayrhofen, amplasata pe valea raului Ziller inconjurata de muntii Ahorn si Penken, este una dintre cele mai apreciate destinatii de ski din Austria. Poti practica acest sport chiar si vara, mai ales pe ghetarul Hintertux care ofera 86 km de partii aflate la altitudini intre 1500 – 3250 m. Am fost si noi sa vedem ghetarul, mai intai cu autobuzul pana la localitatea cu acelasi nume si apoi cu 3 gondole succesive pana la Gefrorene Wand, la 3250m altitudine. Dupa ce am admirat panorama superba ce se ofera vederii, am intrat sa vizitam pestera din ghetar, o pestera naturala care se modifica de la an la an in functie de miscarea acestuia. Am trecut pe langa stalactite, stalagmite si coloane de gheata, straturi vechi de zapada, culoare inghetate inguste si joase, toata vizita desfasurandu-se la o temperatura constanta de 0⁰C. O alta excursie frumoasa am facut-o urcand cu telecabina la Ahornsee (1978m). Intrega zona din jurul lacului (Ahornbahn Summit Station) a fost amenajata pentru relaxare cu sezlonguri pe care le poti intoarce in directia dorita, fiind construita totdata o frumoasa platforma de belvedere (Eagle's View Lookout) dotata cu un telescop de unde poti baleia toate zonele invecinate, simtindu-te ca intr-un cuib de vultur. Numeroase trasee montane se deschid in toate directiile, invitandu-te parca sa le urmezi. Am urcat si cu telecabina Penkenbahn pana la statia Knorren-Penken situata la 2000m altitudine, unde se afla o zona de relaxare, un parc de distractii pentru copii si mai multe cabane cu terase splendide la care te poti delecta cu diverse preparate din gastronomia tiroleza, intr-un cadru natural de exceptie. Alte cabane-restaurant pana la care am urcat, cu terase amplasate pe pasuni alpine care ofera panorame foarte frumoase asupra muntilor alaturi de produse ale gastronomiei locale, sunt Latschenalm (1950m) si Alpenrosenhute (1878m). O ultima excursie inainte de a pleca spre Innsbruck am facut-o la Achensee, cel mai mare lac natural al Tirolului. Pentru aceasta am calatorit mai intai cu Zillertalbahn pana la Maurach, iar apoi cu cel mai vechi trenulet cu aburi functionand insa cu carbuni – Achenseebahn. Dupa ce ne-am plimbat pe malul lacului si apoi cu vaporasul pe lac, l-am admira si de la inaltimea unei culmi a muntelui Karwendel (1500m), urcand cu ajutorul unui telescaun pana in zona de ski Zwoelferkopf (foto 3.1 – 3.8).

4. Ultima parte a vacantei de vara din anul respectiv am facut-o la Innsbruck, capitala Tirolului, asezata pe valea raului Inn si marginit la nord de lantul muntilor Karwendel. Imediat dupa cazare  am purces la vizitarea centrului vechi al orasului, cu faimosul Acoperis auriu (Goldenes Dachl), bogata strada pietonala Maria-Theresien, palatul imperial Hofburg, precum si Stadtturm, un impresionant turn din secolul al XIV-lea. Am intrat in Catedrala “Sf. Jacob” din Domplatz, catedrala in stil baroc unde am admirat pictura lui Lukas Cranach cel Batran “Madona cu pruncul”, precum si in Hofkirche care adaposteste mormantul imparatului Maximilian I. In ziua urmatoare, dupa ce ne-am procurat Innsbruck Card, am traversat din nou centrul orasului pana in dreptul parcului Hofgarden, de unde am luat modernul funicular, ale carei statii inspirate din formele ghetarilor alpini au fost proiectate de celebra arhitecta Zaha Hadid. Acesta ne-a suit pe primul segment al muntelui Nordkette, parte a parcului natural Karwendel Nature Park. Statiile intermediare ale funicularului (Congress, Lowenhaus, Gradina Zoologica si Hungerburg) sunt o atractie in sine, dar noi nu am zabovit, ci ne-am suit in telecabina care functiona si ea pe doua segmente. Prima oprire a fost la varful Seegrube (1905m) unde era o cabana-restaurant cu o superba terasa, precum si doua opțiuni de traseu: un traseu circular, panoramic, care te plimba in jurul varfului Seegrube si traseul pana la zona de relaxare de la Grossen Stein. Am parcurs ambele trasee (in total cca. o ora), fiind destul de usoare si avand parte de panorame superbe asupra orasului Innsbruck. Ultima oprire a telecabinei a fost pe varful Hafelekar (2256m) cu o priveliste superba catre intregul Parc Natural Karwendel, dar si catre Innsbruck si granita cu Italia. Am parcurs si aici un traseu usor - Geo Trail, poteca amenajata cu panouri informative despre diversele tipuri de roci din Karwendel. Intr-o alta zi am luat un autobuz catre Stubaital valley pentru a vizita ghetarul Stubai, renumit ca fiind cea mai mare si moderna zona de schi din Austria, cu partii practicabile pe tot parcursul anului. Autobuzul ne-a lasat la Mutterberg, statia de plecare a transportului pe cablu, de unde am luat telegondola functionand pe 2 tronsoane. Dupa o urcare de aproximativ 10 minute am ajuns la statia intermediara Mittelstation Fernau (2300m), unde se putea cobora sau nu, iar printr-un sistem de transfer automat a gondolelor acestea au pleacat mai departe spre statia Eisgrat (2900m). Aici se deschide o panorama superba asupra muntilor, iar terasa-cafenea, care include si o zona de joaca pentru copii, ofera un loc optim pentru relaxare. Pentru a urca pana la 3165m ne-am suit intr-o noua gondola de 8 persoane (Schaufaljochbahn) care ne-a dus pana in varful muntelui Stubaier Gletscher, loc marcat cu un fel de tron, de unde am putut admira partiile de schi de pe ghetar si panorama superba asupra muntilor. O scara metalica iti faciliteaza urcarea pana la 3210m, unde un panou amplasat intr-o zona protejata te avertizeaza ca ai ajuns in “Top of Tirol”. Dupa intoarcerea in Innsbruck, in ziua urmatoare am luat un autobuz pana in satul Igls, de unde am luat o telecabina care ne-a urcat pana la 2246m pe muntele Patscherkofel. De aici, consultand panourile indicatoare, ne-am decis pentru un traseu usor ascensional, dar in cea mai mare parte pe curba de nivel, de cca. 3 ore catre cabana Tulfein Alm, urmand sa coboram apoi in satul Igsl cu o alta telecabina (Glungerzer Bahn) de la cota 2304m pana la 950m. A fost un drum superb printr-o rezervatie naturala plina de arbusti si flori, care ne-a incarcat de energie, fara sa fim nici un moment panicati ca nu vom ajunge unde trebuie, chiar daca ne-am intersectat cu putini turisti pe traseu (foto 4.1 – 4.8).

5. In vara lui 2018 ne-am decis sa venim pe valea Otztal, in statiunea Solden situata la 1377m altitudine, unde am gasit o cazare superba la o pensiune amplasata pe una dintre colinele vaii, la marginea padurii. In dupa-amiaza sosirii noastra a fost cam frig, caci plouase toata saptamana anterioara, dar incepand cu a doua zi am avut numai soare si o temperatura medie zilnica de 22-24^OC pe intreg parcursul celor 6 zile cat am stat acolo. Dupa ce am primit de la gazda noastra cardurile statiunii Solden (incluse in pretul cazarii), profitand de timpul frumos, am luat autobuzul local spre Tiefenbach si Rettenbach Gletschers, cei 2 ghetari din zona ce constituie o alta arie de schi foarte cautata in Austria pe timpul iernii. Chiar din parcarea statiei finale de autobuz am luat telegondola de 8 persoane - Tiefenbachbahn, functinand pe 2 segmente (2800m si 3249m). Odata ajunsi pe varful muntelui, ne-am plimbat pe superba poteca cu vedere panoramica de langa statia telegondolei, bucurandu-ne de o vedere fantastica asupra zonei, precum si asupra celui mai inalt munte din nordul Tirolului – Wildspitze Peak (3774m). Dupa coborare, ne-am intors cu autobuzul in statiunea Solden si pentru ca timpul ne-a permis, am luat o alta telegondola – Gaislachkoglban, cu care am urcat pe muntele Gaislachkogl. Plecand de la statia de baza amplasata intr-o cladire moderna, semicirculara, transparenta, in cca. 8 minute am ajuns la statia intermediara (2176m) unde te surprinde un frumos restaurant cu terasa (Tiroler Stube) cu locuri de joaca pentru copii, si de unde se deschid numeroase trasee de drumetie si mountain biking. De aici am luat in continuare o moderna telecabina cu o capacitate de 28 persoane, care in cca. 6 minute ne-a urcat pana la altitudinea de 3040m. Odata ajunsi in varf am fost de-a dreptul fermecati de o constructie arhitectonica ultramoderna din metal si sticla construita pe stanca (Ice Q Panorama Restaurant) semanand cu o nestemata. Nu am vizitat-o, deoarece restaurantul este oarecum excusivist, fiind destinat gurmanzilor si celor care apreciaza vinurile fine, avand si preturile in consecinta. In interiorul sau functioneaza si un experiment interactiv – “James Bond 007 Elements”, realizare video in 3D rezultata din filmarile facute in aceasta locatie a unor secvente din blockbusterul “Spectre”, cu Daniel Craig in rolul principal (Agent 007). Am urcat insa pe stancile invecinate pana la o cruce care marcheaza altitudinea, avand o panorama superba asupra muntelui Gaislachkogl si muntilor invecinati. Am zabovit putin si pe mica platforma “Free Ride Checkpoint”, care oferea informatii asupra traseelor montane de hiking si biking din zona. La coborare, ne-am oprit pentru cca. o ora la statia intermediara de la 2176m, unde am luat cate o gustare si o bere pe frumoasa terasa de pe pajistea alpina a restaurantului Tiroler Stube. In ziua urmatoare am luat autobuzul spre micile sate turistice Obergurgl (1930m) si Hochgurgl (2150m) situate la capatul vaii Otztal, pe frumoasa sosea alpina din zona Solden - Hochalpenstrasse. Din Obergurgl am luat telegondola Hohe Mut Bahn care ne-a suit pana la 2670 m pe o superba pasune alpine, de unde ni s-a oferit o vedere fascinanta asupra ghetarilor si celor 21 de varfuri de peste 3000m. Tot aici am admirat si o superba terasa de vara – Hohe Mute Alm, despre care citisem ca ofera delicii culinare tiroleze. Ne-am asezat chiar la o masa pentru cateva minute sa studiem lista de bucate, iar un chelner imbracat in costum tirolez a venit sa ne intrebe ce dorim sa servim. Era insa prea devreme pentru masa noastra de pranz, asa ca ne-am scuzat politicos si am coborat cu telegondona inapoi in sat. De aici am luat din nou autobuzul (care circula cam din 45 in 45 de minute) cu care am mai mers cca. 5 km pentru a lua telegondola Hochgurglbahn care ne-a urcat pana la 2724m. In acest punct a trebui sa ne mai luam cate un pulover pe noi, caci urmatoarea ascensiune pana la 3030m am facut-o cu un telescaun de 4 locuri cu care am urcat pe varful Wurmkogel. Panorama fascinanta ce s-a oferit ochilor nostrii odata ajunsi sus nu poate fi descrisa in cuvinte. Din informatiile citite pe panoul de la fata locului am aflat ca puteam cuprinde cu vederea Alpii Dolomiti, Alpii vaii Otztal si Alpii Stubai. Am coborat inapoi in satucul Hochgurgl de unde ne-am intors cu autobuzul in Solden. Intr-o alta zi am luat cea de-a doua telegondola din Solden – Giggijockbahn, cu care am urcat pana la 2283m pentru a ne delecta dintr-o alta pozitie cu panorama superba a Alpilor vaii Otztal. Aceasta telegondola este utilizata vara atat de hikers (ca noi), dar mai ales de mountain bikers, caci odata ajunsi sus se deschid numeroase trasee pentru ambele categorii de iubitori ai muntelui. La cca. o ora de mers pe jos in usoara ascensiune de la statia de telegondola, se gaseste cabana Rotkoglhutte (2662m), unde te poti bucura de o vedere superba asupra ghetarului. La cca. 30 de minute de coborat de la statia de telegondola, se gaseste cabana Sonnblick (2090m), cu numeroase locuri de joaca pentru copii si o frumoasa panorama asupra statiunii Solden, supranumita si “Republica bicicletelor”. O alta excursie am facut-o in satul Vent, pana la care am mers cu un autobuz (reamintesc aici ca toate drumurile cu autobuzul si telegondolele au fost gratuite, fiind incluse in cardul Solden), de unde ne-am suit intr-un telescaun de 2 persoane – Venter Seilbahnen, care ne-a urcat pana la 2365m. Aici am zabovit cateva minute pe terasa cabanei-restaurant Stablein, admirand panorama satului Vent si a muntilor inconjuratori, dar nu ne-am aventurat pe nici un traseu, caci erau lucrari masive de reparatii/extindere in zona. Am coborat la scurt timp inapoi in Vent de unde am luat autobuzul spre Solden, unde ne-am suit din nou cu Gaislachkoglbahn pana la prima oprire a sa de la cota 1363m. Aici am inceput un traseu spre o cabana din zona, dar pe la jumatatea drumului am obosit si ne-am intors inapoi pentru a ne odihni, a lua o gustare si o bere pe frumoasa terasa a restaurantului Tiroler Stube. In ultima zi a sejurului nostru la Solden am plecat cu autobuzul spre satul Langenfeld pentru a ne bucura de beneficiile Aqua Dome Spa Center. In cardul nostru era inclusa o singura intrare de 3 ore in aceasta renumita statiune termala montana si am incercat sa valorificam la maximum acest lucru, intrand in toate cele 8 piscine termale (interioare si exterioare) cu o temperatura medie a apei de 36^oC. Exista o zona dedicata copiilor, sali de fitness, saune si numeroase zone de relaxare, dar cele mai spectaculoase sunt piscinele exterioare, fiind fascinant sa inoti sau doar sa plutesti in apa termala, in ambientul spectaculos al muntilor inconjuratori si in aerul racoros al acestora. In orele libere ale unor dupa-amieze, am urcat cu un lift, destinat locatarilor de pe versantul vestic al statiunii, pana la punctul terminala al acestuia, de unde se deschidea o splendida alee de promenada pe care ne-am plimbat in ambele directii, admirand frumoasele case, pensiuni si hoteluri amplasate pe versantul vestic al muntelui. Intr-una dintre plimbari, ne-am hazardat chiar sa coboram pe jos pana in statiune pe diverse scurtaturi, drum care ne-a luat totusi cca. o ora si jumatate. Ne-am intors acasa incantati de cele vazute si traite, singurul nostru regret fiind legat de faptul ca suntem deja prea batrani si rosi de boli, iar nepoata noastra inca prea mica pentru a mai putea spera sa o putem lua cu noi in eventuale excursii viitoare pentru a-i arata frumusetile lasate de creator pe acest pamant (foto 5.1 – 5.8).

Toate locurile vizitate de noi din Tirol sunt cunoscute preponderant ca perimetre schiabile de top, iar afluenta turistilor autohtoni si straini (chiar si copiii nostri au fost la schi in Austria) este in sezonul de iarna. Nu contest atractia schiului ca sport, dar frumusetea pajistilor alpine inflorite, albastrul azuriu al cascadelor si lacurilor alpine precum si maretia muntilor nu o poti simti decat vara, iar acest dor de munte daca-l capeti din copilarie, nu te mai paraseste toata viata. Austriecii au inteles de mult acest lucru si am vazut numeroase familii tinere venite la munte cu copii de toate varstele, caci nu exista cabana in muntii lor care sa nu aibe si un loc de joaca pentru copii, iar pe multe drumuri de munte se poate merge si cu caruciorul. La polul opus, am observat ca in Austria, varstnicii sunt la fel de prezenti pe munte ca si copiii. Toti folosesc bete telescopice de trekking, asa cum am facut si noi anul acesta, si pot confirma ca ne-au ajutat foarte mult in conditiile precare ale articulatiilor noastre. Deci nu exista cu adevarat limite de varsta daca iubesti muntele.