1.
Cateva din comorile de arta ale Sankt
Petersburgului
1.1 Muzeul ErmitajErmitajul de astazi regrupeaza un complex din mai multe cladiri construite intre secolele XVIII si XIX, care includ “Micul Ermitaj”, „Vechiul Ermitaj”, „Noul Ermitaj” și „Teatrul Ermitajului”, cat și o mare parte din „Palatul de Iarna”. Acesta din urma a fost rezidența principala a țarilor Rusiei, tarina Ecaterina a II-a (cea Mare) fiind prima șefa de stat care a locuit in acest palat si totodata cea care a fondat muzeul in anul 1764. In forma sa actuala, palatul a fost proiectat de Bartolomeo Rastrelli, in stil baroc, fiind colorat in verde și alb. In 1837 palatul a ars in intregime fiind reconstruit in anul 1839 la ordinal tarului Nicolae I. Dupa revolutia din februarie 1917, Palatul de Iarna a devenit sediul Guvernului Provizoriu Rus. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, palatul a fost distrus in timpul asediului din Leningrad, dar, cu timpul, a fost recladit. Astazi, cladirea se confruntă cu problemele cauzate de afluxul mare de vizitatori, instabilitațea solului mlaștinos pe care edificiul a fost construit, dar și din cauza umiditații provocate de apropierea sa de raul Neva. Au avut loc lucrari ample de restaurare intre anii 1984 și 2005, dar o parte a acestora continua si astazi. Dintre cele 250 de muzee ale orașului Sankt Petersburg, Ermitajul, cu cele 3 pana la 4 milioane de vizitatori anual, este cel mai vizitat, fiind considerat unul dintre cele mai importante muzee de arta din lume. Muzeul prezinta, pe langa numeroase piese ale antichitatii, o colecție valoroasa de opere de arta europene a perioadei clasice. Printre operele expuse figureaza picturi ale maeștrilor olandezi și francezi ca Rembrandt, Rubens, Van Gogh, Matisse, Cezanne și Paul Gauguin precum și 31 de picturi ale lui Pablo Picasso. De un interes aparte din partea vizitatorilor se bucura salonul unde sunt expuse Madona Litta si Madona Benois ale lui Leonardo da Vinci, precum si Madona Connestabile a lui Rafael. Cladirile ce adapostesc muzeul constituie unul dintre principalele ansambluri arhitectonice ale centrului Sankt-Petersburgului, ansamblu inclus in patrimoniul mondial al UNESCO.
1.2 Peterhof
Peterhof (sau Petrodvoret) este un ansamblu de palate,
gradini si fantani construite in apropiere de St. Petersburg din ordinul tarului
Petru cel Mare cu incepere din anul 1714, fiind folosit ca resedinta imperiala de
vara. Supranumit si “Versailess-ul rusesc”, complexul cuprinde un ansamblu de
opere de arta arhitecturale in stil baroc si neo-clasic incluse, de asemenea,
in patrimonial mondial al UNESCO. In august 1723 Petru cel Mare a inaugurat finalizarea
principalelor parti componente ale ambitiosului sau proiect, ce includ “Palatul
cel Mare”, palatele “Monplaisir” si “Marly”, pavilionul “Hermitage”, “Capela
gotica”, “Marea cascada”, precum si o parte din fantanile si grupurile statuare
din “Gradinile de sus” si “Gradinile de jos”. In perioada 1745 – 1755, la
ordinul tarinei Ecaterina a II-a si sub coordonarea arhitectului italian
Bartolomeo Rastrelli, Palatului cel Mare i-au fost adaugate noi aripi, iar o
parte din fantani au fost redecorate. Procesul de refacere/redecorare a
acestora si construire a altora noi a continuat insa pana la sfarsitul
secolului XIX. In zona denumita “Parcul Alexandrin”, in perioada 1826 – 1829, a
fost construit palatul tarului Nicolae I, cunoscut sub numele de “Cottage
Palace”. Palatul cel Mare are cca. 30 de camere dintre care trebuie mentionata
“Chesma Hall”, decorata cu 12 picturi mari ce ilustreaza victoria navala
obtinuta in batalia de la Chesma din razboiul ruso-turc (1768-1774), picturi realizate
de catre artistul german Jacob Philipp Hackert. O alta mentiune trebuie facuta
asupra salii numite “Picture Hall”, unde sunt expuse 378 de picturi ale
artistului italian Rotari, reprezentand femei de diferite varste, purtand
diferite costumatii. Mai trebuie mentionate cele doua cabinete chinezesti
impodobite cu obiecte de arta decorativa orientala. Intreg ansamblul Peterhof a
fost capturat de trupele germane in timpul celui de-al doilea razboi mondial,
interval in care au avut loc numeroase distrugeri. Reconstructia complexului a
inceput la putin timp dupa sfarsitul razboiului, continuand si in zilele
noastre.
1.3 Tsarskoye Selo
Amplasata la 24 km sud de centrul St. Petersburgului si parte
componenta a orasului Puskin, locatia constituie, ca si cele anterioare, o fosta
resedinta imperiala. In 1708, Petru cel Mare a daruit aceasta proprietate
sotiei sale, viitoarea tarina Ecaterina I-a. Aceasta a inceput dezvoltarea
locului ca resedinta imperiala de vara, inaugurand in 1724 biserica “Buna
Vestire”. Cea care a terminat insa constructia “Palatului Ecaterina” a fost
fica acesteia, tarina Elisabeta, care l-a angajat pe acelasi architect italian,
Bartolomeo Rastrelli, pentru a redecora palatul in stil baroc, a construi noi
pavilioane, a amenaja si a extinde gradinile existente, lucrarile executandu-se
in perioada 1752 – 1756. Mai tarziu, tarina Ecaterina a II-a (cea Mare) si noul
sau architect, Charles Cameron, au extins palatul cu ceea ce astazi este
cunoscut sub numele de “Galeria Cameron”. Acelasi architect a proiectat si
realizat ulterior in cadrul complexului “Catedrala Inaltarii”. In prezent,
complexul Tsarskoye Selo include doua palate imperiale: (i) “Palatul Ecaterina”
in stil baroc, cu parcul adiacent si (ii) “Palatul Alexandru” in stil neoclassic,
cu parcul adiacent. Parcul Ecaterina este constituit dintr-o portiune amenajata
in stil francez, dupa modelul gradinilor de la Versailles, precum si o gradina
peisagistica in stil englez care include mai multe constructii decorative, in
timp ce parcul Alexandru are o serie de structuri decorative in stil chinez. In
1811 tarul Alexandru I a inaugurat Liceul imperial din Tsarskoye Selo, amplasat
in imediata vecinatate a Palatului Ecaterina, al carui scop era educarea
tinerilor de familie buna pentru a ocupa ulterior posturi importante in
serviciile imperiale. Printre primii absolventi ai liceului s-au numarat
Alexandru Puskin si Alexandru Gorchakov. Intre 17 septembrie 1941 si 24
ianuarie 1944 orasul Puskin si complexul de la Tsarskoye Selo a fost ocupat de
trupele germane, care au distrus numeroase monumente istorice si obiecte de
arta, printre care celebra camera de chihlimbar din Palatul Ecaterina.
Eforturile de reconstructie ale ansamblului au inceput la scurt timp dupa
terminarea razboiului, dar continua si astazi. In anul 2003, dupa 24 de ani de
lucru a artizanilor rusi si in baza unor donatii germane, camera de chihlimbar,
ce constituie una dintre atractiile principale din Palatul Ecaterina, a fost
redata in circuitul turistic.
