O vacanta in Krabi (Thailanda)

Desigur, prima intrebare care ne-am pus-o a fost daca merita sa ne obosim la varsta noastra, calatorind cca. 12 ore cu avionul pana la aceasta destinatie din Orientul Indepartat, cu majoritate budista si minoritate musulmana. Curiozitatea noastra de fosti cercetatori a fost cea care ne-a determinat sa facem acest pas, pentru a vedea locuri, oameni si civilizatii diferite fata de cele cunoscute in Europa. Am dat curs in acest sens unei oferte avantajoase a Agentiei TUI Travel Center, membra a Eurolines Group, contractand un pachet de servicii constand din bilete de avion pe ruta Bucuresti – Krabi (via Doha) si retur, precum si cazare pe o perioada de 10 nopti la complexul hotelier Pakasai Resort din statiunea Ao Nang, inclusiv transferurile de la si inspre aeroport. O surpriza placuta a fost constatarea ca Pakasai Resort (4 stele) nu era un hotel obisnuit, ci un complex de vile construite in terase intr-un parc natural functionand pe principii ecologice. Am savurat fiecare mic dejun luat pe terasa restaurantului hotelului, in ambianta placuta a vegetatiei exotice inconjuratoare si a lacului cu pesti din imediata sa vecinatate. Noaptea era oarece miscare pe acoperisul vilei noastre, datorita maimutele venite sa-si culeaga fructele din pomi. Ne-am confruntat putin si cu caldura excesiva (cca. 35 de grade), dar aerul conditionat functiona ireprosabil atat in camera hotelului cat si in spatiile de deservire. Zilnic ne erau aduse in camera doua sticle cu apa imbuteliata pe care le tineam la frigider. Pe langa aceasta mai cumparam seara de la un magazin din apropiere bere thailandeza usor alcolizata (Chang) care ne prindea bine cand ne intorceam dupa amiaza de la plaja. Poate singurul punct slab al complexului hotelier l-a constituit piscina acestuia, amplasata pe terasa superioara a restaurantului, care avea doar facilitati de bronzare (sezlonguri cu umbrele de soare) si servicii de bar, insa fara posibilitati de inot, ca urmare a adancimii reduse a bazinului (foto 1.1-1.5).

Ar fi fost insa pacat sa-ti pierzi timpul la piscina, cand in apropiere se afla Marea Andaman deosebit de calda (29-30^oC), precum si plajele statiunii, dar mai ales cele extrem de pitoresti de pe insule, unde se putea ajunge cu celebrele “long tail bots”, o barca de 8 sau mai multe locuri cu un driver ce aducea cu un gondolier, avand ca si acesta o singura vasla lunga in spatele barcii dar cu un motor in capat, vasla servind si drept carma. In prima zi ne-am facut plaja si baile in statiune pe Ao Nang Beach. In partea opusa acesteia exista Nopparat Thara Beach care se intinde pana la estuarul Nopparat Thara Pier, de unde pleaca in excursii barcile rapide cu motor precum si feribotul care face curse de la Lanta spre Ao Nang, Phi Phi Don si Phuket si retur. Din zilele urmatoare am inceput sa exploram insulele din imprejurimi, folosindu-ne pentru inceput de barcile cu coada lunga, prin negociere directa cu proprietarii, fara sa apelam la nici una din excursiile organizate oferite de agentiile de voiaj locale (foto 2.1-2.5).

Prima excursie facuta a fost pe insula Rai Lay (400 bath/2 pers/dus-intors), cea mai apropiata de continent, dar deosebit de pitoreasca datorita celor doua plaje principale ale sale (Rai Lay West beach si Phra Nang beach) intre care te puteai plimba pe o poteca ce te purta printr-o padure tropicala unde intalneai maimute, numerose pesteri, cea mai mare fiind Pestere de Diamant (perfect amenajata), liane ce atarnau de pe stanci invitandu-te sa te cateri pe ele, precum si trasee amenajate de alpinism. Existau pe insula si cateva resorturi, facilitati medicale si numeroase beach-baruri functionand si in regim de restaurant. Cea mai pitoreasca era insa piata plutitoare ce se forma aici cam pe la vremea pranzului, in care numerosi localnici, veniti cu barcile isi afisau produsele de vanzare pe postere atasate de barci. Un alt element pitoresc il reprezenta faptul ca feribotul venind dinspre Ao Nang sau Phi Phi Don oprea in largul insulei Rai Ley pentru a lasa sau prelua pasagerii care veneau sau care doreau sa-si schimbe locatia. Acestia erau adusi la vapor cu barcile cu coada lunga si urma un proces amuzant de incarcare sau descarcare a pasagerilor si bagajelor din barci pe vapor sau invers. Noua ne-a placut cu precadere marea in care puteai inota pana la o stanca frumoasa din larg, dar si plaja marginita de pomi verzi, la umbra carora te puteai retrage anunci cand soarele te incingea prea tare. La Ray Lay am venit sa facem plaja, baie si sa ne plimbam pe insula de doua ori, atat la inceputul cat si spre sfarsitul sejurului nostru in Ao Nang (foto 3.1-3.5).

Urmatoarea excursie facuta pe cont propriu a fost pe insula Poda (600 bath/2 pers/dus-intors) unde ca sa ajungem am asteptat ca si in ziua precedenta sa se stranga 8 persoane, numarul minim acceptat de barcagiu. Odata ajunsi, am convenit impreuna cu ceilalti pasageri si cu barcagiul asupra orei de plecare, dupa care fiecare din noi s-a “imprasatiat” pe insula dupa inspiratia sa. La sosirea pe insula a trebuit sa platim o taxa aditionala de 400 bath/persoana (cca. 11 euro), Poda fiind considerata Parc National. Noi nu am descoperit aici atributele unui Parc National, dar am remarcat cateva zone de plaja foarte placute, mai ales in partea dreapta a insulei unde se deschidea un golf superb cu vedere la o stanca imensa aflata in mare la cca. 2 km, asemanatoare cu cea din zona Rai Ley. Apa era deosebit de limpede, iar padurea umbroasa din apropiere ne-a oferit protectia dorita in orele de canicula. Aici a venit sa ne viziteze si o mica maimutica care si-a facut plimbarea prin dreptul cerceafurilor, dupa care s-a retras discreta pe creanga unui pom din padure. Inotand prin apa cu ochii deschisi am vazut multi pesti colorati, dar acestia se puteau vedea uneori si de la suprafata apei, iar Irina chiar a reusit sa-i fotografieze. La ora stabilita pentru intoarcere am avut o mica surpriza, nemaigasind la prima vedere barca noastra la locul initial de ancorare, deoarece incepuse refluxul, iar barcagiul a fost obligat sa gaseasca un loc mai adanc unde sa o poata manevra (foto 4.1-4.5).

In ziua urmatoare, urmand aceiasi procedura am asteptat sa se stranga 8 amatori pentru a pleca cu barca pe insula Hong (1000 bath/2 pers/dus-intors) o alta zona declarata rezervatie naturala, pentru care a trebuit sa platim la fata locului taxa aditionala de 400 bath/pers. Inainte de a ne opri pe plaja am intrat cu barca printr-un mic culoar stancos in laguna ascunsa in mijlocul insulei, care este deosebit de frumoasa, apa verde-smarald imbiindu-te la baie/snorkeling sau pur si simplu la imortalizat imaginea pe pelicula. De aici provine si numele insulei, hong in limba tailandeza insemnand camera. Odata debarcati pe insula, dupa platirea taxei de rezervatie, chiar am gasit o poteca intitulata Koh Hong nature trail, pe care ne-am plimbat cu placere prin padurea de mangrove si bambus, pana am ajuns la o plaja paradisiaca marginita pe partea stanga de o stanca mare pe langa care inotau mai multi snorkelisti cu echipamentul si vestele lor de salvare, in cautarea pestilor si altor vietuitoare marine. Noi am inotat in marea cristalina atat cat am avut placere, iar in reprizele de plaja cand soarele ardea prea tare, urmam umbra copacilor mutandu-ne cerceafurile de plaja de cate ori era nevoie. La sfarsitul intervalului stabilit cu ceilalti parteneri de barca si dupa ce am facut mai multe poze frumoase, ne-am reunit la debarcader pentru a ne inapoia la Ao Nang (foto 5.1-5.5).

Deoarece soarele ne prinsese destul de mult in ciuda cremelor protective de plaja utilizate de noi, am dorit sa intrerupem pentru o zi excursiile in insule, asa ca am inchiriat un taximetru pentru o jumatate de zi pentru a vizita o mica rezervatie de elefanti din zona districtului Ao Luk, precum si parcul ecologic de la The Pom Khlong Song Nam. Dintre elefanti am vazut doar unul singur, pe care l-am si hranit cu banane, ceilalti fiind tinuti in padure si adusi doar in cazul in care se dorea o plimbare pe elefant. Parcul ecologic de la The Pom Khlong Song Nam este extrem de bine amenajat, existand o poteca cu podina de lemn ce strabate padurea tropicala de mangrove si curmali, ale caror radacini supraterane se vad la nivelurile mici ale apei care serpuieste pe aproape intreaga suprafata a parcului (foto 6.1-6.5).

In urmatoarea zi am luat feribotul de la debarcaderul din Nopparat Thara Pier (1800 bath/2 pers/dus-intors) si am plecat spre insula Phi Phi Don, principala insula a micului arhipelag (format din 6 insule) care fac parte din Nopparattara - Koh Phi Phi National Park, o zona abundenta in corali si viata marina. Aceste insule reprezinta visul tropical, cu nisip fin alb, ape limpezi de culoare verde si albastru, palmieri eleganti si vegetatie luxurianta. Insulele au fost lovite de tsunami in 2004, insa locuitorii au luat-o de la capat, dezvoltand zona intr-o maniera mai modesta. Odata ajunsi la destinatie, pentru a nu pierde timpul, am inchiriat imediat o long tail both care ne-a dus de-alungul costei de vest a insulei, plina de grote si golfulete superbe, intr-unul dintre acestea oprindu-ne pentru o scurta repriza de inot. Acelasi lucru l-am facut si la Monkey Beach, fara sa coboram pe plaja, dar observand din apa cateva maimute jucandu-se pe stancile de la marginea acesteia. Ne-am indreptat apoi spre Ko Phi Phi Leh, o frumoasa insula de numai 6,6 km patrati, inconjurata de munti de calcar si stanci semete. In nord-estul insulei se afla pestera Tham Viking, supranumita Pestera sarpelui, datorita unei pietre care semana cu o creatura mitologica. Am intrat apoi in Pileh Bay, o laguna similara celei din Hong, dar inconjurata de stanci parca mai semete. La fel ne-a impresionat limpezimea apei si numarul mare de snorkelisti si ambarcatiuni din laguna. Pe aceasta insula se afla vestita plaja Maya, care a fost locatia filmului „Plaja” din 1999, cu Leonardo di Caprio. Am zabovit pentru poze in dreptul plajei, debarcarea nefiind permisa in prezent. In drum spre celebra plaja Maia, ne-am oprit pentru o scurta baie din barca, in Loh Samah Bay. Ne-am inapoiat apoi spre zona portului, amplasat pe tarmul de sud al insulei Phi Phi Don, cu o scurta oprire pentru ultima baie a zile pe frumoasa plaja din Long Beach (foto 7.1-7.5).

Dupa o noapte petrecuta pe Phi Phi Don (la modestul Panmanee Hotel) unde se afla amplasate toate hotelurile arhipelagului, pentru ca mai aveam la dispozitie o jumatate de zi pana la sosirea feribotului care sa ne duca inapoi pe Ao Nang, am inchiriat o alta barca cu coada lunga pentru a vizita insulele Mosquito si Bamboo. Mosquito am remarcat-o pentru relieful sau stancos spectacular, dar pe Bamboo ne-am oprit pentru cca, doua ore de plaja si baie, aproape intreaga insula fiind inconjurata cu o fasie lata de nisip alb. Partea centrala a insulei este acoperita cu vegetatie luxurianta formata din copaci de casuarina si bambus. In apropiere de plaja, insula este inconjurata de un bogat recif de corali care se intinde pana la cca. 500 m de tarm. In afara pestilor colorati care se pot vedea cu ochiul liber in apropiere de tarm, valurile marii aduc la mal si mici bucati de corali, din care am ales si noi cateva mostre spre a le arata nepoatei noastre. In drumul de intoarcere spre debarcader, am mai facut o scurta oprire pentru baie pe plaja unuia dintre resorturile de lux amplasate pe partea estica a insulei Phi Phi Don. Apa era deosebit de limpede, dar avea adancime mica pe o distanta mare de mal, numai buna pentru copii, dar nu si pentru noi. Ne-am inapoiat deci pe insula, unde am explorat in timpul ramas strazile pitoresti ale micului satuc turistic, Ton Sai Village (foto 8.1-8-5).

Pe Phi Phi Don nu exista nicio masina, deplasarea facandu-se fie pe jos, fie pe bicicleta, iar aprovizionarea cu ajutorul unor caruturi imense, impinse de oameni. De fapt Phi Phi Don e compusa din doua insule, legate intre ele printr-un istm de nisip, pe care se afla Ton Sai Village, satucul turistic si destinatia majoritatii calatorilor. Ton Sai Village are de o parte Golful Ton Sai, unde se afla si portul, iar de cealalta parte se afla Golful Loh Dalam, unde se merge la plaja. De langa Loh Dalam poti urca la Phi Phi View Point, care se spune ca iti ofera o superba panorama a insulei, in special la apus. Neexistand masini, nu este necesar ca strazile sa fie prea late, asa ca Ton Sai este un labirint de alei inguste marginite de tarabe, terase si mici magazine, pe care circulatia este extrem de animata. Putin ametiti de caldura soarelui si mersul prin “labirintul stradal”, ne-am oprit la una din terasele din apropierea portului cu speranta ca vom gasi sa manancam o ciorba/supa de peste. Nu am gasit asa ceva, in schimb am comandat doua feluri locale, Pad Thai si Panang (conform notatiilor Irinei) cu fructe de mare, peste si garnituri de orez, toate putin cam picante, generand sete ce se cerea stinsa cu cate o bere locala Chang (foto 9.1-9.5).

Intorsi pe Ao Nang, in ziua urmatoare am optat din nou pentru o calatorie cu taximetrul in interiorul regiunii Krabi, districtul Khlong Thom, pentru a vedea Hot Sprigs si Emerald Pool. Apa izvoarelor termale mineralizate provine din subteranul adanc al unor locatii vulcanice din jungla, dar odata ajunsa la nivelul solului se amesteca cu izvoarele proaspete de suprafata si un curs de apa, formand o mica cascada si, ulterior, un bazin accesibil pentru tratamente termale, unde temperatura apei variaza intre 35 si 42 grade. Am incercat si eu pentru cateva minute acest bazin termal, dupa care m-am racorit in apa mai rece din avalul acestuia. Urmatorul obiectiv vizitat a fost Emerald Pool din cadrul Khao Phra Bang Khram Nature Reserve. Cunoscuta si ca Crystal Lagoon, aceasta este o acumulare naturala de apa provenita din izvoare de suprafata la temperatura ambientala, amplasata intr-o padure tropicala, unde se ajunge dupa parcurgerea a cca. 2 km de poteca amenajata, marginita de sute de specii de plante si arbori tropicali, izvoare si mici cascade, oferind o imagine superba asupra unui ecosystem acvatic unic. Odata ajunsi la piscina de smarald, unde se poate inota, am avut insa dezamagirea de a o gasi plina de alti turisti, predominant localnici, asa incat am urmat in continuare poteca din padure pe o distanta de cca. 600 m pana la Blue Pool, un alt ochi magic de apa cu o culoare fantastica, dar cu temperatura foarte ridicata, aici nefiind permis accesul pentru baie. In aceiasi zi, spre seara, am mers cu un microbuz pana la Krabi pentru a vizita Night Market. Am gasit cateva cadourile pentru membrii familiei la un pret mai convenabil decat in Ao Nang, dar experienta traita nu a fost foarte agreabila, datorita inghesuielii foarte mari si mirosurilor neplacute provenind de la Food Street ce se amesteca cu piata comerciala (foto 10.1-10.5).

In ultima zi a sejurului nostru din Ao Nang am optat pentru activitati mai linistite, respectiv plaja si baie pe Ao Nang Beach, ca si in prima zi a sosirii noastre. De data aceasta am mers pana aproape de capatul plajei, cautand de la inceput umbra unor copaci, caci ziua se anunta torida chiar de dimineata. Dupa odihna de dupa amiaza la hotel, am iesit din nou la plimbare in jurul orei 18.30 (ora locala), strabatand faleza in urmarirea apusului de soare, care nu ne-a dezamagit. Dupa finalul splendid al apusului de soare pe care l-am fotografiat din diverse pozitii, ne-am indreptat catre The Last Fisherman Bar, un beach-bar pe care il remarcasem inca de dimineata, unde ne-am delectat cu un cate un platou de peste si unul de calamari la gratar, condimentate cu diverse sosuri servite separat si garnitura din cartofi copti. A fost cea mai buna masa servita in Ao Nang, din timpul sejurului nostru, considerand-o si ca un fel de bun ramas gastronomic. Poate singurul lucru care ne-a lipsit a fost fondul muzical cu care ne obisnuisem la mesele de seara anterioare servite la un alt beach-bar de pe Nopparat Thara Beach, unde aveam chiar muzica live. Din aceiasi locatie se observa cel mai bine si fenomenul de reflux al marii, oamenii plimbandu-se cu placere pe fundul dezgolit al marii (foto 11.1-11.5).

 Rezumand vacanta noastra in regiunea Krabi din Regatul Thailandei, putem concluziona ca a fost o experienta cu totul noua fata de calatoriile anterioare din tarile mediteraneene. Climatul tropical din Orientul Indepartat a generat alte tipuri de ecosisteme, iar frumusetea acestora este de necontestat. Thailanda (cunoscuta in trecut ca Siam) este o tara in care turismul contribuie semnificativ la economia sa, iar locuitorii sai inteleg bine acest lucru, dezvoltand infrastructura si oferind servicii de calitate la preturi rezonabile. Gastronomia sa este apreciata de multi turisti, fiind bazata pe fructe de mare si peste, poate cu sosurile putin prea dulci si condimentate pentru gustul nostru. Masajul thailandez in diversele sale variante este extrem de raspandit, constituind o alta marca a tarii. L-am incercat in cateva randuri si noi, dar concluzia trasa este ca beneficiile finale depind foarte mult de abilitatea maseurului, acestia fiind mult diferiti in tehnica aplicata. Un minus constatat plecand chiar de la acest subiect il constituie cunostintele reduse de limba engleza ale populatiei, neputand sa ne intelegem cu maseurii, dar nici cu unii operatori de la birourile de turism de la care doream unele informatii. Tot la minusuri asi remarca si sistemul deficitar de colectare al deseurilor, care deranjeaza de multe ori prin mirosurile neplacute, persistente. Putin neplacuta a fost si caldura excesiva pe care am avut-o pe intreaga perioada a sejurului nostru, dar vina ne apartine, deoarece nu am ales pentru vizita lunile ianuarie sau februarie, mai putin calduroase. Pe ansamblu insa nu regretam cu nimic excursia facuta, considerand-o cu certitudine un castig cultural major.

Si totusi Elada...

Binomul munte-mare nu poate fi discutat simplist in termenii …imi place mai mult la munte, sau dimpotriva, imi place mai mult la mare. Din confluenţa celor doua, exact ca in simbolul echilibrului Yin-Yang, poti gasi linistea si relaxarea, dar si energia de care ai nevoie pentru bucurie, motivatie, evolutie. Exista atata frumusete lasata de creator pe pamant in acest ansamblu de doua elemente, incat nu va ajunge niciodata o singura viata de om pentru a o cuprinde in totalitate. Desigur, atat muntele cat si marea au sezoane preferentiale, iar fiecare dintre noi are locurile sale preferate, in functie de calatoriile sale anterioare, de lecturile si experienta sa de viata. In ce ne priveste pe mine si Irina, cu toate ca am vazut multe alte locuri, cand este vorba de vacante la mare in care sa faci si excursii instructive in zonele limitrofe, vom ramane fideli Greciei. Atat in partea sa continentala, dar mai ales in cea insulara, ambele pline de istorie si traditii, poti gasi in Grecia aproape tot ceea ce iti doresti: situri si monumente istorice, paduri de pini si vegetatie mediteraneana, plaje mari frumos amenajate, sau mai mici si putin salbatice in golfuri cu ape cristaline, o arhitectura simpla dar pitoreasca cu predominanta culorilor alb si albastru, alei de promenada de-alungul marii unde intalnesti la tot pasul mici taverne care te imbie sa faci cunostinta cu bucataria greceasca care combina arta culinara orientala cu cea occidentala. Si desigur, nu poti neglija muzica populara greceasca (laiko modern) care se revarsa din majoritatea tavernelor, bazata pe stilurile muzicale traditionale precum nisiotika si syrtaki, folosind cel mai frecvent bouzouki ca instrument muzical principal.

Din excursiile noastre anterioare stiam ca inceputul de toamna este cel mai bun sezon de vizitat Grecia, asa incat in a doua jumatate a lunii septembrie 2018 am facut prin Agentia Christian Tour o frumoasa excursie in Insulele Ionice intitulata “Pe urmele lui Ulise”. In cadrul acestei excursii am vizitand in principal Lefkada, Kefalonia si Zakynthos (Corfu o vizitasem cu doi ani in urma), cu cazare de doua (sau trei zile intr-unul din cazuri) in fiecare din cele trei insule, vizitand in final cu autocarul si cateva localitati din regiunile Peloponez si Epirus. In afara traversarilor cu feribotul de la o insula la alta, care au avut si ele frumusetea lor, atractiile principale ale excursiei le-au constituit cele doua croaziere in care am facut inconjurul insulelor, cu scurte escale pentru baie pe cateva dintre cele mai frumoase plaje ale Greciei si chiar ale Europei. In prima croaziera, ce a avut loc in a doua zi a sosirii noastre, am plecat cu nava NIDRI STAR I din statiunea Nydri, cea mai cunoscuta din Lefkada, un fost sat de pescari, devenit principalul port al insulei. Faleza de promenada si cheiul portului de unde pleaca vapoarele poarta numele vestitului armator grec Aristotel Onassis (exista aici si o statuie impozanta a sa) despre care se stie ca a investit foarte mult in aceasta zona. Deoarece in Nydri erau foarte multi turisti straini, amatori pentru croaziera, la scurt timp ne-a urmat si nava NIDRI STAR III pe acelasi traseu. Prima oprire a fost la plaja Porto Katsiki, perla insulei Lefkada. Apa marii a sapat aici de-lungul timpului un golf in peretele stancii, astfel ca stand pe pietrisul plajei ai senzatia ca te afli in acelasi timp atat la munte cat si la mare. De-altfel si marea avea aici parca miros de zapada proaspat cazuta iar culoarea sa limpede-tucoaz te lasa sa o strapungi cu privirea pana spre fundul sau, chiar si fara ochelari de inot. Vaporul nostru si-a intins pasarela pana pe plaja, astfel ca am reusit sa coboram in costume de baie, prosoape si slapi, bucurandu-ne timp de cca. 60 de minute de apa si soare intr-un cadru mirific. Am uitat sa precizez ca tot timpul pe vapor, intre reprizele de explicatii asigurate de ghidul grec, am avut muzica de buna calitate, atat greceasca cat si internationala. In acest fel am fost informati de catre ghid, care era si un fel de DJ, ca in seara respectiva urma sa aibe loc pe plaja Porto Katsiki o petrecere nocturna, acelasi vapor urmand sa asigure transportul dus-intors pentru amatori. Nu era pentru noi, deoarece aveam cazarea asigurata la o distanta mare de Nydri. Ca sa ne ofere totusi o mostra asupra muzicii de discoteca/club ce urma sa fie ascultata in seara respectiva pe plaja, a dat ceva mai tare difuzoarele statiei de amplificare de pe vapor, iar noi fiind deja in apa, am simtit reverberatiile muzicii la nivelul acesteia, ceea ce ne facea ca pe langa miscarile de inot sa incercam sa si dansam, creind o senzatie cu totul speciala (foto 1.1-1.4).

Urmatoarea destinatie a croazierei noastre a fost Fiscardo, un colorat si pitoresc sat traditional pescaresc de pe insula Kefalonia. Poziționat spectaculos pe o colina semeta si inverzita pe tot timpul anului, Fiskardo se afla in partea de nord a insulei si a fost dezvoltat de venetieni de-a lungul unui golf cu ape cristaline. Portul cosmopolit este unul dintre cele mai pline de viața din Kefalonia, unde acosteaza yahturi si taxi-boat-uri care aduc turistii de pe insulele vecine sau din capitala Argostoli aflata la aproximativ 50 de km distanta. Tavernele si magazinele de artizanat insirate de-alungul promenadei din dreptul portului, ofereau pentru turisti optiuni diverse. Am profitat si noi de aceasta escala pentru a cumpara mici suveniruri pentru cei de acasa. Am gasit chiar si o carte in limba engleza despre istoria Insulelor Ionice care ma interesa, dar pretul sau (30 Euro) m-a descurajat, asa ca am renuntat s-o cumpar (foto 2.1-2.4).

Dupa o pauza de 30 de minute am revenit la vapor, indreptandu-ne spre urmatoarea noastra destinatie, plaja Egremni, la fel de faimoasa ca si plaja Porto Katsiki, dar care a avut de suferit in urma cutremurului din noiembrie 2015. Cu toate acestea plaja se viziteaza, fiind inclusa in toate croazierele din zona, singura cale de acces fiind la bordul unei ambarcatiuni. Plaja Egremni este destul de lunga, nu are nisip ci niste pietricele rotunde, albe, de la care i se trage si numele de “oua de pescarus”. Este una dintre acele plaje salbatice unde e bine sa fii atent si la pietricele care cad de multe ori de pe stanci, dar cu toate acestea iti lasa amintiri de neuitat, mai ales datorita apelor sale albastre-verzui. Odata intorsi pe vapor dupa baie, am putut sa servim o gustare, inclusa in costul croazierei, compusa din souflaki (frigaruie greceasca) cu garnitura si salata, precum si o bautura la alegere, noi optand binenteles pentru berea locala Mithos (foto 3.1-3.4).

Urmatoarea oprire a vaporului nostru a fost pe plaja Kioni din apropierea portului Vathy al insulei Ithaka, insula eroului mitologic Ulise, unde conform lui Homer, preaiubita sa sotie Penelopa l-a asteptat timp de 20 de ani pentru a se reintoarce din razboiul troian. In Vathy exista un frumos bust al lui Homer (ionian prin nastere) si o statuie in marime naturala reprezentandu-l pe Ulise. Despre acesta, Homer ne povesteste ca nu ar fi dorit sa plece la razboiul troian datorita fiului sau nou nascut, Telemah, banuind ca acest razboi i-ar putea distruge familia. Pentru aceasta mimeaza nebunia in fata solului lui Agamemnon, dar este demascat de acesta si nevoit sa se inroleze in razboi. La Kioni am avut cea de-a treia pauza de baie intr-o mare cristalina in care se vedeau si pestii, pe care am valorificat-o din plin. In continuare ne-am indreptat catre insula Meganisi unde se afla celebra pestera pe jumatate scufundata in mare numita Papanikolis, dupa numele submarinului pe care grecii il ascundeau aici in timpul celui de-al doilea razboi mondial, pentru a ataca trupele germane si italiene care veneau dinspre Igoumenitsa si treceau catre Patra. Ne-am continuat drumul trecand pe langa fostul paradis grecesc al faimosului Onassis, insula Skorpios, aflata astazi in proprietatea unui miliardar rus, unde te incanta peisajele dominate de stanci impodobite cu pini. Ghidul grec ne-a povestit ca aici au fost aduse mii de tone de nisip din Africa pentru a se crea o plaja acceptabila pentru Jackie Kennedi, la scurt timp dupa casatoria acesteia cu Aristotel Onassis, in 1968. In vara anului 1971, un fotograf italian a surprins-o prin cateva fotografii pe fosta Prima Doamna a Americii facand nudism pe plaja respectiva, iar fotografiile au facut inconjurul lumii, imbogatindu-l pe norocosul paparazzi. La mica distanta se regasesc insulitele virgine Sparti si Scorpidi, iar navigand in continuare, am trecut pe langa insula Madouri, unde a crescut faimosul poet grec, Aristotelis Valariotis, insula apartinand astazi stranepotilor sai. Dupa acest frumos periplu, vaporul nostru s-a intors in Nydri unde ne astepta autocarul sa ne transporte la hotel (foto 4.1-4.4).

In ziua urmatoare ne-am intors din nou la Nydri, de data aceasta pentru a lua feribotul pentru Fiscardo, unde ne astepta un alt autocar cu care am traversat insula Kefalonia (cea mai mare insula din grupul Ionicelor) de la nord-vest la sud-est pana la noul loc de cazare (Hotel Irinna) situat langa satul Svoronata in zona golfului Agia Pelagia. A fost un voiaj frumos, de coasta, in care marea, privita de sus, ne-a insotit aproape permanent in drumul nostru. Am coborat totusi la un moment dat pe serpentinele muntelui pentru a vizita pitorescul orasel Assos amplasat pe o mica peninsula, nu foarte departe de celebra plaja Mirthos, considerata ca fiind printre cele mai frumoase plaje grecesti. Primul lucru care-l vezi cand ajungi in piateta orasului este castelul Assos, amplasat pe un promontoriu, construit in perioada dominatiei venetiene in secolul XVI, in scopul protejarii insulei impotriva atacurilor otomane si a piratilor. In 1684 venetienii au preluat insula Lefkada de la turci, iar castelul Assos si-a pierdut din importanta strategica. In secolele urmatoare castelul a ramas fara rol militar. Din 1920 devine inchisoare, iar dupa cutremurul major din 1953, castelul este parasit, lasand in urma doar ruine. Am profitat cu totii de ambianta extrem de pitoreasca a piatetei centrale din Assos si ne-am asezat la o taverna pentru a servi masa de pranz, afland totodata de la ghida noastra ca meniul era extrem de variat in ziua respectiva, deoarece in dupa amiaza aceleiasi zile urma sa se celebreze acolo o nunta. Eu si Irina ne-am ales Kleftiko, o specialitate de miel la cuptor cu lamaie, verdeata si vin, iar alegerea s-a dovedit excelenta, mai ales ca ne-am stins setea cu berea locala Fix Hellas. In drumul nostru de intoarcere spre Argostoli, capitala Kefaloniei, dar mai precis spre Agia Pelagia si satul Svoronata unde se gasea hotelul nostru, oprindu-ne la un superb punct de belvedere, am avut sansa sa vedem mireasa fotografiindu-se pe fundalul peninsulei Assos si a plajei Mirthos (foto 5.1-5.4).

In ziua urmatoare programul uneia dintre excursiile optionale prevedea vizitarea lacului subteran din pestera Melissani, amplasata la nord de orasul Sami si considerata printre cele mai frumoase din Europa. Conform descrierii din ghid, aceasta adaposteste un lac subteran, pe care il lumineaza razele de soare ce patrund prin locul in care tavanul pesterii s-a prabusit. Pe lac se fac scurte plimbari cu barca pentru a admira de aproape acest loc, fost sanctuar inchinat zeului Pan. Eu si Irina am renuntat la aceasta excursie, avand oarece probleme medicale, preferand in schimb sa petrecem o zi mai linistita cu soare si mare atat la piscina hotelului amplasat in mijlocul unei frumoase paduri de pini, dar mai ales pe plaja Ames din golful Agia Pelagia, aflata in imediata sa apropiere. Se spune ca apusul de soare prins pe plaja Porto Katsiki este magnific; noi am avut parte pe plaja Ames de un apus de soare cu nimic mai prejos (foto 6.1-6.4).

Ne-am despartit in ziua urmatoare de insula Kefalonia, indreptandu-ne catre portul Killini de unde am luat feribotul pentru insula Zakynthos. Dupa cca. doua ore de navigat am ajuns in Zante, capitala insulei, unde ne astepta un alt autocar pentru a ne transporta in statiunea Laganas unde aveam asigurata cazarea la Anastasia Beach Hotel. Laganas este considerata cea mai mare si cea mai populara statiune de pe insula Zakynthos, plaja din Golful Laganas cu fasia sa de nisip fin intinzandu-se pe mai bine de 5 kilometri. Apa este foarte limpede, putin adanca pana la cca. 100 metri de mal si fara curenti puternici. O caracteristica a golfului sunt broastele testoaste Caretta-Caretta, care pot ajunge pana la 1,20 metri lungime, venind aici din Africa pentru a-si depune ouale. Cea mai buna metoda pentru a admira speciile de testoase pe cale de disparitie este de a face o excursie cu o barca cu fundul de sticla pana pe insula Marathonissi (Insula testoaselor), parte din Parcul Marin National din Zakynthos. Pe aproape intreaga lungime a plajei, la limita dinspre oras, stau insirate tavernele, fiecare dintre ele oferind meniuri extrem de diversificate. Sosind aici cam pe la vremea pranzului, primul lucru care l-am facut a fost sa luam cate o supa de peste la o taverna oarecare, dupa care ne-am bucurat toata dupa-amiaza de soare si mare. Seara, dupa plimbarea de prospectare prin statiune, am incercat sardinele la gratar servite cu multa lamaie la terasa cu vedere spre mare a restaurantul hotelului nostru (foto 7.1-7.4).

 Cea de-a doua croaziera pe Marea Ionica am facut-o in ziua a sasea a excursiei noastre, plecand din portul Zante cu asa-zisa nava de pirati “Menia Maria” a companiei Voutirakos Cruises intr-un inconjur al insulei Zakynthos. A fost o excursie extrem de placuta, nava fiind mai mica, deci mai putin incarcata cu turisti decat la prima croaziera si fiind acompaniati in permanenta de muzica greceasca de calitate. Dupa ce am trecut de Golful Laganas am avut parte de peisaje spectaculoase: stanci modelate de mare si vant, care coboara in apa sau parca rasar din aceasta au inceput sa se perinde prin fața noastra. Am admirat de asemenea si nenumaratele grote sau pesteri pe langa care am trecut, unele dintre acestea fiind in zona Keri Caves, unde am facut si prima oprire timp de 45 de minute pentru baie si fotografii. Celebrele pesteri sunt spectaculoase, accesibile doar de pe mare, iar apa este limpede si are culoarea de un albastru ireal cu nuante spre verde (foto 8.1-8.4).

Dupa plecarea de la Keri Caves ne-am continuat calatoria spre nordul insulei admirand stancile modelate de vreme, plajele izolate si dupa scurt timp am ajuns la Grota Agalas. Aici capitanul si-a demonstrat maiestria in ale navigației si a intrat cu vasul in pestera, atat cat i-a permis anvergura catargelor. Putin mai tarziu am ajuns si la Porto Vromi, un mic port langa care se gaseste o plaja neamenajata, vasul intrand putin in micul golf pentru a ne permite sa vedem cat mai bine Chipul lui Poseidon, o stanca modelata de natura de-a lungul timpului dupa chipul zeului marilor. Urmatoarea oprire a vasului a fost la plaja Navagio (epava), una dintre cele mai cunoscute din Grecia, unde am poposit pentru baie ceva mai bine de o ora, apa avand aceeasi culoare limpede turquaz. Plaja este situata intr-un mic golf cu pietris fin, facand slapii extrem de utili. Pe plaja, dispusa aproape central fata de cei doi pereti laterali, troneaza epava ruginita a vasului Panagioti, despre care se spune ca a esuat in timp ce transporta tigari de contrabanda pentru mafia italiana (foto 9.1-9.4).

Dupa cca. o ora am parasit plaja Navagio indreptandu-ne spre punctul cel mai nordic al insulei, Capul Skinari. Imediat dupa ce am ajuns pe partea de est a insulei am admirat Blue Caves, un loc care fascineaza prin maretia sa. Peretii stancosi in care natura a creat adevarate opere de arta, grote de diferite forme inlantuite, apa de un albastru ireal (spre verde) si o claritate deosebita, te lasa fara cuvinte. Cea de-a treia oprire si ultima inainte de intoarcere a fost la plaja Xigia, unde am poposit cca. 30 de minute pentru ultima baie. Faima plajei se datoreaza prezentei unor izvoare subterane cu sulf, despre care se spune ca ar avea efecte benefice asupra sanatatii. Dupa Xigia relieful isi pierde considerabil din spectaculozitate, urmand salba de statiuni si de plaje de pe partea estica a insulei: Alykes si Alykanas din golful Alykon, Amoudi, Drosia si Tsilivi. Apropiindu-ne de Zante, cei doi “piratii” din echipajul vasului au coborat steagul negru cu cap de mort, nu inainte insa de a invita toti doritorii de pe vas, sub indrumarea lor, la un veritabil Sirtaky pe muzica celebrului Mikis Theodorakis. Dupa intoarcerea din croaziera, in seara aceleiasi zile ne-am dus pentru “diner” la Taverna lui Yannis, o autentica taverna greceasca, pe care o depistasem cu o zi in urma, unde ne-am regalat cu cotlete de miel (eu) si calamari la gratar (Irina). A fost si muzica “live”, atat greceasca cat si internationala, asa incat am dansat si ne-am distrat pe saturate (foto 10.1-10.4).

In cea de-a saptea zi a excursiei noastre am traversat cu feribotul spre continent, indreptandu-ne spre Patras, oras in peninsula Peloponez, al treilea ca marime al Greciei si a carui istorie se intinde pe o perioada de patru milenii. Sub dominatia Imperiului Roman, Patrasul a devenit un centru cosmopolit din estul bazinului mediteranian. Conform traditiei crestine, aici a fost locul martiriului Sfantului Apostol Andrei, a carui Catedrala superba am vizitat-o si noi. Aici se afla moastele Apostolului, pentru care sute de pelerini vin s-o viziteze in fiecare an. Inima Patrasului este Piata Georgiou I, unde au loc toate evenimentele importante ale orasului. Castelul Medieval este un alt obiectiv turistic, localizat deasupra orasului si construit peste ruinele vechiului Acropolis. Alte vestigii romane sunt Odeonul Roman, care a fost construit in vremea lui Marcus Aurelius, dar si Amfiteatrul Roman. Un simbolul al orasului este si Farul din Patras, care ofera o panorama superba asupra portului. Ne-am continuat calatoria, traversand Podul Rion-Antirion cu o lungime ce depaseste doi kilometri, pod ce face legatura intre peninsula Peloponez si Grecia continentala, unind malul de nord al raului Antirion cu malul de sud al fratelui sau, Rion. Ne-am indreptat in continuare spre Parga, bijuteria regiunii Epirus, oras ascuns printre stanci si gradini cu maslini, amintind de pitorestile statiuni turistice de pe coasta Amalfi a Italiei. In acest loc fermecator se recunoaste amprenta venetienilor in fiecare detaliu, de la casutele colorate catarate pe stanci, la insemnele italianesti din port. Castelul Parga ridicat de venetieni pe un promontoriu pentru a apara asezarea de atacurile piratilor este vibil din orice colt al orasului. Nu am urcat spre castel (avand doar o ora la dispozitie), dar ne-am plimbat de-alungul plajei si falezei, gasindu-ne totusi timp pentru o gustare compusa din musaca greceasca (eu) si supa de peste (Irina) la una dintre tavernele cu vedere la mare. Prin Parga trece si raul Acheron (“vesnic tanar”, in traducere greceasca) care conform mitologiei, este unul dintre cele sase rauri care separa lumea viilor de cea a mortilor. Comparat adesea cu raul ipotetic Stix din legendele grecesti, se crede ca acesta este de fapt raul in care Thetis, mama lui Achile, la cufundat la nastere pentru a-l face nemuritor, lasandu-i afara din neatentie calcaiul, ceea ce i-a cauzat moartea in razboiul troian. Dupa vizitarea orasului Parga ne-am intors in Lefkada, unde ne-am cazat la Hotelul Lefkas, acelasi care ne gazduise si in primele doua zile ale excursiei noastre, Lefkada fiind legata de continent printr-un pod plutitor, nefiind deci necesara utilizarea feribotului. Ziua inca nu se terminase, deoarece Agentia noastra organizatoare ne propusese ca optionala o “seara greceasca” (evident, contra cost) ce urma sa se desfasoare la hotelul nostru. Am declinat aceasta invitatie caci ne distrasem mult prea bine in seara anterioara la Taverna lui Yannis, alegand in schimb o plimbare prin centru vechi al cochetului Lefkas, asa cum este alintata de localnici capitala Lefkadei, si o cina la taverna ”La Vinaria”, unde am servit cate un excelent steck de ton stropit cu un bun vin alb local (Vardea) facut din strugurii cultivati in sudul insulei (foto 11.1-11.4).

In ultima zi a excursiei noastre, deoarece cursa Blue Air de inapoiere spre Bucuresti era spre seara, am avut dimineata libera, asa incat ne-am cautat o plaja pentru ultima baie in mare de anul acesta. La sfatul receptionerei de la hotel am chemat un taxi, care contra sumei de 6 Euro ne-a dus la cativa km distanta, pe cocheta plaja “Blue Sea”, unde am petrecut o dimineata excelenta in prezenta marii ale carei valuri usoare ne ajungeau pana la sezlongurile de plaja. Acelasi taxi, chemat telefonic, ne-a dus inapoi la hotel, unde avand bagajele facute, nu a trebuit decat sa ne imbarcam in autocar, plecand spre aeroportul din Preveza. Avand inca timp, s-a facut mai intai un tur pietonal al orasului Preveza, cu vizitarea bisericii “Sfantul Haralambie”, ocrotitorul orasului. In prezent orasul Preveza, apartinand regiunii Epirus, este un port comercial si centru turistic, beneficiind de apropierea sa fata de Aeroportul National Aktion. Un tunel submarin, finalizat în 2002, care se desfasoara intre Preveza si Actium (prin care am trecut si noi), conecteaza orasul Preveza la vestul regiunii Acarnania din zona Etolia-Acarnania, scurtand foarte mult distanta unei calatorii cu masina in Lefkada (foto 12.1-12.4).

Pot afirma cu certitudine ca ne-am intors “de pe urmele lui Ulise, din tara aheilor lui Homer” incarcati de energie pozitiva, chiar daca aceasta s-a mai diminuat putin la sosirea in aeroportul Otopeni unde am avut parte de o temperatura doar de 9 grade. Odata intorsi acasa, timp de cateva zile, atat eu cat si Irina ne-am admirat pozele facute in Grecia, fiecare cu aparatul sau, simtind din nou reverberatia acelor locuri superbe pe care le-am vizitat, care ne-au imbogatit spiritual si ne-au intinerit mental pentru o perioada de timp. Energia pozitiva acumulata a functionat in continuare, Irina suportand cu curaj operatia de cataracta de pe 12 octombrie, acuma fiind in perioada de recuperare si acomodare cu noul cristalin. Ceea ce a mai ramas din energia pozitiva ar trebui sa functioneze si in cazul meu, pentru artroscopia ce urmeaza s-o fac pe 26 octombrie, dar nu stiu daca nu se va epuiza pana atunci.