O calatorie in Toscana (partea a II-a – Cateva din perlele regiunii)

Asa cum am mentionat in partea I-a a acestor note de calatorie, am profitat de excursiile optionale oferite de Agentie prin partenerul sau italian, pentru a vizita cateva din localitatile cele mai pitoresti din zona. O prima excursie am facut-o spre Riviera italiana, avand ca punct terminal promontoriile ce se intind pe tarmul stancos al Coastei Ligurice ce adapostesc celebrele Cinque Terre. De la Montecatini Terme, unde aveam “cartierul general”, am mers cu autocarul spre nord-vest, trecand prin Viareggio spre La Spezzia, important port comercial si militar, aflat intre Pisa si Genova. De aici ne-am suit in tren pentru a explora pe rand cele cinci sate pescaresti suspendate pe munte de-asupra Marii Ligurice, care impreuna alcatuiesc Parcul National Cinque Terre. Cu toate ca este cel mai mic parc national din Italia ca intindere, este cel mai bine conservat, fiind declarat Patrimoniu Mondial Natural UNESCO din anul 1997. Venind dinspre La Spezzia, cele 5 sate medievale sunt: Riomaggiore, Manarola, Corniglia, Vernazza si Monterosso al Mare, fiecare sat avand propria sa gara. Drumul dintre sate se intind pe o distanta de 9 km dupa unele harti (11 km dupa altele). Ele se afla sus, pe munte, iar muntele se sfarseste brusc, in mare. In afara de Corniglia, care se afla la o altitudine mai mare decat celelalte, toate au plaja si un mic port. Accesul la aceste sate turistice este posibil cu trenul, cu vaporul, iar in unele locuri cu masina. Totusi, cea mai frumoasa modalitate de traversare si vizitare a lor este pe jos, mergand pe o poteca special amenajata si deosebit de pitoreasca, in parte asfaltata, dar pe alocuri doar o simpla carare de munte care trece pe deasupra marii. Drumul de la primul la ultimul sat se poate parcurge in cca. 5 ore, sau in 10 ore, daca se doreste vizitarea macar pentru o ora a fiecarui sat. In iulie 2011, dupa iesirea la pensie a mea si a Irinei, am facut impreuna acest drum pe jos (varianta de 5 ore), in cadrul unei excursii mai ample, care pe parcursul a mai multor zile a inclus Genova, Portofino, Sestri Levante, Santa Margherita Ligure, Cinque Terre (mergand si cu vaporul de la un sat la altul), dar si Golful La Spezzia (supranumit si Golful poetilor), Lerici si Porto Venere. Am avut sansa de a vedea Cinque Terre inainte de inundatiile catastrofale din toamna aceluiasi an, care au afectat Parcul National, cu precadere localitatea Vernazza care a trebuit reconstruita in mare parte. Din cele 5 sate, din considerente de timp, in aceasta excursie din 2018 am vizitat numai doua, prima oprire fiind la Manarola. Satul este inconjurat de podgorii si are o singura strada principala marginita de case colorate, magazine si restaurante, care se opreste la mare, in dreptul unui mic port (unde se poate face si baie) cu multe barci pescaresti. Biserica “San Lorenzo”, de pe terasa careia se deschide si o superba priveliste asupra satului dar si a marii, este o biserica veche din anul 1338, construita in stil gotic, cu un turn inalt cu clopot, care avea si rol de avertizare impotriva navelor piratilor care atacau satul dinspre mare. Cu siguranta, punctul de atractie al locului il constituie Via dell’Amore, un drum care pornind din port face legatura intre Manarola si Riomaggiore si care era considerata una dintre cele mai romantice alei de promenada de pe faleza. Exista chiar si o legenda care spune ca acesta era locul de intalnire al indragostitilor din cele doua sate vecine. Din pacate, o mare parte din acest drum a fost distrus in urma inundatiilor din octombrie 2011. Nu am putut revedea decat partea de inceput al acestuia, atat din motive de timp cat si de aglomeratie (foto 1-4).

Ne-am suit din nou in tren pentru a cobori in localitatea Vernazza, care in ciuda distrugerilor din 2011 apare precum pasarea Phonix, ca renascuta din propria sa cenusa. Edificiile colorate creaza un cadru aparte, care pare deseori a fi ireal. Zona are alura tipica a unui sat traditional de pescari de pe Riviera Italiana. Cu toate ca pescuitul ramane indeletnicirea preferata a locuitorilor, astazi, principala sursa de venit pentru Vernazza este turismul, dar inca se mai pastreaza productia, prin metrode traditionale, a uleiului de masline si vinului. Biserica “Santa Margherita d’Antiohia” este o cladire superba, unica prin modul de pozitionare a intrarii principale, orientata spre est. Constructia dateaza din anul 1318, iar clopotnita sa insufleteste orasul. In Vernazza exista numeroase terase, pizzerii si cafenele, locuri unde te poti relaxa in timp ce admiri frumusetile locului. Cel mai bun loc de relaxare ramane totusi plaja de pe coasta ingusta din Vernazza. Valurile inspumate, apele limpezi si ambarcatiunile multicolore care se odihnesc la mal creaza un cadru pitoresc si transforma Vernazza intr-un loc unic. Nu am facut plaja cu toate ca era destul de cald in mai, la data vizitei noastre, dar ne-am odihnit pe una din bancile de pe faleza, savurand cate un sandwich si o bere, dupa care la ora stabilita, ne-am intors in gara pentru a lua trenul pana in localitatea La Spezzia unde ne astepta autocarul. Desigur ca ne-am bucurat de revederea catorva din locurile vizitate cu 7 ani in urma, dar nu a fost nici pe departe vreo asemanare intre cele doua excursii. In cea din 2011, facuta pe cont propriu, am avut o disponibilitate de timp mult mai larga, ceeace ne-a permis sa vizitam pe indelete fiecare sat turistic, plimbandu-ne atat pe jos cat si cu vaporul intre ele. Tin minte ca am facut chiar si baie in golful adiacent frumoasei plaje din Monterosso al Mare (foto 5-8).

 In ziua urmatoare ne-am deplasat cu autocarul pentru a vizita alte doua localitati de referinta ale regiunii, respectiv Pisa si Lucca. Pisa este un oras cu apoximativ 90.000 de locuitori din regiunea Toscana, aflat la gura de varsare a raului Arno in Mediterana. Orasul este capitala provinciei cu acelasi nume, gazduind cel mai mare aeroport din regiune, Aeroportul Galileo Galilei precum si trei institutii universitare recunoscute in intreaga Italie. Pisa a fost una dintre cele patru Republici Marine ale Italiei, impreuna cu Genova, Amalfi si Venetia. Orasul era un important centru comercial in Evul Mediu si controla o puternica flota mediteraneana. Dintre pietele cele mai importante ale orasului se remarca faimoasa Piata a Domului, cunoscuta ca Piata Miracolelor, declarata in 1987 ca facand parte din Patrimoniul Mondial al Umanitatii. In piata se pot admira Catedrala medievala dedicata “Sf. Maria Assunta”, construita intre 1063 si 1118 in stil romanic pisan din marmura alba si neagra. Usile sale din bronz il reprezinta pe Sfantul Ranieri, patronul orasului Pisa, opera a lui Bonanno Pisano. Amvonul catedralei este o opera a lui Giovanni Pisano. Baptisteriul, cu hramul “Sf. Ioan Botezatorul”, se afla in partea opusa capatului de vest al catedralei. In piata se inalta Turnul Inclinat din secolul XII inalt de 56 m, care a devenit cea mai faimoasa cladire inclinata din lume si punctul de reper al orasului Pisa. Turnul a fost planificat ca o campanila pentru Domul din Pisa. Conform specificatiilor istorice, dupa doisprezece ani de la punerea pietrei de temelie, la 9 august 1173, cand constructia ajunsese la etajul al treilea, datorita proastei calitati a fundatiei, turnul a inceput sa se incline in directia sud-est. Timp de o suta de ani constructia a fost stopata. Urmatoarele patru etaje au fost construite oblic, pentru a compensa partea inclinata. Ulterior, constructia a trebuit sa fie intrerupta din nou pana in 1372, cand turnul-clopotnita a fost finalizat. Datorita importantei sale pentru industria turismului din Pisa, guvernul italian s-a implicat serios in ultima consolidare care a inceput in anul 1990. In decembrie 2001 Turnul a fost declarat stabil si sigur pentru 300 de ani si a fost redeschis accesului publicului. Doritorii pot urca, pe grupe (cu bilete avand ora programata), pana in varful acestuia, de unde se deschid privelisti superbe asupra orasului, durata turului fiind de cca. 30 de minute. Campo Santo, cunoscut si sub numele de Cimitirul monumental, se afla la marginea de nord a pietei. Se spune ca a fost construit in jurul unei incarcaturi de pamant sacru de la Golgota adus in Pisa de la cruciada a patra de catre Ubaldo de Lanfranchi, arhiepiscop de Pisa din secolul XII. In interior sunt numeroase statui si pietre funerare. Fondat in 1979 si situat in partea de sud a Campului Miracolelor, Museo delle Sinopie este, potrivit unora, cel mai valoros in ceea ce priveste importanta exponatelor sale care probeaza pe scurt traseul unei opere de arta – in principiu, fresce, de la schita originala incipienta la produsul finit. Numele muzeului vine de la conceptul de “sinopia” care defineste schitele de baza ale frescelor, iar muzeul se poate mandri cu gazduirea celei mai mari colectii de schite preliminare ce datează din secolul al XIV-lea pana in secolul al XVI-lea. La intoarcere, din autocar ne-a fost aratata Piata Cavalerilor, alt reper important al orasului. Acesta era centrul politic medieval din Pisa. De la jumatatea secolului XVI piata a devenit sediul central al Ordinului Cavalerilor Sf. Stefan. Acum este un centru de educatie adapostind cladirea principala a Scolii Normale, o sectie a Universitatii din Pisa. In piata se poate vedea si Palatul Cavalerilor (sau Palazzo della Carovana), o cladire impozanta reconstruita in 1562 de Giorgio Vasari, numit dupa cursurile de formare pentru cavalerii din ordinul Sf. Stefan care au avut loc aici, cursurile fiind cunoscute sub numele de caravane (foto 9-12).

Urmatorul oras vizitat in aceiasi zi a fost Lucca, capitala provinciei cu acelasi nume. Conform explicatiilor date de ghidul nostru, istoria orasului Lucca merge pana in timpurile Etruscilor si ale Romei Antice. Perioada de aur a orasului a fost in era Gotica de dinaintea Renasterii, Lucca posedand inca multe monumente din acea perioada. Valea raului Serchio pe care este amplasat orasul Lucca a fost foarte devreme ocupata de asezari umane. Localitatea a cunoscut un important moment istoric in anul 56 i.Hr. cand s-au intalnit aici Cezar, Pompei si Crassus, pentru a-si reinnoi triumviratul. Din perioada medievala a orasului raman drept marturie Catedrala „Sf. Martin", Biserica „Sf. Mihai" si Bazilica „Sf. Frediano". Fosta cetate care pe vremuri isi disputa suprematia cu Florenta si Pisa si-a pastrat sarmul medieval. Cladirile din caramida rosie, turnurile semete, pietele linistite si strazile pietruite, toate evidentiaza farmecul toscan specific zonei. Orasul vechi, este incercuit de zidul cetatii, lung de 4 km, transformat in parc in secolul al XVIII-lea, o adevarata emblema a orasului. Ne-am plimbat in orasul vechi la pas, ajungand mai intai in Piazza San Michele, unde am admirat frumoasa biserica “San Michele in Foro”, construita pe ruinele unui vechi forum roman si cu o fatada absolut superba. Am trecut apoi pe langa Basilica “San Frediano”, cu interesanta ei fatada din mozaicuri bizantine, ajungand in Piazza dell'Anfiteatro, o seducatoare piateta circulara marginita de cafenele si terase populate de turisti. In perioada vizitei noastre, in ambele piete centrale ale orasului, era organizata o expozitie de sculputura in aer liber a artistului spaniel Jimenez Deredia, avand ca tema “Energia cosmica”. In plimbarea noastra am ajuns si la Torre Guinigi, cel mai important turn din Lucca (45 de metri inalțime) si totodata cel mai surprinzator deoarece, in varf, pe terasa avea mai multi copaci, de la umbra carora puteai admira o frumoasa panorama a orasului, daca te incumetai sa urci insa cele 225 de trepte. Nu am facut acest lucru, ci ne-am indreptat spre cel de-al doilea turn al orasului, Torre delle Ore, (Turnul Orologiului), aflat pe principala artera comerciala din Lucca, Via Fillungo. Alte puncte de referinta ale orasului sunt Piazza Napoleone, creata in timpul ocupatiei franceze de sora lui Napoleon, Elisa Bonaparte Baciocchi, precum si Piazza dell Stelario, unde se afla un minunat monument datand din 1687, Madonna dello Stelario. Lucca este si orasul unde s-a nascut celebrul compozitor Giacomo Puccini, existand o casa memoriala si o statuie a acestuia (foto 13-17).

Ziua urmatoare a fost dedicata vizitarii altor doua orase importante ale regiunii, respectiv San Gimignano si Siena.  Orasul San Gimignano, aflat si el in patrimoniul UNESCO, este o alta perla a Toscanei, emblema sa fiind reprezentata de cele 14 turnuri care au facut orasul celebru, fiind supranumit si Manhattan-ul medieval. Orasul este situat pe varful unui deal, la 334 m deasupra nivelului marii, cu multiple puncte de acces: fie pe poarta principal (San Matteo), fie cu liftul, fie pe una din caile de acces laterale. Din cele spuse de ghid, am aflat ca San Gimignano a fost in Antichitate un sat etrusc, ajungand in Evul Mediu sub jurisdictia episcopilor Volterra. Si-a caștigat independenta in anul 1199, dar aceasta perioada infloritoare a asezarii, in care au fost ridicate cele mai multe dintre cladirile simbol, se incheie in 1353 cand orasul intra sub jurisdictia Florentei. Pana la sfarsitul secolului al XIV-lea, in oras au fost construite nu mai putin de 72 de turnuri, dintre care unele aveau pana la 70 de metri inaltime. Fiecare turn apartinea cate unei familii nobiliare si erau folosite ca turnuri de aparare in evul mediu. In prezent, doar 14 au reusit sa supravietuiasca razboaielor, catastrofelor si dezvoltarii urbane. Numele orasului vine de la Episcopul de Modena – Geminianus, care a aparat orasul de ocupatia hoardelor lui Attila, devenind apoi, dupa canonizarea sa, patronul spiritual al orasului. Zidurile originale aveau sapte porti de intrare în oras, din care se mai gasesc in prezent doar cinci: Porta San Jacopo, Porta delle Fonti, Porta San Giovanni, Porta Quercecchio si Porta San Matteo. Numele ultimei porti vine de la Via San Matteo, principala strada a vechiului oras, pe care am intrat si noi imediat ce am trecut pe sub arcul dublu al portii. Parasind Via San Matteo, am urcat spre Rocca di Montestaffoli, o fortareata construita de florentini in 1353. Cu o forma pentagonala, fortareata avea patru turnulete la fiecare colt, dintre care doar unul mai este vizitabil. Locul ofera minunatele vederi panoramice asupra imprejurimilor orasului. Ne-am continuat plimbarea, oprindu-ne pentru scurt timp la Muzeul Vinului, trecand apoi prin Piazza delle Erbe, din care am intrat in Piazza Duomo. Aflata in inima orasului, Piazza Duomo este deosebit de reprezentativa, aceasta fiind si in evul mediu centrul vietii politice si religioase al urbei. Am vizitat Domul reprezentat de basilica “Collegiata di Santa Maria Assunta”, construita in secolul al XII-lea in stil toscan romantic. Collegiata, este in acelasi timp atat un loc de rugaciune cat si un muzeu de arta sacra, in interior putand fi admirate fresce executate de Benozzo Gazzoli, Jacopo della Quercia, Lippo Memmi, Taddeo di Bartolo, Domenico Ghirlandaio si Bartolo di Fredi. Langa scarile care duc la intrarea in Collegiata, se afla Palazzo Comunale sau Palazzo Nuovo del Podesta. Palazzo Comunale gazduieste inca din anul 1852 Muzeul Civic si Pinacoteca unde se pot vedea lucrari ale unor importanti artisti florentini si sienezi ca Benozzo Gazzoli, Filippino Lippi sau Pinturicchio. Platind o taxa suplimentara poti urca in Torre Grossa, care cu inaltimea lui de 54 metri este cel mai inalt din San Gimignano, oferind de sus, o frumoasa panorama asupra orasului si imprejurimilor. In Piazza Duomo mai este o cladire istorica importanta – Palazzo Vecchio del Podesta, cu Torre Rognosa de 51 metri inaltime, al doilea dupa Torre Grossa. Tot in Piazza Duomo, vis-a-vis de Palazzo Comunale se afla Torri dei Salvucci, sau Turnurile Gemene, care au apartinut celei mai importante familii din oras, familia Salvucci. Am parasit Piazza Duomo trecand pe sub Arco dei Becci e dei Cugnanesi, una din portile din vechiul zid medieval si am ajuns in Piazza dela Cisterna, numele acesteia venind de la fantana din travertin de forma octogonala, asezata in centrul pietii. Piazza della Cisterna a fost centrul cultural al orasului, locul unde aveau loc festivaluri si turnire, un loc cu multe magazine si taverne. De jur imprejurul pietii sunt palate și turnuri intr-o armonie de volume si spatii, iar pavajul din caramida cu forme neregulate se ingusteaza spre Via del Castello. Astfel, imediat langa Arco dei Becci se afla Torri dei Becci si Torri dei Cugnanesi, iar langa acestea Palazzo Razzi si Palazzo Salvestrini. Tot aici se mai pot vedea Turnul taiat Pucci (numit dupa familia care l-a avut in proprietate in secolele XIX și XX) apoi resedintele familiilor Cetti si Bracceri, respectiv Palazzo Pellari si Palazzo Ardinghelli cu cele doua turnuri gemene. Pe partea stanga a pietii se afla Palazzo Lupi cu Torre del Diavolo. Atmosfera magica a acestui oras a fost excelent redata de regizorul Franco Zeffirelli in filmul sau “La ceai cu Mussolini”, lansat in 1999 (foto 18-22).

Urmatorul oras din programul nostru de vizite al acestei zile a fost Siena, capitala provinciei cu acelasi nume. Centrul vechi istoric din Siena a fost inscris din anul 1995 pe lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO. Legenda spune ca orasul a fost fondat de Senius, fiul lui Remus (fratele lui Romulus). Pana in 1125 Siena devenise deja un oras liber, in ciuda conflictelor cu Florenta care aveau sa domine istoria medievala. Siena, sub conducerea familiei Strozzi, s-a impotrivit cu succes dominatiei unor conducatori papali sau imperiali, jurand credinta in cele din urma imparatului romano-german Carol al V-lea, drept pentru care a fost asediata de Florenta (sustinatoare a Statelor Papale) iar intr-un final, in 1559 a cedat in fata puterii militare a Marelui Duce de Toscana. Orasul a inregistrat o perioada de inflorire a artelor in secolele XIII, XIV. Spre deosebire de Florenta renascentista, Siena a inflorit in perioada Gotica, catedrala si numeroasele palate din Siena reprezinta monumente arhitecturale ale stilului Gotic, iar solul din aceasta regiune - ideal pentru caramizi, a dus la folosirea majoritara a caramizilor in constructii. Orasul medieval Siena, excelent conservat, este un amestec de stradute inguste, drepte sau curbe, spatii ample si cladiri superbe, concentrate in jurul grandioasei piete publice centrale, fiind foarte bogat in obiective turistice. Acestea se afla la intersectia celor trei strazi principale ale urbei, fiecare mergand de-alungul celor trei “terzi” (sectoare medievale) divizate in 17 “contrade” (cartiere, fiecare purtand numele unui animal). De la locul de parcare al autocarului nostru am ajuns in scurt timp la Porta Camollia aflata la nordul zidurilor medievale ale Sienei, intrand in orasul vechi pe Via Camollia, o strada cu case din caramida, de-a lungul careia sunt numeroase magazine, taverne si banci. Primul obiectiv vizitat a fost, Piazza del Campo, inima si locul unde s-a scris istoria Sienei. Piata a fost reconstruita in timpul Consiliului celor Noua (1292-1355). Terenul, de forma concava, este pavat cu caramida rosie asezata in evantai in noua sectiuni, simbolizand mantia Madonnei care protejeaza Siena. In Piazza del Campo, incepand din 1656, au loc de doua ori pe an, la 2 iulie si la 16 august, celebrele curse de cai “Palio di Siena”. Cursele tin 90 de secunde avand forma unui turnir medieval in care se intrec 10 cavaleri, reprezentanti ai unora dintre cele 17 contrade ale cetatii. Contrastand cu pavajul din caramida, in Piazza del Campo se afla Fonte Gaia (Fantana Bucuriei). Fantana are o foma rectangulara, cu frumoase sculpturi pe fiecare latura, originalele fiind realizate din marmura alba de Jacopo della Quercia intre 1409 si 1419. Langa Fonte Gaia se afla Palazzo Petroni si Palazzo Sensedoni, iar in coltul opus este Palazzo Ragnoni si Palazzo Chigi-Sarcini care gazduieste o colectie privata de picturi. Cea mai importanta cladire din Campo este Palazzo Pubblico cu turnul sau Torre del Mangia, palatul gazduind in prezent Muzeo Civico. Construit pe la inceputul anilor 1300 pentru a gazdui Consiliul celor Noua, Palazzo Publico este cel mai mare dintre palatele gotice din Toscana, avand o fatada eleganta din caramida rosie, cu mici decoratiuni orizontale. Fatada parterului cladirii este executata din marmura alba. Torre del Mangia, construit intre 1325 și 1344, este simbolul orasului fiind, dupa turnul din Pisa, cel mai celebru turn toscan. Turnul are o inaltime de 102 metri, iar in varful lui, de unde se poate admira orasul, se poate ajunge urcand cele 332 de trepte. Piazza del Campo, este, in afara de o frumoasa destinatie turistica, si un loc de intalnire si de petrecere a timpului liber pentru sienezi, existand aici mai multe cafenele si restaurante. Piata Domului, urmatorul obiectiv vizitat, este dominata de Catedralle dell'Asunta (Domul din Siena), o faimoasa opera a arhitecturii italiene reprezentand un mix intre arhitectura gotica si romanesca. Catedrala a fost construita pe locul unui vechi castru roman de renumitul arhitect Nicola Pisano, care a inceput lucrarile in anul 1215, fiind terminate de fiul acestuia, Giovanni Pisano la 1263. Fatada in stil gotic este placata cu marmura alba si neagra-verzuie, datand din 1284-1296, in timp ce clopotnita, cu dungi alb-negre, datand din 1313, reflecta stilul romanic. Catedrala a fost restaurata in secolul al XIX-lea, incluzand adaugarea de mozaicuri aurite pe fatada. Una dintre atractiile principale din interiorul acesteia este pavimentul, un mozaic de marmura colorata reprezentand scene biblice, la realizarea careia au contribuit mai multi artisti. Un alt punct major de atractie este amvonul octagonal in stil gotic creat de Nicola Pisano intre anii 1265 – 1268. La jumatatea naosului din partea stanga se afla intrarea in “Libreria Piccolomini”, renumita pentru frescele sale din timpul renasterii. Biblioteca a fost construita la 1492, inspirata fiind de deschiderea bibliotecii Vaticanului sub Papa Sixtus al IV-lea in 1475. Peretii bibliotecii sunt decorati cu zece fresce de Pinturicchio, acesta pictand si bolta bibliotecii cu scene ale mitologiei clasice. Muzeul Domului, situat in aceeasi piata, contine sculpturi, picturi si fragmente arhitecturale din fatada si interiorul Domului si din Baptisteriul “Sf. Ioan”. Printre cele mai importante elemente ale colectiilor din acest muzeu se numara zece statui realizate de Giovanni Pisano, un relief de Jacopo delle Quercia si faimoasa “Maesta” de Duccio di Buoninsegna, care a impodobit candva altarul catedralei. In Piata Domului mai este situat Baptisteriul, dar si fostul spital Santa Maria della Scala, care acum gazduieste un complex muzeal unde sunt expuse fresce si diverse lucrari de arta. In plimbarea noastra prin Siena am ajuns si la Piazza Salimbeni, restaurata in jurul anului 1867 de vestitul arhitect sienez Giuseppe Partini (membru al Contradei della Torre). Acesta a modificat imaginea generala a pietii, adaugand noi structuri in stil gotic. In spatele pietii se afla Cetatea Salimbeni, una din cele mai impunatoare cetati medievale consolidate din Siena, casa a familiei Salimbeni pana in 1419. Din anul 1472, cetatea este sediul bancii Monte dei Paschi, una din cele mai vechi banci din Europa. Pe partile laterale ale pietii se afla Palazzo Tantucci și Palazzo Spannocchi, in fata carora este amplasata statuia lui Sallustio Bandini, om politic si economist sienez, fondatorul Bibliotecii Comunale din Siena (foto 23-27).

In cadrul unei excursii de o jumatate de zi oferita gratuit de Agentie la sfarsitul sejurului nostru, am vizitat orasele Prato si Pistoia. Fara a se compara cu nici unul dintre celelalte orase vizitate ca reprezentativitate turistica, Prato, este totusi al doilea cel mai mare oras din intreaga Toscana, dupa Florenta, aici fiind dezvoltata foarte mult industria textila. Prato este si unul dintre centrele principale ale miscarii “slow food”, initiativa inceputa in Italia ca replica a stilului de a servi masa la “fast-food”, dorindu-se protejarea mostenirii lasate de gastronomia traditionala. Italienii sunt cei care au inceput aceasta miscare in 1986, avand astazi in intreaga lume peste 80.000 de membri. Unul dintre proiectele lor este promovarea agriculturii ecologice, care este o conditie absolut necesara pentru realizarea preparatelor traditionale ale fiecarei tari. Prin actiunile pe care le face, miscarea “slow-food” doreste sa ii invete pe oameni sa manance sanatos, dar in acelasi timp si sa apere identitatea gastronomica a tarii lor. Mi-amintesc ca in 2006 si 2009 am participat si eu la Congresele Mondiale de la Torino organizate de miscarea Slow Food, ca reprezentant al ASAS in cadrul Retelei Universitare TERRA MADRE, ocazie cu care am prezentat comunicari stiintifice pe temele combaterii poluarii si agriculturii ecologice. In mod oficial, la nivel national exista si in Romania 12 filiale (convivia) unde se promoveaza filozofia “slow food” pe plan local. De asemenea, doua produse romanesti pot fi intalnite frecvent la targurile internationale organizate de Slow Food. Este vorba despre branza de burduf si gemurile facute in Transilvania, la Saschiz, comercializate sub brandul “Pivnita Bunicii”. Dintre obiectivele turistice vizitate in Prato, se pot aminti biserica “Santa Maria delle Carceri” (la care am asistat si la oficierea unui botez), Castello dell’Imperatore, ce dateaza din secolul al XIV-lea, Palatul Pretorian si catedrala orasului (foto 28-31).

Pistoia este numit si orasul plantelor ornamentale, fiind renumit pentru piata vasta de flori si plante decorative. Cultivarea plantelor ornamentale are o veche traditie si reprezinta o resursa economica importanta pentru toti locuitorii Toscanei. Numele orasului Pistoia a devenit sinonim cu „pepinierele plantelor ornamentale”, prima pepienira fiind infiintata de catre un tanar gradinar numit Antonio Bartolini. In prezent, in Pistoia sunt peste 1.000 de pepiniere intinse pe o suprafata circa 5.000 de hectare. Orasul Pistoia a fost declarant capitala culturala a Italiei in 2017, avand cateva obiective de interes turistic de certa valoare, dintre care se mentioneaza muzeul de arta moderna de la Palazzo Febroni, Domul si Catedrala di San Zeno, din turnul careia se vede intr-o zi senina pana in Florenta, capitala Renasterii, precum si Palazzo dei Vescovi si Palazzo del Comune. Din pacate, o ploaie mai persistenta ne-a scurtat vizitarea mai temeinica a acestui oras (foto 32-35).

Montecatini Terme, locul unde am avut asigurata cazarea pe parcursul excursiei noastre in Toscana, este o statiune balneara ce tine de provincia Pistoia. Oraselul este cochet, iar atmosfera mult mai relaxata decat in centrele turistice vedeta ale regiunii, bucurandu-ne in fiecare seara de plimbari lungi in frumosul parc al orasului sau in centrul sau vechi. Statiunea este vestita inca din secolul al XVI-lea, atat pentru apele sale termale, dar mai ales datorita beneficiilor apelor curative destinate afectiunilor ficatului si sistemului digestiv. In timp, o parte din izvoarele termale au secat, fiind desfintate si cateva din stabilimentele termale care asigurau utilizarea acestora, in prezent existand doar un singur strand termal in toata statiunea. Exista insa in continuare numeroase centre SPA pentru tratamentul bolilor digestive si de metabolism, unele dintre acestea fiind adevarate palate cu gradini interioare si fresce bogate. Cea mai reprezentativa din acest punct de vedere este Terme Tettuccio, cunoscuta inca din secolul al XIV-lea sub numele de "bagno nuovo" si reconstruita apoi in secolul al XVII-lea de Leopold de Habsburg, Mare Duce al Toscanei. In afara de Terme Tettuccio, tratamente de calitate mai sunt oferite de Hotel Excelsior SPA - dedicat in special infrumusetarii, Terme Redi, cu o multitudine de echipamente moderne, sau Terme Leopoldine, un alt centru termal istoric. In centrul vechi, strada principala, Viale Verdi, marginita de o parte de parc, trece prin Piazza Popolo. Locul este plin de magazine, cafenele si restaurante fiind deosebit de animat. Pe timpul verii, in Teatrul Verdi, Terme Tettuccio sau Hotel Excelsior SPA sunt oferite spectacole muzicale si teatrale. In ultimul amplasament mentionat, am participat si noi intr-una din seri la un concert cu arii din opera, care a fost deosebit de reusit. In pauza concertului, in gradina hotelului s-a oferit sampanie si fursecuri (foto 36-39).

O alta atractie a statiunii o reprezinta zona Montecatini Alto unde se poate ajunge cu autoturismul, pe jos - intr-o drumetie de cca. 40 de minute, sau cu un funicular vechi de peste 100 de ani, al carui traseu are lungimea de 1,5 kilometri, dar un grad de înclinare de 38,5%. Rolul sau initial a fost de a-i transporta pe localnici la Castello din Montecatini Alto, unde a fost sediul primariei pana in 1905. Unul dintre primii pasageri transportati de acest “funicolare” care initial a funcționat cu aburi, acum fiind cu tractiune electrica, a fost compozitorul Giuseppe Verdi. Sus, de la inalțimea celor aproximativ 300 de metri ai Montecatini Alto se deschide o frumoasa panorama asupra statiunii balneare, dar si asupra zonelor inconjuratoare. Localitatea in sine este pitoreasca, avand case traditionale din piatra si stradute pietruite si serpuitoare, trei biserici si o piata centrala insorita si colorata. Castelul a fost costruit in stil romanesque, cu ziduri de aparare si turnuri. Acesta a fost tinta atacurilor dintre familiile rivale care isi disputau regiunea in epoca medievala. Din zidurile sale au mai ramas intacte doar 2 kilometri, mai existand cateva usi si turnuri incorporate intr-o fosta manastire benedictina. Montecatini Alto este un loc perfect sa te bucuri in liniste de cateva ore tihnite din vacanta ta, cu un cappucino servit in Piazza Giusti, si cu Toscana intinsa la picioare (foto 40-44).

In final, pot aprecia ca am avut o excursie reusita, atat eu cat si Irina atingandu-ne obiectivele propuse. Desigur, perceptia celor vazute pe parcursul a 7 zile de vizita a fost putin diferita fata de amintirile noastre anterioare. Cand vezi a doua sau a treia oara aceleasi locuri parca nu mai esti la fel de entuziast, privindu-le cu un ochi mai critic. La aceasta a contribuit desigur si varsta noastra mai inaintata. Acuma, de exemplu, nu am mai avut energia de a ne sui in toate turnurile si campanilele din orasele Toscanei, pentru a surprinde imaginile panoramice, multumindu-ne doar cu fotografii “la nivelul solului”. Ne-a deranjat putin graba cu care s-au vizitat unele obiective, dar si numarul mare de turisti cu care ne-am suprapus la majoritatea locurilor vizitate, acest lucru rapind putin din farmecul acestora. Aceste mici neajunsuri puse insa in balanta cu bucuria revederii unor locuri mult indragite, nu lasa loc nici unei indoieli: merita cu prisosinta sa calatoresti de cate ori ai ocazia pentru a vedea sau revedea locurile frumoase ale planetei, caci precum a spus parintele Augustin de Hipona: ”lumea este precum o carte; daca nu calatoresti este ca si cum ai rasfoi o singura pagina”. Trebuie sa mai adaug ca am fost multumiti de conditiile de cazare si masa oferite la Montecatini Terme. In programele pentru “seniori”, in costurile excursiei se asigura doua mese pe zi, micul dejun si cina. Micul dejun a fost de tip bufet suedez, cu optiuni multiple, savurand totodata excelenta cafea italiana. Cina a fost foarte consistenta, incluzand antipaste, paste, fel principal si desert, iar vinul (alb sau rosu) a fost aproape la discretie. Este adevarat ca a fost un vin de masa, dar totusi destul de bun. Am avut parte pe parcursul excursiilor optionale si de o degustare de vinuri superioare la o vinoteca, unde ne-am delectat cu Vernaccia di San Gimignano, Rosso di Montepulciano si Chianti. Vinurile de calitate superioara se vand insa la un pret mai ridicat fata de cele echivalente din Romania. Trebuie totusi sa recunoastem, fiecare lucru are pretul sau, iar cine isi doreste cu tot dinadinsul ceva de foarte buna calitate, trebuie sa plateasca. In final doresc sa mentionez, asa cum am facut-o si in partea I-a a acestor note de calatorie, ca pentru acuratetea datelor istorice dar si a unora cu privire la locurile vizitate, am apelat la diverse surse de informatii preluate din Internet. Fotografiile au fost facute de mine si Irina, fiecare cu aparatul sau, dar selectia acestora imi apartine.

O calatorie in Toscana (partea I-a - Florenta)

A fost o calatorie mult dorita, deoarece atat eu cat si Irina ne reintorceam in zona dupa o absenta de cca. 25 ani, perioada in care fiecare din noi calatorisem separat de mai multe ori ca simpli cercetatori, mergand sa participam la diverse congrese sau conferinte stiintifice, Irina in domeniul stiintei materialelor, iar eu pe probleme de biodiversitate. Ne reaminteam Florenta ca un mic giuvaer, in care ne-au trebuit mai multe zile pentru a-i descoperi comorile cele mai importante. Am dorit totodata sa comparam amintirile anterioare cu perceptia noastra actuala, ca pensionari. Am calatorit deci timp de o saptamana prin programul de seniori al Agentiei Christian Tour, dar ne-am luat libertatea de a ne organiza singuri excursiile optionale in orasele care ne interesau. Am fost cazati la Montecatinni Terme, o statiune cocheta balneoclimaterica, amplasata convenabil la cca. 48 km de Florenta, 30 km de Lucca, 53 km de Pisa, 50 km de San Gimignano, 77 km de Siena, sau la 58 km de Viarregio, vestita statiune de la Marea Ligurica, de unde poti explora (cu trenul si apoi pe jos) si celebra zona Cinque Terre aflata la cca. 110 km. Am vizitat si noi cu autocarul pus la dispozitie de partenerul italian toate aceste zone, unele cate doua intr-o zi, avand un ghid bine pregatit profesional (absolvent de teologie), care ne-a prezentat istoricul locurilor si principalele monumente de vizitat. Pentru Florenta ne-am dedicat insa doua zile, mergand singuri cu trenul de la Montecatinni, deoarece ne propusesem sa vizitam pe langa bisericile si palatele renascentiste, si principalele galerii de arta, precum La Galleria del Uffizi, Palazzo Vecchio, Palazzo Pitti, Galleria dell’Accademia, Museo Nationale Bargello si Museo Archeologico, acestea nefiind incluse in programul de vizite optionale ale Agentiei. Pentru Gallleria Ufizzi si Galleria dell’Accademia a trebuit sa ne procuram bilete cu anticipatie, printr-o agentie de turism locala. Nu voi respecta ordinea cronologica a obiectivelor vizitate in Toscana, ci voi incepe descrierea periplului nostru cu Florenta, capitala regiunii (supranumita si Atena Evului Mediu), locul de debut al Renasterii italiene, de unde s-a raspandit in intreaga Europa. Pentru rigoarea datelor privind Renasterea italiana precum si a elementelor de detaliu privind orasul Florenta, am apelat la diverse surse de informatii din Internet, utilizand fotografiile mele si ale sotiei mele facute cu ocazia celor doua zile de vizita, pentru ilustrarea unei parti din “comorile” orasului.

Renasterea a fost perceputa ca o miscare culturala care s-a intins pe perioada secolelor XIV-XVI, facand tranzitia dintre Evul Mediu si Istoria Moderna. Diverse teorii au fost propuse pentru a explica originea si caracteristicile renasterii pe baza particularitatilor sociale si civice din Florenta acelor vremuri, respectiv structura sa politica, patronajul familiei Medici si migrarea savantilor greci odata cu textele lor in Italia dupa caderea Constantinopolului in mainile turcilor. In decursul Renasterii, un rol determinant l-au avut oamenii de cultura si artistii inclinati spre clasicismul greco-roman. Filozoful florentin Niccolo Machiavelli a cautat sa descrie viata politica intr-o maniera realista, opera sa capitala “Il Principe” fiind considerata primul tratat modern de politica. Literatura renascentista s-a impus prin cei trei mari poeți ai secolului al XIV-lea: Dante Aligheri, Francesco Petrarca si Giovani Boccaccio. O contributie importanta a avut-o si umanistul italian Giovanni Pico della Mirandola care a scris in 1486 “De hominis dignitate”, ce consta intr-o serie de teze filizofice despre gandirea naturala si credinta. Autorii renascentisti au inceput sa utilizeze limbile indigene, iar aparitia tiparului a permis accesul la carti a tot mai multor persoane. Contributiile aduse in domeniul artelor plastic de personalitati ca Leonardo da Vinci, dupa care a fost inspirata notiunea de "omul renasterii", au fost esentiale. Acesta a fost cel mai de seama reprezentant al Renasterii italiene din perioada de apogeu a acesteia, avand preocupari in domeniul picturii, sculpturii, arhitecturii, ingineriei, anatomiei, geologiei, cartografiei, botanicii si chiar literaturii. Contributia sa de o inestimabila valoare pentru cultura umana, pentru arta si stiinta, poate rivaliza doar cu opera altui mare contemporan al sau, Michelangelo Buonarroti, alt fiu al Toscanei, al carui geniu universal este deopotriva oglindit de pictura, desen, sculptura si arhitectura.

Vizitand Palazzo Vecchio (actuala Primarie a orasului care functioneaza si in regim de muzeu) din Piazza della Signoria, am avut ocazia sa vedem celebrul loc, respectiv Salone de Cinquecento, o camera imensa, lunga de 52 de metri si lata de 23 de metri, unde se spune ca s-a produs singura confruntare directa in domeniul picturii dintre cei doi artisti geniali, fiecaruia fiindu-i comandata de catre municipalitatea orasului (Signoria) pictarea in fresca a cate unui perete reprezentand victorii armate ale Republicii Florentine in confruntarile acesteia cu rivalii sai din Pisa si Siena. Astfel, intre 1503 si 1505, Leonardo a desenat si pictat pe unul dintre pereti o fresca intitulata “Batalia de la Anghiari”, intre timp ce Michelangelo a pictat pe peretele opus “Batalia de la Cascina”. Din pacate, datorita lucrarilor de restaurare survenite ulterior si prost executate, ambele picturi s-au pierdut, existand insa in conservare copii dupa schitele acestora. Picturile in fresca din Salone de Cinquecento pe care le vedem astazi au fost pictate intre 1563 si 1565 de un alt mare pictor florentin, Giorgio Vasari, angajat de ducele Cosimo I de' Medici. Vasari, care era si un bun architect, realizeaza totodata restructurarea radicala a vechiului palat, trecand apoi la construirea asa zisului "Coridor vasarian", care uneste Palazzo Vecchio cu Palazzo Pitti, traversand raul Arno peste Ponte Vecchio, si care trebuia sa serveasca ca posibilitate de refugiu pentru familia ducala in caz de necesitate. Vasari continua apoi cu constructia cladirii administrative Palazzo degli Uffizi, care va fi terminata abia in 1580, dupa moartea sa, si care va deveni mai tarziu faimoasa galerie de arte. In holul principal al Primariei se afla o sculptura a lui Michelangelo intitulata “The Genius of Victory” (foto 1-4).

O mare parte din sculpturile lui Michelangelo sunt amplasate in diverse locuri din Florenta, cea mai cunoscuta fiind statuia lui “David” o capodopera a Renasterii amplasata in fata cladirii Palazzo Vecchio, in Piazza della Signoria. Originalul statuii, pe care am avut sansa sa-l vedem, se afla expus la Galleria dell'Accademia din Florenta. Tot aici se afla expuse si un grup de 4 statui neterminate din marmora. Alte statui celebre ale maestrului pe care le-am putut vedea se afla amplasate in Sacristia noua a Capelei familiei Medici de la Biserica San Lorenzo din Florenta, respectiv “Noaptea si Ziua”, “Crepusculul” si “Aurora”. Din creatia artistului am mai vazut o frumoasa statuie reprezentandu-l pe “Bachus”, expusa la Muzeul Bargello din Florenta, unde se mai pot admira o statuie a lui “David-Apollo”, un bust al lui “Brutus”, precum si o sculptura in relief a “Sfintei Fecioare si a copilului Isus”. O alta statuie celebra a mestrului se afla amplasata in Biserica Santa Maria del Fiore (Domul din Florenta), fiind supranumita si “The Florentine Pietà”, fiind cunoscut faptul ca principala statuie cu titlul Pietà se afla expusa la Biserica Sfantul Petru din Roma. In ceea ce-l priveste pe Leonardo da Vinci, cu toate ca inca din 1472 a fost admis in ghilda pictorilor din Florenta (sub patronajul lui Verrocchio), iar incepand cu 1478 devine un artist independent, el nu a lasat in Florenta prea multe urme ale geniului sau creator. Prima sa pictura a fost “Adoratia magilor”, inceputa in 1481 si terminata multi ani mai tarziu. Alte lucrari atribuite tineretii sale au fost “Portretul lui Ginevra de’ Benci” si “Sf. Jerome”. Intre 1482 si 1497 Leonardo a intrat in serviciul lui Ludovico Sforza, ducele Milanului. Cele mai importante picturi ale sale in timpul sederii la Milan au fost “Fecioara intre stanci”, pictura in fresca conceputa pentru capela Immaculatei de la Biserica Sfantul Francisc cel Mare din Milano (dupa care a realizat ulterior un tablou gazduit in prezent de Muzeul Luvru) si “Ultima cina”, pictata in fresca pe peretele refectoriului unei manastiri dominicane, situata langa Biserica Santa Maria della Grazie. In domeniul sculpturii a realizat o statuie ecvestra a lui Francesco Sforza, tatal lui Ludovico, pentru curtea castelului Sforzesco din Milano. In 1502, Leonardo se reintoarce la Florenta, intrand in serviciul lui Cesare Borgia, ducele Romagniei si fiul papei Alexandru al VI-lea. In timpul acestei sederi la Florenta, Leonardo a realizat mai multe portrete, printre care “Buna Vestire” (gazduita de Galeria Uffizi), dar si faimosul tablou “Mona Lisa” (gazduit in prezent de Muzeul Luvru din Paris), una dintre cele mai renumite picturi ale sale, cunoscuta si drept “La Gioconda”. Intre 1514 si 1516 Leonardo a trait la Roma sub patronajul papei Leo al X-lea. A fost gazduit in palatul Belvedere si se pare ca s-a ocupat in principal cu experimente stiintifice. In 1516 a calatorit in Franta pentru a lucra pentru Francis I. Si-a petrecut ultimii ani ai vietii in castelul de Cloux, langa Amboise, unde a murit pe 2 mai, 1519.

In arhitectura, ca si in pictura si sculptura, Renasterea a avut un cuvant greu de spus. Formele geometrice s-au reconsiderat: patratul si cercul pentru sectiunile plane, cubul si cilindrul pentru edificii, fiind cautata simplitatea. Reprezentantii acestui curent au introdus anumite imbunatatiri in lucrarile lor in aceasta perioada: Filippo Brunelleschi foloseste “Sectiunea de aur” in constructia Capelei familiei Pazzi de la Florenta. Numarul de aur, notat cu Φ si egal cu 1,618 (obtinut prin raportarea lungimii totale a bratului unui om la lungimea sa de la cot la degete), este utilizat in numeroase proportii arhitectonice. In arhitectura Renasterii se pot deosebi doua tendinte: O prima tendinta este caracterizata prin folosirea formelor de expresie ale antichitatii. Aceasta se realizeaza in jurul anului 1500, in perioada de apogeu a Renasterii, prin constructiile clare si armonice ale lui Donato Bramante si se raspandeste in tot restul Italiei. Se folosesc ca elemente de constructie coloanele, pilastrii, capitelurile, frontonul triunghiular, arcadele - preluate din tratatul de arhitectura al lui Vitruviu, la care se adauga cupolele. Fatadele sunt concepute tinandu-se seama de simetrie si ordine. Arhitectii sunt considerați artisti si apartin paturii cultivate a societatii. A doua tendinta, proprie mai ales tarilor nordice, imbina elementele antice cu traditiile stilului medieval, in care predomina liniile verticale combinate cu ogivele gotice. Se adauga ornamente si arabescuri, maistrii de constructii fiind considerati meseriasi. Cele mai importante centre ale Renasterii raman Florenta si Roma, unde arhitectura renascentista a atins apogeul odata cu construirea Catedralei “Santa Maria del Fiore” din Florenta si a Basilicii “Sfantul Petru” din Roma.

Cosimo I de Medici, a fondat prima Academie de arta din Europa in anul 1563, numita Accademia delle Arti del Disegno, unde Michelangelo Buonarroti a fost unul din primii sai profesori. In 1784 a devenit parte a unei noi institutii, Accademia di Belle Arti, la scurt timp fiind creata si Galleria dell’Accademia, un muzeu situat chiar in apropierea Academiei cu scopul de a se oferi studentilor exemple de opere de arta cu valoare istorica drept material didactic. Cea mai importanta capodopera de la Galleria dell’Accademia este originalul statuii “David”, creata de Michelangelo intre 1501-1504 dintr-un singur bloc de marmura, aducandu-i imediat acestuia recunosterea unanima la varsta de 29 de ani. Muzeul mai expune si lucrari apartinand lui Perugino, Filippino Lippi si Fra Bartolomeo della Porta, toate adunate in asa-numitul “Salone del Colosso”. Sale Fiorentine, Sale Bizantine si Salone delle Toscane, completeaza prin exponatele lor specifice colectia Academiei (foto 5-7).

Museo Nazionale del Bargello (sau Palazzo del Popolo) este o fosta cazarma si inchisoare, deschis ca muzeu national in 1865 si care contine in prezent cea mai mare colectie de sculpturi gotice si renascentiste din secolele XIV-XVIII. Muzeul gazduieste capodopere ale lui Michelangelo, Vincenzo Gemito, Jacopo Sansovino, precum si multe lucrari ale familiei della Robbia. Maiestria lui Donatello este probata de lucrarile sale “St. George,” “St. John”, un “David” din marmura si un “David” din bronz adunate in asa-numita “Sala Donatello”. Tot în aceasta camera este expusa si o lucrare a lui Ghiberti ce reda “Sacrificiul lui Isaac”. Benvenuto Cellini este reprezentat cu bustul din bronz al lui “Cosimo I”. Muzeul include si o colectie de ceramica, textile, tapiserii, fildes, argint, armuri si monede vechi (foto 8-10).

Biserica San Lorenzo, una dintre cele mai vechi biserici din Florenta, a fost proiectata de Filippo Brunelleschi in secolul al XV-lea, fiind un exemplu timpuriu de arhitectura ecleziastica renascentista. Fiind biserica parohiala a Familiei Medici, membrii acestei familii au continuat secole de-a randul sa o infrumuseteze. Fatada bisericii pare oarecum grosolana datorita faptului ca este inca incompleta. Michelangelo este cel care a creat design-ul din marmura pentru aceasta fatada, dar din pacate nu a fost niciodata pus in aplicare. Interiorul in stil renascentist este insa foarte elegant, cu pereti albi si coloane cu arcade de culoare gri. In apropierea altarului sunt doua amvoane din bronz create de Donatello. Atasat bisericii este o Manastire construita in 1462 de Manetti, care are o gradina imprejmuita de garduri vii si rodii. De aici se poate ajunge la Biblioteca Medici, cunoscuta si sub numele de “Bibliotheca Laurenziana”. Majoritatea membrilor familiei Medici sunt ingropati in Capelele Medici, la care se poate ajunge din Piazza Madonna degli Aldobrandini. O scara duce spre “Cappella dei Principi”. Sase Mari Duci sunt ingropati aici, intr-un dom construit de Buontalenti, o copie in miniatura a faimosului dom al Catedralei din Florenta. Aici se pot admira unele dintre cele mai frumoase monumente funerare si statui realizate de Michelangelo (foto 11-14).

Am dorit sa vizitam si Muzeu National de Arheologie din Florenta pentru a cunoaste cate ceva din istoria acestei regiuni, gasind aici o colecţie bogata ce dateaza din Antichitate de artefacte apartinand unei varietati de culturi: etrusca, egipteana, greaca si romana. Motivul de mandrie al muzeului este colectia etrusca, avand in vedere ca este una dintre cele mai bogate din lume. Colectia de ceramica veche este expusa intr-o camera mare cu numeroase vitrine de la etajul al doilea. In general, vasele provin din morminte etrusce si sunt o dovada a schimbului cultural si comercial cu Grecia. Sectiunea egipteana a colectiei este cunoscuta sub numele de Muzeul egiptean si este cea mai mare a doua colectie de artefacte egiptene din Italia, dupa cea a muzeului din Torino. Deschis in 1870, muzeul este gazduit de Palazzo della Crocetta, un palat construit in anul 1620, situat in Piazza Santissima Annunziata (foto 15-17).

Am revazut multe din tablourile marilor maestri renascentisti la Galeria Uffizi, cel mai vechi muzeu din Europa care gazduieste cea mai mare colectie din lume de arta renascentista, majoritatea pieselor fiind achizitionate de membri ai familiei Medici si care prin ultimul sau reprezentant, Anna Maria Luisa, a lasat mostenire Florentei aceasta colectie, cu conditia ca orasul sa nu o instraineze niciodata. Colectia gazduita de Uffizi este in general considerata ca sintetizand istoria artei florentine din secolul al XIV-lea pana in secolul al XVI-lea, insa, in realitate, exponatele depasesc astfel de limite geografice si temporale. Mai mult, nici macar nu este vorba despre o expozitie alcatuita exclusiv din picturi, intrucat exista broderii si numeroase sculpturi care completeaza colectia. Dintre principalele elemente de interes de la Uffizi se pot enumera: “Nasterea lui Venus” si “Primavara” lui Botticelli, “Autoportret de Om Batran” si “Autoportret de Om Tanar” ale lui Rembrandt, “Meduza”, “Tanarul Bacchus” si “Sacrificiul lui Isaac” ale lui Caravaggio, dipticul “Ducilor de Urbino” pictat de Pierro della Francesca, “Sfanta Familie” a lui Michelangelo, “Autoportret” şi “Madona cu Sticletele” ale lui Raphael, , “Venus din Urbino” a lui Tiziano, “Adorarea Magilor” si “Buna Vestire” ale lui da Vinci, precum si cateva tablouri de Rubens, Van Dyck si El Greco. Pe de alta parte, acestea nu reprezinta decat o mostra din colectia deosebit de bogata de la Uffizi si care, prin numeroasele si valoroasele sale exponate, ocupa 45 de camere facute disponibile de catre palat (foto 18-21).

Dupa vizitarea Galeriei Uffizi am traversat fluviul Arno pe Ponte Vecchio, cel mai vechi pod din Florenta, construit de Neri di Fioravante in 1345. Podul are o structura solida cu trei arcade, caracterizandu-se prin casele mici care sunt aliniate pe ambele parți ale acestuia. Incepand cu secolul XVI, magazinele de pe pod au devenit ateliere-magazine ale bijutierilor. La mica distanta de Ponte Vecchio se afla Palazzo Pitti construit in stil renascentist, a carui parte principala dateaza din 1458, fiind initial resedinta citadina a lui Luca Pitti, un ambitios bancher florentin. Palatul a fost cumparat de familia Medici in 1549, care l-a extins, devenind resedinta principala a acestei familii care conducea Marele Ducat al Toscanei. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, palatul a fost folosit ca sediu al puterii de catre Napoleon, iar mai tarziu a servit pentru o scurta perioada ca palatul regal principal al Italiei unificate. Palatul si continutul sau au fost donate italienilor de catre Regele Victor Emanuel al III-lea in 1919, fiind deschis pentru public ca una din principalele galerii de arta din Florenta. In fapt, Palazzo Pitti gazduieste in interiorul sau mai multe muzee, precum Museo del Porcellane, Museo degli Argenti, Galleria del Costume, Museo delle Carozze, dar cele mai importante raman Galleria Palatina - o galerie cu o importanta colectie de picturi renascentiste si baroce si Galleria d’Arte Moderne – o galerie cu obiecte de arta din secolele XVIII pana la inceputul secolului al XX-lea. Vizitarea tuturor muzeelor de la Palazzo Pitti (al caror continut ne era cunoscut din vizita efectuata cu multi ani in urma) ne-ar fi luat prea mult timp, asa ca ne-am cumparat bilete doar pentru vizitarea Gradinilor Boboli, unde simteam nevoia sa ne si odihnim putin la umbra copacilor din parc. Proiectarea si executia acestei mari gradini pe terenul denivelat din spatele Palatului Pitti a inceput chiar din 1549, cand ducele Cosimo I de Medici a angajat cei mai reputati specialisti in amenajari de gradini din acele timpuri, rezultand in final o gradina eleganta in stil renascentist italian cu diverse sabloane geometrice. De-a lungul timpului, parcul a fost extins de mai multe ori, fiind adaugate numeroase statui si fantani. Gradinile Boboli se remarca printr-o varietate deosebita datorita topografiei lor foarte variate, decoratiunilor si diverselor aranjamente. De pe terasele sale se deschid privelisti splendide asupra orasului Florenta si a zonelor din jurul acestuia (foto 22-24).

In cea de-a doua zi dedicata de noi Florentei, ne-am inceput periplul cu vizitarea Domului (sau Catedralei din Florenta), cu numele oficial de “Santa Maria del Fiore”, care domina centrul istoric al orasului. Aceasta este una dintre cele mai mari catedrale din lume fiind construita in mai multe etape intre anii 1296 si 1436, dar a carui proiectare principala este atribuita arhitectului florentin Filippo Brunelleschi, considerat cel mai de seama arhitect al Renasterii timpurii. Placile care acopera fatada in prezent au fost adaugate mult mai tarziu, intre anii 1871 si 1887 si au un stil neo-gotic cu modele colorate in marmura, asemanatoare cu clopotnita catedralei ce dateaza din secolul al XIV-lea. Unele dintre statuile ce au fost initial facute pentru fatada se afla acum expuse la Museo dell'Opera dell Duomo, un muzeu din apropiere ce este dedicat operelor de arta de la Catedrala din Florenta. Interiorul Catedralei este mai putin colorat iar decoratiunile sunt mai sarace. Exceptia este fresca de pe interiorul domului pictata intre anii 1572 si 1579 de Giorgio Vasari si Federico Zuccari ce infatiseaza scena “Judecatii de Apoi” (foto 25-28).

Baptisteriul este una dintre cladirile cele mai vechi din Florenta, fiind mai veche chiar si decat Catedrala. A fost construita peste o fundatie romana, posibil in jurul secolului al VI-lea. Interiorul dateaza din secolul al XIII-lea cand au fost realizate mozaicurile de pe tavan ce infatiseaza scene biblice de la Creatie pana la ziua Judecatii de Apoi. Exteriorul din placi de marmura alba si verde a fost facut cam in aceeasi perioada. Dupa terminarea interiorului si a fatadei, breasla comerciantilor de lana, cea care a finantat si renovarea Baptisteriului, a decis sa comande si usile de bronz. Primele au fost facute in 1336 dupa un proiect in stil gotic al lui Andrea Pisano si infatiseaza o serie de scene ecleziastice. O serie de dezastre, printre care si o epidemie de ciuma, au amanat terminarea lucrarii. In 1401 s-a organizat o competitie pentru alegerea proiectului pentru celelalte usi, in 1403 fiind ales proiectul lui Ghiberti. Acesta a terminat usile din nord in 1424 dupa care a inceput lucrul la cele din est care au fost terminate in 1452. Aceste ultime doua usi, ce infatiseaza scene din biblie sunt considerate cele mai bune opere ale lui Ghiberti, fiind descrise de Michelangelo drept “Portile Paradisului”. Panourile au fost inlocuite de imitatii, orginalele aflandu-se acum expuse la Museo dellOpera del Duomo (foto 29-31).

Basilica Santa Croce, aflata in cea mai populara zona a Florentei, este una dintre cele mai vechi si impunatoare biserici franciscane, fiind inceputa in 1294 dupa un proiect al marelui arhitect Arnolfo di Cambio si finalizata in 1450. Fatada bisericii nu este cea originala, aceasta fiind inlocuita in secolul al XIX-lea cu o alta in stil neogotic. Absolut totul din aceasta biserica este de cea mai inalta calitate: frescele ce au fost executate prin contributia lui Giotto, Maso di Banco, Taddeo Gaddi, Giovanni da Milano si Agnolo Gaddi (parte din ele aflate in curs de restaurare), crucile impresionante, ferestrele din secolul al XIV-lea executate dupa proiectul renascentist al lui Michelozzo si Brunelleschi, sculpturile din secolul al XV-lea, morminte si altare, opere ale unor mari artisti florentini cum ar fi Donatello, Antonio si Bernardo Rossellino, Desiderio da Settingnano si Denedetto da Maiano. Basilica nu este doar o adevarata comoara artistica, dar si locul in care sunt ingropati 270 dintre cele mai de seama figuri ale orasului, printre care se numara Galileo, Michelangelo, Dante si Machiaveli, confirmandu-si vocatia de Panteon al gloriilor italiene. Ca o curiozitate (pentru mine ca turist), in Basilica este expusa si o statuie in bronz a calugarului dominican Girolamo Savonarola, oponent al familiei Medici, si in general al iluminismului, care animat de un fanatism religios excesiv a ars pe “Rugul vanitatii” in Piazza della Signoria instrumente ale „pacatului”: oglinzi, produse cosmetice, haine elegante, instrumente muzicale, obiecte de arta, carti considerate imorale si textele in manuscris ale cantecelor laice. La indemnul sau, chiar si pictorul Sandro Boticelli si-a aruncat in foc propriile tablouri pe teme mitologice cu nuduri feminine. In 1497 este excomunicat de papa, iar in 1498 este arestat, judecat de un tribunal inchizitorial si condamnat la moarte pentru erezie. Nu sunt sigur daca locul sau era in aceasta biserica, printre marii ganditori ai Italiei (foto 32-35).

Ne-am intors in Piazza della Signoria pentru a revedea Loggia dei Lanzi - numita astfel dupa garzile personale ale lui Cosimo I, niste lancieri elvetieni cunoscuti sub numele de Lanzi, o superba galerie cu arcade care a fost construita in secolul al XIV-lea. Loggia dei Lanzi este acum o colectie de arta in aer liber cu un numar impresionant de sculpturi din perioada Renascentista si cea a Imperiului Roman. Ducele Cosimo I l-a angajat pe Bevenuto Cellini sa creeze o sculptura care il infatisa pe eroul mitic Perseu dupa ce decapitase Meduza. Dupa terminarea sa in 1554, statuia a fost amplasata in Loggia dei Lanzi ca un avertisment pentru potentialii inamici ai ducelui. Colectia de statui s-a extins de-a lungul timpului cu alte piese impresionante. Una dintre capodopere este “Rapirea Sabinelor”, un grup de statui din marmura ce au fost create in 1585 de sculptorul flamand cunoscut sub numele sau italian, Giambologna. O alta statuie a aceluiasi sculptor este cea care-l infatiseaza pe Hercule ucigand centaurul Nessus. A fost creata in 1599 dar a fost adusa in Loggia dei Lanzi abia in 1841. Mai exista doua grupuri de sculpturi in centrul loggiei, o statuie Romana restaurata in secolul al XVI-lea si amplasata aici in 1838, precum si “Rapirea lui Polyxena”, o alta sculptura ce dateaza din secolul al XIX-lea creata de artistul italian Pio Fedi. Intrarea de la loggia este flancata de doua statui masive din marmura ale unor lei. Leul din dreapta, cum se vede dinspre Piazza della Signoria, dateaza din antichitate in timp ce cel din stanga a fost creat in 1598 de sculptorul italian Vacchi si amplasat aici in 1789 (foto 36-38).

In Piazza della Signoria se afla, de asemenea, expuse mai multe statui. Astfel, in afara celebrului “David”, opera a lui Michelangelo creata in 1504, o alta statuie a fost expusa in piata in 1533 reprezentandu-l pe “Hercule”, creatie a lui Baccio Bandinelli. Legenda spune ca Florenta a fost construita pe mlastinile care au fost secate de acest erou mitologic. “Fantana lui Neptun” a fost construita intre 1563 si 1575 si simbolizeaza puterea navala a Florentei. Designul lui Bartolommeo Ammannati il infatiseaza pe zeul roman al marii inconjurat de nimfe. La data vizitei noastre, “Fantana lui Neptun” era invonjurata de schele, fiind supusa unui amplu proces de restaurare. Statuia ecvestra a lui “Cosimo I de Medici”, cel care a adus familia Medici la putere in anul 1537, a fost comandata de fiul acestuia Ferdinando si a fost creata de Giambologna, fiind amplasata in Piazza della Signoria in 1594. “Marzocco”, o statuie a unui leu, opera lui Donatello, creata intre 1418 si 1420, a fost adusa in piata mult mai tarziu, in 1812. Actuala statuie este tot o replica, orginalul gasindu-se la Muzeul Bargello (foto 39-40).

Piazza della Repubblica a fost creata la sfarsitul secolului al XIX-lea ca parte dintr-un foarte ambitios proiect de modernizare si reamenajare a centrului istoric al orasului Florenta. In 1865, cand Florenta a devenit capitala Regatului Italiei ce fusese fondat doar cu patru ani inainte, o serie de planuri de amploare au fost concepute pentru a reconstrui orasul vechi si a-l transforma intr-o metropola moderna, demna de o Italie moderna si unificata. Cladirile istorice erau considerate un simbol al vechii Italii, una dezbinata si datorita acestui fapt cladirile vechi urmau sa fie demolate. In 1871 capitala Italiei a fost mutata la Roma dar Florenta a decis sa mearga mai departe cu planurile de modernizare. Demolarea centrului istoric, una dintre zonele cele mai dens populate ale orasului a inceput in anul 1885, proiectul fiind insa inghetat in 1895 ca urmare a protestelor interne si internationale. Astazi, Piazza della Repubblica creaza un contrast interesant cu centrul istoric al orasului ce o inconjoara, plin de alei inguste si cladiri vechi de multe secole. Singurul lucru care a supravietuit in aceasta piata este “Colonna dell’Abbondanza”. Statuia din varful columnei, simbolizeaza abundenta si este o replica din secolul XX a unei statui din secolul al XVIII-lea a lui Giovanni Battista Foggini. Cea mai impresionanta structura din piata este arcul de triumf, cunoscut sub numele de “Arcone”, ridicat in anul 1895. Mercato Nuovo este o piata acoperita situata in centrul istoric al Florentei. Cea mai importanta atractie de aici este “Fontana del Porcellino”, o mica fantana decorata cu statuia din secolul al XVII-lea a unui porc. Statuia din bronz este replica unei statui Romane care la randul ei este o reproducere a statuii originale grecesti. Se spune ca turistii care ating nasul animalului se vor intoarce cu siguranta in Florenta. A fost numita Mercato Nuovo pentru a o deosebi de cealalta piata care astazi este demolata – Mercato Vecchio, ce fusese construita in secolul al XIV-lea in locul unde azi se afla Piazza della Repubblica. In interiorul halei semi-inchise vanzatorii isi prezentau marfurile de lux cum ar fi matase si bijuterii din aur. Pe la sfarsitul secolului al XIX-lea a devenit o piata de furaje, paie si impletituri din paie; datorita acestui fapt este inca si in zilele noastre cunoscuta sub numele de piata de paie, desi majoritatea comerciantilor de aici vand astazi suveniruri, pielarie si tricouri. Loggia del Mercato Nuovo a fost construita intre 1547 si 1551, in timpul ducelui Cosimo I. Proiectul salii rectangulare cu arcade inalte este atribuit lui Giovanni Battista del Tasso, un sculptor si arhitect florentin. Doua nise au fost create in fiecare colt al logiei, in total existand opt astfel de nise. Dintre acestea numai trei dintre ele contin statui.

Florenta este un adevarat muzeu in aer liber, fiind considerat unul dintre cele mai frumoase orase din lume, iar centrul sau istoric fiind declarat in 1982 de catre UNESCO ca facand parte din Patrimoniul Mondial al Umanitatii. Conform Enciclopediei Britanice, din punct de vedere politic, economic si cultural, Florenta a fost unul dintre cele mai importante orase din Europa si din lume pentru aproximativ 250 de ani - de la 1300 la 1500. Florentinii au reinventat banii - in forma florinului de aur, acesta fiind motorul care a scos Europa din „Evul Mediu”. Aproape toti scriitorii si poetii din literatura italiana sunt oarecum legati de Florenta, acest lucru ducand in cele din urma la adoptarea dialectului florentin mai presus de toate dialectele locale, ca limba literara. Florenta a fost casa familei Medici, una dintre cele mai importante familii de nobili din istorie, Lorenzo de Medici fiind considerat un geniu politic si cultural din Italia secolului al XV-lea. Mai presus de toate ramane insa atractia indiscutabila exercitata de acest oras, care ne-a recucerit si noua inimile imbatranite, readucandu-ne in amintire motivele pentru care vom iubi pana la sfarsitul vietii noastre acest “mic giuvaer”.