O excursie la Santorini

Ca si celelalte drumetii ale noastre, si aceasta excursie a fost planificata cu mult timp inainte. De aceasta data am optat, din comoditate, pentru contactarea unei agentii de turism care sa ne ofere pachetul complet de servicii, incluzand zborul direct cu o cursa charter, transferul de la aeroport la hotel, respectiv cazarea la hotelul ales de noi. Toate au fost OK pana cu cca. 3 saptamani inainte de data plecarii, cand agentia furnizoare de curse charter (NOVA Travel) a schimbat de doua ori data zborurilor, provocandu-ne emotii nemeritate. Din acest motiv am regretat ca nu ne-am organizat excursia pe cont propriu, dar pana la urma toate s-au terminat cu bine. Ca perioada de vizita am optat pentru ultima decada a lunii iunie si s-a dovedit ca nu ne-am inselat, deoarece timpul a fost frumos, chiar daca uneori a fost putin prea cald, iar marea excelenta pentru baie. Trebuie sa precizez insa ca Santorini nu este destinatia ideala pentru plaja si baie. Exista, ce-i drept, pe coasta estica a insulei statiunile Perissa si Kamari, cu plaje mari, frumos amenajate, cu nisip si pietris de culoare neagra, dar cu intrarea in mare putin dificila fara papuci speciali de baie. In afara acestora mai sunt cateva plaje mai mici (Perivolos, Monolithos, Vlihada, precum si Plaja Rosie, Alba si Neagra de langa Akrotiri), fara a avea insa nimic spectaculos. Din acest punct de vedere insula Creta, aflata la doar 70 de mile marine distanta este mult mai ofertanta. Pentru ce este insa asa de vestita si cautata de turisti insula Santorini? Pentru a raspunde la acesta intrebare trebuie facuta o scurta incursiune in istoria acesteia. Amplasata in sudul Marii Egee si apartinand de arhipelagul insulelor Ciclade, insula Santorini (fosta Thira) este o insula vulcanica, ce s-a format in timp, dupa un lung sir de eruptii. In trecut, insula Santorini a avut o forma circulara, motiv pentru care a fost, de asemenea, numita Strongili (circular in limba greaca). Eruptia vulcanului a distrus centrul insulei, determinand-o sa se scufunde si sa creeze forma de astazi. Prima eruptie a Vulcanului a avut loc in jurul anului 1500 i.Hr. si se presupune ca fiind cauza distrugerii civilizației minoice a Cretei. Ultima eruptie, de proportii mici, a avut loc in 1950, dar vulcanul ramane activ si in ziua de astazi. Unii cercetatori considera ca tot eruptia vulcanului a stat la baza disparitiei legendarei Atlantida. Cu siguranta, multe legende au luat nastere datorita vulcanului, dar ceea ce vedem cu ochii nostri este ceea ce vulcanul a creat, si anume un peisaj de vis, o laguna cu apa cristalina si cu adancimi de pana la 400 de metri, inconjurata de stanci inalte de 300 de metri, iar in mijlocul acestei lagune (caldere), vulcanul, ca un monstru care vegheaza, dar si ameninta. Imaginea apusurilor de soare de pe caldera este deosebit de romantica si se regaseste in visul oricarui fotograf. Santorini este formata din 5 insule: Thira, cea turistica (73 kmp), Thirassia (in partea opusa), Nea Kameni, Palea Kameni (insule de lava vulcanica) si Aspronissi (nelocuita). Thira antica este un loc de mare interes arheologic, insula fiind ocupata pe parcursul istoriei sale de catre fenicieni, dorieni, romani, bizantini si venetieni, cei din urma dand si numele actual al insulei (Santa Irini fiind considerata patroana acesteia). Vestigiile arheologice de la Akrotiri pot fi comparate cu o versiune preistorica a Pompeiului ingropat sub cenusa vulcanica, cu case de doua sau trei etaje, cu piete, magazine, ateliere si unelte ce dateaza din era Minoica. Situl minoic din Akrotiri si Ancien Thira ce constituie principalele atractii ale insulei, pot fi insa deplin intelese daca se viziteaza mai intai Muzeul Arheologic si Muzeul de Preistorie din Fira, capitala insulei, la cel de-al doilea pastrandu-se principalele statui, picturi si artefacte din ceramica descoperite in urma sapaturilor arheologice. Acest lucru noi l-am facut chiar din prima zi a sosirii noastre, deoarece optasem pentru cazare la un hotel de 2 stele din Fira (Nissos), central, curat, cu un mic dejun acceptabil, avand chiar si o mica piscina.  Cocotat pe o stanca impresionanta, la o altitudine de 260 de metri, de unde panoramele calderei nu pot fi altfel decat spectaculoase, orasul Fira gazduieste numeroase cladiri superbe, case traditionale ce dateaza din perioada venetiana a insulei, verande inundate de soare si bisericute cu dom albastru ce contrasteaza incantator cu albul cladirilor si se asorteaza cu azurul marii. Un oras destul de aglomerat, Fira abunda in magazine, galerii de arta, cafenele, restaurante si baruri. O constructie foarte frumoasa de pe celebra faleza la mare este Catedrala Ortodoxa Metropolitana construita in anul 1827 ce impresioneaza prin arcadele sale delicate, clopotnita, mozaicurile si frescele cu care este decorata. Terasa acesteia ofera panorame superbe ale calderei si vulcanului. La o distanta ceva mai mare de aceasta, amplasata in apropierea telecabinei din Fira, se afla Catedrala Catolica care contrasteaza fascinant cu cladirile bizantine ce o inconjoara, atat prin structura, cat si prin dimensiune si culoare, fiind imbracata intr-o nuanta placuta de piersica. Portul Skala, timp de multi ani principalul port al insulei, astazi este doar un punct de plecare/sosire pentru croaziere. Accesul la port se poate face cu telecabina (diferenta de nivel fiind de 220 m), urcand/coborand pe jos cele 580 de trepte, sau cu ajutorul catarilor. Feriboturile acosteaza insa in noul port Athinios, aflat si el la poalele impresionantelor stanci ale calderei. Aceasta ocupa intreaga coasta de vest a insulei care include localitatile Fira, Firostefani, Imerovigli si Oia (foto 1, 2, 3).

In ziua a doua a vacantei noastre in Santorini ne-am inscris printr-o agentie locala de turism intr-un tur ghidat al insulei cu autocarul. In cadrul acestuia am vizitat mai intai excavatiile arheologice de la Akrotiri. Acestea au inceput inca din 1969 sub conducerea profesorului grec Marinatos, dezvaluind un important oras apartinand culturii Minoice (aparuta in Creta) ingropat sub cenusa vulcanica pentru cca 4000 de ani. Excavatiile au relevant totodata faptul ca populatia orasului a avut timp sa se evacueze de pe insula inainte de eruptia vulcanului, luand cu ea si principalele obiecte de uz personal. Artefactele descoperite sunt pastrate in cea mai mare parte la Muzeul de Preistorie din Fira, dar si la Muzeul de Arheologie din Atena. Urmatoarea oprire am facut-o in localitatea Perissa, unde am facut si prima baie in mare in pauza de masa, caci bistroul unde am mancat se afla chiar la limita plajei. Plaja neagra din Perissa este una dintre cele mai apreciate din Santorini, fiind despartita spre nord prin stanca Mesa Vouno de plaja din Kamari, iar spre sud intinzandu-se pana in satul Perivolos. Este scaldata de ape cristaline, albastre ce se adancesc destul de rapid de la mal si este dotata cu sezlonguri, umbrele si centre de inchiriere echipament pentru sporturi nautice. Am vizitat in continuare satul Megalochori, cu locuinte traditionale din zona cicladica si mici case sapate in stanca. Ghidul excursiei ne-a explicat ca numeroasele biserici intalnite in Megalochori se datoreaza faptului ca o parte dintre acestea sunt private, construite prin contributia unei familii sau a unei mici comunitati locale. Cele mai multe biserici se gasesc insa in satul Pyrgos (70 din cele 360 de pe insula), unde se gaseste si unul din cele 5 castele venetiene de pe insula, datand din secolul XIII.  Bisericile nu sunt de dimensiuni mari, nu se tin in toate slujbe si nici nu sunt deschise pentru vizitare, insa le gasesti la tot pasul si au un farmec aparte. Dupa o scurta oprire pe muntele Profetului Ilie (aici existand si o manastire cu acelas nume, astazi nefunctionala), unde este si cel mai inalt varf al insulei, pentru admirarea imaginii panoramice a calderei, am fost invitati la o degustare de vinuri la o vinarie foarte frumos amplasata in apropierea satului Pyrgos. Denumita SantoWines, aceasta reprezinta o uniune a cooperativelor viticole din Santorini totalizand cca. 2500 de membri ce activeaza din 1947, cu o bogata traditie in cultivarea vitei de vie pe soluri bogate in lava vulcanica, ceea ce le confera o individualitate aparte. Soiurile de vin degustate, preponderant albe, au fost Nykteri si Assyrtiko, soiuri seci si respectiv demi-seci cu o aroma deosebita, precum si Vinsanto, un soi licoros (asemanator cu vinul de Malaga) facut din struguri stafiditi. Am degustat si un soi de vin rosu denumit Kameni, rotund, corpolent, care mi-a adus aminte de cabernetul de Minis. Toate aceste vinuri se gasesc in magazinele lor la preturi osciland intre 15 si 25 euro/sticla, evident mai scumpe in restaurante. Ceea ce beam noi si multi alti turisti la mese in bistrouri, atunci cand nu beam bere, era insa un vin alb de masa foarte popular pe plan local, denumit Vino Santo, care costa 5 euro/demi-litru, si acompania foarte bine felurile de mancare cu specific grecesc. Ultimul obiectiv al excursiei noastre din ziua respectiva l-a constituit localitatea Oia (Ia in pronuntie locala), unde am ramas pana in jurul orei 20.45 pentru a admira celebrul apus de soare. Satul se bucura de popularitate in randul turistilor datorita pozitiei sale impresionante, acesta fiind situat in varful unei stanci de unde pot fi admirate panorame extraordinare ale insulelor Palea Kameni, Nea Kameni si Thirassia. O localitate linistita pe timpul zilei, dominata de prezenta caselor traditionale de culoare alba, bisericutelor ascunse la umbra unor domuri albastre si stradute inguste si pietruite, Oia isi intampina oaspetii cu o atmosfera relaxanta, numeroase taverne si magazine, precum si hoteluri si pensiuni foarte frumoase. Un obiectiv turistic al locului il reprezinta castelul Kastro, un castel venetian vechi vizitat mai ales de cei care doresc sa surprinda panorame ale satului si marii. Oia dispune si de un mic port (Ammoudi), unde se poate ajunge prin coborarea per pedes a 235 de trepte; la urcare se pot folosi catari. Ne-am plimbat pe strada principala (faleza) pavata cu marmura si am admirat suvenirurile expuse in numeroasele magazine de arta si galerii. Insa nu in magazine sau bistrouri sta faima localitatii Oia, ci in apusul de soare. Nu e nimic spectaculos faţa de alte locuri, insa promovarea si brandingul isi spun cuvantul. Cu 30-40 de minute inainte ca soarele sa apuna, turistii misuna in toate partile in cautarea unui loc cat mai bun de admirat apusul si de facut poze. E o intreaga nebunie, un adevarat fenomen social as spune. La restaurantele cu terase mai inalte se fac rezervari anticipate, special pentru aceasta ocazie. Se si aplauda, ca la un adevarat spectacol oferit de natura. Nu am vrut sa privim soarele retragandu-se, calcandu-ne pe picioare cu alte sute de persoane, atat timp cat apusul poate fi privit foarte bine din numeroase alte locuri aflate pe marginea calderei, iar noi am facut acest lucru aproape in fiecare seara de pe faleza din Fira (foto 4, 5, 6).

In cea de-a treia zi a vacantei noastre am optat pentru o excursie cu vaporasul pe mare, cu opriri pentru vizitarea vulcanului de pe insula Nea Kameni, a izvoarelor calde, sulfuroase din zona insulei Palea Kameni, a insulei Thirassia, si (din nou) a localitatii Oia. Dupa cca. 15 minute de navigare am acostat in micutul port Erinia al insulei Neo Kameni si am inceput imediat urcusul spre varful craterelor. Pe vulcan ai senzaţia ca eşti pe o alta planeta, trebuie doar sa fii pregatit sa urci cca. jumatate de ora pe un sol fierbinte, pana sus, avand cu tine suficienta apa de baut. In zona craterelor, care uneori fumega, se pote simti un vag miros de sulf si iti poti inchipui dezastrul ce poate aparea daca monstrul se supara. De sus am facut numeroase poze cu frumoase panorame ce se deschid spre insulele Thira (Santorini) la est si Thirassia la vest. Dupa o ora si 15 minute cat a durat oprirea la vulcan, ne-am indreptat spre cea de-a doua insula vulcanica, Palea Kameni, unde vaporasul a oprit la cca. 100 m distanta de faimoasele izvoare termale si bai de namol formate ca rezultat al eruptiilor vulcanice. Aici am fost indemnati de echipaj sa sarim in mare si sa inotam pana la izvoare, avand la dispozitie cca. 30 de minute pentru o baie ”sanatoasa”. Eu am dat curs acestei invitatii, fiind prevenit ca temperatura marii v-a fi ceva mai rece la inceput, pana voi ajunge la izvoarele termale. Asa a fost, dar nu m-a deranjat prea mult, iar cand am ajuns la izvoare m-am gasit inconjurat de ape cu o temperatura apreciata de mine la cca. 30 grade C si cu un mult mai pronuntat miros de sulf. A fost o baie placuta, cea de-a doua de la sosirea noastra in Santorini, iar pana la urmatoarea oprire, in insula Thirassia, am avut suficient timp sa ma usuc. Thirassia este o insula mica, cu putine case ramase si familii de localnici. Unii fac agricultura, altii sunt pescari, iar altii lucreaza in micile restaurante de pe faleza, care serveste si ca loc de baie pentru turistii care, dupa ce au servit masa doresc sa se racoreasca din nou. Daca vrei sa ajungi pana in varful insulei in satul Manolas si sa admiri peisajul, ai doar doua posibilitaţi. Prima ar fi sa urci cele 250 de trepte, iar cea de-a doua sa te urci pe un magarus/catar si, pentru doar 5 euro, sa te lasi zgaltait pana sus. Noi am preferat sa ramanem jos, servind o masa acceptabila pe baza de peste la unul din bistrourile locale de pe malul marii, la un pret mai convenabil decat la orice local din Fira. Urmatoarea oprire a vaporasului a fost in Oia, unde puteam ramane, sau puteam sa ne continuam calatoria spre a ne intoarce tot pe calea apelor in Fira. Am preferat sa ramanem in Oia spre a o vizita mai pe indelete, intoarcandu-ne in Fira cu autobuzul. La intoarcere, pentru ca era in continuare cald, am valorificat piscina hotelului nostru pentru a ne racori si a ne pregati pentru plimbarea din fiecare seara, pe frumoasa faleza din Fira (foto 7, 8, 9).

In mod surprinzator, in cea de-a patra zi a vacantei noastre, timpul s-a racorit iar cerul s-a acoperit de nori, insa fara a ploua. Am profitat de aceasta vreme mai racoroasa pentru a face o mai lunga plimbare pe jos pe marginea calderei, pe un traseu despre care citisem anterior ca este foarte frumos. Drumul Fira-Firostefani-Imerovigli-Oia serpuieste de-a lungul calderei, cu o priveliste de vis asupra marii si a intregii insule, cu oraselele albe inaltandu-se pe stanca vulcanica. Este extrem de pitoresc si foarte variat, de la poteca pietruita, drum ce se strecoara printre case albe si hoteluri elegante cu piscine, roca vulcanica, stanci rosiatice asezate in straturi, pana la urcursuri blande si carari inguste. Diferentele de altitudine sunt nesemnificative, deci nu s-au pus probleme prea mari. A fost o plimbare relaxanta, drumul intersectandu-se cu tot felul de asezari si biserici. Distanta dintre Fira şi Oia este de aproximativ 10 kilometri, drum pe care noi l-am parcurs in cca. 3 ore, in acest interval fiind inclus si timpul alocat pentru admirat peisajul si pozat. Firostefani, situat intre Fira si Imerovigli a fost primul sat prin care am trecut. De fapt, aceasta locatie, aflata la o plimbare de doar 10 minute pe jos de Fira, este considerata a fi o suburbie eleganta a capitalei insulei Santorini. Aceasta destinatie este cunoscuta drept unul din locurile ce ofera cele mai frumoase panorame ale calderei si orasului Fira. Un sat linistit si seren, intesat de hoteluri, pensiuni, vile si studiouri, Firostefani este o destinatie de vis pentru cei care vor sa isi petreaca sejurul in liniste, dar in apropiere de inima insulei, Fira. Imerovigli este un sat fermecator si linistit, cu numeroase hoteluri, restaurante si taverne pitoresti. Casele sunt construite dupa o arhitectura tipic cycladica, proaspat varuite in alb si cu fatade insorite, impodobite cu flori de muscate si boungainvillea. In fata satului Imerovigli se afla stanca Scaros, unde a fost construit un castel, care pana in anii 1800 a gazduit administratia insulei Santorini. Aceasta parte a insulei s-a prabusit in urma cutremurului din anul 1957, astfel ca numai stanca Skaros a ramas. In prezent se poate vizita aceasta stanca daca se urmeaza traseul care incepe de langa biserica Agios Georgios. Stradutele inguste, cu multe scari, pot fi inselatoare: nu ştii daca dupa colt va continua drumul sau va rasari poarta unei case. Acoperisurile sunt, in acelasi timp, terase cu sezlonguri relaxante, ce ofera panorame rezervate doar clientilor. Drumul ajunge la Mavro Vouno (Muntele negru), in varful caruia se afla biserica Stavros. De aici se poate admira Oia, dar si celebrul apus de soare. Pana la intrarea in Oia am mai mers cca. 20 de minute, iar odata ajunsi ne-am oprit la o mica taverna unde am baut mai intai cate o halba de bere locala (Mhitos), caci ni se facuse tare sete dupa 3 ore de mers, iar mai apoi am mancat coaste de miel, dupa care “ne-am lins pe degete”, cum se spune, de bune ce ni s-au parut (foto 10, 11, 12).

In urmatoarele 3 zile de vacanta a fost soare si cald, asa ca le-am valorificat facand plaja si baie in statiunile litorale din estul insulei, respectiv Kamari, Perissa si Vlihada. Citind anterior despre natura plajelor din Santorini, venisem pregatiti cu papuci de baie, asa ca intrarea in mare nu ne-a pus nici un fel de probleme. Drumul de la Fira la statiunile respective l-am facut cu autobuze locale, de fapt autocare elegante cu aer conditionat, functionand dupa un orar foarte precis. Mesele le-am servit la bistrourile din satele respective, cele mai multe fiind amplasate la limita plajei, asa ca, la pranz ne lasam prosoapele de plaja pe sezlonguri si veneam la masa avand in permanenta marea ca fundal. Am utilizat, acolo unde am gasit, localuri care aveau in administrare si portiunea de plaja din dreptul lor si care nu percepeau taxa pentru umbrelele si sezlongurile din perimetrul ce le apartinea. Mancarea in Santorini este o combinatie intre cea mediteraneana, pe baza de peste si fructe de mare si cea traditionala greceasca, cu tatziki, musaka, suflaki sau mezze. Preturile sunt, in general, putin mai mari ca pe continent sau insulele grecesti din apropierea acestuia, dar poti oricand alege o combinatie care sa-ti fie accesibila. Problema majora a insulei o reprezinta apa potabila, care vine de pe continent exclusiv imbuteliata, cea locala provenita din desalinizarea apei de mare fiind utilizata doar in scop menajer. In lunile de vara in Santorini nu cad precipitatii, sezonul de ploi fiind cuprins de regula intre lunile noiembrie si februarie, cand se pot inregistra intre 75 si 90 mm lunar. O alta problema locala o reprezinta aeroportul mic si insuficient informatizat al insulei, motiv pentru care am asteptat peste doua ore (dupa ora normala de plecare) imbarcarea tuturor pasagerilor in cursa charter care ne-a dus inapoi acasa. Puse insa toate in balanta, ne-am intors cu amintiri de neuitat din frumoasa insula a Sfintei Irina, iar pozele facute ne vor incalzi pentru mult timp sufletele, si cine stie, poate cu timpul si pe ale copiilor si nepotilor nostri (foto 13, 14).

Vizitand muzeele de arta ale Europei (3)

In aceasta primavara ne-am continuat seria excursiilor culturale incepute dupa pensionare, alegand ca destinatie “Cetatea Eterna”. Am considerat luna aprilie ca perioada optima pentru vizitarea Romei, atat sub aspectul temperaturilor placute, cat si a afluentei mai reduse de turisti, anticipari care s-au confirmat integral. Ca si in cazul excursiilor anterioare, sotia mea a fost cea care a facut munca de documentare initiala, rezervarea biletelor de avion si de intrare la doua dintre muzee, a locurilor la hotel si planul general al excursiei, eu intervenind doar cu unele sugestii de imbunatatire. Conform planului, prima zi am dedicat-o vizitarii Palatului Vaticanului, cu bilete cumparate anterior prin Internet. Acest obiectiv il vizitasem amandoi cu 16 ani in urma, fiind extrem de curiosi sa ne reamintim si tototada sa ne reevaluam perceptia actuala fata de comorile muzeului Statului Papal. Ce pot spune astazi, dupa vizita, este ca nu am mai fost la fel de entuziasmati de tot ceea ce am vazut, deoarece cu varsta si experienta acumulata pe parcursul anilor devii, probabil, ceva mai selectiv. Palatul Vaticanului are insa trei obiective majore, de o frumusete incontestabila, care ne-au impresionat la fel de mult ca si in urma cu 16 ani. Pentru a reda cu mai multa rigoare detaliile semnificative ale acestora precum si contextul istoric, am folosit mai multe informatii culese din Internet, ceea ce-mi da prilejul sa multumesc tuturor acelora care au contribuit la culegerea datelor respective. (i) Muzeul Pio Clementino, a fost comandat de catre papii Clement al XIV-lea si Pius al VI-lea (secolul XVIII), pentru a cuprinde cele mai importante capodopere grecesti si romane. Atractiile majore ale colectiei de sculpturi clasice se afla in curtea octogonala a muzeului, unde printre altele pot fi admirate statuile reprezentandu-i pe Apolo Bellvedere, o frumoasa lucrare elenistica intitulata Ariadna adormind, busturi romane printre care un splendid Iulius Cezar. In interior pot fi de asemenea admirate Sala animalelor, cu numeroase statui ce infatiseaza animale, Sala de busturi, in principal cu portrete de imparati romani, Cabinetul de masti in care se remarca Venus din Cnid, Sala muzelor, in centrul careia este plasat renumitul Triunghi Belvedere, lucrare semnata de sculptorul Appolonius. Camera rotunda a fost construita de Michelangelo in stil neoclasic in secolul al XVIII-lea. De mare interes este Hercules, o statuie lucrata in bronz aurit, din secolul a II-lea d.Hr, gasita langa teatrul lui Pompei si mozaicul din secolul al III-lea. Camera in forma de cruce greaca include un mosaic din Tusculum si doua sarcofage – al Sf. Elena, mama lui Constantin (secolul al IV-lea), si al Constantinei, fiica imparatului Constantin. (ii) Camerele lui Raphael, sunt patru la numar si au fost decorate de acesta ca angajat al papei Iuliu al II-lea, in intervalul 1509 – 1517. La cererea personala a papei, frescele din Stanza della Segnatura abordeaza temele: Adevarul, Bunatatea și Frumusețea. In scena infatisand Parnasul, Rafael identifica Frumusetea cu muzica si poezia, Bunatatea este exprimata de virtutile fundamentale, iar Adevarul, legat de notiunea ratiunii, este reprezentat de grupul filozofilor din Atena antica. Scoala din Atena, cea mai renumita dintre frescele sale, este o alegorie a filozofiei. In centrul tabloului apare Platon, tinand intr-o mana dialogul "Timaios" iar cu cealalta mana aratand spre cer, lumea ideilor desavarșite; alaturi de el, Aristotel tine in mana stanga "Etica", iar cu dreapta arata spre pamant. Aceste gesturi pot fi interpretate drept contrare: idealismul primului este opusul doctrinei filozofice a naturii pe care o afirma celalalt. Tavanul cu casete al cladirii aminteste de noua Basilica Sfantul Petru aflata in constructie in perioada respectiva sub coordonarea celebrului pictor si arhitect Donato Bramante. (iii) Capela Sixtina se gaseste in dreapta Bazilicii Sfantul Petru, fiind cunoscuta in toata lumea ca locul unde se tin conclavurile cardinalilor pentru alegerea unui nou papa, dar si datorita picturilor murale ale lui Michelangelo care impodobesc plafonul. Picturile de pe peretii laterali au fost executate de cei mai mari artisti ai timpului: Pietro Perugino, Sandro Botticelli, Domenico Ghirlandaio, Cosimo Rosselli, Luca Signorelli si de ajutoarele lor, printre care Pinturicchio, Pietro di Cosimo si Bartolomeo della Gatta. Subiectele picturilor reprezinta teme de istorie religioasa, selectionate dupa conceptul medieval de impartire a istoriei lumii in trei epoci: prima, de la Facerea lumii la darea Celor zece porunci, a doua de la Moise pana la nasterea lui Isus Hristos, a treia fiind epoca crestinismului. In 1508, papa Iuliu al II-lea i-a incredintat lui Michelangelo pictarea plafonului, care initial reprezenta un cer albastru cu stele aurii. Executarea acestei lucrari a durat patru ani (1508-1512), timp in care artistul depune un efort istovitor, lucreaza mai mult singur, stand ore in sir pe schele. Michelangelo ar fi trebuit sa picteze figurile celor 12 apostoli, dar cand lucrarea a fost desavarsita cuprindea peste 3.000 de figuri pe o suprafata de aproape 500 de metri patrati. Frescele au fost sfintite cu ocazia sarbatorii Tuturor Sfinților, in anul 1512. In anul 1535, Michelangelo incepe pictarea peretelui de deasupra altarului la cererea papei Paul al III-lea, cu tema „Judecata de Apoi”, pe care o termina dupa sase ani, in 1541. Tema capata dimensiuni uriase, fresca infatiseaza figuri si scene pline de groaza, reflectand propria reprezentare a artistului, care trecea pe atunci printr-o dureroasa criza de credinta. Pe 31 octombrie 1541, papa dezvelește cu mult fast pictura. Autoritațile bisericesti si opinia publica raman stupefiate la vederea atator corpuri goale, fara nicio acoperire, in cea mai importanta biserica a crestinatatii. Artistul este invinuit de imoralitate, obscenitate si blasfemie. Cardinalul Carafa organizeaza o campanie („Campania frunzelor de vița”) pentru acoperirea organelor genitale. Aceasta acțiune va avea loc dupa moartea lui Michelangelo si va fi executata de unul din ajutoarele sale, Daniele da Voltera, in anul 1565. Din pacate, in Capela Sixtina este interzis fotografiatul. Cu ocazia lucrarilor de restaurare din anii '90 ai secolului al XX-lea, aspectul original al frescelor a fost refacut in cea mai mare parte (foto 1, foto 2).

Folosind scara directa care face legatura dintre Capela Sixtina si interiorul Basilicii Sfantul Petru, am vizitat in aceiasi zi si celebra catedrala, care cu suprafata sa de peste 15.000 m.p. este cea mai mare biserica din lume si totodata una din cele patru bazilici patriarhale din Roma, alaturi de Bazilica San Giovanni in Laterano, Bazilica di Santa Maria Maggiore si Bazilica di San Paolo fuori le mura (din afara zidurilor). Istoria acestui edificiu incepe dupa Edictul de la Milano din anul 313, care a pus capat persecutiilor crestinilor din imperiu, cand imparatul Constantin cel Mare a ordonat construirea unei biserici pe locul altarului ce marca mormantul Sfantului Petru. Constructia a avut loc intre anii 318-329, fiind una dintre cele mai vechi biserici din lume. Edificiul a fost conceput in forma bazilicala in plan de cruce latina cu un naos lung si doua abside. Lungimea sa era una impresionanta pentru acele vremuri, aproximativ 110 metri. Se spune ca la constructia sa au fost aduse coloane si materiale de pe Muntele Templului din Ierusalim. La fel ca marea majoritate a bisericilor din Roma, locasul avea absida orientata catre apus, intrarea facandu-se pe partea din spre rasarit. Bazilica avea mai multe altare, in mijlocul sau aflandu-se altarul principal sub care se afla mormantul Sfantului Petru. In secolul al XV-lea, bazilica era in ruina din cauza incendiilor accidentale si a cutremurelor, fiind neglijata de papalitatea ce iși mutase pentru o scurta perioada de timp sediul la Avignon. Dupa reinstalarea lor inapoi la Roma, papa Nicolae al V-lea (1447-1455) a fost primul papa care s-a preocupat de restaurarea locasului. El a ordonat demolarea partial a Colosseumului si folosirea materialului sau pentru repararea bisericii. In anul 1506, papa Iulius al II-lea a luat decizia de a darama vechea basilica, incapand sa construiasca in locul ei un nou edificiu monumental. Cei mai buni arhitecti, pictori si sculptori ai Renasterii, printre care Michelangelo si Bernini au participat la constructia uriasei biserici. Lucrarile au durat 120 de ani, perioada in care au domnit aproximativ 20 de papi. In anul 1626, bazilica a fost finalizata si sfintita de catre papa Urban al VIII-lea. A rezultat cel mai mare locas al crestinatatii, continand sute de opere de arta de o valoare inestimabila. In interior se poate admira un mare numar de statui in marmura, travertin sau bronz, printre care monumente funebre de Bernini (mormantul Papei Alexandru al II-lea), Antonio del Pollaiolo (mormantul Papei Inocentiu al VIII-lea), Arnolfo di Cambio (statuia Sfantului Petru) si Antonio Canova (mormantul Papei Clement al XIII-lea). De o neasemuita frumusete este grupul sculptural "Pietà" creat in 1499 de Michelangelo Buonarroti. In mijloc, sub cupola, se afla altarul principal al papilor, dominat de un baldachin inalt de 29 metri, realizat in bronz de Bernini. In cele patru coloane de susținere a cupolei se afla nise ce contin patru statui monumentale ale Sf. Andrei, Sf. Longinus, Sf. Elena si Sf. Veronica. In absida se gasește Scaunul episcopal al Sfantului Petru, sustinut de statuile a patru sfinti invatatori ai Bisericii: Sf. Ambrozie, Sf. Augustin, Sf. Atanasie si Sf. Ioan Gura de Aur. La iesirea din catedrala am traversat celebra Piazza San Pietro, avand in centrul sau obeliscul egiptean ridicat in 1586. Intrega piata a fost proiectata de catre Gian Lorenzo Bernini, incluzand masivele coloane toscane amplasate in semicerc, care parca imbratiseaza vizitatorii in bratele materne ale “Mamei Biserici”. O fantana de granit construita de Bernini in 1675 completeaza armonios o alta construita de Carlo Maderno in 1613. Intorcandu-ne pe jos catre hotelul nostru, la traversarea podului cu statui de peste Tibru (aflat in renovare), am trecut pe langa Castelul Sant’ Angelo, cunoscut astazi ca Muzeul/Mausoleul Hadrian, in care pe langa mormantul acestuia, se mai gasesc mormintele imparatilor Antoninus Pius, Lucius Verus, Marc Aureliu, Septimius Severus, Commodus si Caracalla (foto 3, foto 4).

In cea de-a doua zi a calatoriei noastre prin Roma am vizitat Galeria Borghese (tot cu rezervare prealabila prin Internet), o remarcabila colectie de arta in decorul odihnitor al Vilei Borghese amplasata in parcul omonim, reprezentand cel mai mare parc public din Roma (80 ha). Conform surselor istorice, pana la inceputul secolului XVI, zona care gazduieste parcul a fost o intinsa podgorie. In anul 1605, cardinalul Scipione Borghese, nepotul papei Paul al V-lea, a inceput transformarea fostei podgorii in cele mai extinse gradini construite in Roma, dupa proiectul lui Domenico Savina Montepulcino, un architect peisagist cunoscut la vremea respectiva. Vila Borghese a fost construita de arhitectul Flaminio Ponzio, care a dezvoltat schitele lui Scipione Borgheze, acesta folosind-o ulterior ca loc in care organiza diferite petreceri, precum si pentru a gazdui celebra sa colectie de arta, mutata in aceasta locatie in anul 1620. Aceasta cuprinde numeroase capodopere, incluzand faimoase sculpturi de Bernini si Canova, precum si picturi de Caravaggio, Tiziano si Raphael Sanzio. Una dintre atractiile colectiei o constituie o sculptura de Canova infatisand-o pe Paolina Borghese, sora lui Napoleon Bonaparte, in chip de Venus invingatoare. Lucrarea a starnit controverse la acea vreme, fiind un nud al unei persoane instarite. In centrul salilor 2, 3 si 4 sunt expuse sculpturi de Bernini. Prima dintre acestea il infatiseaza pe David inaintea luptei cu Goliat. Un alt grup statuar este intitulat Apollo si Daphne, aceasta din urma transformandu-se intr-un dafin pentru a scapa de avansurile lui Apollo. Un alt grup statuar de o deosebita frumusete este Rapirea Proserpinei, infatisandu-l pe Pluto, zeul lumii subterane, incercand sa o rapeasca pe fiica zeitei Demeter. In sala 8 se pot admira cele sase picturi de Caravaggio lucrate prin folosirea tehnicii “clarobscur” – procedeu de scoatere in evidenta a personajelor prin raze de lumina ce tasnesc din intunericul decorului. Alte picturi ale acestuia ce pot fi admirate in sala pinacotecii sunt Baiat cu un cos de fructe si Sf. Jerome scriind. Dintre ceilalti pictori ale caror tablouri sunt expuse in pinacoteca se remarca Tizian cu lucrarea Dragostea sacra si profana, Raphael, cu lucrarea Coborarea lui Christ in mormant, precum si tablouri semnate de Peter Paul Rubens si Federico Barocci. La sfarsitul vizitei am iesit din muzeu la fel de impresionati ca si in urma cu 16 ani, dovedindu-se inca odata ca valorile autentice raman nealterate in perceptia noastra de trecerea timpului (foto 5, foto 6).

Fiind incluse in programul nostru de vizite si aflandu-ne in apropiere, am vizitat in aceiasi zi alte doua obiective, respectiv Galeria nationala de arta moderna si Muzeul Etrusc. Galeria dispune de o cladire impresionanta care adaposteste o colectie de picturi moderne din secolele XIX si XX, care noua nu ne-au spus insa mare lucru, si datorita faptului ca se afla partial in renovare, nefiind disponibile o mare parte din exponate. Mai interesanta ca tematica/destinatie ni s-a parut insa cladirea aflata vis-à-vis de Galeria de arta moderna, care adaposteste conform titulaturii, Accademia de Romania – Populus Daco-Romanus, institutie creata in 1920 cu concursul Guvernului Romaniei si Ambasadei Romaniei la Roma. Institutia gazduieste un atelier de studii precum si expozitii itinerante sau manifestari ocazionale de promovare a unor tineri artisti romani in Italia. Muzeul national de arta si arheologie etrusca se afla amplasat in frumoasa Vila Julia datata din secolul al XVI-lea, candva resedinta de tara a lui Iulius III, inconjurata de mai multe curti, o superba loggia creata de Ammanati si un nymphaeum decorat cu caryatide si grote artificiale. Muzeul a fost fondat in anul 1889, ca parte a initiativei de a colecta toate antichitatile pre-romane apartinand etruscilor din Latium, sudul Etruriei si Umbria. Este vorba de obiecte apartinand civilizatiilor etruscana, faliscana si greaca. Sala 7 expune statui din Veio lucrate in teracota policroma, incluzand si grupul statuar care il infatiseaza pe Hercule in lupta cu Appolo pentru o ciuta mitica – o adevarata capodopera cunoscuta drept Eracle di Veio. Cel mai celebru obiect de arta etrusca este Sarcofagul degli Sposi (Sarcofagul sotilor), descoperit intr-o camera mortuara de la Cerveteri, datand de la sfarsitul secolului al VI-lea i.Hr., pe capacul careia sunt infatisati doi soti sezand (foto 7).

Palazzo Barberini a fost obiectivul vizitat in dimineata celei de-a treia zi a sederii noastre la Roma. Situat in piata cu acelasi nume, Palazzo Barberini se detaseaza atat prin excelenta arhitecturii sale in stil baroc, cat si prin faptul ca in prezent gazduieste Galeria Nationala de Arta Antica. Palatul a fost construit in vremea pontificatului lui Urban VIII, nascut din familia Barberini. Lucrarile au fost demarate in 1627, pentru a fi finalizate doar 6 ani mai tarziu. La proiectarea cladirii au lucrat trei arhitecti, anume, Carlo Maderno, Francesco Borromini si Gian Lorenzo Bernini, care a supravegheat finalizarea lucrarilor. Principalul element de interes in ceea ce priveste decoratiunile se refera la scena alegorica a Divinei Providente realizata de Pietro da Cortona, o fresca ce impodobeste tavanul salii ovale. Alte fresce notabile sunt lucrari semnate de Andrea Camassei şi Giuseppe Passeri si care decoreaza tavanele camerelor situate la primul etaj (piano nobile) al palatului. Colectia galeriei nationale de arta antica contine peste 1400 lucrari ale unor artisti de renume din secolele XVIII – XX, printre care Tizian, El Greco, Caravaggio, Tintoretto si Raphael, cu faimoasa sa pictura Portretul unei tinere femei. Urmatoarea noastra escala din ziua respectiva am facut-o la Palazzo Altemps, cu locatia in Piazza di Sant'Apollinare, acesta fiind unul dintre cele patru muzee ce constituie Muzeul National Roman. Cladirea a fost proiectata si construita in secolul al XV-lea pentru Girolamo Riario, ruda a papei Sixtus IV. Pe peretele uneia dintre camerele palatului se poate admira si astazi o frumoasa fresca care celebreaza mariajul lui Girolamo cu Caterina Sforza din 1477. In 1568 palatul a fost vandut cardinalului de nationalitate austriaca Hohenems Altemps, pasionat colectionar de carti si sculpturi, care l-a angajat pe arhitectul Martino Longhi pentru a restaura si extinde cladirea existenta. In 1982 palatul a fost cedat Statului Italian, iar dupa 15 ani de restaurari a fost inaugurat ca muzeu in 1997. Palatul gazduieste in prezent o importanta colectie de sculpturi grecesti si romane care au apartinut diferitelor familii din nobilimea romana dintre secolele XVI si XVII, dar si cardinalului Altemps. Toate lucrarile sunt expuse in camere frumos decorate cu fresce atat pe pereti cat si pe tavane. O alta atractie a muzeului o constituie mica si frumoasa biserica San Aniceto, amplasata in interiorul cladirii. In aceiasi zi am vizitat si Palazzo Massimo alle Terme, o alta locatie a Muzeului National Roman amplasat in apropierea garii Termini. Palatul a fost construit pe ruinele teatrului lui Domitian, functionand un timp ca manastire a bisericii Sant'Ignazio, iar din 1871 ca liceu, fiind prima scoala superioara publica din Italia. In 1981 cladirea a fost achizitionata de Statul Italian si renovata pana in 1998 cand a intrat in circuitul muzeal. In prezent, Palazzo Massimo gazduieste lucrari de arta veche romana si greaca (sculpturi, fresce si mozaicuri) distribuite pe trei etaje. Dintre statuile celebre se mentioneaza cele de bronz intitulate Boxerul si respectiv Printul, precum si cea a imparatului August Pontifex. Impresionanta este si scultura reprezentand capul lui Socrate, gasita in timpul constructiei la monumentul lui Victor Emmanuel II. A patra zi a periplului nostru prin Roma am dedicat-o vizitarii Muzeelor Capitoline situate pe Colina Capitolina din Piazza del Campidoglio. Piata a fost proiectata de catre Michelangelo Buonarroti in 1536, si reprezinta una dintre cele mai prestigioase piete publice din Roma, atat datorita referintei sale la numele marelui artist florentin, cat si datorita spectacolului arhitectural pe care il produce, fiind marcata in centru de statuia ecvestra a imparatului Marcus Aurelius. Pe colina se ajunge folosind faimoasa scara monumentala Coordonata. Muzeul in sine, ca institutie, este unul dintre cele mai vechi din Italia, istoria sa incepand pe vremea papei Sixtus IV care, in 1471, a donat orasului Roma o colectie ampla de statui de bronz ce datau din antichitate. In prezent, colectia de statui din secolul al XV-lea este completata de o serie extinsa de artefacte si de capodopere artistice vechi din antichitate pana in epoca Renasterii: statui, picturi, bijuterii, monede, medalii, inscriptii si mozaicuri. Principalele trei palate care gazduiesc colectiile muzeului sunt constituite din Palazzo Senatorio din secolul al XII-lea (astazi sediu al primariei orasului),  Palazzo dei Conservatori construit in secolul al XVI-lea (ambele au fost reproiectate de catre Michelangelo) si Palazzo Nuovo ridicat in secolul al XVII-lea. Unul dintre elementele artistice de interes din Palazzo dei Conservatori este reprezentat la Galeria de Arta Capitolina, situata la etajul al treilea al palatului, si care este divizata intr-o pinacoteca si o galerie de arta aplicata. Pinacoteca prezinta capodopere realizate de Rubens (Romulus şi Remus), Titian (Botezul lui Hristos), Caravaggio (Prezicatorul si Ioan Botezatorul) si Dossi (Sfanta Familie). Al doilea etaj al palatului este ocupat de Appartamento dei Conservatori, un spatiu care uimeste prin elaboratele si artisticele decoratiuni interioare (sculpturile de pe tavan si de pe usi, tapiteriile, stucaturile si frescele), si unde este expusa lupoaica (Lupa Capitolina) alaptand pe cei doi intemeietori mitici ai orasului Roma, Romulus si Remus, o statuie etrusca din bronz ce datează din secolul al V-lea i.Hr. Vazele etrusce si grecesti, care constituie Colectia Castellani (donata orasului Roma in secolul al XIX) pot fi admirate in salile adiacente Appartamento dei Conservatori. O alta atractie din Palazzo dei Conservatori este relieful care, la origine, se afla pe monumentul funerar al lui Marcus Aurelius, si care acum decoreaza scara principala a palatului. La randul sau, Palazzo Nuovo adaposteste o bogata colectie de artefacte si opere de arta antice. Galul Muribund, sau Galul Capitolin (exponatul prezentat este o replica a statui greceşti originale din secolul al III-lea), alaturi de statuile lui Psyche si Eros, precum si de Venus Capitolina, copie a capodoperei originale realizate de Praxiteles, sunt cele mai pretuite exponate din Palazzo Nuovo, insa se pot admira si asa-numita Tabula Iliaca (in Sala Porumbeilor) si monumentalul Oceanus, o statuie colosala situata in curtea palatului. Galeriile subterane adapostesc Galleria Lapidaria si Galleria Congiunzione, care cuprind o colectie de epigrafe si, respectiv, ruine ale unor antice asezari romane ce dateaza din secolul II (foto 8, foto 9).

Pentru a ne putea realiza planul excursiei (destul de intensiv) si vizita toate obiectivele propuse, atat eu cat si sotia mea am utilizat cate un abonament saptamanal valabil pentru toate mijloacele de transport in comun, dar am parcurs strazile Romei si la pas, atat cat ne-a stat in putere. Interesul nostru nu s-a axat exclusiv pe muzee, caci insasi Roma este un muzeu in aer liber, asa incat am inclus in vizitele noastre cateva din bisericile monumentale ale orasului, pietele si fantanile sale artistice, fara a neglija faimoasele ruine istorice ale orasului. Deci, pe scurt, cateva cuvinte despre fiecare dintre aceste obiective aditionale vizitate. Pantheonul, amplasat in Piazza Della Rotonda, a fost construit intre anii 27 – 25 i.Hr. de catre consulul Agrippa, prefect al imparatului Augustus. Dupa incendii repetate el a fost reconstruit de imparatii Domitian si ulterior Hadrian, fiind la origini un temple pagan dedicat tuturor zeilor. Cupola, considerata cea mai mare realizare arhitecturala a romanilor si cel mai mare Dom din beton nearmat construit vreodata, permite luminii si ploii sa patrunda in Pantheon prin imensul Oculus (cu diametrul de 8,3 metri) din centrul sau. In interiorul Pantheonului, care a fost consacrata ca biserica crestina in anul 608, se afla mormantul artistului renascentist Raphael si cel al unificatorului Italiei, Victor Emanuel II, primul rege al Italiei (foto 10).

Basilica di Santa Maria Maggiore este amplasata in piata cu acelasi nume, fiind construita la mijlocul secolului IV la ordinul papei Liberius, pe ruinele unui templu pagan dedicat zeitei Cybele. Este una dintre cele patru biserici patriarhale ce apartin de Vatican si cea mai mare biserica din Roma inchinata Sfintei Fecioare Maria. Basilica a suportat in timp nenumarate distrugeri dar si renovari, infatisandu-se astazi ca un amestec de stiluri arhitecturale. Astfel, nava și mozaicurile sale bizantine sunt originale, clopotnita, considerata cea mai mare din Roma, este medievala, tavanul casetat placat cu aur este renascentist, iar fatadele sunt baroce. Este un lacas de cult somptuos, care gazduieste si moaste, precum cele ale Sfantului Matei si ale altor martiri. O placa de la dreapta altarului marcheaza locul de veci al lui Gian Lorenzo Bernini. In biserica se mai gasesc fresce de Guido Reni, sculpturi de Arnolfo di Cambio si Bernini. Basilica San Giovanni in Laterano a fost ridicata la ordinul imparatului Constantin cel Mare in secolul al IV-lea, fiind prima biserica crestina din Roma si cea mai importanta, aici fiind locul unde au fost incoronati papii, pana in secolul al XIX-lea. Complexul papal, care incude si un palat, a fost principala resedinta a papilor pana in 1309. Chiar si astazi, San Giovanni in Laterano este catedrala oficiala a capitalei Italiei si scaunul papei ca episcop al Romei. De-alungul timpului, bazilica a ars, a fost devastata de cutremure si reconstruita de mai multe ori, dar te impresioneaza datorita dimensiunile sale si arhitecturii bogate in stil baroc si renascentist. In nava centrala sunt expuse cincisprezece statui monumentale – cea a lui Isus, a Sfantului Ioan Botezatorul, Ioan Evanghelistul si a celor 12 Apostoli. Fatada impresionanta apartine arhitectului Alessandro Galilei si este un exemplu de clasicism tarziu-baroc, in timp ce arhitectura interioara i se datorează lui Francesco Borromini. Usile centrale de bronz au fost adus de la Curia din Forumul Roman, iar tavanul aurit expune un frumos mozaic din secolul al XV-lea. Exista sase morminte papale in interiorul bisericii, iar altarul papal contine mai multe relicve. Bazilica di San Paolo fuori le mura a fost construita din ordinul imparatului Constantin cel Mare, pe locul unui fost memorial aflat pe mormantul Sfantului Pavel (Paolo). Acest edificiu a fost extins in anul 370, sub domnia lui Valentinian I. In anul 386 imparatul Teodosiu I a inceput ridicarea unei bazilici mai mari, insa lucrarea, incluzand mozaicurile, nu a fost terminata pana la pontificatul lui Leon I. Curtea interioara a manastirii a fost realizata intre anii 1220 si 1241. Intre anii 1251 si 1964 basilica a servit ca resedinta a patriarhului latin de Alexandria. In 1832, un foc ce a pornit din cauza neglijentei lucratorilor care reparau acoperisul a cuprins intreaga basilica. Intreaga lume a contribuit la renovarea acesteia. Viceregele Egiptului a trimis pilastri de alabastru, tarul Rusiei a trimis pretioasele malachituri din tabernacol. Lucrarile de pe fatada principala, indreptata spre Tibru, au fost terminate de catre Guvernul Italian, care a si declarat-o monument national. Interiorul peretilor navei sunt placati cu mozaicuri pe doua randuri, prezentand scene din viata Sfantului Pavel. Bazilica a fost construita deasupra a ce se considera a fi mormantul Sfantului Pavel, unde se zice ca, imediat dupa executia acestuia, urmasii sai au ridicat un monument memorial, numit "cella memoriae" deasupra mormantului sau. La data de 6 decembrie 2006 s-a anuntat ca arheologii au descoperit, sub altar, un sarcofag ce se crede a pastra moastele apostolului Pavel (foto 11).

Basilica Santa Maria degli Angeli e dei Martiri este o biserica renascentista proiectata de Michelangelo Buonarotti la ordinal papei Pius al IV-lea. Este un lacas de cult unic, construit in interiorul zidurilor romane ale Termelor lui Diocletian, a carei fatada pastreaza o buna parte din caramida bailor antice. Biserica este dedicata Fecioarei Maria, ingerilor si sclavilor crestini care au murit la construirea bailor. Michelangelo a inceput sa lucreze la proiectul basilicii in 1563, dar a murit un an mai tarziu, proiectul sau fiind completat de Jacopo Lo Duca, elev al lui Michelangelo. Transeptul Basilicii Santa Maria degli Angeli este situat in fostul Trepidarium din Termele lui Diocletian, opt din cele 16 coloane de peste 17 metri inaltime fiind originale. Un element unic al bazilicii este ingenioasa linie a Meridianului de pe podeaua sa, un cadran solar de-a lungul meridianului care trece prin Roma, la latitudinea de 15 °. La amiaza, la ora 12:15 (13:15 în timpul verii), soarele isi arunca lumina pe aceasta linie pe care se afla și cele 12 case ale zodiacului. Marcajele au fost facute de catre astronomul, matematicianul si filozoful Francesco Bianchini, la comanda papei Clement al XI-lea, fiind finalizate în 1703. Basilica Santa Maria in Cosmedin este construita pe locul fostului templu a lui Hercules Pompeiano ridicat in secolul II in Forumul Boarium. Prima biserica crestina, de marime mica, a fost construita la sfarsitul secolului VII de catre papa Gregorio I. In 1718 a fost reconstruita si extinsa, fiind modificata in stil rococo si divizata in 3 nave. Infatisarea actuala o are din anul 1899 cand alte lucrari au retransformat-o in stilul romanic care a consacrat-o. Fatada este alcatuita dintr-un portic cu 7 arcuri deasupra carora se gasesc 7 ferestre. O clopotnita in stil romanic, din secolul XVII, se inalta deasupra bisericii, despre care se spune ca ar fi printre cele mai inalte din Roma. In stanga porticului se afla faimoasa Bocca dela Verita (Gura adevarului) in fata careia turistii formeaza lungi cozi pentru a se fotografia cu mana in gura ,,magica”. Chiesa di Sant’Ignazio di Loyola este o biserica construita in stil baroc intre 1626 și 1650. A functionat initial ca o capela a Colegiului Roman, fiind deosebit de atractiva pentru iubitorii de arta, deoarece pictura de pe plafonul sau, opera lui Andrea Pozzo, este considerata cea mai frumoasa din Roma, dupa cea din Capela Sixtina. Biserica este dedicata Sfantului Sant’Ignazio di Loyola, fondatorul ordinului iezuitilor. Biserica, supusa si ea mai multor lucrari de restaurare si extindere, are un plan de cruce latina, cu numeroase capele laterale. Basilica San Pietro in Vincoli (Sfantul Petru in lanturi) a fost construita in secolul al III-lea si sfintita in 439 de catre papa Sixtus al III-lea, fiind supusa ulterior mai multor restaurari. Principala atractie din biserica sunt lanturile cu care a fost incatusat Sfantul Petru in timp ce era inchis in Ierusalim. Potrivit legendei, doua randuri de lanturi au fost folosite – unul la Ierusalim, celalalt la inchisoarea Mamertina – iar in momentul cand au fost puse unul langa celalalt s-au unit miraculos. Fresca de pe tavanul bisericii ilustreaza acest lucru. Lanturile sunt pastrate intr-o racla sub altarul principal din biserica. Cealalta atractie majora a bisericii este statuia lui Michelangelo reprezentandu-l pe Moise, una dintre cele 40 de statui comandate artistului pentru impodobirea mausoleului papei Iulius al II-lea. Statuia imensa, sculptata in marmora de Carrara, il arata pe Moise sezand, tinand sub brat tabla cu cele 10 porunci (foto 12).

Piazza di Spagna este unul dintre cele mai populare locuri din Roma si in acelasi timp un loc foarte placut ochiului. Combinatia unor scari monumentale – celebrele trepte spaniole, cu un obelisc si o biserica atrage o multime de fotografi si turisti. In Piata Spaniei se gaseste o biserica franceza (Trinita dei Monti) in varful unui deal unde se poate ajunge urcand pe o scara foarte lunga, cunoscuta sub numele de Scalinata della Trinita dei Monti sau Treptele Spaniole (aflata in renovare la timpul vizitei noastre). Aceasta a fost construita in 1723 de catre arhitectul italian Francesco de Sanctis. Scara este formata din 137 de trepte impartite in 12 sectoare diferite, fiind deosebit de frumoasa mai ales in luna mai cand este decorata cu azalee. Treptele sunt in general foarte aglomerate, atragand atat turisti cat si localnici care le folosesc ca loc de intalnire. La baza treptelor se gaseste Fontana della Barcaccia, o fantana sobra comandata de Papa Urban al VIII-lea si proiectata de Gian Lorenzo Bernini. Design-ul, reprezentand o mica barca, a fost inspirat de iesirea din matca a raului Tibru din anul 1598, cand o barca a ramas aici dupa ce apele s-au retras. In partea sud-estica a pietei se gaseste Colonna dell'Immacolata. Aceasta a fost ridicata in anul 1857 pentru a celebra dogma conceperii imaculate. Columna a fost gasita in anul 1777 sub o manastire. Astazi in varful columnei se gaseste si o statuie a Fecioarei Maria. Basilica Trinita dei Monti este o biserica franceza foarte frumoasa situata pe varful dealului de la capatul treptelor spaniole, de unde turistii se pot bucura de o frumoasa priveliste asupra Romei. La sfarsitul secolului XV pe acest deal exista o mica capela, dar in 1495, Regele Frantei, Ludovic al XII-lea, a poruncit ridicarea unei noi biserici care sa inlocuiasca capela. Constructia a inceput in anul 1502 si s-a prelungit pentru mai multe decade. A fost finalizata de Papa Sistus al V-lea in anul 1585. Biserica gotica cu o fatada renascentista are doua turnuri cu clopote. In interior mai multe picturi decoreaza diferitele capele, printre ele gasindu-se si doua lucrari ale lui Daniele da Volterra, un elev al lui Michelangelo (foto 13).

Piazza Barberini a fost create in secolul al XVI-lea, fiind situata la baza dealului Quirinal. Denumirea actuala a fost data in 1625 dupa Palatul Barberini, care gazduieste Galeria Nationala de Arta Antica. Initial a existat o poarta de intrare in palat proiectata de pictorul si arhitectul Pietro Cortona, dar aceasta a fost demolata in secolul al XIX-lea pentru construirea unui nou drum. In centrul pietei poate fi admirata Fontana del Tritone, lucrare a lui Bernini din 1623, iar in apropiere se afla o alta lucrare a sa intitulata Fontana delle Api datand din 1629. Piazza Navona este considerata cea mai frumoasa din Roma, gratie fantanilor proiectate de Bernini si de Borromini, a bisericilor cu fresce semnate de Caravagio si Rubens, a palatelor celebre, dar mai ales a opulentei arhitecturii baroce care o caracterizeaza. Construita pe ruinele stadionului lui Domitian, Circus Agonalis, peisajul Pietei Navona s-a schimbat destul de mult in timp, mai ales dupa ce papii din secolele XVI-XIX au sistematizat locul, in incercarea de a fluidiza circulatia si a largi bulevardele. Fontana dei Quattro Fiumi - Fantana celor patru Fluvii (Nil, Gange, Dunare și Rio de la Plata, care corespund celor patru continente cunoscute la data constructiei), opera a lui Bernini din anul 1651, detine rolul central in Piazza Navona.  Obeliscul central egiptean pe care se sprijina fantana, pe care tronează emblema familiei Pamphili - un porumbel cu o crenguta de maslin, a fost adus la Roma de catre imparatul Caracalla. Fontana dei Quattro Fiumi este astazi un simbol al orasului Roma, datorita in primului rand pozitionarii sale si apoi a fuziunii fericite dintre arhitectura si design. La capatul nordic al Piazza Navona este Fontana del Nettuno, al carei bazin de marmura a fost proiectat in 1574 de Giacomo Della Porta, cel care a proiectat si Fantana Maurului din cealaltă parte a Pieței Navona. Fontana del Nettuno a supravietuit fara statui pana in secolul al XIX-lea. In celalat capat al Pietei Navona troneaza Fontana del Moro - Fantana maurului, careia Bernini i-a adaugat statuetele (maurul si delfinii) la mijlocul secolului al XVII-lea. Cea mai mare cladire din Piazza Navona este Palazzo Pamphili,  astazi sediul Ambasadei Braziliei, aparut prin unirea si dezvoltarea a doua palate apartinand  papei Inocențiu al X-lea, la care si-a adus aportul si arhitectul Francesco Borromini (secolul al XVII-lea). Basilica Sant’ Agnese in Agone construita in secolul al XVII-lea si avandu-l ca arhitect pe Francesco Borromini, completeaza frumusetea Pietei Navona, fiind una dintre cele mai reprezentative construcții baroce din Roma (foto 14).

Fontana di Trevi, este cea mai cunoscuta si probabil cea mai frumoasa fantana arteziana din Roma. Acest monument impresionant domina micuta Piata Trevi situata in cartierul Quirinale. Fontana di Trevi se afla la capatul unui apeduct construit in anul 19 i.Hr. ce se numeste Aqua Virgo. Acest apeduct aduce apa de la izvoarele Salone (aproximativ 20 km departare de Roma) si aprovizioneaza fantanile din centrul istoric al Romei. In 1732, din ordinul papei Clement al XII-lea, a fost angajat arhitectul si sculptorul Nicola Salvi pentru a ridica o fantana mare in Piata Trevi. Mai existase un plan de constructie al unei astfel de fantani dupa un proiect de Bernini care fusese amanat in urma cu un secol, dupa moartea papei Urban al VIII-lea. Salvi si-a construit capodopera pe baza vechiului proiect al lui Bernini. Constructia monumentalei fantani baroce a fost finalizata abia in anul 1762. Figura centrala a fantanii este Neptun, zeul marii, care se afla intr-un car de lupta ce are forma unei scoici, tras de doi caluti de mare. Unul dintre cai este naravas, iar celalalt este calm si supus. Acestia simbolizează dispozitia fluctuanta a marii. La stanga lui Neptun se gaseste o statuie ce reprezinta abundenta, iar cea din dreapta reprezinta sanatatea. Deasupra sculpturilor se gasesc basoreliefuri, unul din ele infatisand-o pe Agripa, fata dupa care a fost denumit apeductul. Apa de pe fundul fantanii reprezinta marea. Legenda spune ca cel ce arunca o moneda in apa se va intoarce la Roma. Aceasta operatiune este insa destul de dificila, deoarece locul este in permanenta supraaglomerat de turisti. Fantana a devenit celebra si ca urmare a unor filme precum “La Dolce Vita” a lui Frederico Felini, cu Anita Ekberg si Marcello Mastroianni, sau “Vacanta la Roma” in regia lui  William Wyler, cu  Audrey Hepburn si Gregory Peck (foto 15).

Piazza del Popolo (Piata Popoarelor) a fost intotdeauna considerata una dintre cele mai importante din Roma, fiind punctul de plecare catre coasta de nord. Timp de secole, piata a fost dominata de o fantana publica care a servit ca un jgheab pentru cai si rezervor de apa pentru spalatorese. Una dintre cele mai vechi parti ale pietei este poarta principala, cu numele initial de Porta Flaminia, iar ulterior de Porta San Valentino, dar astazi fiind cunoscuta oficial sub numele de Porta del Popolo, fiind construita in forma sa actuala in secolul XVI-lea la ordinal papei Pius al  IV-lea. Cea mai veche si interesanta biserica dintre cele trei situate in zona este Santa Maria del Popolo, construita in timpul secolului al XI-lea si extinsa ulterior in secolul al XV-lea. Moderna Piazza del Popolo are in centru un obelisc egiptean autentic apartinand lui Ramses al II-lea. Acesta a fost luat de la Templul Soarelui din Heliopolis si adus la Roma in anul 10 i.Hr. Fantana care il inconjoara, Obelisco dell’Fontana, a fost construita in secolul al XIX-lea si este dominata de patru lei. In spatele obeliscului stau cele doua biserici gemene, adevarate capodopere baroce, Santa Maria dei Miracoli si Santa Maria in Montesano, construite in secolul al XVII-lea (foto 16).

Piazza Venezia este dominata de monumentul lui Vittorio Emanuele II (primul rege al Italiei), care a fost construit intre 1855 si 1911, ca un sanctuar dedicat unificarii Italiei. Monumentul este din marmora alba, care contrasteaza oarecum cu ruinele vechii Rome. Se spune ca pentru construirea lui s-au demolat foarte multe cladiri medievale si s-au modificat pentru totdeauna contururile dealului Campidoglio, inima vechii Rome si cea mai importanta colina dintre cele sapte ale orasului. In piata se afla si Mormantul Ostasului Necunoscut in cadrul Altare della Patria, parte a monumentul lui Vittorio Emanuele II. Astazi, principalul punct de atractie al zonei este Piazza del Campidoglio, din imediata vecinatate a monumentului Il Vittoriano, realizata in secolul al XVII-lea dupa un proiect original al lui Michelangelo, unde se ajunge  folosind faimoasa scara monumentala Coordonata. Palazzo Venetia, situat intre Piazza Venetia si Via del Plebiscito, este un alt monument de interes, fiind una dintre cele mai importante cladiri civice ale Renasterii la Roma. Constructia sa dateaza de la mijlocul secolului al XVI-lea, si a fost comandata de catre cardinalul venetian Pietro Barbo. Un secol mai tarziu, in 1564, papa Pius al IV-lea a stabil aici ambasada Republicii Venetia. In 1806, la apogeul puterii lui Napoleon, Palazzo Venetia a fost sediul administratiei franceze. In prezent, cladirea adaposteste Muzeul National si Biblioteca de Arta Nationala. Pe partea opusa (la nord), se poate vedea Palazzo Bonaparte (casa mamei lui Napoleon) si Palazzo delle Aste care se afla langa Via del Corso. Aproape de Palazzo Venezia se afla Biserica San Marco, fondata în 1336 de catre papa Marco, restaurata in 1792 si reconstruita in 1833. La mica distanta se gaseste Biserica Santa Maria in Aracoeli, construita in 1348 ca ofranda oferita pentru a sarbatori disparitia epidemiei de ciuma neagra. In interior, constructia are un farmec magic, printre punctele sale de atractie artistica numarandu-se si frescele lui Pinturicchio "Viata Sfantului Liernardino" din prima capela, in naosul sudic. Un alt punct de reper al zonei este Biserica Santa Maria di Loreto, in fata careia se afla chiar Columna lui Traian, de unde incepe Via dei Fori Imperiali, ce ne conduce spre Colloseum (foto 17).

Forumul lui Traian este dominat de Columna lui Traian, piesa centrala a edificiului. Varful columnei de 30 de metri a fost pe vremuri la aceeasi inaltime cu terenul dimprejur, subliniind anvergura lucrarilor de excavatie care s-au facut pentru construirea forumului. Monumentul, excelent conservat, a fost ridicat in anul 113 pentru a sarbatori victoria Imparatului Traian asupra Dacilor condusi de Decebal. O friza in forma de spirala, minutios lucrata, cu o lungime de 200 de metri, inconjoara cele 18 blocuri masive de marmura ale columnei. In minunata marmura de Carrara sunt sculptate episoade din campaniile victorioase ale lui Traian, scene care cuprind 2.500 de personaje umane. Ca roman, nu poti ramane indiferent cand te afli in fata acestui monument plin de semnificatii istorice. Este probabil dovada cea mai elocventa a latinitatii noastre si justificarea existentei la Roma a Accademiei de Romania dedicate studiului poporului daco-roman (foto 18).

Cunoscut initial sub numele de Amfiteatrul Flavian, Colosseumul era cea mai mare constructie a vremurilor sale si astazi este cel mai mare amfiteatru antic care poate fi vizitat. Constructia Colosseumului a inceput in anul 72 d.Hr. si a fost incheiata in anul 80 d.Hr., la un an dupa moartea imparatului Vespasian, initiatorul constructiei. Uriasul amfiteatru a fost construit in locul unui lac artificial, parte din marele parc construit de Nero in centrul Romei, care includea de asemenea si Domus Aurea, cat si statuia Colossus. Aceasta gigantica statuie a lui Nero, de 36 de metri inaltime, care il prezenta pe imparat in chip de zeu al soarelui a dat numele actual al constructiei. Statuia, amplasata langa amfiteatru, a fost demolata ulterior. Nu numai statuia, dar si amfiteatrul ofereau o priveliste grandioasa. In forma de elipsa, cu axa mare de 186 m si axa mica de 150 m, avea un perimetru de 520 m si o inaltime de 55 m, oferind locuri pentru aproximativ 50.000 spectatori. Fundatia pe care a fost construit avea 12 metri grosime. Capacitatea enorma a Colosseumului necesita un sistem de acces si de evacuare eficient, pentru care arhitectii au conceput solutii similare celor care exista la stadioanele moderne. La parter existau 80 de intrari, dintre care 76 erau destinate spectatorilor de rand. Fiecare intrare era numerotata, precum si fiecare scara. Nordul intrarii principale era rezervat imparatului si apropiaților sai, pe cand celelalte trei intrari axiale erau destinate elitei. Cele patru intrari erau bogat decorate cu picturi si reliefuri din stuc, dintre care s-au pastrat unele fragmente. Un mare numar de intrari au disparut prin prabusirea zidului exterior, dar cateva mai exista. Spectatorii primeau bilete sub forma de bucati de ceramica, pe care erau indicate prin numere sectiunea si randul. La sfarsitul jocurilor sau in caz de urgenta, evacuarea se putea face in cateva minute (foto 19).

Chiar langa Coloseum se gaseste Arcul lui Constantin, cel mai nou dintre cele trei arcuri imperiale din Roma care au mai supravietuit trecerii timpului, celelalte doua fiind Arcul lui Titus si Arcul lui Septimius Severus. Arcul lui Constantin, inalt de 21 de metri este foarte bogat decorat si s-a pastrat intr-o conditie excelenta. Acest arc triumfal a fost ridicat de Senatul Romei pentru a comemora victoria armatei imparatului Constantin de la Podul Milvius din anul 312 d.Hr. asupra armatei superioare numeric a imparatului Maxentius, victorie ce a adus pacea in Imperiul Roman, consacrandu-l pe Constantin ca singurul imparat al Imperiului. Acest arc foarte masiv cu trei arcade are 26 de metri latime si 21 de metri inaltime. Pentru ridicarea sa, au fost refolosite multe materiale din alte constructii mai vechi, o practica des intalnita in acele vremuri. Spre exemplu, statuile din partea de sus au fost luate din Forumul lui Traian. Acestea infatiseaza soldati capturati de Romani din armata Dacilor in timpul razboaielor dintre Traian si Decebal. Basoreliefurile dintre statui au fost create pentru Marcus Aurelius iar blazoanele rotunde sunt din vremea Imparatului Hadrian. Unele figuri de pe blazoane au fost modificate pentru a semana mai mult cu Constantin. Friza infatiseaza armata lui Constantin izgonind trupele lui Maxentius peste Tibru. Imparatul Constantin a avut convingerea ca victoria sa neasteptata asupra lui Maxentius a fost rezultatul ajutorului acordat de Dumnezeu. Drept urmare, in timpul domniei lui Constantin, persecutia crestinilor a luat sfarsit si Crestinismul a devenit religie oficiala in Imperiul Roman. Tot Imparatul Constantin, la scurt timp dupa aceasta victorie (in anul 325 d.Hr.), a mutat capitala Imperiului de la Roma la Constantinopol (foto 20).

Impozantele ruine ale Termelor lui Caracalla sunt situate la poalele colinei Aventin, in sudul Romei si in apropiere de Circus Maximus. Ele permit descoperirea resturilor a ceea ce a fost unul dintre cele mai mari si mai bogate edificii termale ale Imperiului Roman, care putea sa primeasca 1600 de persoane. Acest imens complex, intins pe 11 hectare, a fost initiat de imparatul Septimius Severus (193-211 d.Hr.), dar inaugurarea s-a facut sub domnia fiului si succesorului sau, Caracalla in anul 216 d.Hr. Putin mai tarziu, alti doi imparati au terminat constructia printr-o incintă exterioara. Ansamblul nu s-a limitat la un simplu stabiliment de baie, ci a cuprins suprafete sportive (palestre), biblioteci, sali de masaj si examene medicale. Gradina inchisa, inconjurata de o imprejmuire cvasi-patrata, conținea 64 de cisterne a cate 80.000 de litri fiecare, alimentate de un apeduct. Din aceasta gradina se putea ajunge la magazine, la stadion si, desigur, la stabilimentul principal al termelor. Apeductul era vital pentru functionarea termelor, asa ca s-a construit o derivatie din apeductul Aqua Marcia, derivatie care s-a numit Aqua Antoniniana. In centrul stabilimentului, pe una din axe, se urma succesiunea clasica a bailor, care trecea prin Caldarium (spațiul cel mai cald), prin Tepidarium (spatiu cu caldura medie), pentru a sfarsi in cea mai mare sala, cea numita Frigidarium (sptiul cel mai rece) si natatio (piscina). Cea de a doua axa, perpendiculara pe precedenta, era compusa din frigidarium si doua palestre. Aceasta dispunere in cruce era completata de sali de serviciu, sau de circulatie (vestibule de intrare, vestiare, etc.), pentru a constitui un edificiu compact. In acest fel toate salile incojurau sala centrala Frigidarium, fapt ce usura circulatia interna. Toate serviciile anexe faceau din Termele lui Caracalla un loc de placere, de intalniri si de afaceri. Si astazi ruinele Termelor sunt un loc extrem de placut de vizitat. Dupa aglomeratia din zona Colosseumului si Arcului lui Constantin, la Terme am gasit un spatiu amplu, relaxant, plin de verdeata, unde pe langa frumusetea vestigiilor istorice am putut admira si jocul pescarusilor care cuibareau pe zidurile ruinelor. Nu ne-am cumparat bilete de intrare la Palatin si Forumul Roman, deoarece am fost descurajati de cozile mari formate de grupurile de turisti veniti de pretutindeni. Am vazut insa edificiile respective, atat cat se pot vedea, din exterior, respectiv de pe Dealul Palatin si Dealul Capitolin, ambele facand parte dintre cele sapte coline ale Cetatii Eterne (foto 21, foto 22).

Strazile Romei nu au eleganta celor din Paris sau rigoarea celor din Londra, dar te incanta prin comorile lor istorice, artistice si arhitecturale. Este probabil orasul cel mai bogat in statui si opere de arta care ti se releva la tot pasul, iar mai presus de toate este dulcea limba italiana care te inconjoara, asemanatoare atat cu limba latina cat si cu alte limbi romanice, pe care tu ca roman constati ca o poti intelege si vorbi, in linii mari, fara interpret. Despre bucataria italiana nu pot spune prea multe, caci din ratiuni economice am mancat doar la mici bistrouri unde se servea un meniu turistic la preturi variind intre 10 si 16 euro. Pastele gustoase preparate in diverse moduri au constituit insa o constanta zilnica a alimentatiei noastre la Roma, pe care le-am acompaniat cu cate o halba de bere sau un pahar de vin, ambele la acelasi pret si de foarte buna calitate. Doresc sa inchei aceste note de calatorie cu indemnul catre cei tineri de a include in mod obligatoriu Roma intre destinatiile lor de vacanta, mai ales daca nu au facut inca acest lucru. Toate cunostiintele capatate in institutiile de invatamant, sau mai recent pe Internet, nu pot fi deplin intelese si aduse in context fara a vedea si cunoaste “live”acest frumos oras, care este un “must-see” in integralitatea sa.