Înainte de a se numi Techirghiol (Lacul lui Techir), el s-a
numit Tekfur Golu (Lacul vărgat) şi chiar Tekfur Koy (Satul vărgat). Termenul
de vărgat îi vine de la culoarea stranie pe care o are lacul adesea vălurit. În
1560 Tekfur-koy era o localitate importantă a Dobrogei otomane, reşedinţă de
caza (unitate administrativă asemănătoare plasei). Aceste lucruri se cunosc din
două firmane ale sultanului Soliman
Magnificul, documente adresate domnitorului Moldovei Alexandru
Lăpuşneanu, în care se făcea referire la câteva aşezări din Dobrogea. Techirghiolul
are o istorie fascinantă, beneficiind de existenta unor condiții naturale
deosebite. Climatul, nămolul sapropelic și apa sărată a Lacului Techirghiol fac
din aceasta stațiune balneară cunoscută din anul 1899 o destinație faimoasă cu
o atmosferă tămăduitoare. Aflată la 15 km de Constanța și la numai 3 km de
țărmul Mării Negre, stațiunea este amplasată într-o regiune de stepă dobrogeană.
Mărturiile existenței și continuității oamenilor pe aceste meleaguri sunt
constituite din descoperiri arheologice efectuate de către Vasile Pârvan încă
din 1924, cand a încercat să stabilească trecutul acestor regiuni. În oraș
există zone care poartă urmele arheologice ale culturii Hamangia-Cernavodă și
amprentele istoriei rămase în aceste locuri: monedele din vremea Imperiului
Roman, documentele din perioada otomană, acte aparținând lui Mihail
Kogălniceanu, casa și azilul construite de Constantin Tănase, dar și casele de
vacanță ale familiilor lui Mircea Eliade, Cezar Petrescu, Tudor Arghezi s.a. Încă
din anul 1854 există primele înscrisuri despre calitătile terapeutice ale
nămolului, când un comandant otoman își vindecă brațul bolnav. Techirghiolul
este cunoscut ca și stațiune balneară din anul 1899. Atunci s-a inaugurat
Azilul maritim Techirghiol, cu paturi și instalații pentru băi cu nămol. Techirghiol
a devenit cu timpul un traseu de vacanță pentru intelectualii vremii. În
paralel cu dezvoltatea Mamaiei, Techirghiol devine o destinație a oamenilor din
lumea bună, interesați de calitătile terapeutice ale lacului cu „băi reci“.
Familiile scriitorilor Cezar Petrescu și Tudor Arghezi erau oaspeți de vară ai
stațiunii. Camil Petrescu și-a plasat o parte a acțiunii romanului său “Patul
lui Procust” în Techirghiol, acțiune desfășurată între anii 1926 și 1928, și a
redat prin cuvânt substanța personagiilor din acel interval de timp. Unul
dintre noii “locuitori” ai Techirghiolului, după reformele de împroprietărire a
fost și Mihail Kogălniceanu, care cumpără pământ și imobile în jurul lacului și
care a și construit o fântână publică în localitate. Printre proeminenții
locuitori ai Techirghiolului se număra Mircea Eliade, ai cărui părinți dețineau
din 1906, o casă de vacanță în Techirghiol – Vila Claudia. Un alt proeminent
binefăcător a fost marele artist Constantin Tănase. Acesta construieste un
Sanatoriu pentru artiști (Vila Scena), contribuie financial la clădirea
Căminului Cultural și la construcția bisericii Sf. Ilie. În 1894 Ministerul
Agriculturii și Domeniilor vinde Societății de binefacere Eforia Spitalelor
Civile din București 100 ha la marginea lacului, acesta reprezentand și primul
pas în constituirea stațiunii balneare. Lacul Techirghiol, cel mai întins lac
salin din România, cu lungimea de 7.500 m, adâncimea de maximum 9 metri și
salinitatea de peste 90 g/l este cunoscut pentru calitățile apei sărate
(mineralizate) și a nămolului sapropelic, folosit în tratarea diferitelor
maladii. Fauna nevertebratelor ce populează lacul Techirghiol este dominată de
crustaceul Artemia salină, care împreună cu alga Cladophora cristalină
furnizează materia primă pentru producerea nămolului sapropelic cu componenți
minerali activi care îi dau o valoare terapeutică deosebită. Apa sărată a
lacului Techirghiol este puternic hipertonă, deoarece lacul Techirghiol este un
fost golf maritim izolat de mare printr-o fâșie de nisip, ceea ce a condus în
timp, la o puternică concentrare a sărurilor din apa de mare, în condițiile climatului
arid al zonei. Apa lacului fiind atât de concentrată, nu se poate folosi simplă
decât în cura externă, pentru băi, atât reci, cât și calde la bazin sau la
cadă. Apa își exercită efectul terapeutic prin temperatura sa, prin compoziția
sa chimică și prin densitatea sa crescută ce determină o forță arhimedică mai
ridicată decât apa simplă, cu o senzație de descărcare a greutății accentuate a
membrului sau a corpului cufundat în ea. In prezent, statiunea balneara
Techirghiol beneficiaza de doua sanatorii balneare si de recuperare medicala
(in afara de sanatoriul Sf. Pantelimon din incinta Manastirii Sf. Maria),
dotate cu cele mai moderne baze de tratament balneo – fizio – kinetic din ţară
noastră. In afara acestora exista “Baile reci”, cu plaje bine intretinute pe
malul lacului, folosite de multi turisti si majoritatea localnicilor. Plimbandu-ne
in aceasta vara prin statiune, am remarcat că algele de la malul acestuia au capatat
culoarea roz. Biologii spun că lacul și-ar putea păstra această culoare pe tot
parcursul verii și au explicat că responsabilă este o algă ce se găsește de
obicei în Africa sau America. Nu este o algă toxică, ci o algă primitivă,
halofilă, adică rezistentă la conținutul ridicat de salinitate. Acest tip de
algă are nevoie de multă căldură, astfel că, de îndată ce vremea se va răci, va
muri și, odată cu ea, va dispărea și culoarea roz a lacului. In cele doua
saptamani de tratament petrecute impreuna cu sotia la unul dintre sanatoriile
statiunii (CORPORE SANO) ne-am convins de seriozitatea cu care sunt tratate
afectiunile medicale de catre intreg personalul sanatoriului, asociindu-se
impachetarile cu namol, cu hidro-kineto-terapia in bazinul cu apa sarata, kineto-terapia
si fizio-terapia cu aparatura ultra-moderna de tratament. Daca pe parcursul
tartamentului ai probleme de natura medicala, exista aici un medic primar de
toata isprava, dr. Mihai Mihaela, care, in cazul nostru ne-a ajustat
tratamentul atunci cand a fost cazul