In primul rand, a fost o hotarare spontana de a pleca in
Israel imediat dupa Craciun. Agentia de Turism care organiza excursia (Europa
Travel) deja nu mai avea locuri libere. M-am ambitionat insa sa insist, si in
cele din urma au fost draguti si au suplimentat pentru noi excursia cu inca
doua locuri. Israelul imi doream sa-l vad mai de mult, dar acum mi s-a parut ca
ar fi momentul cel mai potrivit. In primul rand speram sa mai prindem cate ceva
din “ramasitele”serbarii Craciunului
in Tara Sfanta, acolo unde s-a
nascut Mantuitorul. In al doilea
rand, eu eram iesit de curand din spital dupa o noua interventie chirurgicala,
si mi s-a parut potrivit sa-mi aduc multumirile mele Creatorului acolo unde acesta s-a aratat oamenilor, pentru ca m-a
tinut in viata si mi-a ingaduit sa mai raman inca un timp pe acest pamant
alaturi de familia mea. Nu ne-am inselat in ce priveste prelungirea
sarbatorilor Craciunului la destinatia noastra, caci am avut asigurata cazarea
pentru cele 7 nopti ale excursiei noastre chiar in Bethlehem, orasul Nativitatii,
unde am vazut mai multe decoratiuni de Craciun decat oriunde altundeva. Belhlehemul
se afla in zona Palestineana, iar foarte multi dintre arabii palestinieni sunt
crestini. Asta a facut ca sa avem pomi impodobiti si decoruri de Craciun
incepand cu hotelul nostru, pe drumul catre Biserica Nasterii Domnului, dar si peste tot in oras. Chiar si
asa-zisa petrecere de An Nou a fost de fapt tot o petrecere de Craciun,
cantandu-se mai mult colinde, deschiderea sampaniei de la miezul noptii fiind
singurul lucru care a facut diferenta. In ziua vizitei la Biserica Nativitatii, respectiv ziua de An Nou cand am vizitat si orasul
Bethlehem, am avut insa un timp excelent (in restul timpului a mai si plouat)
ceea ce ne-a dat ocazie mie si Irinei sa facem multe poze frumoase din care am
selectat o parte pentru a ilustra cele prezentate in continuare. Biserica Nativitatii are un aer de fortareața
medievala, datand din timpul imparatului Iustinian. Ne-am asezat la coada deja formata
pentru a ajunge la Pestera Nasterii si
avansam destul de incet. In acest timp, admiram mozaicul din centrul navei ce
dateaza din timpul primei biserici, construita aici de imparatul Constantin cel
Mare, sfintita in anul 339 d.Hr. Admiram totodata frescele de pe pereți, ce
dateaza din secolul al XII-lea. Coada este in nava laterala dreapta care, impreuna
cu nava centrala, sunt administrate de biserica greaca. Nava laterala stanga
este sub administrare armeana. Trecem in continuare pe langa icoana „Maica Domnului Belemita”, considerata
facatoare de minuni. In cele din urma ajungem la treptele ce coboara in Pestera Nașterii. Aceasta este amplasata,
aproximativ, sub altarul central. Jos, spațiul este foarte mic. Locul Nașterii, decorat frumos cu o
draperie roșie, este marcat de o stea de argint in 14 colțuri, cu inscripția in
limba latina „Aici s-a nascut Iisus Hristos, din Fecioara Maria. 1717". Aflam
de la ghidul nostru ca aceasta a fost donata Bisericii Nativitatii de Nicolae Mavrocordat, Domn al Țarii Romanești.
Locul este strajuit de 15 candele aprinse in permanenta. Dintre acestea, 6
aparțin grecilor, 5 armenilor si 4 catolicilor. Așezati in sir indian, nu avem
la dispoziție decat cateva secunde pentru a ne ruga la Locul Sfant. Urcam imediat in partea stanga a bisericii, aruncand
totodata o privire spre „Grota Ieslei”,
capela incredințata catolicilor. Ajungand in zona armeana a bisericii, avem timp
la dispoziție pentru a admira altarul armean, inchinat celor trei magi, despre care
istoria spune ca la venirea lor si-au legat caii aici. Apoi trecem in zona
centrala si admiram bogata catapeteasma ortodoxa realizata in Tara Romaneasca
cu sprijinul lui Serban Cantacuzino. Printr-o ușa din peretele nordic al Bisericii Nasterii Domnului trecem intr-o
construcție alaturata. De fapt, aceasta este Biserica Sfanta Caterina, biserica catolica datand de la 1347. In
fața bisericii ne intampina statuia in marime naturala a Sfantul Ieronim (care are si el grota sa), cel care timp de 30 de
ani, incepand cu anul 390 s-a izolat in pestera pentru a traduce biblia din
limbile ebraica, aramaica si greaca in limba latina. Am mai aflat ca aceasta,
cunoscuta sub numele „Vulgata”, a fost aprobata de „Conciliul din Trent” in 8
aprilie 1546 ca fiind singura autentica, fiind si astazi, recunoscuta si
folosita de biserica catolica (foto 1.1-1.5).
In fiecare zi am avut organizate excursii in diverse zone ale
tarii, prevaland Locurile Sfinte,
dar si locuri cu o rezonanta istorica deosebita precum si unele obiective
turistice. Nu le voi descrie in totalitate si nici in ordinea exacta in care
le-am vizitat, ci in ordinea in care mi le amintesc si au rezonat in sufletul
meu. Binenteles, voi incepe cu Ierusalimul,
oras asezat (ca si Roma) pe 7 coline. Primul obiectiv vizitat a foat Biserica Adormirii Maicii Domnului, una
dintre cele mai mari biserici din Ierusalim apartinand Manastirii Benedictine,
amplasata pe Muntele Sion, in afara zidurilor Vechiului Oras, aproape de Poarta
Sionului. Conform datelor istorice, in anul 1898, in cadrul vizitei in Tara
Sfanta, cu ocazia sfintirii bisericii protestante inchinate Mantuitorului,
Kaiser Wilhelm al II-lea, ultimul imparat al Germaniei si rege al Prusiei, a
cumparat aceasta bucata de pamant, pe Muntele Sionului, oferind in schimb
120.000 de marci germane din aur sultanului Abdul Hamid al II-lea. Mai apoi, el
a daruit locul Uniunii germane din Tara
Sfanta. Misiunea de a zidi o mareata biserica, pe locul celei vechi, a fost
incredintata arhitectului Teodor Sandel, membru al Ordinului Cavalerilor
Templieri, cat si cetatean al Ierusalimului. Piatra de temelia a fost asezata
in ziua de 7 octombrie 1900, iar zidirea bisericii a durat numai zece ani.
Uriasa basilica a fost sfintita in data de 10 aprilie 1910, de catre Patriarhul
latin de Ierusalim. In anul 1967, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, abatia
a fost partial incendiata. Biserica actuala, de o marime impresionanta, este de
forma cilindrica, de-a lungul peretilor avand o serie insemnata de capele si
altare. Aici se pot admira numeroase icoane bizantine in mozaic, reprezentand
Sfanta Fecioara cu Pruncul Iisus, Sfanta Fecioara cu Apostolii, dar si o
frumoasa icoana a Sfantului Ioan Botezatorul. In apropierea Bisericii am fost
condusi sa vedem locul Foisorului in
care Domnul Iisus Hristos a servit
ultima sa Cina impreuna cu ucenicii Sai, locul devenind prima biserica crestina
din ceasul pogorarii Duhului Sfant. In
prezent, aici se afla o cladire veche din secolul al XIV-lea, cu un etaj,
construita in stil gotic. Foisorul propriu-zis este la etaj, o sala gotica
sprijinita de coloane, lunga de 15 metri si lata de 9 metri. La parter se afla
o sinagoga, in subsolul careia se crede ca s-ar afla mormantul Regelui David,
al doilea rege al Regatului Unit al Israelului, succesorul lui Saul si tatal
lui Solomon (foto 2.1-2.5).
Traversand paraul Chedron, am intrat in Cetatea Veche a Ierusalimului prin poarta Sf. Stefan, una dintre
cele 11 porti ale sale, dintre care 3 sunt zidite. Astazi, Vechiul Oras este
impartit in Cartierul Musulman, Cartierul Crestin, Cartierul Armean si
Cartierul Evreiesc. Actualele ziduri defensive ale Vechiului Oras si portile
acestuia au fost construite in anii 1535 – 1542 de sultanul otoman Suleiman
Magnificul. Zidul Plangerii, aflat
in partea de vest a Muntelui Templului, este un vestigiu al zidului antic care
inconjura curtea Templului iudeu din
Ierusalim si dupa distrugerea acestuia in anul 70 d.Hr. in timpului
razboiului romano-iudaic, este considerat principalul loc sacru al iudaismului.
Vreme de secole este un loc de rugaciune și principalul loc de pelerinaj pentru
evrei, in fața Zidului avand loc si ceremonii de juramant ale soldaților
armatei de aparare a Israelului. La data vizitei noastre, in fata Zidului era amenajata
o estrada speciala pe care era amplasata o Menora, candelabru cu 9 brate
folosit in timpul sarbatorii de Hanuka,
denumita si Sarbatoarea Luminii,
sarbatoare care dureaza 8 zile in timpul careia in iudaism munca și alte
activitati nu sunt interzise. Pe langa lamentatiile evreilor ultraortodocsi la
poalele zidului, in difuzoarele instalate se auzea si muzica bisericeasca,
Hanuka fiind o sarbatoare vesela. Am inceput apoi sa urcam dealul Golgotei pe asa-numitul Drum al Crucii sau Via Dolorosa, despre care traditia crestina spune ca Iisus Hristos a umblat purtand crucea
spre locul sau de rastignire. Drumul cuprinde, dupa tradiție, 14 opriri legate
de intamplari traite de Iisus pe acest parcurs, noua dintre aceste opriri fiind
localizate in lungul acestui drum, pe cand ultimele cinci se afla toate in Biserica Sfantului Mormant. Mamei imparatului
roman Constantin, imparatesei Elena, i se atribuie identificarea in anul 325 a
locului unde ar fi avut loc rastignirea pe cruce a lui Iisus, precum si gasirea unor relicve ale crucii intr-o grota din
apropiere. Prin porunca lui Constantin a inceput in anul 326 zidirea primei
biserici in acest loc. Biserica a trecut prin numeroase distrugeri si
reconstructii de-alungul timpului, inclusiv prin incendii si cutremure. Potrivit acordului din 1959 intre
bisericile catolica, greaca ortodoxa si armeana, in 1961, sub administrația iordaniana
au inceput lucrari de renovare care au durat 15 ani. Locul este venerat ca
fiind Golgota, dealul pe care Iisus a fost crucificat, și se spune ca ar
conține si locul in care Iisus a fost inmormantat (sepulcrul). Biserica a
devenit un important loc de pelerinaj pentru creștini, fiind atestata in acest
sens inca din secolul al IV-lea, intrucat este considerat a fi si locul invierii
lui Iisus. Biserica Sfantului Mormant
este, de fapt, un ansamblu de construcții religioase ce adapostesc ultimele
stații din „Drumul Crucii”, o serie de capele legate de momentul crucificarii si
al invierii lui Iisus, precum și locul descoperirii Sfintei Cruci. Dupa ce am
urcat „scara calvarului” catre Golgota, pentru a ajunge intr-o prima capela,
„Capela Baterii Cuielor,” reusim sa ajungem in urmatoarea capela, „Capela
Crucificarii”. O gaura bordată in argint marcheaza locul unde Crucea a fost infipta
in pamant. Coboram apoi de pe Golgota și ajungem la urmatoarea statie din
Drumul Crucii, „Coborarea de pe Cruce”, sau „Piatra Ungerii”. Este o placa de
marmura de vreo 80 cm latime si circa 2 m lungime, destul de fisurata și
flancată de o multitudine de sfeșnice. Aici a fost Iisus uns cu mir si invelit in giulgiu, inainte de a fi pus in mormant.
Coada cea mare este, in schimb, la intrarea in Sfantul Mormant. Acesta este adapostit in interiorul unei construcții
(capela), cu alura de biserica, aflata in interiorul marelui ansamblu de
constructii religioase. Accesul in Capela
Sfantului Mormant se face printr-o ușa foarte mica si foarte joasa, ce te
obliga sa te apleci mult si sa te inchini cu multa credinta si smerenie. Un alt
preot permite accesul in interior numai in grupe de cate patru credinciosi odata.
In interior, o dala de marmura alba, de mai puțin de 2 metri lungime, protejeaza
locul unde a fost asezat trupul lui Iisus.
Ingenunchem langa aceasta, fiecare cu gandurile lui, dar, dupa circa 30 de
secunde, preotul de afara ne invita sa iesim, pentru a lasa si pe alții sa
intre. Exact în fața Capelei Mormantului
este intrarea in Biserica Invierii,
catedrala propriu-zisa a Sfantului Mormant, ce aparține ritului ortodox.
Biserica este foarte mare si impresioneaza prin stilul arhitectonic de tip
romanic si prin atmosfera interioara tipic ortodoxa. In mijlocul bisericii sta
așezat un sfesnic special, care marcheaza, dupa Sfintele Scripturi, centrul
geografic si spiritual al pamantului. Pentru a parasi cetatea, parcurgem din
nou strazile cu alura de bazar. Deși magazinele sunt inca deschise, vanzatorii
par sa fi obosit, multi ocupandu-se cu cititul presei. Nici unul nu trage de
noi spre a incerca sa-și vanda produsele. Parasim cetatea prin Poarta Jaffa
(foto 3.1-3.5).
Intr-o alta excursie am vizitat Cezareea, oraș construit de Irod cel Mare pe la 25-13 i.Hr. ca oras-port,
numele fiind dat spre cinstirea imparatului roman Cezar Augustus. El a servit
ca un centru administrativ al provinciei Iudeea a Imperiului Roman si mai
târziu ca si capitala bizantina a provinciei Palestina. Dupa cucerirea musulmana
din secolul al VII-lea, fiind ultimul oraș cazut sub arabi, orașul a avut o
majoritate araba pana la cuceririle cruciate. A fost abandonat dupa cucerirea
de catre mameluci. Orasul a fost repopulat in 1884 de catre bosniecii
imigranți, care au fondat satul de pescari Qisarya. In 1952, s-a inființat
orașul evreu Cezareea in apropiere de ruinele orașului vechi, transformat in Parcul Național Cazareea - Maritima.
Dintre ruinele vechiului oras - port, cel mai spectaculos este amfiteatrul
roman care in zilele noastre gazduieste concerte ale renumitilor artisti
israelieni si internationali. Despre port ni se spune ca a devenit in ultimii
ani casa Festivalului de Jazz anual din Cezareea, care ofera trei seri de
spectacole de top-class ale artistilor internationali de gen. In plus, Muzeul
Ralli din Cezareea gazduieste o bogata colectie de arta din America de Sud si mai
multe opera originale Salvador Dali (foto 4.1-4.5).
In aceiasi zi am plecat in continuare spre Haifa, port la Marea Mediterana si al
treilea oras ca marime din Israel, fiind fondat ca port cu cca. 300 de ani
inainte de Hristos. In secolul XX a fost construita o cale ferata care unea
orasul cu Mecca, cu Beirut, cu Damasc si Cairo. Aceasta cale ferata a facilitat
transportul de marfuri si deci dezvoltarea economica a orasului. O conducta
petroliera aducea titeiul din Irak si acest lucru a contribuit si el la
dezvoltarea dar si la poluarea orasului. Toate aceste facilitati au fost insa
anulate odata cu inceperea conflictelor arabo-israeliene. Primul obiectiv
vizitat in Haifa a fost Manastirea
Carmelita Stella Maris. Aceasta este situata in partea de vest a orasului,
pe Muntele Carmel. Manastirea este dedicata profetului Ilie si ucenicului sau
Elisei. Biserica contine picturi ale unor scene din viata lor si o statueta din
lemn de cedru a Fecioarei. In apropiere de Manastire se afla Pestera Sfantului Ilie (secolul al
IX-lea i.Hr). Pestera este sacra pentru evrei, crestini, musulmani si druzi,
toti venerandu-l pe profetul Ilie. Se spune ca Sfanta Familie (Maria, Iosif si
Iisus) a gasit adapost in acesta pestera pentru o noapte, la intoarcerea din
Egipt. Cel mai mare punct de atractie din Haifa sunt Altarul Baha’i si Gradinile
Suspendate. Gradinile Baha’i (proiectate de arhitectul Fariborz Sahba), finalizate
in 2001, sunt un memorial al fondatorilor credintei Baha’i. Ni se spune ca
pelerinii vin la Haifa din toate partile lumii pentru a aduce un omagiu
primilor lideri ai religiei lor, care pune accent pe unitatea intre diferite
culturi si religii. Gradinile terasate, in numar de 19, ocupa cca. 200.000 mp
de teren. Sistemul de irigare al acestora include un calculator care, pe baza
datelor pe care le primeste de la o statie meteorologica controleaza sutele de
supape (duze pulverizatoare) pentru distributia apei. Acest lucru se face pe
timp de noapte si dimineata devreme, pentru a evita risipa de apa prin
evaporare. Admiram gradinile suspendate atat de pe terasa de sus a acestora,
cat si de jos in sus, dinspre port. Intorcandu-ne in Ierusalim, in drumul
nostru spre Bethlehem, ni s-a oferit surpriza unei scurte opriri la Reprezentanta Patriarhiei Ortodoxe Romane
la Sfintele Locuri. Este o biserica modesta comparativ cu cele de pe Via
Dolorosa, dar extrem de frumos pictata cu figurile Sfintilor nostri, iar ceea
ce este mai emotionant, Sfanta Fecioara si Copilul Iisus sunt redati pe
fundalul hartii cu Romania Mare (foto 5.1-5.5).
Intr-o alta zi de excursie ne-am urcat pe Muntele Maslinilor
(809 m altitudine), reper important in religiile crestina, iudaica si
musulmana. Pe munte exista mai multe biserici si un vechi cimitir evreiesc.
Ne-am inceput vizita cu Biserica Tatal
Nostru, astazi biserica catolica ce apartine de Manastirea Carmelitelor.
Prima biserica de pe acest amplasament a fost construita de imparatul
Constantin, la subsolul acesteia aflandu-se pestera in care se spune ca Iisus
i-a invatat pe Apostoli rugaciunea ce da numele bisericii. Actuala biserica a
fost construita in 1874 si se remarca prin placile mari de marmura din curtea
interioara pe care este inscriptionata rugaciunea “Tatal Nostru” in 140 de
limbi. Urmatorul obiectiv vizitat a fost Biserica
Apostolilor, locul unde „Domnul S-a aratat prima oara ucenicilor, dupa Invierea
Sa, in dupa-amiaza zilei de Duminica”. Aici se afla și „Masa Sfanta”, la care Iisus
a mancat cu Apostolii. Locul infatisarii se afla sub masa, marcat corespunzator,
si insotit de o icoana ce ilustreaza momentul. Biserica pastreaza si o icoana a
Sfintei Fecioare cu Pruncul, numita „Maica Domnului Galileanca” despre care se
spune ca este facatoare de minuni. Urmatorul obiectiv vizitat a fost Biserica Inaltarea Domnului. Locul Inaltarii
este marcat de o capela mica, unde se afla o piatra ce pastreaza urma
piciorului lui Iisus. In spatele ansamblului monahal este o Capela inchinata Sfantului Ioan
Botezatorul. Aceasta este amplasata pe locul unde a fost descoperit capul
sau, dezgropat de o drept-credincioasa din curtea lui Irod Antipa (fiul lui
Irod cel Mare) si ingropat pe Muntele Maslinilor. Astazi, in actuala capela, o
cavitate in pardoseala indica locul unde era ascuns cinstitul cap al Inainte-mergatorului.
La baza Muntelui Maslinilor, in celebrul loc biblic cunoscut sub numele de Gradina Ghetsimani se afla amplasata Biserica Tuturor Natiunilor. Locul este
unul de o deosebita frumusete, de aici putandu-se vedea cel mai bine panorama
Ierusalimului. Denumirea bisericii vine de la faptul ca a fost construita pe
locul unde, dupa traditie, Domnul nostru Iisus Hristos s-a rugat in noaptea
prinderii Sale. Numele sub care este cunoscuta, aminteste ca la constructia ei
au contribuit mai multe tari. Actuala biserica, proiectata de arhitectul
italian Antonio Barluzzi si realizata intre anii 1919-1924 la initiativa
calugarilor franciscani, are in interiorul ei o bucata din piatra, pe care
traditia spune ca Iisus a ingenuncheat sa se roage in noaptea dinaintea
Patimilor. Am admirat la iesirea din biserica superba panorama a Ierusalimului
de est, avand in prim plan Muntele Moria, denumit astazi Muntele Templului, ce
serveste drept loc de cult celor trei religii monoteiste – iudaismul, islamul
si crestinismul. In vremurile noastre pe esplanada Muntelui Templului se inalta sanctuarul musulman Cupola Stancii,
Moscheea Al-Aqsa si o serie de cladiri anexe. Platforma Muntelui Templului este
inconjurata de ziduri de susținere, dintre care cel mai vestit este Zidul de
apus sau Zidul Plangerii (foto 6.1-6.5).
Urmatoarea excursie am inceput-o mergand catre Yardenit, locul unde Iordanul paraseste
Marea Galileii. Zona este amenajata pentru a permite pelerinilor sa intre in
apele sfinte unde a fost desavarsit botezul lui Iisus. Tradiția locului cere ca
fiecare sa se imbrace intr-o camasa alba (disponibila la vanzatorii din zona)
ce seamana cu un halat, de tipul celeia cu care se presupune ca era imbracat
Isus in momentul botezului. Se coboara apoi pe niste scari pana la o platforma
de langa apa Iordanului, unde fiecare se stropeste mai mult sau mai putin. Noi
nu ne-am cumparat “camasile sacre”, dar Irina a coborat pana la apa pe care a
adus-o in pumni si m-a botezat si pe mine pe cap si frunte. Ne-am continuat
calatoria catre Capernaum, orasul
unde Iisus a locuit pentru un timp, savarsind o mare parte dintre minunile
sale, vindecand numerosi bolnavi si a rostind numeroase predici. Cea mai
cunoscuta este predica de pe Muntele
Fericirilor, care are 9 versete, fiecare incepand cu "Fericiti
sunt…" In acest loc se afla o biserica catolica franciscana, o
manastire, un hotel, o gradina superba, o ferma si un centru turistic. Frumoasa
Basilica a Bisericii Muntelui
Fericirilor a fost construita intre 1936 si 1938, dupa un proiect al
faimosului arhitect de biserici, Antonio Barluzzi. Verseturile si simbolurile
referitoare la predici sunt scrise in mozaic pe podeaua bisericii si in jurul
altarului, Peretii tavanului au forma de octogon, iar in fiecare parte exista
cate o fereastra cu unul dintre cele 8 versete. Gradinile racoroase si
linistite cu vedere spre Marea Galileii si peisajul in care Iisus a predicat,
fac din acest loc unul excelent pentru a contempla una dintre cele mai faimoase
invataturi crestine. Printre ruinele vechiului Capernaum se afla astazi trei
obiective turistice de seama: Casa
Sfintilor Petru si Andrei, impreuna cu Biserica
Sfantul Petru din Tabgha, care este romano-catolica; Biserica Sfintii Apostoli, care este ortodoxa; ruinele Sinagogii in care si-a inceput
propovaduirea Mantuitorul Iisus Hristos. In ultimii anii, deasupra Casei Sfintilor Petru si Andrei a fost
construita o biserica moderna, de forma circulara, suspendata pe piloni.
Aceasta se afla in posesia romano-catolicilor. Numeroasele inscriptii in
greaca, armeana, siriana si latina, vizibile si astazi pe ruinele de sub noua
biserica, dau marturie despre starea privilegiata a acestei case: numele Mantuitorului, sub diferite forme;
numele lui Petru; simboluri crestine; cruci si monograme ale lui Iisus. Am
vizitat in continuare Nazaret,
orasul copilariei lui Iisus. Biserica
Sfantul Arhanghel Gavriil din Nazaret este echivalentul Bazilicii Catolice a Bunei Vestiri, tot
din acel loc. Potrivit traditiei ortodoxe, Fecioara Maria a primit vestea ca va
naste pe Mantuitorul de la Sfantul
Arhanghel Gavriil, in momentul in care aceasta se afla afara, sa scoata apa. Biserica Sfantul Arhanghel Gavriil este
ridicata deasupra izvorului considerat a fi cel al Fecioarei Maria si aflat in
apropierea casei acesteia din Nazaret. Biserica
Catolica Buna Vestire este
acoperita cu o cupola din beton in forma de crin, un simbol al Fecioarei Maria. In interior, bazilica
consta dintr-o biserica superioara si o biserica mai mica. Biserica superioara
este decorata cu mozaicuri ale Fecioarei donate de catre comunitatile de
crestini din intreaga lume (foto 7.1-7.5).
Intr-o alta zi de excursie am vizitat Masada, o fortareața antica cu o poziție strategica insemnata, pe o
colina situata la marginea de rasarit a Pustiului Iudeii, pe malul vestic al Marii
Moarte. Colina se afla la o altitudine de 63 metri deasupra nivelului marii, si
la o inaltime de 450 metri fata de nivelul Marii Moarte. Fortareața a fost
edificata in sec. I i.Hr. si extinsa in timpul domniei regelui iudeu Irod cel
Mare (74-4 i.Hr.). Cetatea a fost gandita si ca resedinta regala de mare lux,
dar si ca fortareata edificata pe trei nivele, in care Regele Irod cel Mare,
s-ar fi putut apara in cazul unor revolte ale propriului popor, nemultumit de
multe ori de relatiile prea prietenosase pe care acesta le avea cu Roma. Dupa
cucerirea Ierusalimului de catre imparatul roman Titus Flavius Vespasianus in
anul 70 d.Hr., Masada a fost ultimul refugiu al rezistenței antiromane a
iudeilor. Se stie ca cei circa 970 de iudei din Masada au preferat sa se
omoare, dupa un indelungat asediu (intre anii 70-73 d.Hr.), pentru a nu cadea in
mainile luptatorilor romani, care i-ar fi luat in robie. Deoarece sinuciderea
era interzisa de religia lor, au fost trasi la sorti cativa barbați care sa-i
omoare pe toți ceilalți asediați; dupa aceasta, ultimii ramași s-au omorat ei intre
ei. Totuși, doua femei si cinci copii s-au ascuns, nu au fost omorati, si au
putut povesti mai tarziu cele intamplate. Fortareata Masada a fost redescoperita
in anul 1838. Reconstrucția a inceput in 1966, astazi Masada fiind und loc de
mare atracție pentru turism. Pentru a se ajunge pe platou, s-a construit o
telecabina moderna, dar sunt si astazi unii temerari care urca pe o poteca ingusta,
la pas, pe un drum ce serpuieste pe versantul muntelui, numit “Calea sarpelui”.
In 1973 au avut loc aici filmarile pentru filmul american “Jesus Christ Superstar”.
In prezent, in incinta amplasamentului se tin numeroase concerte si alte
manifestari artistice. Printre ruinele de pe platou s-a construit si o mica
sinagoga unde, spre deliciul turistilor, poate fi vazut un rabin copiind de
mana o noua versiune a Torei. In anul 2001 Masada a fost inregistrata pe lista
patrimoniului mondial cultural si natural al UNESCO. Ne-am continuat drumul
catre pesterile de la Qumran, unde
intre 1947 si 1956 au fost gasite o serie de manuscrise din perioada 250
i.Hr.-70 d.Hr., cunoscute astazi sub denumirea de “Manuscrisele de la Marea Moarta”. Textele, scrise in ebraica si
aramaica pe piei tabacite si papirusuri, sunt expuse la muzeul “Israel” din
Ierusalim. Fragmentele descoperite alcatuiesc circa 900 scrieri si au aparținut
sectei ascetice a esenienilor, care numara circa 4000 de membri. Scrierile contin
cea mai completa copie a cartii lui Isaia (profet evreu), texte de rugaciuni,
interpretari biblice, fragmente de poezii, texte de ințelepciune, dar și o lista
a tuturor locurilor funerare unde erau ascunse obiectele sacre si profane ce
alcatuiau tezaurul Templului de la Ierusalim inainte de a fi distrus de catre
romani in anul 70 d.Hr. In zona grotelor de la Qumran ne-a fost descris de
catre ghid si modul de viata extrem de auster al esenienilor, dar si
ingeniozitatea acestora in acumularea si prezervarea resurselor de apa reduse
din aceasta zona desertica (foto 8.1-8.5).
Ne-am continuat drumul trecand prin Ierihon, considerat ca cea mai veche asezare urbana din lume, fiind
populat din anul 9000 i.Hr. In paralel cu acest oras, la o distanta de vreo 5-6
km, curge Iordanul, raul care izvoraste tocmai din muntii Libanului si dupa un
lung traseu se varsa in Marea Moarta. Biblia ne relateaza ca imediat dupa
Botezul de la Iordan, Iisus Hristos a fost dus de Duhul Sfant in pustie, unde a
postit vreme de patruzeci de zile. Aceasta pustie este identificata cu tinutul
aflat in partea de apus a Ierihonului la numai 2-3 km de acest oras, pe muntele
numit Carantania, sau “Muntele ispitirii” un munte foarte
inalt si cu un versant drept asemenea unui perete. Conform bibliei, Mantuitorul a stat,
in tot acest timp, intr-una din pesterile aflate pe acest versant, cam pe la
jumatatea muntelui. Pe locul acestei mici pesteri Sfintii imparati Constantin
si Elena au ridicat o manastire. In Ierihon am vazut camile si beduini, dar
ghidul nostru dorea de fapt sa ne expuna unei sesiuni de shopping, oprind
autocarul in dreptul unui magazine cu “de toate”, inclusiv produse de cosmetica
si spa de la Marea Moarta, spunand ca aici sunt preturile cele mai convenabile.
Am cumparat si noi cate o crema pentru dureri reumatice, dar si o cutie de
curmale proaspete, foarte mari si gustoase. Ne-am convins de justa apreciere a
ghidului, cand in drum spre Marea Moarte (ultima escala a zilei) ne-am oprit la
Plaja Neve Midbar, unde pentru a
intra, se trecea printr-un alt magazin cu cosmetice avand de data aceasta
preturile mult mai mari. Nu am cumparat nimic de aici, dar ne-am grabit sa
mergem spre zona plajei, unde mai era un rest de soare. Nu am intrat in mare
decat cu picioarele pentru a-i testa salinitatea. Despre Marea Moarta am citit ca are un continut de saruri de peste 30% si
oglinda apei la 427 m sub nivelul marii. Singura apa curgatoare care o
alimenteaza este raul Iordan, care este granița naturala dintre Israel,
Cisiordania si Iordania. Deoarece raul Iordan este folosit ca sursa de apa
potabila de catre Israel si Iordania, aceasta duce la scaderea continua a
nivelului apei marii. Concentrația ridicata de saruri a apei atrage turiștii nu
numai pentru distracție (apa sarata menține corpul ca pe o pluta la suprafața
apei), ci și pentru terapia unor afectiuni respiratorii, reumatismale, sau ale
pielii (psoriazis) cu namol de Marea Moarta; neplacut este faptul ca apa sarata
cauzeaza usturime și dureri daca patrunde in ochi sau daca pielea este ranita,
din acest motiv inotul, stropirea altora si scufundatul capului in apa sunt
interzise (foto 9.1-9.5).
O excursie destul de lunga ce ne-a acoperit parcursul unei
zile am facut-o spre sfarsitul sejurului nostru in Israel pentru a vedea sudul
extrem al acestei tari, respectiv orasul Eilat,
port si statiune turistica la Marea Rosie. Pentru aceasta am traversat Podisul Neghev, care acopera aproape
jumatate din tara, zona foarte putin populata, locuitorii sai ocupandu-se in
principal cu agricultura si industria. Inspre sud, Podisul Neghev devine o zona
arida, marcata de mici coline si campii, intretaiate de canioane si vai pe care
ploile de iarna le transforma in torente. Si mai la sud, se afla o regiune de
piscuri aride si abrupte, de cratere si platouri stancoase, in care climatul
devine mai uscat, iar muntii mai inalti. Situata la marginea unei zone
desertice, conform Wikipedia, tara a suferit intotdeauna de lipsa de apa. Volumul
total al resurselor de apa disponibile anual este de aproximativ 1,7 miliarde
de metri cubi, din care aproximativ 75% sunt utilizate pentru irigatii, iar
restul in industrie si pentru nevoile domestice. Sursele principale de apa le
constituie Iordanul, Lacul Tiberiada si cateva rauri mici. Izvoarele naturale
si resursele subterane de apa dulce sunt exploatate in cantitati controlate,
pentru a evita epuizarea si cresterea salinitatii. Sursele naturale fiind
exploatate la maximum, in prezent sunt puse la punct metode pentru a utiliza si
resursele marginale: reciclarea apei folosite, norii artificiali si indeosebi desalinizarea
apei de mare. Eilat este cea mai de
seama statiune climaterica a tarii, beneficiind de liniste, mare, nisip si
pustiu. Eilatul este un oras-port, construit pe o fasie ingusta de pamant,
intre muntii Sinaiului, desertul Arava si Marea Rosie. Este adiacent cu satul
egiptean Taba si portul Aqaba din Iordania. Orasul este situat la 346 km de Tel
Aviv si 309 km de Ierusalim. Este foarte fierbinte si uscat datorita apropierii
de deserturile Negev, Sinai, Arabic si Sahara. Temperaturile in timpul verii
depasesc 40 de grade Celsius, iar iarna 22 grade Celsius. Eilat are atractii
turistice foarte variate, cum ar fi Coral World Underwater Observatory,
rezervatie de corali, unul dintre cele mai nordice recifuri de corali din lume.
Principala plaja este plaja de nord unde sunt situate si cele mai importante
hoteluri. Plaja sudica (Coral Beach) este protejata de autoritatea
Rezervatiilor naturale din Israel si este cel mai bun loc pentru scufundari,
snorkeling, windsurfing, si beneficiaza de o perspectiva superba asupra
golfului. Alte atractii: Stanca delfinilor, aflata la 3 km sud de oras si
Observatorul "What's Up" din Eliat, o atractie educationala. Pe
parcursul celor doua ore petrecute acolo am vizitat acvariul subteran, am
asistat la hranirea rechinilor si a broastelor testoase si ne-am plimbat pe
frumoasa plaja de nord, admirand hotelurile extrem de elegante (foto 10.1-10.5).
In ultima zi a sejurului nostru, deoarece avionul spre
Bucuresti pleca dupa-amiaza, cu bagajele suite in autocar am pornit sa exploram
Tel Avivul si Jaffa, doua entitati reunite din 1950 intr-o singura municipalitate.
In drum spre Tel Aviv am facut o scurta oprire la Ein Karem pentru a vizita Biserica
“Sf. Ioan Botezatorul” ridicata pe locul nasterii sale. Tel Aviv este, dupa Ierusalim, cel mai
mare oraș din Israel, centru economic, de afaceri și cultural al tarii. Este un
oraș cu un ritm de viata alert si cu numeroase locuri de agrement. Aici se afla
sediile principale ale bancilor si ziarelor israeliene, de asemenea jumatate
din marile companii si locurile de munca ale unui sfert din populația activa a
Israelului. Din cauza protestelor constante venite dinspre lumea arabo-musulmana
fața de statutul orașului Ierusalim, Tel Aviv gazduiește o mare parte din
instituțiile autoritații administrative israeliene, putand fi considerat
capitala administrativa a țarii. Conform datelor istorice, Jaffa (adica “frumoasa”) are un trecut milenar. Prima așezare urbana
fortificata dateaza de pe la 1800 i.Hr. A cunoscut dominații diverse – ale egiptenilor,
canannitilor, ale filistenilor, ale asirienilor, babilonienilor, persilor,
fenicienilor. In anul 322 i.Hr., orașul a cazut in stapanirea eleno-macedoneana
a lui Alexandru cel Mare. In timpul cuceririi romane a fost daruit Cleopatrei
de catre Marcus Antonius, apoi a fost restituit regelui Iudeei, Irod cel Mare. Cu
timpul, populația Jaffei s-a arabizat și localitatea a devenit un oraș arab,
ajungand in cele din urma, sub stapanirea turca si britanica in secolul al
XX-lea, cel mai mare centru urban arab din Palestina. In anii 1866–1868 adepți
ai Bisericii lui Mesia din SUA au fondat un mic cartier in apropierea actualei
strazi Eilat din Jaffa – așa-numita colonie americana. Mai tarziu le-au luat
locul germani svabi din Wurtemberg, facand parte din societatea protestanta a
Templierilor, si care au fondat aici o colonie numita Walhalla. In 1871, la
nord de Jaffa, in centrul Tel Avivului de astazi, o comunitate luterana a
Templierilor din regiunea Baden-Wurtenberg au creat o asezare agricola-industriala
numita Sarona care a dainuit, cu intreruperi, pana in 1946. In casele arabe parasite
dupa razboiul arabo-israelian, in anii de dupa 1948, in Jaffa au fost așezați
zeci de mii de refugiați evrei veniți din Europa postbelica si din diverse tari
arabe. Circa 4.000 de arabi, care, majoritatea din motive de lipsa de resurse,
n-au parasit orașul si carora li s-au alaturat mai multe mii de refugiați arabi
din alte asezari, cazați și ei in case arabe parasite, au devenit minoritatea
araba a orașului si cetateni ai noului stat al Israelului. Am avut timp sa ne
plimbam putin pe frumoasa faleza a Mediteranei din Jaffa, dupa care ne-am
indreptat spre aeroportul Ben Gurion pentru a lua avionul spre Bucuresti (foto 11.1-11.5).
Ca si impresii finale asupra acestei excursii, pot spune cu
certitudine ca Israelul mi-a placut din mai multe puncte de vedere. Daca esti
cat de putin credincios, nu poate sa nu te impresioneze multitudinea de locuri
sfinte, si cunosc oameni care au marturisit ca un asemenea pelerinaj le-a
schimbat viata. Israelul este o tara tanara, dar in esenta o tara saraca atat
in resurse de apa cat si in alte resurse naturale, cca. 60% din teritoriu fiind
inclus in Deserturile Iudeii si Negev. Cu toate acestea oamenii, mai ales cei
veniti dupa al doilea razboi Mondial, sunt foarte harnici si inventivi. Toti
noii veniti au fost triati si utilizati dupa capacitatile lor, astfel ca aici
se aplica “pe bune” principiul “omul potrivit la locul potrivit”. M-a surprins
ca sistemul cooperativelor colective (Kibbutzul) creat de ei inca de la
inceputul formarii statului, exista si astazi, evoluand de la exploatarea in
sistem comunist la cea in sistem capitalist si de la prevalenta initiala a acestora
in agricultura, la diversificarea lor in variate domenii de activitate,
inclusiv in domeniul hotelier si de agreement. De la un asemenea Kibbut (Yigal
Allon) amplasat pe malul Lacului Galileea, ghidul nostru a inchiriat un
vaporas, intitulat pompos “Queen of Sheba”, cu care am facut o scurta plimbare
pana in localitatea turistica Tiberiada, unde ne astepta autocarul nostru.
Israelul exceleaza in mai multe domenii de activitate, printre care cel
militar, cel al prelucrarii diamantelor, domeniul sanatatii, avand cateva
spitale de top, dar si cel al agriculturii, reusind ca prin aductiuni de apa
inteligente si irigatii economice, sa smulga desertului importante suprafete de
teren pe care cultiva legume, citrice, banane, curmale, furaje pentru animale
si multe altele. Exista in prezent o convietuire pasnica cu arabii palestinieni,
dar exista totodata garduri de separare si restrictii de munca. Totul pare a fi
ca un dans pe o gheata subtire, dar viata in Israel merge inainte.
