1. Cand vine vorba despre munte si statiuni montane de vis,
indiferent de anotimp, gandul iti zboara spre Austria, o tara al carei relief
este predominant muntos datorita prezentei Alpilor. Tirolul austriac, tara a ghetarilor
si lacurilor cristaline, are oferte potrivite pentru toate gusturile, fiind
binecunoscut de drumeti, alpinisti, ciclisti pe munte si schiori. Atat eu cat
si Irina, in calitate de vechi iubitori declarati ai muntelui, am vizitat ca
drumeti Tirolul austriac in mai multe randuri dupa pensionare si intotdeauna
vara, de regula la sfarsit de iulie sau inceput de august, evitand in acest fel
o parte din verile caniculare ce au incins adesea pana la pragul de disconfort
Bucurestiul. Imi este relativ greu sa-mi amintesc acum in toate detaliile excursiile
mai vechi facute in Tirol, dar ma ajut cu pozele facute acolo precum si cu
prospectele turistice pastrate. Imi amintesc astfel cu multa placere de vacanta
petrecuta in statiunea Zeel Am Zee,
situata incantator intre lacul Zell, pe care ne-am plimbat cu vaporasul, şi
Muntele Schmittenhöhe, pe care am facut un frumos traseu montan, dar si Kaprun (unde ne-am cazat), ambele fiind
situate in landul Salzburg. In timpul acestei vacante am urcat cu telecabina pe
ghetarul Kitzsteinhorn (3029 m), am vizitat lacul de acumulare alpin si barajul
Mooserboden (2040 m), si am facut o excursia de neuitat cu autocarul pe celebra
sosea alpina Grossglockner HochAlpenStrasse. Acest drum panoramic de 48 km care
desparte landurile Tirol de Carintia in apropierea punctului Kaiser-Franz-Josefs-Höhe
(unde exista si o statuie a imparatului care se pare ca a ajuns aici in 1856), a
fost inaugurat in forma sa actuala in 1935. Drumul, cu peisaje ce-ti taie
respiratia ajungand pana la inaltimea de 2369m m, este strajuit de-a lungul sau
de creste masive, cu lacuri si cascade, poienite cu flori si o amenajare
impecabila cu centre de informare turistica. Soseaua intra adanc in Parcul National
Hohe Tauern si ajunge pana in apropierea celui mai inalt varf din tara,
Grossglockner (3798m), la baza caruia se intinde ghetarul Pasterze, cel mai
mare din Austria. Am facut, de asemenea, o excursie de o zi in frumosul oras
Salzburg, capitala landului, al carui centru vechi cu arhitectura sa baroca
datand din secolul al XVII-lea este inscris pe lista UNESCO a comorilor
culturale ale umanitatii. Orasul a prosperat inca din timpuri stravechi
datorita salinelor din zona. Centrul acestuia este strabatut de raul Salzach
care serpuiește de-a lungul urbei, existand si un mic vaporas cu care te poti
plimba. Salzburg este mai presus de toate orasul lui Mozart, asa ca am vizitat
mai intai casa in care acesta s-a nascut (1756) si a copilarit de pe
Getreidegasse nr. 9. Am vizitat apoi Domul din Salzburg, unde Mozart a fost
botezat, cea mai mare catedrala din oras, fiind reconstruita in forma sa
actuala in jurul anului 1950. Desigur, nu puteam sa ratam Hohensalzburg,
castelul ce dateaza din 1077 si care domina orasul, la care am ajuns cu funicularul
din strada Festungsgasse. Am vizitat, de asemenea, Palatul Mirabel si gradinile
sale, in care au fost filmate cateva scene din filmul Sunetul Muzicii. Cel mai
mult ne-a placut insa Palatul Hellbrunn, o capodopera a arhitecturii italiane,
spatios, elegant, cu sali de bal grandioase, gradini incantatoare si fantani
jucause. Nu puteam sa parasim Salzburgul fara sa ne urcam pe muntele sau –
Untersberg, pe care poti avea acces cu o telecabina din oraselul Gartenau aflat
la cativa km spre sud. Din varful acestuia, de la 1770m altitudine, ai parte de
o panorama foarte frumoasa asupra intregii zone (foto 1.1 - 1.8).
2. O alta vacanta petrecuta tot in landul Salzburg, regiunea
Salzkammergut, a fost cea in care ne-am cazat la o pensiune turistica din satul
St. Gilgen de pe malul lacului
Wolfgangsee. Ca si la Kaprun, ne-am procurat mai intai de la gazda noastra un
card al zonei care ne-a oferit gratuitate pe autobuze si telecabine pentru
numeroasele excursii efectuate in imprejurimi. Intr-una dintre acestea am
traversat cu vaporasul lacul Wolfgangsee pana in localitatea St. Wolfgang, unde
am urcat cu un trenulet cu cremaliera (Schafbergban) pe muntele Schafberg (1783
m), de unde se deschidea o panorama splendida asupra lacului si zonelor
adiacente. O alta vedere panoramica de exceptie am obtinut-o urcandu-ne cu
telecabina din St. Gilgen pe masivul Zwolferhorn, de unde am putut vedea lacul
Mondsee, dar si localitatea St. Gilgen vazuta de la 1522 m altitudine. Ca peste
tot in Tirol, in apropiere de locul unde te lasa telecabina se gaseste o
braserie sau o cabana cu terasa-restaurant unde poti servi masa sau te poti
racori cu o bere, si de unde se deschid trasee montane pentru drumetie. Printre
cele mai frumoase excursii facute de noi in regiunea Salzkammergut au fost cele
din zona Hallstatt. Prima dintre acestea a avut ca obiectiv vizitarea
oraselului Hallstatt ce se intinde de-a lungul malului sudic al lacului cu
acelasi nume (Hallstattsee). Oraselul este cladit mai mult pe verticala, urcand
si coborand pe coasta destul de abrupta a muntelui de sare, a carui salina (pe
care am vizitat-o) este inca functionala. Hallstatt este considerat cel mai
frumos orasel din zona lacurilor alpine, fiind inscris in lista UNESCO privind
comorile culturale ale umanitatii. La inapoiere, dorind sa vedem partea de vest
a masivului Dachstein (conform hartii turistice care o purtam in permanenta cu
noi), ne-am oprit in localitatea Gosau de unde am luat telecabina Gosaukamm
care ne-a dus pe Zwieselalm, o pasune alpine superba de unde am avut o vedere
splendida asupra lacului Gosausee si a ghetarului Dachstein. Aici am facut
chiar si un scurt traseu montan de circuit. In ziua imediat urmatoare am mers din
nou cu autobuzul spre Hallstatt, oprindu-ne insa la Obertraun de unde am luat telecabina
Dachstein Krippenstein care are doua segmente principale si unul aditional.
Primul segment are oprirea la Schönbergalm unde se gaseste Dachstein Ice Cave
si Dachstein Mammut Cave. Am vizitat ambele pesteri cu tururi ghidate, acestea
situandu-se printre fenomenele carstice cele mai interesante din Austria. La
urmatoarea oprire a telecabinei, dupa cativa pasi facuti pe pajistea alpina, am
descoperit doua constructii panoramice deosebite de belvedere, respectiv
Welterbespirale si 5 Fingers, de unde se pot vedea lacul Hallstattsee si o mare
parte din regiunea Salzkammergut.
5 Fingers este considerata cea mai spectaculoasa platforma panoramica din Alpi.
Segmentul aditional al telecabinei duce pe platoul masivului Dachstein, al
carui varf “Hohe Dachstein” are altitudinea de 2.995 m, de unde incep mai multe
trasee de hiking, dar noi nu l-am mai utilizat, deoarece eram deja coplesiti de
cele vazute. Intr-o alta plimbare pe care am facut-o cu autobuzul local, ne-am
dus pana in frumoasa statiune balneoclimaterica Bad Ischl, renumita pentru
piscinele sale cu apa sarata (cu o concentratie de sare de 3%), incalzita la
cca. 36OC, ale carei beneficii le-am incercat si noi. Bad Ischl a
fost resedinta de vara a dinastiei habsburgice, asa incat urmatorul punct de
vizita l-a constituit vila imperiala (Kaiservilla). Castelul, inconjurat de un
parc superb, este foarte interesant si mai tin inca minte camera de la balcon
cu vedere spre parc unde ni s-a spus ca imparateasa Elisabeth (Sisi) venea
dimineata la prima ora sa-si savureze cafeaua, precum si camera in care imparatul
Franz Iosef a semnat pe 28 iulie 1914 declaratia de razboi impotriva Serbiei
(foto 2.1 – 2.8).
3. Dintr-un alt an imi aduc aminte de o vacanta foarte
frumoasa petrecuta la Mayrhofen si Innsbruck avand organizata cate o
cazare de cateva zile in ambele localitati. Mayrhofen, amplasata pe valea
raului Ziller inconjurata de muntii Ahorn si Penken, este una dintre cele mai
apreciate destinatii de ski din Austria. Poti practica acest sport chiar si
vara, mai ales pe ghetarul Hintertux care ofera 86 km de partii aflate la
altitudini intre 1500 – 3250 m. Am fost si noi sa vedem ghetarul, mai intai cu
autobuzul pana la localitatea cu acelasi nume si apoi cu 3 gondole succesive
pana la Gefrorene Wand, la 3250m altitudine. Dupa ce am admirat panorama
superba ce se ofera vederii, am intrat sa vizitam pestera din ghetar, o pestera
naturala care se modifica de la an la an in functie de miscarea acestuia. Am
trecut pe langa stalactite, stalagmite si coloane de gheata, straturi vechi de
zapada, culoare inghetate inguste si joase, toata vizita desfasurandu-se la o
temperatura constanta de 00C. O alta excursie frumoasa am facut-o urcand
cu telecabina la Ahornsee (1978m). Intrega zona din jurul lacului (Ahornbahn
Summit Station) a fost amenajata pentru relaxare cu sezlonguri pe care le poti
intoarce in directia dorita, fiind construita totdata o frumoasa platforma de
belvedere (Eagle's View Lookout) dotata cu un telescop de unde poti baleia
toate zonele invecinate, simtindu-te ca intr-un cuib de vultur. Numeroase
trasee montane se deschid in toate directiile, invitandu-te parca sa le urmezi.
Am urcat si cu telecabina Penkenbahn pana la statia Knorren-Penken situata la
2000m altitudine, unde se afla o zona de relaxare, un parc de distractii pentru
copii si mai multe cabane cu terase splendide la care te poti delecta cu
diverse preparate din gastronomia tiroleza, intr-un cadru natural de exceptie.
Alte cabane-restaurant pana la care am urcat, cu terase amplasate pe pasuni
alpine care ofera panorame foarte frumoase asupra muntilor alaturi de produse
ale gastronomiei locale, sunt Latschenalm (1950m) si Alpenrosenhute (1878m). O
ultima excursie inainte de a pleca spre Innsbruck am facut-o la Achensee, cel
mai mare lac natural al Tirolului. Pentru aceasta am calatorit mai intai cu Zillertalbahn
pana la Maurach, iar apoi cu cel mai vechi trenulet cu aburi functionand insa
cu carbuni – Achenseebahn. Dupa ce ne-am plimbat pe malul lacului si apoi cu
vaporasul pe lac, l-am admira si de la inaltimea unei culmi a muntelui
Karwendel (1500m), urcand cu ajutorul unui telescaun pana in zona de ski Zwoelferkopf
(foto 3.1 – 3.8).
4. Ultima parte a vacantei de vara din anul respectiv am
facut-o la Innsbruck, capitala
Tirolului, asezata pe valea raului Inn si marginit la nord de lantul muntilor
Karwendel. Imediat dupa cazare am purces
la vizitarea centrului vechi al orasului, cu faimosul Acoperis auriu (Goldenes
Dachl), bogata strada pietonala Maria-Theresien, palatul imperial Hofburg,
precum si Stadtturm, un impresionant turn din secolul al XIV-lea. Am intrat in
Catedrala “Sf. Jacob” din Domplatz, catedrala in stil baroc unde am admirat
pictura lui Lukas Cranach cel Batran “Madona cu pruncul”, precum si in Hofkirche
care adaposteste mormantul imparatului Maximilian I. In ziua urmatoare, dupa ce
ne-am procurat Innsbruck Card, am traversat din nou centrul orasului pana in
dreptul parcului Hofgarden, de unde am luat modernul funicular, ale carei
statii inspirate din formele ghetarilor alpini au fost proiectate de celebra
arhitecta Zaha Hadid. Acesta ne-a suit pe primul segment al muntelui Nordkette,
parte a parcului natural Karwendel Nature Park. Statiile intermediare ale
funicularului (Congress, Lowenhaus, Gradina Zoologica si Hungerburg) sunt o atractie
in sine, dar noi nu am zabovit, ci ne-am suit in telecabina care functiona si
ea pe doua segmente. Prima oprire a fost la varful Seegrube (1905m) unde era o
cabana-restaurant cu o superba terasa, precum si doua opțiuni de traseu: un
traseu circular, panoramic, care te plimba in jurul varfului Seegrube si traseul
pana la zona de relaxare de la Grossen Stein. Am parcurs ambele trasee (in
total cca. o ora), fiind destul de usoare si avand parte de panorame superbe
asupra orasului Innsbruck. Ultima oprire a telecabinei a fost pe varful
Hafelekar (2256m) cu o priveliste superba catre intregul Parc Natural
Karwendel, dar si catre Innsbruck si granita cu Italia. Am parcurs si aici un
traseu usor - Geo Trail, poteca amenajata cu panouri informative despre
diversele tipuri de roci din Karwendel. Intr-o alta zi am luat un autobuz catre
Stubaital valley pentru a vizita ghetarul Stubai, renumit ca fiind cea mai mare
si moderna zona de schi din Austria, cu partii practicabile pe tot parcursul
anului. Autobuzul ne-a lasat la Mutterberg, statia de plecare a transportului
pe cablu, de unde am luat telegondola functionand pe 2 tronsoane. Dupa o urcare
de aproximativ 10 minute am ajuns la statia intermediara Mittelstation Fernau (2300m),
unde se putea cobora sau nu, iar printr-un sistem de transfer automat a
gondolelor acestea au pleacat mai departe spre statia Eisgrat (2900m). Aici se
deschide o panorama superba asupra muntilor, iar terasa-cafenea, care include
si o zona de joaca pentru copii, ofera un loc optim pentru relaxare. Pentru a
urca pana la 3165m ne-am suit intr-o noua gondola de 8 persoane
(Schaufaljochbahn) care ne-a dus pana in varful muntelui Stubaier Gletscher,
loc marcat cu un fel de tron, de unde am putut admira partiile de schi de pe
ghetar si panorama superba asupra muntilor. O scara metalica iti faciliteaza
urcarea pana la 3210m, unde un panou amplasat intr-o zona protejata te
avertizeaza ca ai ajuns in “Top of Tirol”. Dupa intoarcerea in Innsbruck, in
ziua urmatoare am luat un autobuz pana in satul Igls, de unde am luat o
telecabina care ne-a urcat pana la 2246m pe muntele Patscherkofel. De aici,
consultand panourile indicatoare, ne-am decis pentru un traseu usor ascensional,
dar in cea mai mare parte pe curba de nivel, de cca. 3 ore catre cabana Tulfein
Alm, urmand sa coboram apoi in satul Igsl cu o alta telecabina (Glungerzer
Bahn) de la cota 2304m pana la 950m. A fost un drum superb printr-o rezervatie
naturala plina de arbusti si flori, care ne-a incarcat de energie, fara sa fim
nici un moment panicati ca nu vom ajunge unde trebuie, chiar daca ne-am intersectat
cu putini turisti pe traseu (foto 4.1 – 4.8).
5. In vara lui 2018 ne-am decis sa venim pe valea Otztal, in
statiunea Solden situata la 1377m
altitudine, unde am gasit o cazare superba la o pensiune amplasata pe una
dintre colinele vaii, la marginea padurii. In dupa-amiaza sosirii noastra a
fost cam frig, caci plouase toata saptamana anterioara, dar incepand cu a doua
zi am avut numai soare si o temperatura medie zilnica de 22-24OC pe
intreg parcursul celor 6 zile cat am stat acolo. Dupa ce am primit de la gazda
noastra cardurile statiunii Solden (incluse in pretul cazarii), profitand de
timpul frumos, am luat autobuzul local spre Tiefenbach si Rettenbach Gletschers,
cei 2 ghetari din zona ce constituie o alta arie de schi foarte cautata in
Austria pe timpul iernii. Chiar din parcarea statiei finale de autobuz am luat telegondola
de 8 persoane - Tiefenbachbahn, functinand pe 2 segmente (2800m si 3249m).
Odata ajunsi pe varful muntelui, ne-am plimbat pe superba poteca cu vedere
panoramica de langa statia telegondolei, bucurandu-ne de o vedere fantastica
asupra zonei, precum si asupra celui mai inalt munte din nordul Tirolului –
Wildspitze Peak (3774m). Dupa coborare, ne-am intors cu autobuzul in statiunea
Solden si pentru ca timpul ne-a permis, am luat o alta telegondola –
Gaislachkoglban, cu care am urcat pe muntele Gaislachkogl. Plecand de la statia
de baza amplasata intr-o cladire moderna, semicirculara, transparenta, in cca.
8 minute am ajuns la statia intermediara (2176m) unde te surprinde un frumos
restaurant cu terasa (Tiroler Stube) cu locuri de joaca pentru copii, si de
unde se deschid numeroase trasee de drumetie si mountain biking. De aici am
luat in continuare o moderna telecabina cu o capacitate de 28 persoane, care in
cca. 6 minute ne-a urcat pana la altitudinea de 3040m. Odata ajunsi in varf am
fost de-a dreptul fermecati de o constructie arhitectonica ultramoderna din
metal si sticla construita pe stanca (Ice Q Panorama Restaurant) semanand cu o
nestemata. Nu am vizitat-o, deoarece restaurantul este oarecum excusivist,
fiind destinat gurmanzilor si celor care apreciaza vinurile fine, avand si
preturile in consecinta. In interiorul sau functioneaza si un experiment
interactiv – “James Bond 007 Elements”, realizare video in 3D rezultata din
filmarile facute in aceasta locatie a unor secvente din blockbusterul “Spectre”,
cu Daniel Craig in rolul principal (Agent 007). Am urcat insa pe stancile
invecinate pana la o cruce care marcheaza altitudinea, avand o panorama superba
asupra muntelui Gaislachkogl si muntilor invecinati. Am zabovit putin si pe
mica platforma “Free Ride Checkpoint”, care oferea informatii asupra traseelor
montane de hiking si biking din zona. La coborare, ne-am oprit pentru cca. o
ora la statia intermediara de la 2176m, unde am luat cate o gustare si o bere
pe frumoasa terasa de pe pajistea alpina a restaurantului Tiroler Stube. In
ziua urmatoare am luat autobuzul spre micile sate turistice Obergurgl (1930m)
si Hochgurgl (2150m) situate la capatul vaii Otztal, pe frumoasa sosea alpina din
zona Solden - Hochalpenstrasse. Din Obergurgl am luat telegondola Hohe Mut Bahn
care ne-a suit pana la 2670 m pe o superba pasune alpine, de unde ni s-a oferit
o vedere fascinanta asupra ghetarilor si celor 21 de varfuri de peste 3000m.
Tot aici am admirat si o superba terasa de vara – Hohe Mute Alm, despre care
citisem ca ofera delicii culinare tiroleze. Ne-am asezat chiar la o masa pentru
cateva minute sa studiem lista de bucate, iar un chelner imbracat in costum
tirolez a venit sa ne intrebe ce dorim sa servim. Era insa prea devreme pentru
masa noastra de pranz, asa ca ne-am scuzat politicos si am coborat cu
telegondona inapoi in sat. De aici am luat din nou autobuzul (care circula cam
din 45 in 45 de minute) cu care am mai mers cca. 5 km pentru a lua telegondola
Hochgurglbahn care ne-a urcat pana la 2724m. In acest punct a trebui sa ne mai
luam cate un pulover pe noi, caci urmatoarea ascensiune pana la 3030m am
facut-o cu un telescaun de 4 locuri cu care am urcat pe varful Wurmkogel.
Panorama fascinanta ce s-a oferit ochilor nostrii odata ajunsi sus nu poate fi
descrisa in cuvinte. Din informatiile citite pe panoul de la fata locului am
aflat ca puteam cuprinde cu vederea Alpii Dolomiti, Alpii vaii Otztal si Alpii
Stubai. Am coborat inapoi in satucul Hochgurgl de unde ne-am intors cu
autobuzul in Solden. Intr-o alta zi am luat cea de-a doua telegondola din
Solden – Giggijockbahn, cu care am urcat pana la 2283m pentru a ne delecta
dintr-o alta pozitie cu panorama superba a Alpilor vaii Otztal. Aceasta
telegondola este utilizata vara atat de hikers (ca noi), dar mai ales de
mountain bikers, caci odata ajunsi sus se deschid numeroase trasee pentru
ambele categorii de iubitori ai muntelui. La cca. o ora de mers pe jos in
usoara ascensiune de la statia de telegondola, se gaseste cabana Rotkoglhutte
(2662m), unde te poti bucura de o vedere superba asupra ghetarului. La cca. 30
de minute de coborat de la statia de telegondola, se gaseste cabana Sonnblick
(2090m), cu numeroase locuri de joaca pentru copii si o frumoasa panorama
asupra statiunii Solden, supranumita si “Republica bicicletelor”. O alta
excursie am facut-o in satul Vent, pana la care am mers cu un autobuz (reamintesc
aici ca toate drumurile cu autobuzul si telegondolele au fost gratuite, fiind
incluse in cardul Solden), de unde ne-am suit intr-un telescaun de 2 persoane –
Venter Seilbahnen, care ne-a urcat pana la 2365m. Aici am zabovit cateva minute
pe terasa cabanei-restaurant Stablein, admirand panorama satului Vent si a
muntilor inconjuratori, dar nu ne-am aventurat pe nici un traseu, caci erau
lucrari masive de reparatii/extindere in zona. Am coborat la scurt timp inapoi
in Vent de unde am luat autobuzul spre Solden, unde ne-am suit din nou cu
Gaislachkoglbahn pana la prima oprire a sa de la cota 1363m. Aici am inceput un
traseu spre o cabana din zona, dar pe la jumatatea drumului am obosit si ne-am
intors inapoi pentru a ne odihni, a lua o gustare si o bere pe frumoasa terasa
a restaurantului Tiroler Stube. In ultima zi a sejurului nostru la Solden am
plecat cu autobuzul spre satul Langenfeld pentru a ne bucura de beneficiile
Aqua Dome Spa Center. In cardul nostru era inclusa o singura intrare de 3 ore in
aceasta renumita statiune termala montana si am incercat sa valorificam la
maximum acest lucru, intrand in toate cele 8 piscine termale (interioare si
exterioare) cu o temperatura medie a apei de 36oC. Exista o zona
dedicata copiilor, sali de fitness, saune si numeroase zone de relaxare, dar
cele mai spectaculoase sunt piscinele exterioare, fiind fascinant sa inoti sau
doar sa plutesti in apa termala, in ambientul spectaculos al muntilor
inconjuratori si in aerul racoros al acestora. In orele libere ale unor
dupa-amieze, am urcat cu un lift, destinat locatarilor de pe versantul vestic
al statiunii, pana la punctul terminala al acestuia, de unde se deschidea o
splendida alee de promenada pe care ne-am plimbat in ambele directii, admirand
frumoasele case, pensiuni si hoteluri amplasate pe versantul vestic al
muntelui. Intr-una dintre plimbari, ne-am hazardat chiar sa coboram pe jos pana
in statiune pe diverse scurtaturi, drum care ne-a luat totusi cca. o ora si
jumatate. Ne-am intors acasa incantati de cele vazute si traite, singurul
nostru regret fiind legat de faptul ca suntem deja prea batrani si rosi de
boli, iar nepoata noastra inca prea mica pentru a mai putea spera sa o putem
lua cu noi in eventuale excursii viitoare pentru a-i arata frumusetile lasate
de creator pe acest pamant (foto 5.1 – 5.8).
Toate locurile vizitate de noi din Tirol sunt cunoscute
preponderant ca perimetre schiabile de top, iar afluenta turistilor autohtoni
si straini (chiar si copiii nostri au fost la schi in Austria) este in sezonul
de iarna. Nu contest atractia schiului ca sport, dar frumusetea pajistilor
alpine inflorite, albastrul azuriu al cascadelor si lacurilor alpine precum si
maretia muntilor nu o poti simti decat vara, iar acest dor de munte daca-l
capeti din copilarie, nu te mai paraseste toata viata. Austriecii au inteles de
mult acest lucru si am vazut numeroase familii tinere venite la munte cu copii
de toate varstele, caci nu exista cabana in muntii lor care sa nu aibe si un
loc de joaca pentru copii, iar pe multe drumuri de munte se poate merge si cu
caruciorul. La polul opus, am observat ca in Austria, varstnicii sunt la fel de
prezenti pe munte ca si copiii. Toti folosesc bete telescopice de trekking, asa
cum am facut si noi anul acesta, si pot confirma ca ne-au ajutat foarte mult in
conditiile precare ale articulatiilor noastre. Deci nu exista cu adevarat
limite de varsta daca iubesti muntele.
