In cadrul plimbarilor pentru activitati in scop cultural, am vizionat impreuna cu Irina 3 spectacole reprezentative la cumpana dintre ani. Primul dintre acestea a fost Concertul de Craciun organizat la Opera Romana sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare, avandu-i ca interpreti pe mezzosoprana Maria Jinga, soprana Bianca Margean si baritonul Alexandru Constantin, iar ca invitat special pe tenorul Teodor Ilincai. Desigur, a participat si corul Operei, fiind interpretate frumoase colinde de Craciun din repertoriul international si romanesc. Al doilea spectacol vizionat a fost Concertul Traditional de Anul Nou organizat la Sala Palatului, cu participarea Orchestrei Simfonice Bucuresti impreuna cu regizorul artistic Alice Barb, sub bagheta dirijorului Jin Wang si avand ca invitaţi pe tenorul George Ionut Varban si soprana Tina Munteanu. Concertul a cuprins arii din opere si operete, muzica de film, piese muzicale celebre semnate de Brahms, Dvorjak, Ceaikovski, Ravel si Johann Strauss, precum si secvente de balet. Concertul si-a propus si a reusit sa fie o demna replica romaneasca la celebrul concert traditional de Anul Nou de la Viena. Cel de-al treilea spectacol, vizionat la Sala Mare a TNB, a fost piesa de teatru Vizita batranei doamne de Friedrich Dürrenmatt, in regia lui Alexander Morfov. Amestec de comedie si drama, piesa este un spectacol despre vina, razbunare si lacomie, avand-o pe Maia Morgenstern in rolul principal, cu participarea si a altor actori ai Nationalului bucurestean. Regia si scenografia spectacolului, extrem de inovative, mi-au placut, jocul actorilor insa mai putin, replicile acestora fiind greu perceptibile in sala. Mi-aduc aminte cu nostalgie de aceiasi piesa vazuta cu cca. 40 de ani in urma la Sala Izvor a Teatrului Bulandra, avand-o pe Olga Tudorache in rolul principal. Poate perceptia mea este deformata de trecerea timpului, dar cred totusi ca interpretarea vazuta atunci a fost net superioara celei vazute recent la TNB.
Dintre lecturile din ultimele 6 luni ale mele si sotiei mele voi mentiona doar cateva, si anume cele care le retin si acum ca tema abordata. Este interesant cum se ierarhizeaza lecturile singure in memoria noastra in functie de valoarea acestora, evident valabila doar pentru noi, in functie de propriile noastre preferinte si exigente. Voi incepe cu trilogia In tara norului alb, Cantecul maorilor si Strigatul pasarii Kiwi, o saga de familie plina de culoare a carei actiune se desfasoara in frumoasele tinuturi din Noua Zeelanda (carti traduse si editate prin Editura RAO). Autoarea acesteia este Sarah Lark, pe numele ei adevarat Christine Gohl, nascuta la Bochum in Germania, considerata in prezent ca una dintre cele mai bine vandute autoare de carti din Germania, dar si Spania (unde locuieste in prezent) si SUA. O alta autoare contemporana indragita de noi este Jojo Moyes, jurnalista si scriitoare britanica care a debutat in 2002, castigand de doua ori Romantic Novel of the Year Award acordat de Romantic Novelists' Association. O parte din romanele sale au fost traduse in limba romana si publicate prin Editura Litera. Dintre acestea am citit Inainte sa te cunosc (dupa care s-a realizat si un film in 2016 avand ca regizor pe Thea Sharrok), Dupa ce te-am pierdut, Ultima scrisoare de dragoste, Fata pe care ai lasat-o in urma, Un barbat si o femeie, In cautarea unui destin si Sylver Bay. Un alt autor caruia i-am citit toate cartile traduse in romana (prin Editura Vivaldi) este Pascal Mercier, pe numele sau adevarat Peter Bieri, nascut in 1944 in Elvetia la Berna, pana de curand reputat profesor de filozofie la Freie Universitet din Berlin. In ordinea aparitiei lor, cartile citite au fost Tacerea lui Perlmann, Acordorul de piane, Trenul de noapte spre Lisabona (ecranizat in 2013 in regia lui Bille August, cu Jeremy Irons in rolul principal) si Lea. Dintre cartile de care imi mai aduc aminte ca le-am citit de curand, tragand cu ochiul si in rafturile bibliotecii noastre, voi mai mentiona Imparatia Cerurilor de Emmanuel Carrere, reputat scriitor si scenarist francez de film nascut la Paris in 1957, Amprenta omului de Sebastian Faulks, cunoscut jurnalist si romancier britanic, Mai presus de toate de Eric Knight, romancier si scenarist britanic, Sticletele, roman distins cu Premiul Pulitzer in 2014, avand ca autor pe Donna Tartt, scriitoare americana nascuta in 1963 si Cumpatarea de Maria Duenas, romancier si profesor spaniol nascut in 1964 la Puertollano.
In ceea ce priveste filmele, o alta veche pasiune marturisita a mea, acestea le-am vazut fie la calculator, fie la televizor. Dintre cele facand parte din prima categorie, primul care imi vine in minte este By the Sea (Pe malul marii), o drama romantica despre esecul unei casnicii, film lansat in 2015 in regia Angelinei Jolie, aceasta detinand alaturi de Brad Pitt si rolurile principale. Un alt film de care imi amintesc este 500 Days of Summer (500 de zile cu Summer), o comedie romantica despre dragoste si soarta, lansata in 2009 in regia lui Mark Webb, cu Joseph Gordon-Levitt si Zooey Deschanel in rolurile principale. Un alt film vizionat ar fi A Good Year (Un an bun), narand povestea unui broker britanic care mosteneste castelul si podgoria unchiului sau din Provence. Filmul a fost lansat in 2006 in regia lui Ridley Scott, avandu-i in rolurile principale pe Russell Crowe si Marion Cotillard. Un film pe care l-am apreciat a fost si Paganini: The Devil’s Violinist (Paganini, violonistul diavolului), bazat pe povestea vietii celebrului violinist si compozitor italian Niccolo Paganini. Filmul a fost lansat in Germania in 2013, in regia lui Bernard Rose, avandu-l in rolul principal pe David Garrett. Imi mai amintesc ca am vazut pe calculator mai multe episoade din serialul american pentru televiziune The Returned, o drama SF lansata in 2015, creata de Carlton Cuse ca adaptare a serialului francez Les Revenants (Cei care revin) lansat in 2012, in care scenariul il avea in calitate de co-autor pe scriitorul francez Emmanuel Carrere pe care l-am mentionat mai sus. Dintre filmele mai interesante vazute la televizor, voi aminti pe scurt doar cateva dintre cele vazute mai recent: Ikari (Furie), drama Japonia realizata in 2016 cu Ken Watanabe in rolul principal, From Dusk Till Dawn (De la apusul la rasaritul soarelui), thriller SUA lansata in 1996 in regia lui Quentin Tarantino, The Lighthorsemen (Cavaleria usoara), drama Australia lansata in 1987, The Dinner (Cina), drama SUA cu Richard Gere in rolul principal, The Water Diviner (Promisiunea), drama si film de razboi lansat in 2014 in regia lui Russell Crowe, acesta avand si rolul principal, 11:14, drama SUA/Canada lansata in 2003, Manchster by the Sea, drama SUA 2016 cu Casey Affleck in rolul principal, No Country for Old Men (Nu exista tara pentru batrani), thriller SUA lansat in 2007 cu Tommy Lee Jones in rolul principal, Beatriz at Dinner (Beatriz la cina), comedie neagra SUA lansata in 2017 cu Salma Hayek in rolul principal, Down Under (La antipozi), comedie neagra Australia lansata in 2016, Mum’s List (Lista mamei), drama Marea Britanie lansata in 2016, Gifted (Inzestrata), drama SUA 2017 cu Chris Evans in rolul principal, The Son of No One (Fiul nimanui), thriller SUA lansat in 2011, cu Al Pacino in rolul principal, The Wings of the Dove (Pasiune inselatoare), drama Marea Britanie lansata in 1997, cu Helena Bonham Carter, Linus Roache si Alison Elliott in rolurile principale.
La capitolul probleme casnice voi include si relatia cu cei doi baieti ai nostri, pe care din fericire ii avem aproape de noi cu domiciliul, reunindu-ne adesea in weekend pentru dejunul comun de sambata sau duminica, la pregatirea caruia Irina este MasterChef, iar eu Deputy MasterChef. La aceste mese comune ne impartasim noutatile fiecaruia si ne aratam cateodata pozele facute in calatoriile noastre. Asa am aflat detaliile calatoriilor lui Mircea, pasionat de alpinism, cea mai recenta expeditie a sa efectuata impreuna cu echipa de la Summits’ Experts din Brasov fiind efectuata in perioada 20 – 31 ianuarie 2018 in Muntii Rwenzori din Uganda, cu traversarea junglei ecuatoriale, avand ca obiectiv escaladarea varfului Margherita Peak de 5109 metri. Muntii Rwenzori sau Muntii Lunii – „Selenes oros” cum sunt mentionati in secolul II e.n. de geograful Claudius Ptolemeu in lucrarea sa „Geographia”, precizand ca sunt vesnic acoperiti de zapada, se afla in Africa ecuatoriala, intre Uganda si Republica Democratica Congo, de-a lungul unui lant muntos de 100 km din care izvoraste Nilul Albastru. Cea mai mare parte a acestor munti este inclusa in Patrimoniul Mondial UNESCO, aici se afla doua parcuri nationale: Rwenzori Mountains National Park si Virunga National Park, care adapostesc o extraordinara diversitatate biologica, geologica si climatica. Din ceea ce ne-a povestit Mircea, am inteles ca etapele expeditiei au inclus traversarea Ugandei de la est la vest, cu plecare din Kampala, capitala tarii, trecand printre asezari umane, livezi de mango, papaya, avocado si campuri de ceai, avand sansa de a observa pasarea simbol a Ugandei, Cocorul cu coroana, care se regaseste si pe drapelul acestei tari. S-a ajuns apoi la Fortportal pentru instalare si pregatirea echipamentului, inclusiv a cizmelor de cauciuc necesare in zona mlastinilor de altitudine. In ziua urmatoare s-a mers catre tabara de incepere a ascensiunii in Rwenzori, intrindu-se mai intai in Parcul National unde au fost verificate documentele de acces si continuand apoi drumul prin padurea ecuatoriala pana la Nyabitaba camp (2650m). In ziua urmatoare s-a inceput ascensiunea catre Kurt Sharfer Bridge care traverseaza raul Mubuku in zona unde are loc confluenta cu raul Bujuku. S-au traversat mai departe spatii deschise dar si zone de padure ecuatoriala cu arbori ciudati acoperiti de muschi, aici avand loc primele intalniri cu cameleonii (Trioceros johnstoni). Dupa cca. 6 ore de urcus s-a ajuns la John Matte Hut (3480m). In ziua urmatoare traseul a trecut printre minunate exemplare de lobelia gigant, unele inalte de 2 m, dar si printre “extraterestrii” senecio gigant, apoi echipati cu cizmele de cauciuc s-a traversat zona de mlastina Bigo Bog si dupa un parcurs de cca. 6 ore s-a ajuns la Bujuku Hut (3997m). In ziua urmatoare s-a parcurs initial o zona mlaștinoasa, urcandu-se pantele vestice ale lacului Bujuku pana la “scara de fier” unde poteca se imparte in doua, echipa urmand poteca din dreapta care urca spre zona somitala si Elena Hut (4541m), unde s-a ajuns dupa cca 4 ore de parcurs total. In ziua urmatoare, dupa un mic dejun ușor luat la 3.30 a.m. s-a pornit spre varf pe traseul spre Mount Stanley, care traverseaza zone stancoase si ghetari, unde s-au folosit coltari si piolet, in portiunile superioare fiind instalate corzi pentru a se putea traversa asigurati. Deoarece conditiile meteo si ritmul grupului au permis acest lucru, s-a ajuns in aproximativ 6 ore pe Margherita peak (5109m), de unde se deschideau privelisti fantastice, fiind chiar pe granita dintre Uganda si Congo. Dupa fotografiile facute pe varful vesnic acoperit cu zapada, chiar daca geografic locul era foarte aproape de linia ecuatorului (0°23′N), s-a coborat la Elena Hut pentru o pauza de masa, continuand apoi coborarea prin pasul Scott Eliot pana la Kitandara hut. In dimineata urmatoare, dupa micul dejun, s-a inceput coborarea catre Guy Oman hut, ultima cabana din traseul expeditiei. Pentru inceput, traseul s-a indreptat spre pasul Freshfield, acolo beneficiindu-se de vederi extraordinare spre Congo in vest, dar si spre Mount Stanley in nord, iar dupa cca 6 ore s-a ajuns la Guy Yeoman hut (3260m). In seara aceleiasi zile a avut loc cina de ramas bun si despartirea de ghizii si porterii locali, dupa achitarea bacsisurilor asteptate. In ziua urmatoare s-a inceput coborarea prin padurea ecuatoriala, urmata de o padure extraordinara de bambus, pana la Nyabitaba hut (2650m) unde s-a servit masa. S-a continuat apoi drumul spre poarta de intrare in Parcul National, de unde a urmat o deplasare cu masinile spre Kasese si mai departe spre orasul Fort Portal. Inainte de aceasta insa, intreaga echipa a mers pana la linia oficiala a Ecuatorului aflat la cca 25 km sud de Kasese. In ultima zi a expeditiei s-a plecat spre Entebbe pentru un tur al orasului, servirea mesei si cumpararea catorva suveniruri africane, dupa care a urmat drumul spre aeroport pentru zborul de intoarcere in Bucuresti. Concluzia lui Mircea a fost putin socanta pentru noi, spunand ca s-a simtit ca pe o alta planeta. A fost totodata o expeditie care a necesitat o pregatire prealabila, fiind nevoit sa faca inainte de plecare un vaccin impotriva febrei galbene, iar pe intreaga durata a drumului sa ia pastile impotriva malariei. Cele cateva fotografii ce ilustreaza expeditia ii apartin lui Mircea (foto 1 - 8).
Problemele lui Arthur si ale Silviei, sotia sa, sunt de alta
natura, ei avand ca prioritate finalizarea in aceasta primavera a casei lor de
vacanta de la tara, pe care au inceput s-o construiasca cu cca, 2 ani in urma.
Lucrurile nu au mers prea usor, deoarece au intampinat dificultati in gasirea
fortei de munca, majoritatea celor calificati din zona lucrand la oras sau in
strainatate. O mare parte dintre materialele utilizate la dotarile din interiorul
casei (parchet, gresie, faianta, cahle pentru sobele din teracota, obiectele
sanitare, s.a) le-au procurat de la magazine/depozite din Bucuresti si le-au
dus la tara cu masina. Arthur a tinut sa-si asigure necesarul de apa calda
menajera printr-un sistem mixt mai sofisticat de incalzire cu colectoare solare
si boiler, valorificandu-si in acest fel o parte din cunostintele acumulate
prin teza sa de doctorat. Desigur, problemele lor, de care luam cunostinta periodic
in cadrul discutiilor comune din weekend, nu tin numai de constructia casei, ci
si de intretinerea livezii si a terenului adiacent casei, inclusiv a celor
cativa stupi pe care se ambitioneaza sa-i gestioneze, cu toate ca albinele
le-au cam dat de furca in ultimii ani. In tot acest cumul de probleme, cu un an
in urma s-a nascut si fetita lor, Lucia-Andreea, pe care la 3 martie 2018 am
serbat-o cu totii la implinirea varstei de un an. Desigur, pe aceasta directie
am putut si noi sa-i sprijinim din postura de bunici cu domiciliu comun,
preluand in cadrul problemelor casnice amintite si unele responsabilitati de
ingrijire a copilului cand parintii sai erau plecati, sau aveau unele treburi
urgente. Oricum, am facut si facem in continuare acest lucru cu multa dragoste,
caci Lucia-Andreea este o scumpa, fiind declarata mica printesa a familiei
noastre. Este o adevarata provocare sa urmaresti miracolul devenirii unei
fiinte umane, transformarea acesteia de la faza de bebe care la inceput doar
plange, la cea in care zambeste si chiar rade, apoi articuleaza primele sunete
coerente prin care iti arata sau cere ceva incepand totodata sa mearga de-a
busilea, pana la incercarile de a merge pe verticala si a articula primele
cuvinte. Prin toate acestea a trecut si Lucia Andreea intre 3.03.2017 si
3.03.2018, iar parintii si bunicii sai au fost mandrii de fiecare reusita,
retraind alaturi de ea si copilaria lor (foto 9 - 16).
