Vizitand muzeele de arta ale Europei (2)

Constat ca nu este bine sa aman prea mult descrierea obiectivelor vizitate, caci amintirile incep sa se estompeze iar impresiile colectate nu mai pot fi redate cu aceiasi acuratete. Acesta este si cazul de fata, cand doresc sa spun cateva cuvinte despre comorile de arta ale Parisului vizitate in toamna anului trecut (2012), anotimp optim pentru iubitorii muzeelor de arta datorita atat numeroaselor expozitii temporare care se adauga colectiilor permanente, cat si numarului relativ mai redus de vizitatori. Indiferent insa de anotimpul vizitei, Parisul ramane un oras prietenos si datorita faptului ca auzi pretutindeni in jurul tau vorbindu-se o limba care iti este familiara si pe care o poti aborda usor pe baza cunostintelor dobandite in liceu si facultate.

Despre Paris, supranumit “orasul luminilor”, unul dintre cele mai importante centre culturale si de afaceri din lume, se pot culege numeroase informatii din carti, ghiduri turistice si site-urile specializate. Citim astfel ca orasul are o vechime de peste 2000 de ani, Galii din tribul Parisi stabilindu-se in jurul anului 250 I.Ch. in locurile in care acum exista orasul, fondand un sat de pescari pe insula ce poarta astazi numele de „Ile de la Cité” – centrul in jurul caruia s-a dezvoltat Parisul. Cunoscut sub numele de Lutece in vremurile stravechi, Parisul a fost cucerit de Iulius Cezar in anul 52 I.Ch. si a fost un important centru regional sub Imperiul Roman si in prima parte a evului mediu. In anul 987, Hugh Capet, Conte de Paris, a devenit rege al Frantei si sub urmasii sai pozitia orasului ca si capitala a natiunii franceze s-a intarit tot mai mult.

Parisul de astazi este un oras fascinant, plin de atractii turistice, istorice si muzee de arta in care pot fi admirate capodopere din intreaga lume. Printre cele mai importante obiective turistice, despre care se spune ca nu trebuie ratate intr-o vacanta la Paris, sunt: Bulevardul Champs-Elysees, Arcul de Triumf, Turnul Eiffel, Catedrala Notre Dame, Basilica Sacre Coeur, Muzeul Louvre, Domul Invalizilor, Pantheonul, Muzeul d’Orsay, Place de la Concorde, Opera, Muzeul Orangerie, Centrul Pompidou, Primaria, La Conciergerie si Sfanta Capela, Jardin du Luxemburg, Pont Neuf, Pont Alexandre III, La Madeleine, Place des Vosges, Muzeul Rodin, Grand and Petit Palais, Gradinile Tuileries, Arenes de Lutece, Place Vendome, Montmartre, Piata Bastiliei, Cartierul La Defense, Palatul Versailles s.a.

Atat eu cat si sotia mea mai fusesem anterior pensionarii la Paris, cu ocazia unor conferinte sau alte probleme profesionale, dar timpul alocat vizitarii unor obiective turistice a fost destul de limitat. De aceasta data, dispunand de timp liber mult mai generos, ne-am planificat in mod adecvat inca de acasa vizitarea obiectivelor dorite, inclusiv prin procurarea prin Internet a biletelor de intrare la principalele muzee si expozitii de arta. Despre locurile vizitate voi scrie in continuare cate ceva, apeland pentru rigoarea datelor si la unele informatii din ghiduri turistice sau site-uri de specialitate.

2. Cateva din comorile de arta ale Parisului

2.1 Musee du Louvre

Muzeul Louvre este cel mai mare muzeu de istorie si arta din Franta si unul dintre cele mai importante muzee din lume, in cadru sau fiind expuse peste 380.000 obiecte si 35000 de opere de arta din mileniul 6 I.Ch. si pana in secolul al XIX-lea D.Ch. Muzeul este gazduit de palatul Louvre care initial a fost conceput ca o fortareata in secolul al XII-lea sub domnia lui Filip al II-lea. Cladirea a continuat sa fie extinsa de multe ori de-a lungul secolelor pana a ajuns la forma actuala a palatului Louvre. In anul 1674 resedinta regilor Frantei a fost mutata la Palatul Versailles si astfel palatul Louvre a ramas principalul loc in care colectiile regale de arta au fost expuse. Louvre a fost deschis pentru public in 1793, dupa Revolutia Franceza, cand s-a decis ca acesta sa devina muzeu national si sa gazduiasca cele mai pretioase capodopere ale poporului francez. Din anul 2008 colectia Muzeului Louvre este impartita in opt categorii distincte: Egiptul Antic; Antichitati din Orientul Apropiat; Grecia, Etruscii si Imperiul Roman; Arta Islamica; Sculptura; Arta decorativa; Pictura; Schite si Desene. Piramida de sticlă construită în mijlocul Curții Napoleon de către arhitectul I. M. Pei la initiativa presedintelui francez Francois Mitterrand a fost inaugurată la 15 octombrie 1988, fiind finalizata in martie 1989. Aceasta reprezinta principala axa de circulație a palatului Louvre, fiind punctul principal de acces în muzeu. Piramida duce la subsolul muzeului unde este amenajat un vast hol de recepție din care se realizează accesul vizitatorilor in cele 3 aripi ale complexului muzeal, respectiv aripa Sully catre est, aripa Richelieu catre nord si aripa Denon catre sud.

Am alocat vizitarii Muzeului Louvre cca. 8 ore, fara a zabovi prea mult in fata tuturor exponatelor, acordand prioritate mai mare colectiei de pictura. Aceasta reuneste peste 7.500 de lucrari din secolul XIII pana in 1848, tablourile ulterioare aflandu-se la Muzeul d’Orsay. Cea mai bine reprezentata este pictura nord-europeana, una dintre cele mai vechi lucrari flamande fiind Madona cancelarului Rolin (1435) de Jan van Eyck. Alte cateva picturi celebre din perioade apropiate sunt Corabia nebunilor de Hieronymus Bosch, Regele Carol la vanatoare de Anthony van Dyck, Cei patru evanghelisti de Jacob Jordaens, Tiganca de Frans Hals, Autoportret, Ucenicii la Emmaus si Betseba de Rembrandt. Principalii pictori germani din secolele XV si XVI sunt reprezentati prin Autoportretul lui Albrecht Durer, Venus de Lucas Cranach si Portretul lui Erasm de Hans Holbein. Printre pictorii englezi se numara Thomas Gainsborough (Conversatie intr-un parc), Sir Joshua Reynolds (Master Hare) si J.M.W. Turner (Landscape with a river and a distant bay). Pictura spaniola este, de asemenea, bine reprezentata prin lucrarile lui El Greco (Hristos rastignit), Francisco de Zurbaran (Sf. Bonaventura), Jose de Ribera (Baiatul cu picior de lemn), precum si numeroase portrete de Goya. Colectia de pictura italiana este bogata, acoperind perioada 1200 – 1800. Se afla aici parintii Renasterii, Giotto, Fra Angelico (Incununarea Fecioarei) si Rafael (Portretul lui Baldassare Castiglione). Pot fi admirate, de asemenea, Portretul lui Sigismondo Malatesta de Piero della Francesca, Scena de lupta de Paolo Uccello, Fecioara cu Pruncul, Isus si Sf. Ana precum si celebra Mona Lisa de Leonardo da Vinci. In cadrul valoroasei colectii de pictura franceza pot fi admirate lucrarile timpurii (1450) ale lui Jean Fouget (Portretul lui Carol al VII-lea), Enguerrand Quarton (Pieta din Villeneuve-les-Avignon). Din secolele XVI, XVII si XVIII exista numeroase lucrari de Georges de la Tour, Jean Watteau, J.L. David, Nicolas Poussin si J.H. Fragonard (La scaldat). Majoritatea lucrarilor lui J.D. Ingres se afla la Musee d’Orsay, dar muzeul Louvre a pastrat tabloul Baia turceasca (1862). Expozitia temporara deschisa la Louvre in perioada vizitei noastre s-a intitulat “Raphael – Les Dernieres Annees” (foto 1, 2, 3).

2.2 Musee d’Orsay

Cladirea care gazduieste Muzeul d’Orsay este o fosta gara, construita pentru Expozitia Universala din anul 1900. Gara a fost punctul final al cailor ferate din sud-vestul Frantei pana in anul 1939, cand peroanele sale au devenit prea mici pentru noile trenuri ce intrasera in circulatie. A continuat sa fie folosita pentru trenuri regionale mai mici, iar o parte din ea a devenit oficiu postal in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Guvernul Francez a decis in anul 1977 sa transforme gara in muzeu. Lucrarile de reamenajare au durat destul de mult si au presupus construirea aditionala a peste 20000 de metri patrati pe patru etaje. Muzeul a fost inaugurat de presedintele Francois Mitterrand la data de 1 Decembrie 1986. Despre colectia de arta a Musee d’Orsay se spune ca incepe acolo unde se termina Musee du Louvre, cu lucrari din perioada 1848 – 1914, principal sa atractie fiind reprezentata de colectia de arta impresionista. Pictura inainte de 1870 este redata prin tablourile lui Eugene Delacroix (Vanatoarea de tigrii), Jean-Dominiques Ingres (Primavara) sau Thomas Couture (Romanii in epoca decadentei). Debutul ca si perioada de glorie a curentului Impresionist sunt bogat ilustrate in tablourile lui Claude Monet (Catedrala de la Rouen si Nuferi albastri), Eduard Manet (Olympia si Dejun pe iarba), Pierre-Auguste Renoir (Dans la Maulin de la Galette), Edgar Degas (L’Absinthe si Micuta balerina), Paul Cezanne (Mere si portocale), dar si in lucrarile pictorilor Camille Pisarro, Alfred Sisley, Mary Cassatt, Frederic Bazille si Vincent van Gogh. Curentul Neoimpresionist este reprezentat de lucrarile lui Georges Seurat (Circul), Paul Signac, Henri de Toulouse-Lautrec (Jane Avril dansand), Paul Gaugain (Taranci bretone), Emile Bernard, Pierre Bonnard, Odilon Redon sau Henri Rousseau (Imblanzitorul de serpi). Trei sali mari sunt rezervate picturilor aferente curentelor Naturalism si Simbolism, reprezentate prin lucrarile lui Fernard Cormon (Cain), Jules Bastien-Lepage (La cosit), Lionel Walden (Docurile din Cardiff), respectiv Henri Martin (Serenitate), Edward Burne-Jones (Roata norocului), Jean Delville (Scoala lui Platon), sau Winslow Homer (Noapte de vara). Expozitia temporara pe care am putut s-o admiram in timpul vizitei noastre la Musee d’Orsay s-a intitulat “L’impressionnisme e la Mode” (foto 4).

2.3 Musee de l’Orangerie

Cladirea Muzeului Orangerie are multe ferestre imense, principala sa destinatie initiala fiind gazduirea portocalilor pe timpul iernii. Ulterior a devenit un depozit bine echipat, a oferit chiar camere de locuit soldatilor mobilizati in Paris, a fost un loc de desfasurare a unor competitii sportive sau evenimente muzicale, a gazduit numeroase expozitii de arta, industrie, horticultura si concursuri canine. Muzeul Orangerie contine lucrari ale lui Cezanne, Renoir, Picasso, Rousseau, Matisse, Derain, Modigliani, Soutine, Utrillo si Laurencin. In anul 1922, Monet a donat poporului francez 8 tablouri gigantice (2x6 m) reprezentand Lilieci de apa. Tablourile au fost expuse in camera ovala din cadrul muzeului, unde peretii ovali puteau sustine tablourile grele. Expozitiile temporare pe care le-am putut vizita la Musse de l’Orangerie au fost dedicate pictorilor Chaim Soutiene, intitulata “L’ordre du Chaos”, si respectiv Victor Baltard, intitulata “Le Fer et le Pinceau”.

2.4 Grand Palais

Grand Palais a fost construit pentru Expozitia Mondiala din 1900, cladirea fiind celebra pentru acoperisul sau enorm din sticla. A fost opera a trei arhitecti diferiti dar proiectul a fost pus in aplicare de celebrul arhitect francez Charles Girault, care a proiectat ulterior si Petit Palais. Cladirea este o combinatie intre fatada din piatra in stil clasic, fier in stil art-nouveau si sticla. Dupa ce o parte a acoperisului de sticla a cazut in 1993, cladirea a fost inchisa pentru aproape 10 ani pentru renovari. Prima parte a fost redeschisa in 2004, iar restul abia in anul 2007. Renovarile s-au axat pe repararea cadrelor din metal, inlocuirea sticlei si repararea acoperisului. Unele dintre decoratiunile exterioare de la Grand Palais au beneficiat si ele de renovari, inclusiv mozaicul si statuile ce reprezinta cai in galop de pe colturile acoperisului. Pentru mai mult de 100 de ani, Grand Palais a fost o sala publica de expozitii si a gazduit o multime de evenimente importante. Desi galeria principala este destinata expozitiilor de arta contemporana, aici se organizeaza diferite expozitii si manifestari, de la expozitii de masini de epoca pana la prezentari de moda. In Grand Palais exista de fapt trei zone diferite, fiecare cu o intrare separata: Palais de la Decouverte (un muzeu de stiinta) cu intrarea pe Avenue Franklin Roosevelt, Galeries National du Grand Palais (o sala de expozitii) ce are intrarea la Piata Clemenceau si Neuf du Grand Palais (o sala de evenimente) ce are intrarea prin Avenue Winston Churchill. Cele doua expozitii temporare vizitate de noi in Galeries National du Grand Palais s-au intitulat Bohemes si o retrospectiva a pictorului american Edward Hopper (foto 5).

2.5 Petit Palais

Redeschis in anul 2005 dupa mai bine de patru ani de renovari, Petit Palais a fost ridicat ca si omologul sau de peste strada, Grand Palais, pentru Expozitia Mondiala din 1900. Desi fusese proiectata doar ca o constructie temporara pentru a gazdui o expozitie de arta franceza, aceasta structura in stil Beaux Art proiectata de Charles Girault a devenit foarte iubita printre parizieni care nu au mai dorit sa fie daramata si ca urmare Petit Palais incanta si astazi numerosii turisti care viziteaza Parisul. Principala intrebuintare a cladirii in zilele noastre este aceea de gazda a Muzeului de Arte Frumoase din Paris, cu exponate de o mare importanta culturala ce acopera o perioada istorica vasta, din Antichitate pana in secolul XX. Acestea sunt impartite pe sectiuni: Colectia Dutuit de obiecte de arta, picturi si desene medievale si renascentiste; Colectia Tuck de mobilier si obiecte de arta din secolul XVIII si Colectiile orasului Paris cu lucrari ale artistilor francezi Jean Ingres, Eugene Delacroix si Gustave Courbet, ale peisagistilor din Scoala de la Barbizon si ale impresionistilor. Mare parte a colectiei muzeului a fost lasata mostenire de Auguste Dutuit, care pe langa opere de arta a lasat muzeului si bani pentru achizitionarea altor lucrari valoroase. Vizita noastra a inclus toate colectiile permanente ale muzeului.

2.6 La Pinacotheque de Paris

Amplasat in doua cladiri din Place de la Madeleine, acest prim muzeu privat parizian si-a deschis portile in iunie 2007, la initiativa istoricului de arta Marc Restellini. Pinacoteca din prima cladire este repartizata pe trei niveluri si gazduieste atat colectii permanente cat si expozitii temporare de anvergura internationala. In cadrul colectiilor permanente sunt prezentate  creatii ale marilor civilizatii, precum soldati chinezi de teracota, lucrari de orfevrarie inca si masti de jad maiase, dar si lucrarile unor pictori cunoscuti precum Georges Rouault, Jackson Pollock, Suzanne Valadon, Maurice Utrillo si Edvard Munch. Pinacoteca din cea de-a doua cladire s-a deschis in ianuarie 2011 si gazduieste cu regularitate expozitii dedicate marilor colectii private si proprietarilor acestora. In afara parcurgerii colectiilor permanente, la data vizitei noastre la Paris am putut admira doua expozitii temporare deosebit de interesante, prima dedicata pictorului japonez Hiroshige, intitulata “L’art du voyage”, iar cea de-a doua intitulata “Van Gogh – dreaming of Japan”. 

2.7 Opera National de Paris (Palais Garnier)

Cladirea Operei a fost conceputa de arhitectul Charles Garnier pentru Napoleon al III-lea, imbinand stilul clasic cu cel baroc, cu numeroase coloane, frize si sculpturi pe exterior. Constructia sa a inceput in 1862 durand 13 ani, cu intreruperi in timpul razboiului prusac si revoltei din 1871, fiind inaugurata in 1875. Opera are 11000 de metri patrati si o scena pe care pot incapea 450 de artisti. Auditoriul detine jumatate din spatiul total avand 2200 de locuri. Sub cladire se afla un mic lac (amintit in muzicalul “Fantoma de la Opera” de Paul Leroux si Lloyd Webber) care este folosit de pompieri pentru antrenamente. In interior se poate admira monumentala Scara Mare din marmura alba, cu balustrada de marmura rosie si verde, precum si Foaierul cel Mare cu tavanul cu bolta acoperit de mozaicuri. Sala de spectacole pe cinci niveluri este imbracata in catifea rosie, fiind decorata cu heruvimi de ghips si frunze de aur, in contrast cu plafonul fals pictat in stil modernist de Marc Chagall in 1964. De un interes aparte este si Muzeul Operei, care relateaza istoria acesteia printr-o colectie mare de partituri, manuscrise, fotografii, machete de scenografie si busturi ale unor compozitori. De la shop-ul muzeului ne-am procurat un DVD cu scene de balet si un CD cu muzica de opera (foto 6, 7).

2.8 Centre Pompidou (Musee National d’Art Moderne)

Centrul Georges Pompidou este un complex cultural construit intr-un stil arhitectural high-tech, fiind creatia arhitectului italian Renzo Piano, a cuplului de arhitecti britanici Richard si Sue Rogers si a inginerilor de rezistenta Edmund Happold si Peter Rice. Numele centrului este dat dupa Georges Pompidou, initiatorul acestui proiect si presedinte al Frantei intre 1969 si 1974. Suprafata pe care se intinde Centrul acopera peste doua hectare, suprafata locuibila fiind de 103,305 m². Structura sa are sapte etaje si o inaltime de 42 de metri, lungimea de 166 m si latimea de 60 m. Toate elementele functionale si structurale ale cladirii sunt vopsite dupa diferite coduri de culoare: verde pentru tevile instalatiilor sanitare, albastru pentru instalatiile de climatizare, instalatiile electrice sunt galbene iar instalatiile pentru siguranta sunt rosii. Scara rulanta de pe fatada cladirii este instalata intr-un tub de sticla, iar de la ultimul etaj poate fi admirata panorama spectaculoasa a Parisului. Colectiile permanente ale muzeului se gasesc la etajele 4 si 5, etajele 1 si 6 sunt dedicate expozitiilor temporare, iar etajele 2 si 3 gazduiesc o biblioteca de informare. Nivelurile inferioare alcatuiesc Forumul, zona publica centrala, cu un centru pentru teatru si poezie, un cinematograf si un atelier de creatie pentru copii. In cadrul complexului de la Centrul Pompidou se afla si Atelierul Brancusi. Muzeul detine peste 50.000 de lucrari de arta realizate de cca. 42.000 de artisti. Disciplinelor clasice, respectiv pictura, sculptura, desen si fotografie, li s-au adaugat arhitectura, cinematografia, designul, precum si videoteci si fonoteci. Colectiile permanente considerate “istorice” prezinta marile miscari artistice din prima jumatate a secolului XX, de la fovism si expresionismul abstract, la curentele in permanenta schimbare din anii 1950. Este expusa o bogata colectie de sculpturi cubiste, precum si lucrari ale marilor maestri Matisse, Picasso, Braque, Duchamp, Kandinsky, Leger, Miro, Giacometti si Dubuffet. Sectiunea de arta moderna de la etajul 4 debuteaza cu lucrari ale principalilor artisti francezi din a doua jumatate a secolului XX, precum Louise Bourgeois, Jean-Pierre Raynaud, Francois Morellet si Bertrand Lavier. Culoarul central expune numeroase sculpturi, printre care lucrari de Toni Grand, John Chamberlain si Xavier Veilhan. Holul este consacrat in principal picturii, cuprinzand lucrari de Gerhard Richter, Brice Marden, Jean-Michel Basquiat, Philip Guston, Bernard Piffaretti si Katharina Grosse. A treia sala este un omagiu adus artistului, filozofului si criticului de arta Pontus Hulten, fost director al Musee National d’Art Moderne intre 1973-1981, ales de presedintele Pompidou sa proiecteze si sa administreze noul muzeu national de arta moderna al Centrului Pompidou. Printre lucrarile expuse in aceasta sala se numara cele ale lui Jean Tinguely, Andy Warhol si Niki de Saint Phalle. De la redeschiderea Centrului Pompidou in 2007, anumite spatii au fost gandite sa adune diferite discipline in jurul unei teme comune, precum pictura minimalista sau arta abstracta, nemaifiind organizate in functie de o anumita miscare sau curent artistic. La data vizitei noastre, pe langa colectiile permanente, am avut sansa parcurgerii a doua expozitii temporare de exceptie cuprinzand retrospective ale pictorilor Bertrand Lavier, dar mai ales Salvador Dali, considerat cel mai mare artist al curentului suprarealist, al carui exceptional teatru-muzeu de la Figueras il vizitasem cu mai multi ani in urma (foto 8, 9).

                                            

Din nou despre muzica

In mod evident, in calitate de meloman autodeclarat, nu puteam lasa sa treaca prea mult timp fara sa spun cateva cuvinte despre editia a 21-a a Festivalului International “George Enescu”, la care eu si sotia mea am participat ca spectatori pe baza celor doua abonamente de tip F (pentru pensionari) cumparate cu mult timp in urma pentru ciclul “Mari orchestre”, desfasurat la Sala Palatului in perioada 1 – 28 septembrie 2013. A fost cu siguranta cel mai mare eveniment muzical al anului din tara noastra si totodata unul dintre principalele evenimente muzicale din Europa, aducand la Bucuresti orchestre celebre precum Royal Concertgebouw Amsterdam, Orchestra Academiei Santa Cecilia, Staatskapelle Berlin, Orchestre de Paris, National Philharmonic of Russia, London Philharmonic Orchestra, Royal Stockholm Philharmonic Orchestra, Pittsburgh Symphony Orchestra, s.a. La conducerea acestora am putut admira dirijori renumiti precum Daniel Berenboim, Paavo Jarvi, Antonio Pappano, Mariss Jansons, Vladimir Jurowsky, Sakari Oramo, Marek Janowski, Andrew Litton, Mihail Pletnev s.a, care in mod uzual pot fi vazuti doar in transmisiunile canalului de televiziune MEZZO.

Am avut totodata privilegiul sa-l ascult din nou pe Radu Lupu, considerat in prezent ca unul dintre marii pianisti ai lumii, interpretand cu multa sensibilitate “Concertul nr. 4 pentru pian si orchestra” de Ludwig van Beethoven, acompaniat de Staatskapelle Berlin sub bagheta lui Daniel Berenboim.

In cadrul concertelor de la Sala Palatului am putut admira cu mandrie si alti interpreti romani deosebit de talentati, precum violonista Anna Tifu, laureata a editiei din 2007 a Festivalului George Enescu si castigatoare a numeroase premii la alte concursuri international de renume, sau pianista Alexandra Dariescu, despre care s-a scris ca in aceasta vara a devenit, la numai 27 de ani, prima pianista din Romania care a urcat pe scena Royal Albert Hall, alaturi de Orchestra Filarmonicii Regale din Londra. Artistii romani s-au adugat altor virtuozi de renume ai pianului si viorii care au concertat la Sala Palatului, precum Yuja Wang, Vadim Repin, Boris Berezovsky, Serghey Dogadin, Pinchas Zukerman si Amanda Forsyte, Katia si Marielle Lebeque, Leonidas Kavakos, Emanuel Ax, Lisa Batiashvili, Julian Rachlin, Stephen Hough, s.a.

In anul Verdi si Wagner, cei doi titani ai muzicii au fost omagiati in cadrul Festivalului prin cateva concerte de exceptie, care au reprezentat tot atatea premiere pentru Romania. Astfel, la Sala Palatului, pe 12.09.2013 s-a putut asculta “Requiem”-ul de Giuseppe Verdi, in interpretarea magistrala a orchestrei si corului Academiei Santa Cecilia din Roma sub bagheta lui Antonio Pappano.  Timp de alte patru seri a fost prezentata tetralogia “Inelul Nibelungilor” de Richard Wagner, intr-o distributie stralucita alaturi de Orchestra Radio din Berlin condusa de dirijorul Marek Janowski.

In final pot spune ca fost o lună de neuitat, cu concerte fabuloase si o atmosferă sub semnul muzicii, a carei magie sper sa fie reinviata si in editia viitoare a Festivalului din 2015.